s JI U 25 AUGUST 1883 A. , II .... 2 50 AVei bipitală IO bani nam&ru stricte 15 ban* un maro REDACŢIA, STRADA STIRBEI-VODA Nr. 2. ___ ____________________ Direetor-respiui^ător : MIH AIL PALEOLOGU t"L.ţnrile ji inserţiile se primesc JeBcnreştI, Ia Administraţia ziarulnî ia 71ena, la binronrile de annnţnri Heinrit Schalek, Wollzeile 12;—A. Oppelik, Stubeb-stoin 2;—Paris, C. A dam, rne Cldmene 4 A. Lorett, rne S-tei Anni 51. Scrisorile nefruncate na se primei Itlanascrlsele nr imprimate se ard. Omorul de la Scorţeni Bucureşti, 24 August 1883 ■ii ccliţiunea de seară a minierului n de ieri, dederkm o scire de gravitate, aceea a unui omor indeţul Prahova, petrecut in con, cu totul escepţionale. mânui, stăpăn pe firele telcgra-.'use in stare a nara iu acelaşi j faptul dupe relatiunea. oficială: Iii ce spuse : B sa iutâmplat in comuna Seorţenii, Sji Prahova, un omor in nişte coudi-ITlin cele mai grave. ■oprietarul moşiei Seorţenii, d. I. Seor-‘ membru in consiliul permaninte al nai, se alia de mult timp incontesta-■ de dărnicie cu moşnenii de la Bor-"j| Gestiunea fiind foarte greu de resol-ipe mai multe tragânări, tribunalul Liova otarî si descindă in corpore la ^Jocului. ţlD. preşedinţe al tribunalului, d. judecaţi! initrescu şi d. supleant Xacescu, tra-| pe cât se afirmă, chiar la d. proprie-orţeanu. Aci veni şi directorul prore cumnat cu proprietarul moşiei. J elice ca ţăranii aflând ca cu toţii au fs masă, proprietar şi judecători, aude-ij din aceasta ca tribunalul se va pronunţa «intra lor. Imediat se adunară presto două sute de tirani moşneni, cari năvăliră asupra meselor. Proprietarul Scorţeanul fu ucis la moment; cei-i-alţi impreuna cu d. Raşcanu, şocatul proprietarului, au fost maltrataţi şi • abia putură scăpa cu fuga, după ce ţăra-jl încercară se dea foc casei, unde ei se triaj aserâ. Tj pnm-procuror de Prahova imediat ■ajutor de la comandantul călăraşilor ; ia sa ensâ răspunse ca nu poate tra » nici un calâraş, de vreme ce acei pe -*-i avea supt ordinile sale erau eoneen- I numai pentru manevre şi ca pentru a «entra alţi, ii trebuia trei-zeci şi şease Jora. D. procuror general al curţii de ■jir, informat fiind de aceasta, alergă la ternul ministru ce putu găsi in Bucu-fi, d. Leca. care dete imediat ordin a ijSrâmite armata in contra ţăranilor. Comandantul călăraşilor, indatâ ce primi Inul, trâmise o sută de soldaţi la faţa lini. Ţeranii ne-opunend nici o resis--4i. liniştea fu, dupe cât ni se spune, {■abilita. i dupe aceasta, tot Romanul ine cu următorul apel la procu-general, care urma să pornească &V» locului, a cumpăni bine moti-car« ou împins pe ţerani la crimă: 'I®. iu ultimul moment, că d. procu-eueral al curţii de Ilfov, d. Ciru ETa pleca in astă-seară la Scorţeni. 4wmosc6nd deplina imparţialitate a d-lui B Economu şi cunoştinţa ce d-sea are de sHruj| român, suntem convinşi că d-sea pnmpâni motivele cari au impins pe 1 1 aceste dureroase escese, lăsăndu-se amăgi de procedarea magistraţilor, din J lesultă pentru dânşii ca vor fi indiep- / 1,11 poate cineva privi faptul a-T1 ■ Să fie el oare un cas ca toate i|e ce zilnic se produc in societate ? | de o crimă comună care, cu toate | impresionează prin caracterul oi, r- insă nimic alarmant pentru so-"de şi cată a se strecura, tară •o seuduitură socială între şirul de ie deferite judecăţii juraţilor ? nu; protestează în contra unei menea credinţe coloanele organului 'al al partitului de la putere, pro-‘ ieaza jurnalul Romanul. I'eja crima aceasta oribilă şi-a .Ţit apărător zelos în acest organ ^ perturbaţiune politică şi socială, rm coloanele lui s a propagat ne-tenit anarchia, prin pana patro- nului Romanului sil semănat discordia intre muncitorul dc pământ şi proprietarul exploatator al pământului. Pe când mtr’adevCr tovărăşia Rosetti-Brătianu şi asociază la guvern pe cel mal cumplit călău, pe proprietarul de la Ungureni. George Loca, şi spre feşte'irea acelui pretins stindard al principielor liberali, ee-1 poartă această tovărăşiă, continuă a prelungi colegialitatea cu acest monstru al ţăranilor, in acelaşi timp pe proprietar in genere îl deseamnă ca pe cel mai neîmpăcat, vrăjmaş al opincei. Legi dar se produseră pentru in-chipuita măntuire a ţăranilor din gliia-ra crudului proprietar ; mcetinguri prin sate se provocară prin acel ţe-rănoiu de la Gorj. anume Dincă Schi-leru, care. sub costumul de la ţară, maschează cele mai scandaloase asupriri făcute ţăranilor din jurul său, şi care bine inţeles că nu cutează a face propagande de căt prin judeţele pe unde nn-i se cunoşteau întreprinderile ; in scurt, se făcu totul spre a se sdrobi legăturele dintre ţăran cu proprietarul. Noua lege pentru tocmelele agricole, care eşi din iniţiativa d-lui C. A. Eosetti, îşi dede curend roadele intr’o privinţă: ţăranul perde creditul de care se bucura la proprietar, şi prin umare mijlocul de a scăpa de diferitele nevoi ce-1 înconjură, printre cari mai ales sunt birurile ce are a plăti stăpânirii, şi cari ăl umple de fericire ! Iac modul cum el perdu este simplu : prin faptul numai că creditorul nu mai poate găsi, in noua lege, garanţia despăgubirii sale din munca datornicului, sau din averea lui. Am dat deja un esemplu de urmărire dupe noua lege a locmelelor agricole, in care s'a putut vedea cum creditorul, daca s'ar avisa să urmărească pe ţăranul datornic, ar trebui să chieltniască Înzecit de căt i este creanţa, fără a putea in vre-un mod să se despăgubească. Făcăndu-se ast-fel totul pentru ca să dispară încrederea dintre proprietar şi ţăran, o stare de vrăjmăşia era natural să urmeze. Ea se arată insă in condiţiuni mai spăimăutetoare in caşul do ia Bordeni, agravate fiind prin neîncrederea absolută in contra autorităţilor Statului, şi mai ales in contra justiţiei. In van alegă Romanul că crima ar fi resultat din bănuiala ce ar fi inspirat’o ţăranilor, că au să fie nedreptăţiţi, faptul că membrii tribunalului au tras la locuinţa proprietarului şi au măncat împreună. Daca ospitalitatea s’ar fi acordat şi primit in condiţiuni reci, cu păstrarea oare cărora reserve, nici o minte nu putea concepe o bănuială despre conivenţă intre magistraţi cu proprietarul, natural fiind ca oamenii de la oraş să prefere a fi adăpostiţi in locuinţa mai propră a proprietarului de căt in aceea a ţera-nului. Dar, deli ! .. , cum a dat Dumnezeu, naţional liberalii fiind cam amatori de petreceri ; daca se vor fi aşezat la kief cu beutură şi cu lău- tari. fpoi o asemenea purtare era na- tural să inspire bănuieli că se bea pe socoteala moşnenilor. Ori-cum, încrederea daca ar exista, nu se perde printr’o împrejurare simplă, printr'o uşoară umbră de parţialitate, precum a putut să se considere adunarea la un loc a judecătorilor cu proprietarul. Neîncrederea există in toate ini-mele, pentru că s’a dus vestea in toate unghiurile ţerci despre desor-ganisarea justiţiei sud guvernul actual al Roşiilor, despre impănarea magistraturei cu judecători cari. in cea mai mare parte, nu sunt la înălţimea misiunii lor, cari nu datoresc posiţiimea lor de căt lepădării conştiinţei lor, şi inspirării lor din voinţa ministeriale, in sentinţele ce sunt chiămaţi a pronuncia. Justiţia ’şi a perdut prestigiul de cănd se alia, din demisiunea motivată, a unui fiu al familiei domnitoare, iu momentele Iui de supărare, că ministrul Justiţiei impune judecătorilor părerea sa in procesele ce au să judece. E vorba de caşul retragerii d-lui I. S. Brătianu. Ce trebue să cugete acum cineva, dupe ce mai are in vedere şi crima de la Bordeni ? Proprietarul trebue să tremure a-tăt pentru averea, căt şi pentru viaţa sa, ne mai simţindu-se garantat nici sub egida autorităţilor publice, şi dăn-du-şi bine seama de fenomenul ciudat că in concursul acestor autorităţi spre alegerea dreptului seu, cineva işi afla moartea sigură, drept satisfacţiune a dreptăţii sale ! Trebue să tremure mai cu seamă, pentru că asemenea teribil re-sultat al desorganisării politice şi sociale, are apărător tare in cel mai inriuritor organ al guvernului, jurnalul Românul, care s’a şi constituit, in faţa abuzului ce incă se rădică din sângele victimei , campionul odioasei crime. ŞTIRI TELEGRAFICE Yiena, 3 sept-, — Împăratul şi Arhiducele Albert au vizitat toarte de dimineaţă lucu incendiului. Se lucrează incă şi acum, 1 oră 30 ni. a stinge focu. Principii familieii d’Orloans au plecat la Ginunden ; nu vor asista prin urmare la inmorinintarea Corn.telui de Gham-bord. Berlin, 3 sept. — In accidentul drumului de fier do la Stoglintz, 18 oameni, 12 femei 4 copii au fost omoriţi; cinci persoane au fost râu rănite ; numărul persoanelor rănite uşor nu este incă cunoscut. Gortz, 3 sept. — După ingropare, re-galiştii francezi s’au intrunit spre a decide d'a recunoaşte pe corniţele de Paris ca moştenitor al drepturilor politice ale comitelui de Ghambord. Gortz 3 sept. — îngroparea comitelui do Ghambord a fost celebrată cu marc pompă ; a fost o mare mulţime de lume. La 7 oro şi jm. a sosit la gară rămăşiţele mortuale ale principelui ; au fost transpor- tate la catedrală unde a slujit insuşi arhiepiscopul. împăratul Austriei a fost reprezentat de către principele Tliurn şi Taxis, marele său maestru de călărie. Doliul era condus de corniţele Henri de Bar-di, nepot al răposatului, inconjurat de marele duce al Toscanei şi de ducele de Parma; deputaţi unea regaliştilor francezi urma. Lipsa principilor familiei d'Orleans era remarcată. Tieiia, 3 Sept.— După informările Ajute» preS8e libere conferinţa miniştrilor comuni a aprobat ieri cu unanimitate deciziunea ministerului unguresc tinzănd a intruni puterile civile şi militare al Croaţiei ine mâinile comandantului general baron de Ramberg Aceste deciziuni vor fi supuse azi la ’abro-barea împăratului. Szigethvar, 3 Sept. — Eri seară mari intruniri s’au format pe stradele oraşului şi la 11 ore din noapte au avut loc mari ne orîndueli ; insurgenţii au lăeut pagube con siderabile. Trupe au sosit indată din Siklos şi au ineercat a restabili ordinea : uduI din turburători a fost omorăt, alţi patru au fost greu răniţi. Se aşteaptă azi noi întăriri de trupe. Aiena, 3 Sept. — Aprinderea depozitelor de lemnea inceput din depozitul stăpânului dulgheriei Otte, situat’ peSeegaseţal noulei arondisinent). in apropiere de canalul Dunărei. Toate lemnele depuse acolo iu-tr’o mare cuantitate au fost consumate ; un mare herăstrău cu abur aparţinând' asemenea d-lui Otte a fost eu lotul distrus de incendiu, precum şi alte trei depozite inve-einate care aparţinea principelui Selnvar-zenberg, baronului Hakelberg, şi d-lui ScheJ-tes, cari conţineau o mare cătăţime de lemn pentru ars. Focul a inceput eri după ainiazi, e considerat acum, 4 ore, ca stins. Berlin, 4 Sept. — Gazeta Germaniei de Nord, după ce a reprodus un articol al Gazetei Germane din Yiena, in privinţa aspiraţiunilor principelui Karagheorgheviei la tronul Serbiei, adaugă că ambiţiunile lui lvarageorgevici se iuţind din nou nu numai asupra Serbiei dar şi asupra altor regiuni ale Balcanilor, mai cu sea.uâ asupra Bulgariei. Gortz, 4 Sept. — Ieri seară la 6 oro rămăşiţele mortuare ale comitelui de Ghambord au fost depuse in mormântul de la monastirea Castaguavizza. Sigetvar, 4 Sept. — In turburările an-tisemitiee ce s’au intâmplat in noaptea de Duminecă, mulţime de ferestre de la casele ovreilor au fost sparte şi mai multe prăvălii prădate. Un escadron de husaii sosind eri după ainiazi, iurburările au in-cetat. preşedinte; loc. colonel Popescu, maior Odobcscu şi M. Porumbarii, membrii.—Examenul a inceput de Juni. INF0RMATIUNI Marţi viitoare este ziua aniversară a luării Gri viţei. Cu acea ocasiune, Te-Reumuri se vor oficia in toate oraşele pentru odihnirea sufletelor bravilor noştri soldaţi morţi pe câmpul le onoare.—La Sinaia, se va da un banchet garnizoanii de acolo. Se vorbeşte de numirea d-lui 0. Politimos, actual prim procuror pe-iăngă curtea de apei din Bucureşti, in postul de jude supleant pe lângă •tceeasi curte. Juriul pentru examinarea candidaţilor ce vor fi a se admite in şcoala de administraţie nou creată este compus din d-nii . colonel Cămărăşcscu, Scrisoarea lui Cavour Precum am promis ieri, publicăm in iutregui ei scrisoarea lui Cavour către regele Victor Emanuej, atrăgând asupră-i din nou atenţiunea cititorilor noştri : Sire, _ Scrisoarea ţifrată ce am expediat Maj. Voastre, din Plombieres. u’a putut da Majest. T oastie de cât o idee foarte neeomplectâ despre lungile eonversaţiuni, ce am avut cu impâraţul. Cred că prin urmare veţi dori do a primi o relaţiune exactă şi amănunţită. De aceea mă grăbesc a o face. d ubea părăsind Franţa, prin această epistolă, ce o trimit Maj. Voastre prin d. Tonits, ataşat la legaţiunea din Berna. împăratul, indatâ ce am fost introdus in cabinetul său, aborda cestiunea, ce era cau-sa călătoriei mele. El incepu zicând, că eri decis să sprijine Sardinia din toate puterile sale iutr’un răsboiu contra Austriei, dacă răsboiul se va intreprinde pentru o causă nerevoluţionară, care să poată fi justificată in ochii diplomaţiei şi mai mult in ai opi-niunii publice- din Franţa şi Europa. Cercetarea acestei cause presentând dificultatea principală de resolvat pentru a ajunge la o inţelegere, am crezut că trebue să tratez această cestiune inainte de toite. Am propus mai ântâiu de a se pune inainte griefurile , la cari dă Ioc puţin fidela executare din partea Austriei a tractatului de comerţ . cu noi. La această impâraţul a răspuns, că o cestiune comercială de o mediocră importanţă nu putea da loc la un mare răsboiu destinat a schimba charta Europei. Am propus atunci de a se releva din nou căuşele, ce ne-au fost determinat, ia congresul diu Paris, să protestam contra in-tinderii ilegale a puterii Austriei in Italia, adică tractatul de la 1847 intre Austria şi ducii de Parma şi de Modena; ocuparea prelungită a Romagniei şi a Logaţiunilor ; fortificaţiunile de curănd ridicate împrejurul Piaeenzei. ^ împăratul nu agreează această propuuere. El observă că, deoarece motivele ce le-am tost ridicat Ja 1856 n au fost judecate ca suficiente pentru a aduce intervenirea Franţei şi a Angliei in favoarea noastră, acum nu s ar înţelege cum ar putea ele să justifice un recurs la arme. „Ş apoi, adause densul, cât trupele noastre sunt la Roma, eu nu pot cere ca Austria să şi retragă pe ale sale din Ancora şi Bolonia." Ubiecţiuiiea era justă. Deci am trebuit să renunţ la a doua propunere a mea. O facuiu cu regret, căci avea ceva franc şi indrăsneţ, ce se potrivea de minune cu caracterul nobil şi generos al Maj. Voastre şi al poporului ce guvernaţi. Poşiţiunea mea devenea incurcată, căci nu mai aveam nimicjjine definit de propus. împăratul imi Veni in ajutor şi noi ne puserăm impreună să cutrierăm toate statele Italiei, căutând causa resboiului, aşa greu de găsit. După ce călătorirăm prin toata peninsula fără succes, sosirăm aproape fără ştire la Massa şi Carrara, şi aci descoperi râm ceeace căutam cu atâta ardoare. Descriind exact imperatului această ţea-râ nenorocită, despre care avea deja o idee destul de precisă, couvenirâm ca să se provoace o adresă a locuitorilor către Maj. Voastră, cerând protecţie şi reclamând chiar anexarea la Sardinia a acestui ducat. Maj. Voastră n aţi accepta petitiunea propusă, dar interesăndu-vâ de populaţiunile apăsate, aţi adresa ducelui de Modena o notă orgolioasă şi ameuinţătoaie. Ducele, rezumat pe sprijinul Austriei, v’ar respunde iutr’un chip impertinent. In urmă Maj. Voastră aţi face să se ocupe Massa şi resboiul ar incepe. Deoarece ducele de Modena ar fi causa, impâraţul crede că resboiul ar fi popular nu numai iu Franţa, ci şi iu Engli-lera şi in restul Europei, pentru că acest prinţ va li considerat, pe drept sau nedrept, ca un emisar al despotismului. Ş'a-poi ducele de Modena nerecunoscănd pe niei unul din suveranii cari au domnit in T i'âiiţa de la 1830 incoaci, impâraţul poate să menajeze pe acest prinţ mai puţin de cat pe pe alţii. Deslegând această primă costiune, impâ-ratul imi zise: „ înainte do a merge mai TIMPUL departe, oală să ne gândim la douâ grave dificultăţi eâ le vom iiitălni in Italia : Papa şi regele de Neapole ; cată să i menajez ; pe cel dintaiu, pentru a nu ridica in contra mea po catolicii din Franţa ; pe al doilea spro a ne păstra simpatia Rusiei, pentru care este un tel de punct de onoare de a proteja pe regele Ferdinand.“ Eu res-punsei imperatului că, intru ce priveşte pe Papa. ii era lesne sa ’i conserve posesiunea liniştită a Romei cu ajutorul garnizoanei f'rancese ce se atiăstabilită acolo, lăsând insă pe Romaguezi să so rescoale ; că Papa , ne primind ţaţă cu ei staturile ce i fi’au dat, el nu putea să ia in nume râu că aceste ţinuturi profită de prima ocasiune favorabilă spre a se scăpa de un sistem detestabil de guvernare, pe care Curtea din Roma nu vrea sâ’l relormeze cu nici un preţ ; că, ce priveşte pe regele Neapolei, nu trebue să ne ocupăm de densul, afară numai dacă ar trece in partea Austriei ; lăsând totodată şi pe supuşii lui ca, profitând pe moment, să so scape de domnia lui cea părintească. Imperutul fu mulţumit de acest respuns şi noi trecurăm la intrebarea cea mare : Care va fi ţinta resboiului ? Imperatnl admise fără greutate că trebuiau goniţi .Austriecii cu totul din Italia, nelăsâiidu-le nici o palmă de loc dincoaci de Alpi şi de Isonzo. multe ori musteţele şi se mulţii mi de a a-dnuge, că acestea erau pentru el cestiuni secundare, de cari lin vom putea ocupa şi mai târziu. Trecând apoi spre a examina mijloacele do intrebuinţat pentru ca resboiul să aibă un resultat bun, imperatnl observă că tre bue să se izoleze Austria şi să nu avem a face de cât cu ea; de aceea dânsul ţinea aşa de mult ca resboiul să fie motivat prin-tr’o causa. care să nu sperie pe alte puteri continentale ş; să fie populară in Anglia. Impâratul părea convins că cea adoptata do noi intrunea aceste douâ eondiţiuni. Impâratul contează positiv pe neutralitatea Eugliterii; el mi a recomandat să facem tot posibilul spre a influenţa opinia publică din acea ţară, care să forţeze pe guvernul englez — sclavul ei — de a nu intieprinde nimic in favoarea Austriei. El mai contează pe antipatia prinţului de Prusia câtră Austria, că Prusia nu se va pronunţa contra noastră. Cât despre Rusia, el are promisiunea for mala şi mai de multe ori repetată a imperatului Alexandru că nu ’i va combate pro-» ectele despre Italia: dacă impâratul nu ’şi face ilusiuni, după cum me simţ indemnat a crede, după toate căte mi a spus, Gestiunea ar fi redusă la un resboiu intre Fian-ţa şi noi de o parte, şi Austria de alta. Cu toate acestea impâratul, consideră că cestiunea, chiar redusă fiind la aceste pro- Dar in urmă, cum să se organizeze I .. , . . , L ■ ■ talia? După luugi disertaţiuui, de a căror poJ't'1, are 0 estremă împoitanţâ şi piestn-poveslire cruţ pe Mai. Voastră, ne-am cam uneuse dificultăţi. Austria, nu tie- T f , . Knn nă nn a noniinrlui'n oro ănnrinn i*flOiirsn vestire cruţ pe Mai. Voastră, ne-am cam inţeles asupra joaselor următoare, recunoscând totodată c-ă ele erau susceptibile de a fi modificate prin evenimentele resboiului. Valea Padului, Romagnezii şi Ltgaţiunilo ar constitui regatul Italiei de sus, uude ar dom ui casa Savoei. S ar conserva Papei Roma şi teritoriul din prejur. Restul statelor Papei eu Toscana ar forma regatul Italiei centrale. Fiu va fi atinsă circumscrip-ţiuuea teritorială a regatului de Neapole ; cele patru state italiene ar forma o con-federaţiune, cum este coufederaţiunea germana, al cărei preşedinte ar fi Papa, spre a T cousola pentru perderea părţii celei mai bune din statele sale. Acest aranjament mi s a părut cu totul acceptabil. Căci Maj. Voastră, fiind suveranul de drept al jumătăţii celei mai bogate şi mai forte din Italia, ar fi suveranul de fapt al intregei peninsule. Cât despre alegerea suveranilor pentru Florenza şi Neapole, in caşul foarte probabil când unchiul Maj. Voastre şi vârul seu s’ar hotăra inţelepţeşte de a se retrage in Austria, cestiunea s’a lăsat in suspensiune; totodată impâratul a făcut să se înţeleagă că ar vedea cu plăcere pe Murat ureându-se iarăşi pe tronul părintelui seu ; şi, din parte’mi, am indicat pe ducesa de Parma, care ar putea ocupa, cel puţin in mod Iran-sitoriu, palatul Pitti. Această idee din urmă a plăcut mult imperatului, care pune un preţ mare de a nu fi acusat că persecuta pe ducesa de Parma in calitatea ei de priucesă din familia Bourbon. După ce s’a regulat soartea viitoare a Italiei, impâratul m’a întrebat ce va avea Franţa şi dacă Maj. Voastră ar ceda Sa-voia şi comitatul Nissei. Eu am respuns eâ Maj. Voaslră, profesând principiul naţionalităţilor, înţelege că avea să urmeze, ca Sa-voia să se alăture iarăşi la Franţa; că, prin urmare, sunteţi gata a face acest sacrificiu, deşi vâ costă foarte mult de a renunţa la o ţară ce a fost leagănul familiei voastre şi la un popor, care a dat străbunilor Voştri atătea probe de afecţiune şi devotament ; că, ce priveşte Nissa, este altă cestiune, căci Nissenii prin originea lor, prin limba şi moravurile lor, ţin mai mult de Piemont de cât de Frauţa şi că, prin urmare, trecerea lor la imperiu ar fi in contra principiului, pentru care vrem să a-pueăm armele şi să ’l facem să triumfe. Asupra acestora impâratul îşi netezi mai de tă ăucă imense dificultăţi. Austria, nu bue să ne-o ascundem, are enorme resurse militare. Resboaele imperiului le au probat in destul. Napoleon a batut’o in timp de 15 ani in Italia şi in Germania ; a distrus un mare numâr din armatele ei, i-a luat provincii şi a supus’o la taxe de resboiu sdrobitoare, cu toate astea pururea a găsit’o^pe câmpul de bâtae, gata să rein-ceapâ lupta. Şi suntem siliţi a recunoaşte că la finele resboaelor imperiului, in teribila bătălie de la Lipsea, tot batalioanele Austriei sunt, cari au contribuit mai mult la infrângerea armatei franceze. Deci pentru a forţa pe Austria să renunţe la Italia, două sau trei bătălii câştigate in valea Fadului şi a lui Tagliamento nu vor fi de ajuns ; va trebui sa pătrundem peste grani-ţole imperiului şi cu spada in piept, adică la Viena, a o sili să subscrie pacea pe ba-sele de mai ’nainte fixate. Spre a ajunge la acest scop se cer negreşit forţe prea considerabile. Impâratul le evaluează la 800,000 oameni cel puţin şi eu cred că are dreptate. Cu 100,000 oameni s’ar bloca locurile Întărite de pe Mincio şi Adige şi s’ar păzi trecătoarele Tirolului; 200,000 oameni ar merge spre Viena prin Carintia şi Stiria. Franţa ar da 200,000, Sardinia şi cele-l’alte provincii ale Italiei 100,000. Contigentul italian vi so va părea foarte slab: insă găndindu-vâ că e vorba de forţe active, de forţe in linie, veţi recunoaşte că, spre a avea 100,000 oameni disponibili, trebuesc 150,000 subt arme. Mi s’a părut că impâratul are idei foarte nimerite asupra modului de a purta resboiul şi asupra rolului ce vor trebui să’l joace cele douâ ţâri. El a recunoscut, că Franţa cată să ’şi facă din Spazzia marele sân centru de arme operand special in dreapta Padului, pănâ ce vom fi stăpâni pe cursul acestui fluviu, silind pe austrieci să se retragă in fortăreţe. Vor fi deci douâ oştiri mari, una comandată de Maj. Voastră, alta de impâratul in persoană. Caşi in cestiunea militară, aşa ne-am inţeles şi in cestiunea financiară, care, cată să fac cunoscut Maj. Voastre, preocupă special pe impâratul. El consimte să ne procure materialul de resboiu de care am avea trebuinţă şi să ne înlemnească la Paris negocierea unui imprumut. Cât despre concursul provineielor italiene in bani şi in natură, impâratul crede eă trebue sa le menajăm până la un punct oarecare. Cestiunile, po care avui onoarea .să le re-sum Maj. Voastre căt mai pe scurt, fură obiectul unei conversaţiuni cu impâratul, ce a ţirnit de la unsprezece ore dimineaţa pană la trei după prânz. La troi ore impâ-ratul m’a congediat angajăndu-mâ să roviu la patru ore spre a face cu dânsul o plimbare in trăsură. La ora indicată, ne urcăm intr’un faeton elegant cu doi cai americani, pe cari ii mana insuşi impâratul, urmat de un singur servitor ; in timp de trei ore me conduse prin văi şi păduri co fac din Vosgi una din cele mai pitoreşti părţi ala Franţei. D'abea eşisem din -trudele Plombierului impâratul incepu să vorbească despre căsătoria prinţului Napoleon, intrebândumâ | cari erau inteiiţiunile M. voastre in aceas'â privinţă. Eu re.spunsoi, că M. voastră a fost intr’o posiţiune foarte încurcata, cănd v-ain comunicat spusele lui Bixio, căci v’aţi inel o i t de preţul ce alaşază impâratul pe a-eeasta; că amiuţinduşi o conversaţie ce Maj: voastră aţi avut cu el la Paris, la 1855, in privinţa prinţului Napoleon şi a proectelor sale de căsătorie cu ducesa de Gines, nu prea ştia ee să creadă. Eu adâu-sei, că această incertitudine s’a mai mărit in urma introvederii M. voastre cu docto ru Conneau, care declarase, că nu avea in strucţiuni, ba că ignorează cu totul cea co gândea impâratul in această privinţă. Am adaus, că M. voastră, deşi doriţi a‘ face orice doriuţă a sa, aveţi o mare repug-nanţă de a vâ mărita fiica, fiind prea tânără ; oă, ce priveşte pe M. voastră, dacă impâratul ar dori-o mult, n’aveţi obligaţnni invincibile, dar că voiţi să daţi o deplină libertate fiicei voastre. Impâratul respunse, eâ dorea mult căsătoria vârului seu cu princesa Clotilda, că o alianţă cu familia de Savoia o profera ina-inte de oricare ; că dacă n’a insărcinat pe Conneau de a vorbi Maj. Voastre, este pentru că n’a voit să incerce până a nu li sigur că demersul va fi bine primit. La început impâratul nu’şi aduse aminte de conversaţia cu M. voastră ; dar apoi âmi zise : „Mi-aduc aminte că am zis regelui că vâ-ru meu a făcut râu să ceară măna ducesei de Genova, dar asta a fost pentru că era lucru nepotrivit de a’i vorbi de căsătorie 1 d’abea cate va luni după moartea soţului ei.“ Impâratul vorbi de mai multe ori despre căsătorie. El zise rizând, că poate va fi zis odată ceva râu despre vârul sân, căci adeseori a fost supărat pe el : dar in fond 1 iubea, prentru că avea calităţi excelente şi de un timp se purta, iu căt să’şi concilieze stima şi afecţiunea Franţei. Napoleon, ada-ose el, e mai mult decât reputaţia sa ; el e rebel, ii place contrazicerea; dar are mult spirit, o judecată bună şi o inimă simţitoare." Aceasta e adevârat. Că Napoleon are spirit, Maj. Voastră a pututjudeca şi eu pot certifica după atătea conversaţiuni cu densul. Că are judecată, a probat'o la exposiţia pe care a prezidat’o In fine că are inima bună, o probează constanta sa câtră amici şi amante. Un om fără inimă n’ar fi părăsit Parisul in mijlocul plăcerilor Carnavalului pentru a face ultima visitâ Racbelei care murea la Cannes şi aceasta după ce se despărţise de ea cu patru ani inainte. In respunsuiile mele date imperatului, m’am silit foarte mult a nu’l blessa, pâzin-du-mâ d’a lua vre un angajament. In spre seară, in momentul d’a ne despărţi, impâ-ratul ’mi-a zis: „înţeleg ca regele să nu voiascâ a căsători pe fiia-sa aşa tânâră; de aceea nu voiu stărui ca să se facă numai decât câsătoăia ; sunt dispus a aştepta un an şi mai mult, do este trebuinţa. Tot ce doresc, este d’a şti cum rârnăne cu aceasta. Binevoiţi prin urinare a ruga pe rege să sonsulte pe fiiă-sa şi d’a’mi face cunoscut inteiiţiunile sale intr’un chip positiv. Daca consimte la căsătorie, să hotărască epoca ; nu cer alte angajamente decât cuvântul uostru reciproc dat şi primit." După aceea ne-am despărţit. Imperatnl, stringându-mi mana, mâ congediu zicându-ini : „Aibi incrodere in mine cum am eu încredere in d-ta.“ Majestatea Voastră vede că am urmat fidel instrucţiile sale. Impâratul uefăcend din căsătorie prinţeşii Clotilda o condiţiune sine qua non a alianţei, n’am luat in astă privinţă nici un angajament, nici n’am contractat vreo obligaţiune. Acum, rog pe Maj. Voastră sâ’ini perindă a i exprima inti’un mod franc şi precis părerea mea asupra unei cestiuni de care poate sa atârne izbânda celei inaî glorioase intreprinderi, a celei mai mari opere ce să se fi încercat de mulţi ani. Impâratul n’a făcut diu căsătoria prinţesei Clotilda cu vârul seu o condiţiune şina qm non a alianţii ; dar a spus foarte desluşit că ţi ii o mult la aceasta. Daca nu se va face căsătoria, daca Maj-Voastră refuză fără cuvânt temeinic piopu, nerilo imperatului, ce se va mteuipla ? Alianţa va fi oare ruptă ? E cu putinţă, dar nu crez să so intempie aşa ceva. Alianţa se va face. Dar Impâratul va a-ducfi un spirit eu totul ^eosebit, de acela ce Far fi adus daca. pentru preţul coroauii Italiei ce oferă Maj. Voastre, aţi acorda mâna fiicei Voastre pentru cea mai apropiată ruda a sa. Daca este o calitate ce distinge pe impârat, este statornicia in prie-teniele şi anti pa ti ele sale. Nu uita nici o dată un serviciu, precum iar nu iartă nici o dată o injurie. Deci, refuzul la care s’a expus ar fi o injurie sângerândă, trebue s’o recunoaştem. Acest refuz ar avea un alt inconvenient, căci ar pune iu Consiliul imperatului un inimic implacabil. Prinţul Napoleon, mai Cors ăucă decât vârul sâu, ne-ar purta o ură mortală, şi posiţiuuea ee ocupă, aceea la care poate aspira, afecţiunea, aş zice poate sălbiciunea ce impâratul are pentru el, vor da numeroase mijloace d’a o satisface. Nu trebue să ascundem : primind alianţa ce i-este propusă, Maj. Voastră şi naţiunea sa se leagă intr’un chip nedisolubil cu împăratul şi cu Franţa. Daca resboiul, ce ar urma din aceasta; este fericit, dinastia lui Napoleon este consolidată pentru una sau douâ generaţiuui , de cumva este nefericit, Maj. Voastră, şi familia sa vor suteri aceleaşi grave pericole ca şi puternicul sâu vecin. Dar ceea ce este sigur, e că izbânda resboiului, urmările glorioase ee trebuesc sa resulte de aci pentru Maj. Voastră şi pentru poporul sâu, atârnă in mare parte de bunăvoinţă a împăratului, de prietenia se pentru Maj. Voastră. Daca, din potrivă, va inebide in inimă-i o adevărată rancunâ, urmările cele mai deplorabile ar putea resulta din aceasta. Nu mâ dau dar inlâturi d’a declara cu cea mai adâncă convingere că a primi alianţa şi a refuza căsătoria ar fi o greşalâ politică i mensă, ce ar putea să atragă asupra Maj. Voastre şi asupra ţârii noastre nenorociri mari. Dar, ştiu, că Maj. Voastră este şi părinte precum e rege ; şi că numai ca tatâhe-sitează a consimţi la o căsătorie ce nu-i pare convenabilă, şi a nu fi de natură să asigure fericirea fiicei sale. Să ’mi permită Maj. Voastră d'a judeca această cestiune, nu cu nepăsarea unui diplomat, ci cu afectiuuea adâncă, cu devotamentul desevârşit ce i port. Nu cred că se poate zice că este necon-venant căsătoria prinţesei Clotilda cu prinţul Napoleon. E adevârat că nu e rege, dar este ăntâ-iul prinţ de sânge din primul imperiu din lume. Nu e despărţit de tron de căt de un copil de doui ani. Ş’apoi, Maj. Voastră tre-trebue să se hotărască a se mulţumi cu un prinţ pentru fiă-sa, de oarece nu sunt in Europa regi şi prinţi ereditari disponibili. E adevârat ancă că prinţul Napoleon nu aparţine unei familii vechi su®rant tatăl ii va lăsa numele cel mi> gloritJj timpii moderni, şi prin mun»-sa p de Vurtemberg, este aliat « cele in tre case prinţiare din Eur/pa. Nepotul decanului regifir, varul ii tetului Rusiei, nu este f<, altă prinţesă de Savoia a fost măritat ă i FOILETON ORLINO CAJ> DE BRIGANZI (TRAMJCTIUNE) (Urmare.) Este nefolositor d’a mai vorbi de durerea simţită de Maria cănd s'a vezut singură cu mătuşa ei. Avea pentru densa o afecţiune deosebită şi prevedea căt de bine va fi îngrijită. Dar această dulce siguranţă era împarte d’a o putea face să uite durerea ce ’i pricinuia plecarea părinţilor ei. Totuşi, fiind foarte cu minte, şi, d.n natură, obicinuindu-sc a indura tot ce nu ’i sta prin putinţă d'a impedica, se hotăra cu curaj şi sc mărgini a confîa speranţii inima sa. Am zis că, deşi ăucă prea tenSră, JVIariu ora înzestrată, cti o judecată solidă şi era in toate mişcările ei o seriositate ce rar se intălneşte la o persoană de versta ei. Această calitate preţioasă adunase imprejuru-i o mulţime de adoratori, dintre cari numai unul a ştiut să placă familiei sale. De astădată, viţiul triumfase, căci tenCrul pe care căzuse alegerea d-lui dc Saligncs era un om pervers şi deja murdărit do multe crime. Natura Snsă 61 Înzestrase cu o fatală dibăcie prin ajutorul căreia orbia ochiul cel mai exercitat şi ştia a se face plăcut. Multe greutăţi n’a încercat spre a ’şi atrage in puţine zile stima şi prietenia părinţilor Măriei, cari se uniseră de bunăvoe la viitoarea căsătorie a tinerilor. Spre a ajunge la capătul intreprin-derei sale vinovate, eşi deduse titluri pompoase şi usurpăud un nume nobil, trecea ca atare faţă cu familia Saligncs, căreca ii mai spunea că va moşteni o avere do căteva milioane. Nici că trebuia mai mult pentru a captiva nişte suflete credule şi dispuse a presupune şi altora virtuţile ce ele practicau. Orliuo, aşa se nu in ia tenorul, obţinu o izbăndă desăvârşită faţa cu d. şi d-na de Saligues, şi căsătoria cu Maria s’ar fi sevGrşit fără furtuna revoluţionară ce căzu pe capul Franţei şi care ei sili şi pe dfinşii d’a sc surghiuni. îngrozitorul Orliuo avea ca scop să pună măna pe strălucita avere a d-lui de Saligncs, şi a mănji prin un jurământ sacrileg şi maiestatea altarului si inocenţa Manei. Dar, n’a fost să fie astfel. Sermana copilă, vCzendu-1 pentru ăntăia oară simţise fără voe că se ingrozeşte la apropierea lui. Ea observase in privirea, lui semnele unei , prefecătorii mişeleşti, şi pe buzele sale surîzul ipocriziei şi al viţiului. Cu toate acestea fata nu cutezase a’şi exprima dcsgustul, sau de teamă d’a nu li nedreaptă, sau pentru a nu se impotrivi la scopurile părinţilor sei, a căror experienţă şi iuţelcpciune nu punea la îndoială. Vedea-voin mai iticolo că nu so înşelase do loc fata, şi că fuga părinţilor era pentru densa o adeverată bine facere a Cerului. Trecuse şapte zile decănd era sub tutela mătuşii sale cănd Orliuo, care tot nutria in capuii proecţele lui odi- oase, se infăţişă la densa. Orliuo se arăta de o politeţă deosebită şi exprima sentimentele cele mai delicate şi mai respectoase. Maria, vezendu-i, simţi că tremură, şi ne liindu-i teamă d’a nu place părinţilor sei. cari nu erau de faţă, fu aşa de firească şi aşa de francă intru a da să se vadă desgustul, respingerea ei că Orii-no băga de seamă: — Ce aveţi ? ii zise el. cu acel ton de miere, a cărui putere o credea sigură chiar şi asupra fetei. Aş avea poate dreptul să mS plâng daca întâlnesc numai nepăsare. Cu a-tăt mai mult cuveiit, cănd, la apropierea mea, ved pe faţa dumitale un sentiment mult mai supărător, acela al dispreţului chiar. Vorbeşte, te rog. spune-mi repede că am fost înşelat şi că’mi păstraţi ănoă stima ce şi d. Saligncs are pentru mine. — Domnule, tatăl meu n'aresăia staturi dela nimeni, şi propria-i judecată va şti să’i lumineze mintea ; dar intr’o afacere de inimă, care trebue să rac intereseze mai mult di căt pe oreine altul, emi veţi da voe d’a me privi singură drept judecătorul Jiotă-rărei cc trebue să iau, Ş’apoi tatăl’ meu-credeţi—nu 'mi-a impus aleg ■« sa decăt in credinţa că sunt de eaşi părere. Şi fiind că trebue s vorbesc cu inima deschisă, vS rc: renunţa chiar de pe acum la o iri prindere ce va fi zadarnică. — Foarte bine! zise Orliuo cu a nie ; d-ta bravezi inima mea, o as’>* li la piciore. Dee domnul ca nu ] te puţin timp să v6 căiţi. Ştiu Ij D. şi D-na de Saligues s’au ex;« din Franţa spre a înlătura turn revoluţionară ce era d'asupra ca-telor lor. şi d-ta profiţi de aeeai spre a lucra in potriva voinţei spre a insulta in chipul cel mai o pe acela care pune la picioarele tale iubirea şi averea lui. Nenoroc j d-tale! De o sută de ori nenorociri: Căci nn’şi bate nimeni joc de Ori (Va iirma}'| fără a fi pedepsit, Demroc. J TIMPUL ul ynj. Voastră, prinţesa Philiberia. mai fericita ca celelalte ? Şi oare i.'.stra ac voi ca şi fiica-sa sa aiba soarta ? jl3 ce am pus sub ochii Maj. Voas-jn ca. consimţind la căsătoria 4 eu prinţul Napoleon, sunt mai lUse d a o tace fericita, decât daca, iul şi ca tatăl seu, ar marita-o dupe ^ din casa de Lorena şi de Bourbon. permită Maj. \ oastra o ultimă repara Maj. Voastră nu consimte ,'ria fiicei sale cu prinţul Napoleon, voeşte s’o mărite V Almauachul de Iste aci spre a proba ca nu sunt iri sa’i convină, şi aceasta foarte iiiţeriiiţa do religmne se opune la cu familiile mat multora dintre i cart domnesc asupra unor ţâri cu uni la tel cu ale noastre. Lupta cu Austria, simpatiele voastre pen-uţa tăcând imposibile pe acelea cu , familielor aparţinend caselor do ^ ue ilourbon, aceste excluderi recrea Maj. Voastre la Portugalia şi fU mici pnucipate germane. Maj. Voastră binevoeşte ta medii | jua cousideraţiuuilor ce avui o-n supune, aş îndrăzni sa me mâ-J va recunoaşte cum că poate ca l ;il consimţa la căsătoria, ce înte-iprcm al Statului, viitorul familiei |i Piemoutelui, al Italiei intregi o c sa contracteze. oe Aiaj. Voastră sâ'rni ierte fran-lungimea recitărilor mele. N'am ,utr'o cestiune^ aşa de gravă, sa tiu orvat nici mai scurt, uimitele ce me inspiră, mobil urile fac d a chibzui in atare chip, sunt fc i ce Maj. Voastră va bine voi să seamă. «dud să scriu aceasta eterna scrisoa-Holţul mesei unui han fără a avea copiez, nici chiar s’o recitesc, Tje Maj. Voastră să binevoiascâ a oju->i indulgenţa, şi da scuza ceea ce 9 iu idei şi ineoherenţă in stil. tosia aceste defecte ce semnalai, asta ţAj conţinând expresia fidela şi exac-(■omuniearilor ce ’mi-a făcut Impera-Hdri»nese a ruga pe Maj. Voastră sa jBroiascâ a o păstra spre a putea la iu-JBrea mea in Turin sa extrag nişte no-•ri vor putea servi in urma negociâri-ce 30 pot face. ..'Kisperanţa d'a putea pe la sfârşitul sep-ujinii viitoare sâ depun la picioarele Maj. Oirc omajul adâncului şi respectuosului jL devotament, am onoarea a fi al Maj. - stre, i Sire’ ’ Prea umil şi prea ascultător servitor şi supus C. Cavour. «1 CRONICA iWsloiul intreabă pe d. ministru de cu 'Im instrucţiune publică pentru ce nu s'a it incă delegaţii şeoalelor speciale pen-jonsiliul general al instrucţiunii ale câ-şedinţe se vor deschide la 1 Septem ja şcoala practică de agricultura ce se uţe azâ in toamna aceasta la Strihareţ, in Olt. fiind vacante 25 burse a cate le; pe an, plătite din casa judeţului, ibiică eoocnrs pentru (ocuparea lor la jBeiitemvie viitor. Concursul se va ţine •prefectura judeţului Olt. ^Tnlidaţilor li se cere sâ fie romani, să i patru clase primare şi etatea de 16 ceasta şcoală se primesc elevi cu ■unu doctor in medicină I. Gârdâreane (î iumit provisor până ia concurs in pos-medic la spitalul rural din comuna fefjuia, judeţul Mehedinţi, şi dornnu Vasile [<4 veehiu şef de biurou in cancelaria *,;unei sanitare, estejpermutat in postul Vonom la sus citatul spital. * fomnu doctor iu medicină Teodor Cerchez numit provisoriu in postul de medic a ) talul rural Floreşti din judeţul Tutova. Ioftate a individuală sub Roşii 1 scandal pe cât de revoltător pe atat ilegal s’a comis in Brăila de către îţnistraţie şi poliţie. Jji uiea care se găsea la Gara, Marţi 16 ijlit, pe lu 11 ore p. m., plina do in-^•(iune e martora. «A faptul, dupe Dunărea din Brăila: ^ la ora 10 pe când D-l M. Stoiano- *• un mare proprietar şi comerciant din oraş, doimea liniştit la domiciliul seu milia, sa pomeneşte (cu D-l Comisar ţ'loarei do Roşu. însoţit de Subcomi- sari şi Gardişti ca intră in casă şi ’l ridică, ca pe criminali pentru a l espedia la Bucureşti, de unde zicea că are mandat judecătoresc. In zadar fratele seu a obiectat că este noapte, că este ruşinos a ridica un comerciant cu poliţia, agentul a pus pe D-l Stoia-novicl iutr’o tiăsura inconjurata de subalterni de ai sei şi l’a transportat la Gară spre a’l espedia la Bucureşti intr’un ospiciu. Sermanul părinte, acum ar fi iu mijlocul aii maţilor, condus de agenţii poliţioi din ordinul Prefectului Ciocârlan, dacă iutam-plarea uu aducea in acel timp la Gara pe D-l Deputat C. Fleva Lsi pe D-l Advocat Gfi. Berceanu cari, atraşi de ţipetele victimelor sugrumate de poliţie, şi la apelul ce li s au tăcut de D-l Th Stoiauovici, intrea-ba pe Comisar, in virtutea căror acte si-lueşte pe acest nenorocit a ’l duce la Bucureşti ! Deşteptul agent poliţienesc res-pumle ca in virtutea mandatului judecătorului de instrucţie şi iu uruiâ a procurorului. Somat a arăta aceste acte cari orau pure iuveuţiuui ale imaginaţiuuei sale, declară că iu basa unei adrese a poliţiei Capitalei, smulsa poate de câtre fiul acestui neuoiocit betrân, tot cu aceleaşi mijloace cu care a decis pe Prefectul nostru, sa dea ordine de esecutare agenţilor poliţieneşti. Aceste adrese ne constituind un act in basa căruia poliţia să ia cu forţa din sânul familiei pe un om de insemnâtatea D iui Stoiauovici, D-l Deputat Fleva şi D-l Advocat Berceanu reuşiră a scoate pe bietul batran din mâinile poliţiei. Auzim ca D-l Stoiamvici cu tratele seu a reclamat Parchetului spre a pedepsi pe culpabilii violatori a domiciliului şi a Iiber-taţei individuale. Am narat faptul in tocmai. Lumea să judece, căci noi, plini pană in suflet de indignaţiunea actelor arbitrare a le nenorocitei noastre administraţiuni, ne oprim de la ori ce comentarii. Aşteptăm cu nerăbdare un nou raport al D-lui Ciocârlan către D-l Ministru respectiv, pentru ca sa se publice in forma de comunicat. UNGURII LA PREDEAL B. Public primeşte urmâtoarea corespondenţă in privinţa graniţelor noastre. Neaperat câ e cu neputinţa ca graniţa unei ţâri sa fie păzită ca uşa unei case. Cri cât de bine ar fi organizata paza hotarelor, e cu neputinţa ca cineva, voind, să nu poată trece din o ţara in vecina ei, feră să se bănueasca aceasta. Cu toata acestea chipul in care vocini noştri păzesc hotarele noastre, chipul in care se plimba in buna voe d’a lungul ţeri noastre, te revoltă şi te pune pe gânduri. In cursul veri la Predeal, aproape neîntrerupt vedeam, aci un ofiţer de geniu, aci unui de artilerie intorc6ndu-se in ţara lui cu trenul. Când a trecut graniţa, pe unde a trecut o ? Iată ce nu ştia nimeni. Harta in buzunar, un crochiu in mană, binoglu după găţ spuneau la toţi ce căutau ei in ţara noastră. Toţi n’au paşaport. Le ajungea insa, pentru ca să poată trece in ţara lor, vorbele comisarului ungur: — ’L cunosc eu ! şi trecea. Cunosc cazuri când ofiţeri unguri, cereau voe de la comisarul nostru — ce râs — să se plimbe prin Predeal. Şi se plimbau, nu perdeau timpul. Şi aşa de bine in cat nu e roman care sa cunoască mai bine locurile de căt ei. Septamânile trecute pe Bucegi, o armată intreagâ a fost intelnitâ- Pe unde trecuseră ? Cine ştie ! In ziua de 14, lumea din Predeal vezu, plină de ir irare, un stat major intreg piim-băndu-se pe şosea. Un general, un colonel, soldaţi toţi călări, se plimbau ca in ţarâ cucerită, binoclăud in dreapta şi in stănga, notând, consultând harta. Ba ilusia de ţară cucerita să fie şi mai deplina, veniră la gară, se aşezară la o masa, intinseră harta şi Începură discuţia. Toţi aveau degetelo pe harta, par'ca jucau ineluşu. Eşiră apoi pe peron, asurzind lumea eu zinghânitul săbiilor şi pintenilor. Nimeni uu ’lo zicea nimic. Sosi trenu din spre Bucureşti. In el se găsea general Ba.ozzi. Acesta intreba indată pe comisar, cine «6nt ospeţi cei sgomotoşi şi rp0 unde au trecut ? ~ Ş* * *•111 Şi eu! nu m6 priveşte pe mine, ’i fu respunsul. — Dar paşa-port au ? — Nu i am intrebat. Generalul raporta imediat, telegraficeşte cazul proiectului. Aflând comisarul, câ a vorbit cufgenera-lul Barozzi, dete porunca sâ oprească pe o-iiţeri Unguri de a trece graniţa. Fură opriţi şi aduşi Jnaintea comisarului. întrebaţi pe unde au trecut graniţa, răspunseră ca prin faţa unui pichet. Paşaport n’aveau. Atâta fu totul. Salută respectos comisarul nostru, fu mulţumit do desluşiri... Iată cum sunt păzite graniţele. Spioni, care nici nu ’şi dau osteneala să se ascunzâ, troc in fie-eare zi pe dinaintea Autorităţilor noaetre. care nu numai câ nu ’i opresc, ba le prezintă şi arma! Sâ vază cino-va câ i se pregăteşte ruina şi moartea şi sa fie silit să salute !.. Şi ştiţi care e cauza acestei vinovate nereguiarităţi ? Soldaţi, însărcinaţi cu paza hotarelor, s6nt lăsaţi fără instrucţiune şi nu cunosc aits-fel pe superiori lor de cât ca pe nişte icoane inaintea cărora trebue să se inchine ! Şi cel puţin de am fi tot aşa de liberi şi noi a trece graniţele lor ! Dar nu e aşa. Inginerul Boţea insoţit de un student de la facultate, de locotenentul puntului şi de comisar voiau sâ treacă graniţa. Abia au putut convinge pejardarmu austriac, că nu sunt spioni şi soldaţi, şi aceştia gasindu-se insoţiţi de comisar, a cărui devotament pentru Unguri e cunoscut ! A. P. ce a făcut la crâşma lui Savastia Roman, din despărţirea I, strada Portului, in Galaţi a rănit cu baioneta pe servitorul din acea crâşmă anume loan D. Teodor. Soldatul, spune Poşta, este arestat la garda pieţei urmând a se ancheta caşul de către comandantul j ieţei. împuşcat. — Locuitorul loan Trifescu din cătunul Faurii, comuna Budeşti-Ghicăi, judeţul Nearaţu, a împuşcat in piciorul stâng pe loan Petroa Dascălii, pe cănd ei se ailau la pândă pentru a impuşea nişte bursuci ce stricau popuşoiu. f ŞTIRI OFICIALE Executarea ţeranilor cu călăraşi Următoarele re a duri trimise noe spre publicare, le supunem atenţiunii guvernului ce se zice apărător al săteanului: Domnule Redactor, Ca apărător al naţiunii Române de multe rele, v6 rog ridicaţi puternica d-voastrâ voce contra executări eu călăraşi şi bătăi a locuitorilor comuni Titu, cănd nuaucemănca şi nici speranţa de o baniţă de porumb din Luncă ; pentru afaceşos9aua bulevardului d-lui Giani părăsind lucrarea şoseli Comuni ănceputa de trei ani şi in stare de neco-municaţie. Această stare deplorabila de a sili pe locuitori a munci fără hrană, iar copii lor a se hrăni cu poame cerşind, am a-râtat-o d-lui Ministru de Interne prin Telegramă, dar executarea uu s’a curmat, d-nu Sub prefect pentru această şosea ascospri mărul ales, inlocuindu-1 cu ajutorul; şi acesta este ameninţat ; ş’a dat dimisia, se numeşte un al 3-lea, in ce regula numai d-sa poate şti. Aceia din locuitori, cârora le-a perit vitele sau din sărăcie nu mai au căruţe sunt forţaţi a face indoita obligaţie a terenului de şosea. Primaru, Consilieri sunt Înjuraţi şi ameninţaţi şi bătuţi de d-nu Sub-prefect; groaza ia coprins pe toţi, umblapn cărd câte 6 şi 7 indivizi insoţiţi de călăraşi şi vătă-şei pentru a’i reduce la lucru de unde fug neputand sta nemăncaţi. Acest d-n. Supre-fect Costaehe Simulescu este îndestul de cunoscut de ţarâ, fost cap de portărei la Damboviţa şi fost primar la Tărgovişte a fost recomandat de ajuns de jurnalele de acolo şi altele pentru sentimentele sale de rapacitate şi imoralitate, nici se putea adăsta la alt ceva. Acect bulevard a ocasionat noi contribuţii pe locuitori pentru a insuma banii despâgubirei terenului şi aceasta incheere s’a făcut de consiliu şi primar fără consimţi-meutul lor şi unii fără a fi faţa, când nu este de ajuns a se plăti salariile Vatâşeilor şi Notari. Primiţi va rog d-le Redactor asigurarea deosebitei mele stime. T. Cioriinu proprietar. Jalnicii, frate Locot.-Colonel Roseti Bi-bica ; soră Elena Argeşeanu şi cumnaţii Maria Roseti Bibica şi Capi tanu' Argeşeanu, au durerea a anunţa pierderea prea iubitului lor frate şi cumnat Alexandru Roseii-Bibica încetat din viaţă la 22 august, in etate de 29 ani. VTe roaga să bine-voiţi a asista la ceremonia funebră care va avea loc la 24 corent, ora 2 p. in. Dornnu medic-veterinar al judeţului Fal- Cortejul funebru va porni de la biserica eiu P. I. Oeeanu se numeşte, in aceeaşi j Sfinţii Voivozi, la cimitirul Şerban-Vodă calitato, in postul vacant al despărţirei XII (Belu), unde be va face ininormântarea. , din zona provsnitivă. Consiliul judeţului Tutova este autorisat ca, in sesiunea sa estraordinară de la 19 August 1883, sâ se ocupe şi cu cestiunea privitoare la trecerea in budgetul drumurilor pe eserciţiul curent a restului alocaţiu-nei din budgetul eserciţiului 1882 — 1883, pentru aprovisionarea cu petriş a şoselelor judeţiano. Comunicat ţ)iarui frances L’ Independance Roti-maine, in numeral seu de Marţi 23 August relatează conversaţiuni ce ar fi avut dornnu proşedinte al consiliului şi comunicaţiuni făcute guvernului român du cabinetele din Berlin şi Viena. Tote cele reiate de zisa foe sunt pure inveţiuni ale ei. (Monitorul.) Spectacole Fosta grădină Stavri.—(Grădina soeie-tâţej Liedertafel). Sub direcţiunea de scenă a d-lui I. D. Ionescu. Miercuri 24 August 1883. Mare şi extraordinara representaţie, da tain beneficiul d-rei Al. Alexandrescu. Se va juca pentru ultima oara piesa : Năbădăile Dramatice, Dramă, Tragedia, Opera, Balet, in 5 acte şi 3 intr’acte tradusa din franţuzeşte. Grădina Teatrului Dacia. — După cererea generală. Mercuri 24 August 1883, ultima şi irevocabila representaţie de adio, a lui Blondin din Viena, care va lua din bogatul seu program produeţiunile cele mai prodigioase in equilibru Non Plus JJltra, şi asigură că onor. Public va avea o seară plăcută. Tot o dată atrage mai cu seamă atenţiune că Blondin va trece cu uu om foarte cunoscut in Bucureşti in spinare pe sârmă. Teatrul Dacia.—Direcţiunea Grigore A. Manolescu. Sâmbătă la 27 August 1883. Re-prasentaţiuue extra-ordinară dată in beneficiul d-rei Anni Popescu, se va juca pentru I-a oară pe această scenă : Dama cu camelii, dramă in 5 acte de Al. Dumas fiul.—Tra-ducţia lui M. Pascaly. In curând : Doi Sergenţi, Cei patruzeci şi cinci, Monte Cristo. compusă din patru pieso de d-nu A. Dumas, tatăl. NOTIŢE BIBLIOGRAFICE Noutati din tara Rănire.—Duminică, pe la orele (> ‘/2 p. m. soldatul Vasile Dimitroscu din regimentul li de dorobanţi, in urma unui scandal Prescurtare din Istoria Românilor, lucrată pentru elevii şeoalelor primare de ambe-sexe de B. B. Secăreanu, institutor public in capitală. Cartea este aprobată do ministerul instrucţiunii publice ; e ilustrată cu 17 figuri. — Preţul unui exemplar 80 bani. De venzare la fraţii Ioaniţiu. A apărut şi partea a ctona clin Teoria Verbului după fraţii Bes-cherelle dcN. Droo-DarciailU, director al gimnaziului din Giurgiu, in edi-j tura tipografiei N. Miulescu. întrunirea ţinută in Inşi la 9 iunie 1882 pentru formarea unei societăţi, cu ! scopul de a pune micul comerţ local iu : măinele Romanilor. Tipografia Al. A. Gre- ’ eeseu. DE ÎNCHIRIAT giui al 11 leu. din casele tle pe Calea Victo-îiei No. 145, proprietatea d-lui loan Ciu-llea, în care actualmente se află instalată Leg.-iţiunea Italiană.—Acest etagiu se compune din 12 camere de locuit, Seră de flori, bucătărie, pivniţă, 4 camere de servitori, grajd de 6 cai, şopron spaţios, grădină în faţa casei, având introduse gaz şi apă. — Doritorii sâ se adreseze la tipografia D-lui N. Miulescu, Sala Bossei. INTERNATUL DE BĂIEŢI 11HELIADE-RADULESCU Situat in localitatea cea mai sânâtoasâ a gradinei „Heliade“, din piaţa Moşilor, va deschide cursurile pentru clasele primare la 10 Septemvrie, 1883. Studiele se vor face după metoadele Ci le mai bune şi conform programei Statului. Aci se va mai in-veţa gymuastica şi exerciţiele militare. In institut sunt instalata bai calde şi reci cu duşi pentru copii. înscrierea şcolarilor se va face de la 20 August corent. CURSUL BUCURESCI CASA DE SCHIMB TOMA ŢACIU No. 60. Strada Lipscani. No. 60. Pe eiua de 22 august 1883. Solo Renta AmortisibiIS. . . , S^lo Renta Română Perpetuă , 6"|o Obligaţiuni de atat. . . . 6010 Oblig. Căilor f- Rom. regale 5o/o > Monicipaie .... 10 fr. , Casei Pensiunilor 300 1. 5olo Scrisuri funciara rnraie. • . 7oio .» Scrisuri Rurale.. . . 5o[0 Scrisuri fondare urbane . . 6o[o > > > 7o|0 » » » Imfr. cu prime Buc. (20 1 b.) Acţii Băncei Naţionale Române 2501. » > Soc. cred. mob. rom. 250 I. » » , Rom. de construcţii S001. , , > de Asig. Dacia-Kom 300 1. > > , , , Naţionale 200 I. Diverse Aur contra argint. . . » » Bilete de Banque Fiorini valoare Aostriacă. . Mărci germane.............. Bancnote francese, . . . Comp. Veud 93'/, 94- 92i/j 93- 9l)3/4 100',2 1021/2 103- 83- 84i|a 232--- 235- 91S]4 92'/, 1023,, 103 i/2 ss»u 89i/4 98'/, 99- 102U, 103- 32 q, 33'/, 1380 1359 208--- 218- 505--- 510- 410--- 415- 242--- 245- 1 n 1.3]» 1 1.31. 2.11 2.13 1 23 '.25- 9 9 '|,| lOO'/s MEDIO ŞI CHIRURG Boalele de găt, gură, nas şi urechi trateazâ printr’o artă speciala. D-ru |. BRAUNSTEIN fost aspirant de medic secondar in Viena in clinicele lui Braun (boalo de femei şi faceri) şi a lui Hebra (Syphilis şi boale de piele Consultaţiuni de ia 3—5 ore p. m. Strada Decebal N. 20 (indosul Bâraţiei.) DA J/IDDIJ/ chirurg-dentist. Ti-• r\ fXlDnllV, mădueşte dinţii bolnavi. Plumbueşte, scoate, curăţa şi aşează inţi, fără durere, dupe cele mai bune sisteme ; fabricează şi puno dinţi minerali in -tocmai ca dinţii naturali. D. hibride merge, in ce se atinge de profesiunea sa, or unde este chiămat. Bucureşti. — Strada Şfirbey-Vodâ No. 9. alături cu grădina Union-Suissc. ****************** ***** ******X<1 mam^ei edi cusu'r okkji> ai^io singf:i« \CU O CONSTRUCŢII NK IMI'UA sl UI RAH1LA SUNT CELE M ' \ CADOU FOLOSITOR \PERFECTE MAŞINI, DEPLINA GARANŢIE : ESISTAND F/ . Rlcl\ \DE 31 ANI, ANUL TRECUT SAU VENDUT PESTE */i MILION! \MASI.N K, SK VENI) IN CAŞTIIRI 0ATE3 Lei noi PE SEPT AM ANA ■■■■■■■■■■■■■ dovadă că raaşinele Originale Singer sunt foarte bune este că consumatiunea făcută p6nă acum ce este din zi in zi. X«‘idl uger Bucureşti Hotel Roulevard. (sucursala Galaiz str. Domnească 35)