Nr. 99 Sibiiu, Sâmbătă 27 August (8 Septemvre) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMÂN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru itrălnatata pe an 12 fl., 6 luni 6 9., 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlttrațlunea tipografiei arohldleoeaane Sibiu, strud» Măcelarilor 47 Corespondențele s&nt a se adresa la: Redaoțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 4.3. Epistole nefraneate se refusă. — Articulii nepublicați na se inapoiază. INBERTIUNILE Pentru odatA 7 — de douS ori 12 or., — de trei ori 15 or. rAndui ou litere țarmond — ți timbru de 30 cr. peutra fle-cere publicare, ilustrațiune din comitatui Uniadoarei. Fără comentar din partene, punem înaintea ce titorilor o ilustrațiune de administrațiune culturală ungurească din comitatul cel mare românesc al Unia- doarei. Uustrațiunea o găsesc cetitorii în corespondența Următoare: Dencu-Mare, la 20 August 1883. în fața atâ- tor învinuiri și nedreptăți ce ni se fac din partea puternicilor ^ilei, când și espresiunea celor mai juste simțeminte este timbrată de neloialitate și crimă; evenimentul despre care voiu scrie nu va surprinde pe onoratul public cetitoriu. Adevărul înse trebue lămurit. Este vorba de școala noastră confesională din D&ncu mare. Poporenii acestei comune cu preotul în frunte și-au dat toată silința ca sw’și ridice un edi- ficiu de scoală corespunZetoriu. Câștigându’și aZi una, mâne alta, au isbutit, pe lângă toată sărăcia a’și ridica o clădire de zid de 12 stâng. în lung și 4 stâng. în lat, împărțită în modul următoriu: doue odăi de locuit pentru înve- țătoriu, una pentru can elarie și una pentru învă- țământ. Școala are și o grădină de 1000 Q°. într’o Z' învețătoriul se trezesce în scoală cu dl subinspector reg. de scoale M. G. Sosit aci se apucă numai decât se’și facă notițe despre starea scoalei. Spre înlesnirea lucrului cere deslușire dela învețătoriu. învețătoriul însă nu scie unguresce (o greșală neeseusabilă aceasta) ear dl subinspector — ceea ce nici nu compete cu demnitatea D-sale — nu scie românesce. Cum să se înțeleagă dară? Curgând înțelesul mai mult prin semne de cât cu graiu viu, norocul că s’a aflat un interprete, fost servitoriu odinioară pe la nisce familii maghiare și de present purcariul satului. Prin mijlocirea acestuia s’a depărtat apoi dl subinspector cu nisce notițe, de cari numai în urma deslușirilor unui tălmaciu cum a fost al d-sale, se pot face. L* vr.'o 2—3 săptămâni după evenimentul de scris ne pomenim cu o hârtie dela Venerabilul Con- sistoriu, în care ni se face cunoscut că on. comisi- une administrativă din Deva, în urma unui raportai on. inspector reg. de scoale, a aflat cu cale a dificulta școala noastră, Je-oare-ce nu într’unesce condițiu- nile prescrise de lege și adecă: edificiul nu este ter- minat, lipsesce locul de gimnastică și grădină școlară. Me cuprinde mirarea cum a putut dl subin- spector raporta, că școala din Dâncu Mare nu are grădină și loc pentru gimnastică. Dacă pe înveță- toriu nu l’a înțeles de loc, ear pe tălmaciu foarte reu, pentiu ce nu s’a oprit puțintel înaintea scoalei și să se fi uitat în giur de sîne. Atunci de sigur n’ar fi greșit, pentru că gardul ce încungiură grădina încă i-ar fi putut spune, că locul acela se ține de scoală. Nu este grădină de pomărit, aceea o concede. Locul însă nu lipsesce. Dar se ne spună dl inspec- tor câte scoli comunale cu grădini de pomărit are dsa. Din câte scoli comunale are pe valea Streiu- lui, incepend din Strei Săcel pănă în Hațeg și pe valea Boșorodului din Streiu Stgeorgiu pănă în Lun- cani, aretene măcar una, care să poseadă grădină de pomărit. Cu acestea nu voiesc se Zic, că școala noastră n’ar avea defecte, decât, eu unul aflu alt defect decum a aflat dl subinspector. Dsa a qhs, că ne lipsesce grădina școlară și lo- cul pentru gimnastică, ceea ce nu-i adevărat. Avem grădină școlară și avem loc pentru gimnastică. Ne lipsesce inse învățătoriul. Și dacă cercetarea disciplinară, în care e dat învețătoriul nu se va termina cât mai curend, ușor ne putem trezi cu școala închisă. Pentru că înve- țătoriul nu numai că nu corespunde cerințelor tim- pului, dar pre lângă aceea mai are și o purtare morală ne corespunzătoare ear rapoartele directorului despre starea învățământului s’au pus, precum se vede, ad acta. Să revenim asupra edificiului. Domnul subinspector Zice că edificiul nu e terminat. E adevărat. împregiurarea aceasta înse nu poate servi de motiv de închidere, pentru că edificarea nu s’a în ceput tocmai de mult, afară de aceea odaia pentru învățământ este gata. Cât pentru odăile de locuit a învețătoriului și cancelarie nu s’a simțit încă tre- buință arȚetoare de a se găti pentru că învețăto- riul din funcțiune ’și are locuința proprie. Apoi nici nu se poate pretinde ca un sătuț sărac să ri- dice un edificiu ca acela în decursul unui an. Se nu lungim vorba. Spunene dl inspec- tor câte edificii corespunzătoare are dsa pentru scoalele comunale. Nici unul. Ba pot Zi°e că nici necorespunZătoare, așa d. e. în Boșorod, Vâlcele bune, Vâlcele rele, Chitid, Bațalariu, Bretea ro- mână, Măceu, Ruși, Streiu, Nădastia inferioară, Streiu Stgeorg, Strei Săcel, Crișeni, Covragiu, Gonțaga s. a. s. a., unde bietul învățâtoriu e silit în toată | toamna a-și lua omnia sua și a se strămuta dintr’o hurubă într’alta. Spre mai bună lămurire se pu- nem în comparare una dintre acestea cu Dâncu Mare, d. e. Școala comunală din Strei Stgeorgiu e o composițiune a scoalelor comunali din Crișeni, Strei Săcel, Strei Ohaba și Strei Stgeorgiu fără edi- ficii de scoală și fără grădină școlară; și dl inspec- tor n’a fost în stare a mijloci ca 4, Z’ patru co- mune să ridice un edificiu de scoală pecând dela Dâncu Mare pretinde ca școala se întrunească toate condițiunile. Dl inspector vede așchiea în ochiul altuia dar bârna d-sale nu. Dar ce Z^c ? Dior la toți le place a intra în casa făcută de altul. _______ X. Revista politică. Sibiiu, 26 August. Afacerea croată cresce mergând, întocmai ca „fama“ lui Ovid. Foaia oficială din Budapesta a pu- blicat eri un bilet împărătesc prin care contele Peiacevici este delăturat definitiv din postul său. Eată aci biletul împărătesc, care poartă datul, Viena din 4 Septemvre: Iubite conte Peiacevici! La cererea înnoită a dom- niei tale substernută Mie de ministrul Meu president un- guresc și cu privință la decidunea Mea din 24 August prin care am primit demisiunea domniei tale din oficiul de Ban al Croației, Slavoniei și Dalmației, te ridic defi- nitiv dela conducerea agendelor amintite în decisiunea bus numită, precum și dela comisariatul regesc pentru fruntaria militară la 1881 unită cu Croația și Slavonia. Semnat: trântise losif m. p. Koloman Tis za m. p. Punem aici îndată după actul da mai sus îna- intea cetitorilor al doilea act privitor la afacerea croată: Iubite baron Ramberg! Pentru eeecutarea disposiți- unilor necesare în urma evenimentelor dio Croația, Slavo- nia și din fruntaria militară unită cu acestea, precum și pentru conducerea provisoră a administrațiunei și preste tot a guvernului țerei pănă Ia timpul, când oficiul de Ban se va putea îndeplini earăși, la propunerea ministrului Meu president unguresc te denumesc comisariu regesc al Meu pentru Croația și Slavonia și pentru fruntaria mi- litară unită cu țerile aceste la 1881. Instrucțiunile even- tuale mai departe necesare le vei primi dela ministrul Meu president regesc. Semnat: Francisc losif. m. p., Koloman Tisza m. p. „N. fr. Presse¹¹ observă la biletul împărătesc adresat contelui Peiacevici, că este sec și rece pănă FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). — Dta Zici» replică el după o pausă, că per- soana a murit? — Așa Zice Stenson. — Eu me îndoiesc. — Știe doară Cristian Wa'do de aceasta? — Cristian Waldo nu scie nimic. — De bună samă? — De bună samă. — Dară dta îmi dai să pricep că omul ace- sta este tocmai acela. . . — Eu n’am Z*⁸ aceasta, domnule baron. — Ei, dta voesci să Z¹C’ Ș¹ nu Zici; dta vrei se fii plătit dinainte, pentru o destăinuire chi- merică. — Eu nu ți-am cerut altceva decât subscrierea domnule baron, în cașul '-când vei fi mulțămit cu mine. — Eu nu nici odată. Cu atât mai reu, pentru acela, care se indoesce în vorbele mele. — Așa dară, domnule baron, eu îmi țin secre I tul; acela, pe care îl interesează mai puțin decât pe dta îl va afla pe nimica. Și Tebaldo voia se iese resolut din cabinet, precând baronul îl rechemă. In acești doi bărbați se petrecea ceva prea natural. Cel dintâiu nu atinse încă zăvorul ușei, pentru a eși, și își Zi⁸e- «Eu sunt nebun, baronul mă va ucide, ca se me impe- dece a vorbi.¹¹ Al doile își Z’se, la rândul seu: „El poate că a vorbit deja; el singur imi poate spune, de ce am se me tem.