V* ' A » tl 8f. DUMINECA. 18 APRILIE. ANUL III. 1878. > m >v rviEisn- bzzav: IN TOAf.v ROMÂNIA ................. L n. *8 .................. * IN STRĂINĂTATE : 24 > » 11 ........................ «0 InSERŢIUNI şi RECLAME: J'.iO litere petit, padina IV, 30 bani. JII, 80 bani, po puţ. I|, 2 1 ol noi. Reclame 2 lei noi lini». nimSr in capitală 10 bani. ESE IN TOATE ZILELE DE LUCRU. Ti iuroul Redacţiei şi Administraţiei: Palatul ,Dacia.€ A XTTJN'GI URI *. 86 pTiits^tC io «triioatat* : La D*nil Haattn-ttfin d Vogla" In Vitona, Wa)6»chRM»* 100, A. Opjxlik in Vi^nna, StubenbwUi î; Rudol/ Moşie in Vicnna, S»iler>UUt4 2. Fhihpp Lob in Vienna, K»ctaeDb»chfra*»6 ll : Jj. Lang d Comp. in Peţta, Ilactu-LoffUe d Comp. In Pari», C. Adam 2, Cimfur d© la Croij-Rou^e 2, Pari»; Oraînd Comp. Rue Dronot 2 Pari*; Sug. Micoud, 139—140, Kieet Street London Scritorl nefrancate nu se primetc. Articolele nepublicate »e vor arde. Un număr In Districte 15 bani. |l de Bnonroscl, 5 Aprilie. Irul*............... 93 92»» joemnle .... 88 87», liciar rur»l . . 83 82V« urlian . . 79 iniripal al Capiu 83 ttmU................ISA Ţjia..............2'>0 135 eilnia............. M> Laici, al cu premii 22 20 , ! mini............ I [uni ...... 10OV* 10O1,1, ............ 9525 2525 Cursul de Vlona, 2G Aprilie. Renta unfjarti In aur .... 84 75 Bonuri (le teaaur uug , I omis. 119 — II 108 25 81 70 «4 35 71 90 111 — 782 - 123|', 123'/, împrumutul auntr, In bilrtin . » . > argint. Renta austriacă in aur . . . Loeo ilin 1868............ Acţiunii hincol n iţionde . . . austr. ile credit 207 80 . „ ungare , 183 75 Argint........................107 — Ducatul....................... 5 80 Napoleonul.................... 9 82 100 mărci germane............. 40 50 Carnal de Kerlla. 12 Aprilie. Acţiunile Căilor ferate române. 23 90 Obligaţiunile române 6)/» . . 73 25 Trioritâţile C. fer. rom. 8°/t 71 75 împrumutul Oppenheim ... 91 70 Napoleonul......................16 28 Viena, termen lung............—■ — Paria . «cart .... — — Calendarul (filei Sâmbătă 15 Aprilie. Tatronul lilel: Sântele Pagtl. R.iăritul soarelui : 4 ore 53 min. Apusul soarelui : 7 ore min. Pasele lunel : Ultim Quart. PLECAREA TREN"UBILOB llncuresci -Sneaara Buouroicl . . . . 8.15 n 10.- (] 1 PIomcI .... . 9.50 n 12.00. UrAila .... . !.**n 3.45 ■] 1 7.15.1 IVcuciil .... . 4 38 n 11.'0J IloiQ'TD .... . 9.05 4 4.45 4 Sucea».1, K>»\re . .12.03 4 9.55 n Biioarcuo ---Verelorora Bucurescl . . . . . . 8.-4 6,05 n Pitejtl . . , , 10.15 n Slatina . . . . . ... 2.--4 Craiova . . , VOrcioroT», sosire 9.01 o Snoeara—Kocaresel 5.11 d 8.45 <} 8.46 1 12.3 ) .1 5.10 eiţTe8eviK din Pctersburg ziarului * * QfT itm refuzând a primi cea d'ântâl [formulată pentru întrunirea congre-arfi vorba de o nonă buză, care dictă puterile a’ar întruni pentru a Ista raportnrile ce fxistă între trufie la 185(5 şi 1871 şi tratatul dela bf.no. peşă adresată către ,Standard* a-că marele dace Nirolae vrea să facă rtă reapunzătoare de desordinele din Di» şi ameninţă d’a ocup» Constan-"lol. Populaţia din Qatnm ar fi luat |e, spre a se împotrivi d’a fi cedată 1 elegrafiază ziarului .Times* că Ro-lia a refuzat cererea Rusiei d’A disolva ■îat rul actual şi că guvernul Bârbesc, bţeiegera cu Rusia, 9e pregăteşte a lua !*> la un noă resboiQ. BtJCDRESCI ii APRILIE I. Br&tianu ne-a ftcut un dar aştl: convenţia ruso-romftna este >mâne In plină vigoare, şi ast Tom putea petrece sfintele aăr-rl cu pace şi cu iubire frăţeasca. Lua de astA-zl ne este cu mult I 8fănta, de cftt, sa putem cu-l a o turbura prin o dare de oft asupra circularei, In care Presatele consiliului de miniştri ne i acest dar ; ne mărginim numai narturisi, c& după a noastră pa aceasta circulara nici nu a crabat, nici nu a lămurit situa .ea. a curând se vor împlini opt-sprfr veacuri de cftnd viaţa latină a sădită In ţârile de la Carpaţl : 1 odată Insa, In cursul acestor muri, nobila semânţă nu a fost icată In valul unor Întâmplări de primejdioase ca şi astă-zl. Poveştile oştenilor romani despre farmecul bogăţiei şi al frumuseţelor aruncate cu prisos In aceşte ţâri, şi dorinţa de a ajunge cu lesoire la bunul trat, afi adunat pe acest pământ oameni din o lume străină, dar oamenr cari aQ venit cu hotărlrea de a pune aici temeliile unei vieţî mal potrivite cu firea bine-cuvântată a locului. Opt-spre-zece veacuri aft trecut însă, şi temeliile acestei vieţi tot se clatină. Bine cuvântată a fost se-mânţa; bine-cuvântat e pământul In care a fost sădită, vremile Insă aă fost şi snnt grozave. Popoare şi iarăşi popoare afi pe-rit, lumi întregi s’att risipit de gănd viaţa latină se păstrează In adăposturile din Carpaţl. Atunci, cAnd neamurile sâlbatice porniseră despre miază-noapte şi resărit, ca să risipească comorile adunate la mia-ză-zi şi apus, atunci poporul romAn nu era de cAt zemislit; atunci insă, c.And aceste popoare resfftţate In biruinţe şi stfipănirl se perd de pe faţa pământului, atunci se iveşte Încetul cu încetul din Hemu şi din din Carpaţl un popor tluâr şi plin de putere resboiuică. poporul romAn, gata de a Începe lupta pentru păstrarea individualităţii 8aie. In luptă cu Maghiarii, Leşir şi Tătarii s’att întemeiat ţările romăne; luptele nu erafl Insă de căt începute, şi cele două ţări erafl Încă proaspete, cAnd un noă soia de popoare dă năvală despre resărit şi înspăimântă întregul apus. Cade Bizanţul, cade Bulgaria, cade Ungaria, cad toate ţările pănă la Al pi; aici Insă, la hotarele Europei, remăne un popor mic, care se ln-chină, dar nu se supune, o roAnă de oameni, cari prin bărbăţie şi înţelepciune ştiu să păstreze sfinţenia pământului de sub picioarele lor. Trei veacuri din viaţa acestui popor sunt un ineheiat şir de lupte; a-tuncl insă, cAnd in sfîrşit Osmanii slăbesc de puteri şi RomAnil Încep a prinde nădejde de pacinică desvol-tare, atunci o nouă năvală se porneşte despre miază-noapte. Şi nici una mal primejdioasă de căt aceasta nu a fost. Am avut vrăjmaşi, mulţi şi grozavi In îndelungata noastră viaţă; am avut Insă vrăjmaşi nerebdătorl, cu cari trebuia să ne luptăm pept la pept; am avut vrăjmaşi, la cari cbiar copilul nu găsea Indurare; am avut vrăjmaşi. cari ne putea birui, dar ne lăsaţi măndria bărbatului biruit: vrăjmaşul de astăzi ne vine ca prietin şi nu rlvneşte la sAngele nostru, ci caută să surpe temeliile sufletului nostru, nu vrea să ne biruească, ci scoate din noi putinţa mândriei, care ne dă tărie şi ne Inchiagâ. U0 când la Mov îla Răbiel oastea moldoveascâ s’a risipit, rămăşiţele inimilor bărbate s’afi pribegit şi numai haiducii vesteai! lumii, că aici a fost odată un popor de bărbaţi. Astă-zl, In sfârşit, când, după aproape Întregi două veacuri, earâ şl staă Românii sub ariue, ştirile Ţarului trec hotarele ţârii, fratele Ţarului ne aruncă o proclamaţie, In care ne spune că vine ca prieten, şi oştea română se retrage. După două sute de ani se în-ghiagâ o oaste română, şi ceea d’ăntâi acţiune a acestei oşti este o retragere. In urmă Insă, această oaste s’a bătut alăturea cu oştirile Ţarului şi a dovedit, că nu este alcătuită din oameni vrednici de ruşinea linei retrageri. Cu toate acestea astă zi, această oştire biruitoare e retrasă. Pentru ce s'a retras ! ? Pentnwâ Ruşii staft în ţaiă oa prieteni? •— Straniii prieteşug! E retrasă pentru că Ţarul e pu ternic ! ? Nu! Ţarul Alexandru II nu are puterea Iul Baiazid Fulgerul şi nn puterea nelnduraţilor sât urmaşi ţara era insă Închinată Turcilor, dar oaste turcească nu avea dreptul de a sta pe acest pământ AQ intrat şi străbunii noştri la învoiala cu vrăjmaşii lor puternici; s'aQ Învoit însă cu o siDgură condiţiune. ca ţara să fie deşertată de oştiri străine. Şi dacă. In acele vremi, s’ar fi găsit vra-un Împărat puternic, ce nu ar fi primit această condiţie. RomAnil nu s’ar fi Întrebat cât sânge, câte bogăţii, câte nenorociri, căci el numai biruiţi puteau suferi picior străin pe pământul lor. Astă zi Insă — suntem şi noi pe calea Poloniei. AQ protestat, şapte-zecl de ani afi protestat me-red Polonezii contra ocupaţiei mus căleşti; el n’aQ vărsat Insă nici o picătură de sânge, fiindcă Ţarul venea ca prieten şi le apăra libertăţile, fiindcă muscalii aduceaQ bani In ţară. Astfel, Încetul ca încetul, s’a perdut ceea ce Inchiagâ popoarele : conştiinţa de demnitate, măndria bărbătească şi puterea Îndărătnică. Avem noi această putere ? Dacă o avem. nu vom porni pe calea Poloniei, şi nu ne vom mal întreba fie-care cât a trăit şi cât mal are să trăiască, ci vom tncide ochii şi vom asculta glasul firel noastre, căci. la popoarele sănătoase, sunt vremi, tn cari şi bătrânii sunt cuprinşi de avântul tinereţelor. Dar asta e tocmai ce urmează a se dovedi. Optsprezece veacuri sunt de când viaţa latină a fost sădită pe acest pământ, unde suntem noi in ciuda sguduirilor prin cari a trecut; a-ceastâ viaţă Înaintează mereil sporind şi Intârindu-se. B a păstrat Insă şi creşte această viaţă, nu pentru că eratt mulţi şi puternici aceia, cari conlucraQ la Intemeiarea el, ci pentru că fieşte-care din cel puţini era mândru de munca înaintaşilor săi. De când este suflet de român pe faţa pământului, românul a fost mândru de a fi român, şi chiar atunci, când lumea ll privea cu dispreţ, el îşi cânta doina, şi în conştiinţa puterilor pe cari le purta In sine, privea mândru împrejurul săQ. Sămânţa, din care a răsărit acest popor, e nobilă, şi poporul nu va peri decât atunci, când românii vor uita nobleţă seminţiei lor. Pe aceasta a uitat-o d. I. C. Brâ-tiann în darul ce ne face de Paşti. După ce alegerile col. IU din capitala Bucureşti s’afi anulat in două rlndurl. din causa mal multor nere-gularitâţl şi mal cu seamă din ab-stenţiunea generală a alegătorilor — la 6 Aprilie aQ avut loc noul alegeri. lată apelul călduros şi jalnic ce ziarul .Românul* încă la 2 Aprilie adresa acelor alegători din capitala Bucureşti, asupra cărora partidul roşu pretinde că are o influenţă absolută şi exclusivă : „Ne facem datoria d'a aminti alegătorilor colegiului al III din capitală că, nu mal departe de cât la 6 ale curentei, sunt chemaţi să şl esercite cel mal mare din drepturile lor cetăţeneşti: alegerea a doul mandatari In adunarea deputaţilor. însemnătatea ce împrejurările şi situaţiunea actuală a României daQ acestei alegeri, o schiţarăm in numărul nostru de la 16 MartiQ, şi ezl nu numai că toate acele considera-ţiunl rămân In vigoare, dar se mal sporesc Încă prin stăruinţa reacţi-unil din Intru d'a agita, desbina şi discredita, prin stăruinţa reacţiunil din afară d’a ameninţa prin toate mijloacele şi cu toată acerbitatea. In timpuri ceva mal liniştite, întrunirile electorale sunt o neapărată condiţiune pentru ca alegătorii să ’şl hotărască definitiv candidaţii, pentru ca dânşii sâ-şt facă profesiunea credinţelor politice, pentru ca voturile să nu se împartă şi să nu se zădărnicească alegerea. Dar, când preocupările tuturor sunt absorbite de ştiri lngrijătoare, de noutăţi care de care mal pesimiste, de şi multe neîntemeiate; când însăşi starea de lucruri in care ne aflăm trebuie să mărească activitatea fiâ-căruia ; când in fine pregătirile resbelnice din Europa ne a-fectâ şi ne silesc a bănui că mersul afacerilor nu şi-a reluat incă calea sa normală, văzurăm cu adâncă du- rere că întruniri electorale nu se fă cură şi că termenul convocării ecu totul aproape. In schimb insă, chiar această si-tuaţiune arată alegătorilor care trebuie să fiâ programa, principiele, norma după care ’şl vor alege candidaţii. In momentele decisive in care ne aflăm, crezul tuturor Românilor e naţionalitatea, păstrarea drepturilor, a teritoriului şi a libertăţilor României. Capitala, care In toate ţările dă tonul după care se orientează cele-1-aite colegie, capitala va concentra dar preferinţele sale asupra unor porsoane cunoscute că corespund pe deplin acestor cerinţe, că posedă aceste însuşiri deosebite. Fie care simte că azi, mal mult de cât ori când, trebue să dăm semne de viaţă cetăţenească, precum ieri am dat dovezi de vitalitate şi de putere militără. Oşteanul, Însufleţit de conştiinţa datoriei, şi-a îndeplinit cu sfinţenie frumoasa-I misiune. Alegătorul, care şi dânsul e un oştean faţă cu svârcolirile despotismului şi cu încercările reacţiunil, fi-va oare mal pregetător de a’şl lra-Implini frumoasa’l datorie? E vorba d’un colegii! mare, luminat, influinte. d acei proprietari, profesori, medici, ziarişti, industriali, comercianţi, advocaţr şi preoţi, cari se află In centrul afacerilor, cari iad parte acivâ şi cunosc atât situaţiunea, cât şi interesele ge-eerale. D’aceea sperăm că, instruiţi prin esperienţa şi precedentele de până acum, d’astă-datâ alegătorii colegiului III din Bucureşti vor desemna de mal nainte pe candidaţii lor, că se vor presinta In faţa urnelor electorale mult mal uniţi şi mult mal numeroşi, şi că aceia, cărora le vor acorda încrederea, vor fi, bătrâni saQ tineri, la înălţimea situa-ţiunil de astăzi.* In zioa d'ântâl, 6 Aprilie, mal nimeni nu s’a înfăţişat la vot, Încât a fost cu neputinţă de a deschide biurourile In mod legal In câteva culori. In a dona zi, poliţia, amploiaţii primârier aQ fost puşi pe vânătore, alergând cu birjele tn toate părţile, rugând, ameninţând, etc. El bine ţ resultatul a fost 487 votanţi, din care candidaţii guvernului, doctorul Ser-gifi şi un anume Ionescu, aQ întrunit unul 344 voturi, celălalt 284. In culoarea de galben, unde sunt alegătorii cel mal bogaţi şi cel mal luminaţi, abia 43 au mers la vot. Acum se ştie că lista alegătorilor col. III conţine aproape 6000 nume. D. C. A. Rosetti a pretins In atâtea rânduri că opinia publică nu are fiinţă decât In col. III, şi In deosebi In col. III din capitală. D-lnl a pretins că are acolo o popularitate exclusivă. D-luI şi al d-lnl afi ameninţat de atâtea ori, pentru a speria pe cel slabi de creerl safi cu inima fricoasA, că pot, cftnd vor voi, sA faci o revoluţiune !n BuoursştI. La aceste IndrAsneţe afirmArî, iatA de trei ori de a rendttl r&spunsul ce le di capitala României. Ce va mal zice d. Rosetti pentru a tftl-milei neizbutirile sale repetate î Re-acţiunea nu l-a supurat de loc. Guvern. corpurr legiuitoare, budget, municipalitate, funcţii, garda naţionali, armaţi, poliţie, totul este In mftinile d-lor. Un lucru Inşi nu pot învinge. Dispreţul şi ura ţ6rel, cari se învederează prin o urieaji abţinere, cftnd din causa fraudelor şi a violenţelor lor. nu mal poate a se rosti altrain-terca. Este adevărat ci d. C. A. Rosetti va avea o mingiere In aceasta trişti împrejurare. Este alegerea d-lul P. Dimancea la Bolgrad. Si’l triiasci ! DIN AFARA Ştirile bune pe cari le-am primit în zilele trecute sunt desminţite prin altele pe cari le primim astizl. înainte de toate se desminte ştirea. ci guvernul german ar fi f&cut invitările pentru congres. Din contra, pini In zioa de astizl, nu se ştie daci mediaţiunea principelui Bismark va isbuti. Pini acum se ştie numai atit, ci atit Rusia cit şi Englitera ah declarat, ci nu vor putea spune daci iad ori nu iad parte la congres de cit dupi ce vor cunoaşte programul congresului. Ast-fel cestiunea congresului este formulaţi intr’un mod mal limurit, dar mal gred de resolvat. Deasemenea neîntemeiate sunt ştirile privitoare la cestiunea retrage-rel condiţionate a flotei englezeşti din Marea Marmara. Ruşii, din contra, IngrAmidesc trupe In apropia-rea Constantinopolulul. Cestiunile de formi, ce se discuţi între Englitera şi Rusia prin mijlo-•cirea Germaniei pini acum nu ad avut nici un resultat. Atit Englitera cit şi Rusia cer statornicirea unul program limurit pentru viitorul congres; nici una din aceste puteri nu voeşte însi a-şl arita pirerile sale în privinţa acestui program, astfel Incit e de temut, ci atunci cind programul ar fi statornicit, una ori alta din ele ar refuza a lua pe baza acestui program parte la congres, firi si se simţi obligaţi a arfita motivele acestui refuz. Bucovina şi Basarabia. III Motivele politice ale luării Bucovinei. Isbucnind risboiul între Turcia şi Veneţia, curtea din Viena primeşte un memorii, în care se expun motivele pentru cari împăratul trebue si declare răsboid Turciei. Al doilea dintre motive e comentat prin urmitoarele considerente r .De oare-ce interesul de stat e ceea ce trebue si hotirasci pe M. S. a nu vedea pe Turc, vecinul săd, mirit prin nouă progrese, ci mal vSrtos a-şl da silinţa de a nu-1 vedea stnbilindu se eu nouă fortifica-ţiunl şi nouă constituţiunl de guvern In Moldova şi Muntenia,—Ben-derul şi Hotinul, ce a durat Turcul, sunt două puncte delicate, sunt două lucruri importante, cari prin împrejurările lor şi prin consecuenţele ce pot avea, trebue si fie considerate cu toati consideraţiunea şi ponde-raţiunea, iari nu si fie trecute cu vederea*.... .Turcul zideşte mari for- tăreţe la hotarele creştinilor, lucru ce nu se cuprinde în instrumentele de pace, pune In ele tunuri, pune multă oştire, pune Paşi. şi sub pretextul acestor fortăreţe se estinde şi ocupi locuri din Moldova, pune pe Turci si arbitrarieze, iari creştinii nu ţin seamă de aceasta, nu se gindesc, ci adorm ea şi cind nu s’ar Intămpla nimic. .Trebue si se ţie seamă, că Moldova şi Muntenia, aceste două provincii atit de roditoare, întărite cu fortăreţele Turcului, cum a Început a se face, vor putea hrăni cu înlesnire şase-zecl şi mal multe mii de ostaşi, gata la orl-ce cas de nevoie a sta tot-d’auna Înaintea ochilor împăratului. întreb dar : va putea împăratul stipini Ardealul In pace ? vor putea Ungurii sta pe pace şi a nu se rescula, In vecinătatea oştirel ce stă în aceste provincii sub arme şi tot-d'auna gata ?* .Polonejil, mal nainte, ţiind mal bine seamă de lucrurile ce privesc conservaţiunea lor, In toate tractatele de pace, ce ad încheiat cu Turcii, cum se vede din istorie, tot-d’auna ad pus Intr’un articol separat urmitoarele puncte : „ci Turcii nu vor putea zidi fortăreţe In Moldova şi Muntenia ; ci în cetiţuiele, ce se afli In aceste ţerl, si nu se pună garnizoană turcească; ci acete două provincii si se lase în libertăţile lor dupi învoielile şi pacta-ţiunile avute cu Moldovenii şi Muntenii, cind s’ad dat domnirel tur- TIMPUL ceşti ; de a se pune tot-d'auna In aceste principate Domni creştini cari mal sunt afară de aceasta şi cu ştirea Regelui Poloniei.* Peste puţin isbuoneşte resboiul Intre Turci şi Nemţi, şi la anul 1818 se încep negoţierile de pace. La 22 Septemvrie 1717 principele Traut-sohn raportează despre pirerile consiliului de miniştri, privitoare la pace, şi zice. între altele, urmitoarele : „Pe ceea-lalti parte a Dunărei este, nu departe de Temişoara, Orşova. un punct ocupat de curănd, ce trebue păstrat cu orl-ce preţ de şi trebue să ne dăm silinţă, ca, afară de aceasta, teritoriul Maiest. V.Imp. să se estindă peste Porţile-de fer, dacă nu pini la Rusciuc, cel puţin pini la Fetislan, Vidin şi Nicopo-lis, pentru-ca scutindu-ze teritoriul dindăritul acestor puncte, navi-gaţiunea pe Dunăre să fie adusă la un mal mare folos şi la mal multă comoditate pentru comerţ; afară de aceasta, din jos de Porţile-defer şi de trecitoarea primejdioasă de lingi ele, s’ar putea face un port pentru vasele ce trec şi magazii pentru mărfurile încărcate pe ele. Cit apoi pentru ambele principate Valachia şi Moldova, ţiind seamă de ordinea actualului tractat de pace şi de principiul „uti pos-sidetis* observat la încheiarea Iul, ele sunt de deosebită natură, de oare-ce Maiest. V. Imp. nu posedeţl pini acum nimic In Moldova, ear In Muntenia, inci de cind Ioan Movrocordat a fost prins, aţi luat In posesiune cele cinci districte din coace de Olt cu mal multe puncte fortificate, şi mareşalul-comite de Steinville a şi încheiat cu prea înalta învoire un tractat privitor la acest ţinut cu Ioan Mavrocordat, din care cauză conferenţa e de părere, ca M. V. Imp. si cereţi in ambele provincii dreptul de a numi şi de a institui Voivozi şi supremaţia împreunată cu acest drept, întru cat Insă pentru aceasta ar avea să devie încheerea păcii peste putinţă, si nu Insistaţi asupra acestui punct ca o condiţio sine qua non, ci să vă mărginiţi a cere, ca cetatea Hr>-tinulul, zidită In contra tractatului de la Carlovăţ şi atit de afară din seamăn primejdioasă pentru principatul Ardealului şi pentru comitatele despre miazi-noapte ale Ungariei, să fie surpată, ear In Muntenia graniţele să se statornicească după rlul Olt.* •' Eati dar in puţine cuvinte cea mal deplină lămurire asupra celor mal de căpetenie interese ale Habs- burgilor în Moldova şi Muntenia. Făcănd abstracţie de la interesele economice Împreunate cu navigaţiunae pe Dunăre, Moldova şi Muntenia sunt cele doă colţuri de teren, de pe care o-tarele de la răsărit ale împărăţiei pot si fie ameninţate. Interesul Habs-burgilnr nu este intru atăt de a stăpăni direct aceste doă ţări, pe cit e3te de a face ca ele si nu fie stăpânite de un element, care ar putea să ameninţe pacinica stăpinire a împăratului In Ardeal şi In părţile despre miazi-noapte ale Ţării Ungureşti. împăratul cere dar dreptul de inriurire indirectă asupra acestor doă ţări; chiar nici asupra acestui drept nu insistă Insă, ci pune ca doă con-diţiunl „sine quae non* numai cedarea Orşovel şi surparea Hotinnlul. Punctele de plecare ale celor două linii strategice, care se Intălnesc la Focşani, Orşova despre miază-zi şi Hotinul despre miază-noapte, sunt dar acele, pe care curtea din Viena pune cea mal mare greutate, de oarece amăndoă aceste puncte sunt, după firea locului, centrurl de operaţie contra ţărilor de la răsărit ale Im-păriţieL Nici punctele intermediare nu sunt Insă trecute cu vederea. Pe vremea negoţiârilor de pace, consiliul de resboiă din Viena Însărcinează pe corniţele Steinville, generalul comandant al Ardealului, si dea plenipotenţiarilor Împărăteşti lămuriri asupra punctelor, ce sunt de importanţi deosebită pentru apărarea Ardealului. îndeplinind această Însărcinare, corniţele Steinville arată apoi în scrisoarea sa de la 14 Maia 1718, că, ţiind seamă de importanţa strategică a Oltului, l’a curăţit de bolovani şi a clădit cu multă osteneală şi cu mari cheltuieli un drnm d’a lungul ţărraurulul drept al lui pănă la Râmnic. De oare-ce Insă foarte lesne s’ar putea ca vre-un inimic să străbată prin strîratorile de la Turnul-Roşu în Ardeal, s’aă făcut la Rămnic si la Cozia fortifica-ţiunl, iar în urmă s’aă Început lucrările de fortificaţiune permanentă la Călnenl. Steinville crede însă, că nu va fi destul a cere numai cele cinci districte de peste Olt, ci comisarii trebuesc să insiste ca Poarta să mal cedeze ţinutul numit Lo-vişte, numai nouă sate, ast-fel că hotarul să fie la Tonolog, de oarece acest unghiă e de cea mal mare însemnătate pentru paza Ardealului. Pe harta ce trimite, însemnează chiar şi punctul, In care va trebui să stea grănicerul de pază spre a putea bine observa terenul. Căt pentru Moldova, Steinville cere 1» A « *C M . «Să mânecăm dins de dimineaţă şi în loc de mir cântire să adnceni stnpâuulnl şi să vedem pe Hri^tos, soarele dreptăţii, viaţa tuturor răsărind.- Si lu snnetel-t vecheî legei de despre suferinţele, moartea şi învierea blândnlnî Na-/arinpun inimale a milioane de oameni se bucură, ca şi când ieri s’ar fl întâmplat jndeenta înaintea Cărturarilor fi Fariseilor, ca şi cuiul ieri proconsnlul Pliat din Pont şi-ar fi spălat manile ş’ar fi rostit acea mare, vscînică îndoială a omenirii : «Ce este adev?rnl ?» Ce este adevlrul ,J De do? mii de ani aproape ni se predică să ne inbim, şi noi ne affifiăm ; de fi mal multe mii de ani Bnddba (^akva Mani visenză împăcarea omenirii, liniştea inimel şi a minţii, indurarea şi nepismuirea, şi cn toate acestea de tot atâtea mii de ani, de la incepntnl lumii, resboaele presură pământul cn sânge şi cn cennşă ; în locurile pe unde aii Înflorit odinioară cetăţi frumoase, pasc pe risipe tnrmele, fi ceea ce necesitatea ridicat, nra a fl dgrămal; ha chiar în numele celuia care propovedoia inbire, s’a ridicat în nenumărate rânduri sabia, şi chiar astăzi, aceeafî cruce, acelafî simbol de mântuire e în ajunnl de a încarcă (ca pretest, nu negăm) Europa în-tr’nn resboitt, al oăroî sfârşit nici nn muritor nu ’l poale prevedea. La întrebarea oe fi o face David StrauRfl, scriitorul vieţii Ini Jsus, de mai suntem noi creştini sad ba, o întrebare la care respnnde negativ, noi adăogăm alta : Fost-am vre-odata creştini ? şi suntem dispuşi a respunde cn nu. Mal adevărate snnt cuvintele InlCallist, patriarhal de Constantinopol, care, intr’o ferbinte rngăcinne pentrn încetarea secetei, descrie caracterul omenesc: «Nu nn-maî dragostea ta am lepădat, ci fi ca fiarele unul asupri altnia nepnrtăm fi nnnl altnia trupurile mâncăm prin felnrl de lăcomii şi prin nedireaptă voinţa noastră. Deci cnm suntem vrednici a tna facerile de bine ale Tale? Că Tu eşti dirspt, noi ne-direpţl; Tu iubeşti, noi vrăjmăşuim ; Tu eşti indurat, noî neînduraţi; Tu făcător de bine, noi răpitori. Ce împărtăşire avem cu tine, ca să ne şi împărtăşim bunătăţilor Tale? Mărturisim direptatea Ta, cunoaştem I judecata cea de istov n noastră, propovă-duim facerile Tale de bine, a mii de morţi snntem vinovaţi; iată sub mâna ta cea lucrătoare şi care ţinea toate, petrecem. Lesne este mânii tale celei a tot puternice ca într’o clipeală să ne piarzS pe noi, şi cât este despre gândul şi viaţa noastră, cu direptul este noă să ne dăm pierzării, prea direpte jndecătorinle I dar... indurării cel nebiruite fi bunătăţii cel negrăite nu este acest lncru cu totul 7'rcdnic, prea in-bitorinle de oameni Stăpâne!, Rar nî s’a întâmplat să vedem şiruri scrise cn atâta cunoştinţă de caracter omenesc. Tn eşti bun, recunoaştem că suntem răil-răitor, dar bagă de seamă că nn-I vrednic de tine să-ţi răsplăteşti asupra noastră, pentru c’al bIa in contrazicere cn calităţile tale de a-tot-bun, indelang-răb-dător, lesne-iertător. Video meliora proboque, deteriora se-quor, ,Vedem cele bune şi le aprobăm, dar armăm cele rele.- , Ast-fel cn multă n milire strigăm : ,Călcând aceste pomnei ale tale şi în nrma poftelor şi a voilor noastre ămblând, tot păcatul in fieşte-care zi ca osârdie facem: clevetire, hulă, ţinere în minte de răii, călcare de jurământ, vorbă mincinoasă, vorbă de ruşine firească fi afară de fire, şi ceea-ce nn se află nici în dobitoacele cele necovdatătoare acestea foarte păgâneşte de noă le isvodim. Stinsn-s’ati întru deşertăciune zilele noastre; de ajotornl Wfl ne-am golit; batjocură şi rts ne-ara făcnt celor de 'mprsjnrnl uostrn; numele tăil cel prea sfânt şi închinat, prin noi a se huli de păgâni l-am făcnt. Invechindn-ne în răotate şi în cărări neînţelepţeşte şchiopătând, toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcnt: nu este cine să înţeleagă, nu este până la nnnl.—Ciuma şi robia şi imbolzeala şi sărăcia şi multe feluri de morţi şi dese pre noi de trei ori ticăloşii ne-ail despărţit, — ca prin nişte bătăi ca acestea sa ne trafi latine măcar neirtnd noi ci nici aşa nu fl’ail făcnt ce-va mal mnlt despre noi. Datn-ne-eF pe noi păgânilor spre robie şi spre pradă şi spre junghiere şi spre jefuire celor fără de lege, şi nici aşa n’am înţeles, nici ne-arn depărtat de la vicleşugurile noastre şi de la fără-de-legile noastre.—Nici prin cele de întristare nici prin cele rele nn ne-am îrţelepţit, nict prin facerile tale de bine şi prin darurile tale nn ne-ara făcut mal buni.* Şi astfel a fost totdeuna. In loc de-a urma prescripţinnile unei morale, aproape tot ca, spre Înlesnirea reetinof plenipotenţiarii s& atârueasf tiga poziţiuni In deosebitele torî, şi anume Înainte de trebui si se ocupe Rodna ş fiincA din aceste puncte se i serva hotarele Moldovei, a) mureşului şi ale Poloniei. D* nea ar fi bine si se ocupe lungul-moldovenesc. O asemf ii portanţi dă Steinville satul' mâneştL Cea mal mare ţ • pune îns& Steinville pe poiţ din trecitoarea de la Oituz, i ce aceasta e largi, este apru Focşani şi comunici atit < dova, cit şi cu Muntenia. Oituzul remine pini în ai treilea punct, In care Cur*’ Viena stArueşte firi de curm şl ciştige poziţiuni. Numai de cit dupi-ce, îi picir de la Belegrd, Curtea di na renunţi la Oltenia, se tue o comisie însircinati cn nicirea graniţelor între Ard ţările romineştl. Lucririle acestei comisiunl ren darnice, de oare-ce generalul dant al Ardealului stArueşte tige cu orf-ce preţ poziţiuni toare; ast-fel pe la 1740, se între Munteni şi Ardelenî, ales între Moldoveni şi Ardei deosebire în trecitoarea de tuz, conflictele de graniţe, c; se mal curmi de cit atunci,I cancelarul Kaunitz di porul se înainteze pajurile imp£rit| toati întinderea graniţelor luluî. mmn mlici-thi I PETERSBURG i\ Mnî toate ziarele din strilinătat* trec a da amSnnnţite dSrl de eean) pra procesului criminal, ce s’a per zilele treente în Petersbnrg ;i care dns cn drept cnrent o vie in tipări în Rnsia cât ;i in toată Enropa. . Ştim că de a doa zi chiar dnpă 1 ţirea faptului, lnmea toată a fost I) ţaţă, prin cnrentnl electric, cnm neră rusoaică de neam, annme r«ii solid, a tras doă focuri de revolver f pra generalului Trepof, poliţaiul ira"1 tesc din Petersbnrg. Atentatul acesta-cat foarte adâno pe pnbficnl din par cola!, care, nitâod aproape ca totul preocupaţi® In privinţa afacerilor p aşa de arzătoare, azi mal aleg, pentr sia, ae ocupa şi se pasionâ cu totnl şi numai de afacerea Zasnlicl-Tro; fierbere şi o aţîţare ne maî obijnuit prinseră spiritele rnpeştî. Ceea ce e măgulitor pentru generalul-poliţaii, atât de veche ca şi omenire*, în l<ţ urma pe DnmnezeQ, omenirea neoit bilă nn’l urmează de loc, ci, io temi pe bunătatea JuLs ‘aşterne 1a pământ ) voi mărişi cerţeste scăpare. Şi toate foi cerşirii le-a întrebuinţat faţă cn acea jf înaintea căreia individul se simte a o umbră fără fiinţă şi un vis al a cianil. Conştie despre nimicnicia bi lor lumii, înţelegând că această viai trebuinţele el prime e deja destul dâ pentrn a o mai îngrenia cn alte b#i deşerte, de cât cele pe cari Ia are dăi tnrfi, omul totuşi pane o deosebită J pe împrejurarea dea domni aanpra de a robi pe alţii, de a-fî întinde nirea peste tot pământnl de s’ar pud Ce-I ajută lui Cezar o’afost nn om t Astă-zl poate cenuşa lui lipeşte d vechii împotriva ploii şi fnrtuueî. Stafl oare in vr’un raport raijloaof le pnnem în mişcare ca rwuitatele Iii ajnngfm f Intr’odevăr, privită pre» de »pro«>l ne presintă viaţa, de cât împlinirea timpul pornirea publicului era pentru acuzata ui Zunlicl fi împotriva Inî. ernlol Trepof a fost gret! rănit de irţele revolverului d-rei Zasnlicî* care ti cea săvârşit atentatul a foat prinsă ită pe mâna dreptăţii publice, Proceda înfăţişat îuaintea Curţii cu jnruţl ţtflVftersbnrg, care era compusă, în cea mare parte, de slujbaşi al împărăţiei legustorl şi de artişti. . j fi rioa jndecăţil, «ala Curţi! era plioă in public numeros, între care o parte nnatu din cea mai strălucită societate ]e ? A bea, a mânca, a dormi, a se im- I librfica. adecă a-şl hrăni exiafeenţa şi a o a-! j pfira contra intemperiilor. I,' ‘ni cn acest J >ss>op, albina adună vara cffi^ibă iarnB, j 'ornicele işi zidesc locuinţele lor simple ’ grămădind In ele merinde, bnrHocul îşî adună provizii pentru iarnă, ,1 incnlo fiecare din acesta animale UrR Inniea lui BnmnezeH să fie precnmn-1, neinteresân-lu-8e mal departe nici de politică, nici de nimica. Omni, pentrn îndeplinirea tot a acestor trebuinţe primare, are nevoie de un stat cn zeci de mii de funcţionari, de 0 oaste cu ante de mii de oameni, de drnmnri de fier, căi de comunicaţie, universităţi şi şcoale, diplomaţi, adnnărî legiuitoare, biruri, advocaţi, societăţi academice, KSzete, marşandemode , teatrurl, bani de hârtie, tunnrl, corahii, prafnrl de dinţi, mânuşi, câni da vânat, biblioteci, casarme, filosof cafea, spitale şi altele ca acestea. Nu-1 asta o socoteală de mofluz? De aceea Panst, în care se întrupează I omenirea cn poftele, ambiţia şi deşertăciunea el, dar şi cn Reniul şi setea el de ştiinţă, stând înaintea ultimei probleme, îşi toarnă venin dintr'o fiolă veche intr’nn pahar şi voieşte să-I bea... când iată că I 1 snnă încet clopotele şi cântecele de la înviere.... şi paharul ii cade din mână.... el e recâştigat pentru viaţă, înviere—renaştere ? Paralel cu istoria reală a faptei, r?s-bîinlnl, cruzimii şi răutăţii; paralel cn acea ţesătură da egoism, vicleşng, tiranie de uliţă şi tiranie personală, din care cea din urmă e de preferat: alături cu voinţa acelui soifl de oameni, pe cari Callist II descrie sşa de bine in rugăciunea lui,—trăieşte creerul omenirii o mică parte de viaţă deosebită, nesupus nici politicei, nici diplomaţiei, nici răsboaielor, şi, in acele paţţne momente ale Ini proprii, el măsură depărtarea stelelor şi adâucul mărci , greutatea pământului şi uşurinţa eterului, aude florile crescând, întrupează in marmoră frumuseţe» liniilor şi în pictură a colorilor, discompnne lumina soarelui, află limba ce ett vorbit-o Asirienii, numără biblioteca lui Ptolomefi şi des!«agă nn vechili papyros, ce coprinde lencnrl egiptene. F. în aceste... măntnirea? Fi-va omenirea onltă, omenirea ştin-toare mal bnnă decât cea neştiutoare ? După câte ştim din trecut şi redem azi, un. Va rămânea intt'edevăr nn tezaur in pnuge şi irita gnvernnl prin interpelaţii necontenite. Poate că pentrn car.nl nostru se potriveşte exemplnl micnlnl stat al Belgiei, care in anal 1870 se afla într’o poziţie tot atât de gren, dar a cărnl opoziţie din Cameră, judecând drept greutatea crizei, se abţinu cn totnl de la orl-ce amestec în politica asternă, pnnârnl ast-fel binele ţării mai preaus de ori-ce nră de partid. Noi, din contra, avem din nefericire trista convingere, că fără de purtarea, lipsită de tact a opoziţiei noastre, care în şedinţa vestită a Camerei de la 26 Fevrnarie l'a silit pe minister să rupă tratările ca Rnsia, pentrn ca indata după ivirea con-flictnln! să atace mereO pe minister tocmai pentrn îndeplinirea acestei dorinţe a opoziţiei, fără acea pnrtare lipsită de tact zicem, relaţiile noastre cn Rnsia n’ar fi Inat nicl-odată nn caracter atât de acnt-dnşmănesc, şi dorim, ca acuma, pe cât mal e vreme, să se imiteze exemplnl naţiei belgiane,. Vestita şpdinţâ de la 26 Fevrua-rie—sâ ne dea voie confraţii noştri sit le sptinera — s'a petrecut lntr'o Cameră, In care opoziţia n’a deschis gura, ci a tăcut ca peştele — pentru că e prea puţin numproasă. Guvernul însuşi şi a comandat in-terpelantul In persoana d-lui V. A. Urechiâ recte PopovicI şi după aceea a dus-o strună pftnă ce i-o veni gustul să se scalde In alte ape. Opoziţia adevărată, care s’a luptat foarte serio9 contra tendinţelor Rusiei şi va lupta şi de acuin Înainte, n'a întrebuinţat nicl-odată contra puternicului vecin expresiile de cari foiesc tocmai gazetele guvernamentale. Opoziţia a fost rezervată In cuvinte şi puternică In argumente , presa guvernamentală a fost puternică In frase şi vorbe late şi slabă In argumente. Noi pe oamenii de la guvern nu-i credem pe atăt de răi patrioţi, pe cât sunt de uşori, nu pe atât de uşori pe cât sunt de meschini şi nu pe atât de meschini, pe cât snut de laşi. Ştim foarte bine că aO avut nevoie de glasul opoziţiei pentru a zice nu In această cauză şi i l-am dat pentru că singuri eraă prea laşi pentru a se rosti. Cu un cuvânt laşitatea e cea de'ntâl, patriotismul cea din urmă calitate a acestor oameni, care se Înţelege că e bine să rămâe la guvern, pentru ca opoziţia acUvirati (nu comandată) să nu fie silită a lua pe u-merele el o sarcină, pe care tocmai guvernul a creat-o prin inepţia lui şi care azi Întrece puterile oamenilor, cari se respectă, căci acel cari aă creat această situaţiune, a abuza de dânsa, pentru ca In opoziţie, combătând urmările faptelor lor proprii, să facă peste putinţă orl-ce acţiune înţeleaptă şi ener-gicâ. nrma generaţiilor, insă totuşi omnl armei şi acela al vicleşngnlnl, ostişol şi diplomata), vor însemna mal mult in vremea lor, vor fi mai mult vieţnind, decât pic-tornl Rvfael sad muzicantul Mozart sad astronomul Newton. De aceea la ademenirea mnzicel cereşti, Fanat răspunde: ,And solia, dar îmi lipseşte oredinţa In ea.* Vin zile de inviere şi trec. Ici se salată oamenii cn „Snrrexit 1 — Vere Sarrexit* din coace cn „Hristos voscers !• şi in toate limbele pămentnlnl se repetă acest cavânt, dar noi zicem ca Fanat : ,Die Botschaft hor'ich wohl, allein mir fehlt der Glanbe*. Ba cr'dero o’a in viat in inimele sincere, cari s’ad jertfit pentrn învăţătura Ini, credem c’a inviat pentrn cel drepţi şi bnnl, nl căror număr mio este — dar pentrn ace» neagră mn'ţime, cn pretexte mari şi scopuri mici, cu cnvfint dnlce pe gară şi cn nra in inimă, en f*ţa zlmbind şi cn sufletul înrăutăţit, el n’a inviat nici o dată. Ca toate că şi el se închină la aoelaşl Dumnezeii; tiranul oe mână la moarte Poneş Curcanul in .Allg^meine Zeitung* din Augsburg. Citim In acest ziar insemnat următoarele : „Foia nemţeasnâ „Epoche* din Bucureşti a publicat ieri o traducere foarte nemeritâ a epopeel române „Peneş Curcanul*, in care se slăvesc faptele eroice nle dorobanţilor români in decursul resboiulul din urmă. Poesia este compusă şi esecu-tatâ de Alexandri, cel d’ăntâiă poet al Românilor, cu cunoscuta-I mâestrie şi genialitate ; dar şi traducerea poe-siel in limba germană merită toată recunoştinţa, de oare-ce satisface problemei grele a reproduce caracteristica poesiel române şi modul popular in scriere a lui V. Alexandri, in versuri germane sonore şi elegante. Mal adaug, că am aflat din intâm-plare, dar din isvor sigur, că tradu-, câtoarea norocoasă şi dexterâ a a-cestel poesie nu este alt cine-va de căt Doamna României Elisabtta, care se bucură de un deosebit dar poetic, ce şi-a şi aflat expresiunea in numeroase poesil originale. Păcat, că aceste poesil nu sunt publicate nici chiar anonime.* (Telegr. Rom.) Mişcarea portului Galaţi. — In ziua de 13 Aprilie s’a exportat 1,278.080 kilgr. porumb pentru Anglia şi 1,854,580 kilgr. orz. Preţurile productelor la hambar aăfost: ghircâ. 54-60 lbr., 45-70 1.; porumb, 61-61 1/2 lbr., 38 '/a-39 ‘/î 1.; orz, 4549 '/* lt>r„ 25-30 1.; sâcarâ, 56-57 lbr., 40-41 '/* I- (Vocea Covurl.) ULTIME SCIRI (Aganţla Havat). — Serviciul da la 27 April!e 9 ore dim. — Sint-Patertbare, 23 Aprilie. ‘Jonrnel de Petersborjţ, zice : Se pare, oK astS-zI marchizul de Salisbnry reco-noaşte oportnnitetea nnal schimb de opi-niunî asupra posibilităţii anal înţelegeri înaintea congresnlnl. Rnsia împărtăşeşte aoest pnnct de vedere, a cărnl iniţiativă a loat-o ea însăşi pe lăngă cabinetele din Londra şi din Viena. E de dorit, ca această nonă tendenţă să fie sinceră. Reraa, **; Aprilie. ‘Diritto,, esplicănd o nontate datfi de el* zice că mijlocirea se va face esclnaiv de către Germania. Cn toate acestea Italia nn încetează de a esprima simpatia, ce-I insnfiS aiiioţele Germaniei în favorul m&nţineril păcii. Paris, 26 Aprilie. Prinţul de Galles şi Hobart-paşa afl sosit la Paris. Bute de mii fără de nici nn scrapnl, de magogol ce prin vorbe măsluite trezeşte patimile cele mal negre şi mal nricioase ale mniţimel, sânt adesea mal credincioşi vechel legende religioase de căt Fanst; poate că dopă ori-ce crimă comit s’arnncă înaintea icoanei şi şoptesc cuvintele Ini Callist, cerşind iertare de la lesne iertătorul Dumnezei!; dar cn aceştia chemaţi* cari snnt mnlţl, nesfârşit de mulţi* nn se sporeşte comunitatea creştină. Puţini annt cel aleşi şi poţinl ftQ fost do apnrnrî. Dar rămăe datina şi înţelesul el sfănt, aşa cnm e de mult, şi de nn va sosi nici o-data acea zi, din care să se ’nceapă teaca! de aur al adevărului şi al iubirii de oameni, totuşi e bine să se croadă în sosirea el, pentrn ca să se bncnre cel bon! in ,zina învierii* când ne laminăm prin sărbătoare şi na primim nnnl pe altnl şi zicem /Vo{« celor ce ne orăsc pe noi şi iertăm pe toţi pentrn inviere, strigând cn toţi: Christos afl inviat ! Pitersbnr/, 26 Aprilie. Generalul Totb b*m « numit genera! ‘-n chef, al armatei ruseşti. Generalul Heymann a merit de frigări. Berlin, 26 Aprilir. ‘Norddentsche Allgen «in»* Z-itnng, zice, că trebue a se căuta central de gravitate al acţiunii diplomatice î reŞpnnsul, ce F,ng!itera-1 va fa^e la cererea Itilieî, cere pretinde ca Englitera să formulfz^ programa ce voieşte a o dt*svo ta acum ori mal târzitl, şi c*re ’u ultimii linin va ti hotÂritOare p«ntrn d*-sl*-gar*n cris 1 ori n-tale. Costaat nopol. 26 Aprilie. Lăzii pregătesc nn prote-t către puteri contra anexării lor Ik Rusie. L zii din imprejnrimile Batnmnluî, în număr d-i 15,000 (?) şi-aă propns h se opnnc intrării Ruşilor in B-ttnm, Rn»iî stărn-sc p-ntrn evacuarea Şomlel şi Vartieb D. H îioto e nnmit guvernator mReac în Mne^donm. Viena, ?fl Aprilie. Se depeşnză din Conatun ti nopol ziarului ^Politische Corvap.* că djr»ctornl societăţii englez şti a cabloini de la Coi kUii-tinopol la Odes», a primit de la d. Le-yard instrncţinnî ca să tae csblnl In mut multe pnocte, la cel d’ăntăl ordin ce i se va da. Se aRigorS, dnpă acpeaşî fonip, că o încăierare serioasă ar fi avnt Ioc, la 22* intre Rnşî şi rSricnlaţii din mnnUrie Rodop. Numic-paşa şi V»zn-ef-ndi sunt akşî cu membri aî comisinnil mixte rn***M > AA. HOUL AXKIL.IKR ► | FOTOGRAFIE şi PICTURA 3 4 i X. Ivi A.1STI3X