Nr. 98

Sibiiu, Joi 25 August (6 Septemvre) 1883.

Anul XXXI



            TELEGRAFUL ROMAN.


       . y I¹ . '  •

Apare Marția, Joia și Sâmbăta.


ABONAMENTUL
Pentru SlblIn pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 60 cr„ 8 luni 1 fl. 76 or.
Pentru monarchlj pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni Sfl.

Pentru abonamente și inserția» a se adresa la
AdminlBtrațlunea tipografiei archldlecetane Sibiiu, ntrad» Măcelarilor 47
rp^jMBpondențele Băut * se adrese la:
            RedacțluneL             Român", strad» Măcelurilor Nr. 43.
Epistole ne, ^1 |e refusă. — Artieulii nepublicați nu se înapoiază.

INSEBȚIUNILE
Pentrn odată 7 ar., — de douA ori 12 — de trei ori
15 or. rândul ou litere garmond — ți timbra de 30 or. pentru
              fie-oare publicare.


    Revista politică.

Sibiiu,1 în 24 August.
      Ministrul president Tisza a fost totuși mai no-
rocos, decum se presupunea înainte cu două țlile.
fiarele din Budapesta și din Viena, unisono spun că
ministrul president Tisza de și au așteptat ceva a
învins cu propunerile sale pe linia întreagă. Coman-
dantul general din Agram baronul de Ramberg, se
va denumi comisariu regesc și va primi însărcina-
rea de a restaura ordinea în Agram și în Croația,
fie chiar și cu putere înarmată. Baronul de Ram-
berg unele sciri, se află deja în Viena spre
după a primi instrucțiunile necesare pentru esecu-
tarea ordinilor, cu care va fi însărcinat. El va avea
se pună insigniile aruncate earăși la locul lor, va ave
se înlocuiască pe banul Peiacevici, care va fi demi-
sionat definitiv, în toate afacerile acestuia, pănă la
altă disposițiune din partea guvernului unguresc.
Cestiunea de drept va fi deocamdată lăsată la o
parte, <Jice „Budapester Corespondenz."
      Cu toate aceste, în Budapesta nu este o în-
credere completă în succesele ulterioare ale vic-
toriei susatinse. „P. Ll.“ „Nemzet", „Neues Pe-
ster Jurnal", „Pești Napl6“, „Egyetertes", de și își
iau în aprețierile lor avântul încrederei, nu pot su-
prima îndoelile, că se tractează de introducerea unui
regim austriac în Croația.
      într’aceea biroul de corespondență începe se ne
asigure că în Croația spiritele au început a se mai
mulcomi. De altă parte înse fiarele vin mai în
urmă cu alt fel de sciri, cari nu constatează cele
spuse de biroul de corespondență. Așa cetim că în
Gorița, în țliua dela 3 Septemvre n., a avut loc un
esces însemnat înaintea casei comunale. Obiectul
escesului au fost earăși insigniele ca și în alte
părți. Gendarmeria s’a vețlut silită a face între-
buințare de arme, cu care ocasiune fu ucis un
măcelar. în altă comună țăranii au luat din bise-
rică statua regelui Ștefan și o a bătut strigând
neîncetat: „I ti si magjarl" (și tu esci maghiar).
      Este interesantă aprețiarea crisei din Croația
din partea țliarului polon „Reforma": Crisa în Cro-
ația, $ice citatul țliar, dovedesce, dacă cumva mai
este lipsă de dovadă, că organisațiunea presentă a
Austro - Ungariei nu se poate considera definitivă
și durabilă. Năsuința de a face din Ungaria un
stat național este ilusorică și visul nemților că se
va întoarce oare când egemonia lor în Austria,
este o nebunie. Dacă croații află că autonomia
lor, care pentru slavii ceialalți este un ideal,
este neîndeslulitoare, cât de reu trebue se se afle



        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.
Roman de George Sand.
(Tradus din franjozesce de E. B.)
(Urmare;.
     — Acum replică el, după ce își lăsase masca
 cea neagră în jos, spune-mi sincer, pentru ce a-i
 fost așa curios a sci cât de urît sunt eu.
     — O Doamne, replică lohan după un moment
de ezitare dându-și aerul unui om bun, o se ți-o
spun... Ba chiar decumva vrei se-mi ajuți a desco-
peri un secret, o copilărie, care intrigează aci pe mai
mulți, numai pe o singură persoană, dta vei do-
bândi drepturi de recunoscință... mă pricepi bine,
de munificența stăpânului casei: este vorba de o
glumă, de un remășag...
     — Așa, răspunse Cristian, curios auțli împăr-
tășirea, ce deja o presimțea; df ce este vorba?
    — Dta ai tras la Stollborg?
    — Da; dta ai refuzat a me primi aici.
    — Dta ai durmit... în odaia ursoaicei.
    — Da.
    — Da, așa-i? Pretinsa fantomă..

slavii cedalțiyjam Austria. Ar putea se le servea-
scă nemților de învățătură, că esistență Austriei
atârnă numai și numai dela respectarea drepturilor
și aspirațiuailor naționalităților celor „mature", nici
decum dela protecțiunea lui Bistnarck și dela ali-
anța cu Germania.
     „Nord. d. Allg. Ztg." a aflat cu cale se sule-
veze o cestiune care nu privesce dea dreptul mo-
narchia austro-ungurească, înse totuși indirect. „Nord
d. Allg. Ztg. apreciază aspirațiunile lui Petru
Caraghiorgevici, bărbatul princesei munte-
negrene Zorka, la tronul sârbesc, ț)iarul
adauge că după semnele mai nouă ambițiunea lui
Caragheorghevici nu se țermuresce numai pe
lângă Serbia, ci se estinde și asupra Bulgariei.
Oficioasa berlineză se pare a greși cu voia,
căci nu este de mult, de când tot dela Ber-
lin s’au putut auțli scirea, că Alesandru principele
Bulgariei are se fie bărbatul princesei Milița, fiicei
a doua a principelui muntenegrean.
     Dela Belgrad se scrie că încercările de fu-
siune între liberali și radicali n’au succes de loc.
Causa e că Ristici n’a putut fi satisfăcut.
     Un țliar din Roma împărtășesce, că redactoru-
lui seu i-a succes a ajunge la cunoscința trata-
tului de alianță între Germania, Austro Ungaria și
Italia. Tratatul se compune din trei Articoli. Cel
dintâiu îndatoresce pe Italia a observa atitudine
amicabilă față cu Francia, asigură însă pe Italia, la
cas de resboiu neprovocat din partei cu Francia, de
ajutoriul Austriei și Germaniei; în al doilea, Italia
promite ajutoriu Germaniei ia cașul unui resboiu
între Francia și Germania; în al treilea se obligă
Italia la neutralitatea cea mai strictă, dacă Austro-
Ungaria ar veni în conflict în peninsula balcanică
cu Rusia.
     Ministrul president din România, loan Brătianu,
a plecat de nou la Aix Ies Baines. Trecând prin
Viena a cercetat, însoțit de legatul român din Viena,
pe ministrul de esterne Kâlnoky. Dela Viena mi-
nistrul president Brătianu merge la Gastein, unde
are să se întâlnească cu principele Bismarck.

Statele orientale și Austria.
     ț)iarul „Novoie Vremia", pornind dela convingerea că
este foarte apropiată isbucnirea de noue complicațiuni în
peninsula balcanică, pune înainte un resboiu între
Rusia și Austria și enumeră forțele armate ce ar fi în
acest cas la disposițiunea statelor balcanice federate.
     Respunderea de toate câte le susține o lăsăm țliaru-
lui „N. V."


     — Nu va fi fantoma, despre care vrei să me
întrebi ? Dta nu vei crede în ea mai mult ca mine ?
     — Precum țlici; dar este o fantomă, care a
apărut eri la bal, și pre care nu o cunoasce nime-
nea. Dta o ai vețlut în Stollborg?
     — Nu; eu n’am vețlut nici o fantomă.
   — Când țlic fantomă... dta ai vețlut acolo pe un
advocat cu numele Goefle, un om foarte bine meritat?
     — Da, eu am avut onoarea a vorbi cu densul
ațli-dimineață. El ocupă odaia cu doue paturi.
     — Ca și nepotul său.
     — Eu n’am vețlut nici un nepot.
     — Nepot s’au ce o fi, un bărbat tiner de sta-
tura dtale a cărui glas n’are pentru mine nimic
particular, dar a cărui față era foarte plăcută, îm-
brăcat în negru, un bărbat frumos în sferșit...
     — Frumos ? Plăcere-ar cerului se fi fost eu
acela, domnule lohan I Eu am fost eri așa de som-
nuros, de nu ți-ași pute spune, dacă a fost el în
Stollborg. Eu n’am vețlut pe niminea, decât pe
un bețiv cu numele Ulfilas.
     — Nici dl Goefle n’a vățlut pe streinul acela?
     — Nu cred.
     — El nu-1 cunoasce?
     — A! dta îmi aduci aminte... Da, da, sciu
ce vrei se ^ici: eu am auțlit pe dl Goefle plângen-
du-se asupra unui individ, care i-ar fi usurpat nu-
mele pentru a se presentă la bal. De asta este
vorba ?

      Popoarele din peninsula balcanică, țlice, citatul țliarf
văd în Austria un vrășmaș mult mai periculos ca în Turcia,
de vreme ce cea dintâiu le împedecă pe față viitoarea lor
desvoltare națională. înt’run asemenea pericol se află in-
teresele României, [Serbiei și Bulgariei. Poate că cu ele
se va uni, din alte motive, și Turcia. La cas de un resboiu
Austria poate foarte bine să aibă contra sa toată peninsula
balcanică fără deosebire de naționalitate^ Austria ar avea
încă un vrășmaș puternic și foarte serios.
      Lăsând la o parte pe Turcia, România este aceea,
care, întru ce privesce forța militară, ocupă cel dintâiu loc.
Pe când ea caută se scape de epitropia politică și econo-
mică a Austriei, după cum dovedesce aceasta atitudinea ca-
binetului din Bucuresci în cestiunea dunăreană, România se
încearcă se-și întărească puterea sa prin unirea poporați-
unii române, care trăiesce în monarchia habsburgi că; fo.rțele
României sânt chiar acum însemnate.
      Austria vede aceasta lămurit și nu în zădar a făcut
ca Belgiul se recheme pe cunoscutul general inginer Brial-
mont, care prelucrase proiectul pentru întărirea Bucurescilor
și o întreagă sistemă de întăriri la fruntaria de Nord.
   Legea de la 8 Mai 1882, care a introdus o nouă organisare a ar
matei române, este deja esecutată și a încheeat organisarea
armatei române, care, dela 1876, a devenit în fie-care an
mai tare. România poate pune acum pe picior de resboiu
o țarmată de 150.000 oameni cu 288 tunuri, afară de
miliții care numeră 96 batalioane ,60 escadroane și 180
tunuri. De mult încă România, și se poate țlice că din
țliua când și-a dobândit independența, are în vedere putința
unui resboiu cu Austria. Dar nici odată acest pericol n’a
devenit atât de vădit ca în acești din urmă doi ani. Această
recunoascere s’a arătat în aceea, că în anul trecut, parla-
mentul a votat, afară de bugetul sporit al ministeriului de
resboiu și un credit estraordinar de 19 milioane lei. Din
acestea 15 milioane au fost destinate pentru lucrări de în-
tăriri și 4 milioane pentru dobândirea de material de arti-
lerie și arme. Parlamentul îngrijat de siguranța statului,
a mers și mai departe și a aprobat și construirea a doue-
sprețlece noue linii ferate strategice în lungime de 678 ver-
ste. Mijloacele pentru această construire a fost procurate
prin împrumutul de 40 milioane franci, și toate puntele stra-
tegice însemnate vor fi legate prin rociul drumurilor de
fer. Mai trebue observat încă, că guvernul român în sco-
pul unei repede mobilisări și a unei concentrări strategice
a armatei a rescumperat toate drumurile de fer ale regatu-
lui. Că armata română este capabilă de resboiu au dove-
dit-o manevrele din anul trecut de snb conducerea regelui,
în care soldații români, prin minunatul esercițiu și disciplină
au atras admirațiunea militarilor străini. Aceasta este o
recunoasere plină de valoare.

     — Da. tocmai de asta.
     — Dar cum vine, domnule stolnic, că, fiind
dvoastră mistificați prin necunoscutul acela, nu l’ați
urmărit ?
     —- Noi n’am fost nici decât mistificați; el s’a
dat drept rudenie aproape a advocatului: noi am
socotit că o se-l mai vedem. Ațli-dimineață, pre-
când advocatul l’a tăgăduit, dl baron s’a întrebat
cum de a îndrăsnit un necunoscut, cu nume îm-
prumutat, a se introduce la festivitate. Este fără
îndoială un remășag impertinent, vre-un student
dela scoalele de mine din Falun... decumva nu va
fi, precum mi se pare că s’a dat să se înțeleagă, un
fiu natural, pe care advocatul nu l’a autorizat a
purta numele seu.
     — Toate aceste nu mi se par așa importante
ca se cauți atâta după ele respunse Cristian în ton
indiferent; dai-mi acum voie a merge la cină, dom-
nule stolnic?
     — Da, de bună samă; dta vei cina cu mine.
     — Nu, îți mulțâmesc; eu sunt foarte ostenit
și mă retrag.
     — Tot la Stolborg; dta șețli reu acolo !
     — Eu mă simt foarte bine.
     — Ai un pat, cel puțin?
     — O se am unul, la noapte.
     — Dă-ți bețivul acela de Ulfilas, ceva convena-
bil de mâncare ?
     — Nu se poate mai bine.

www.digibuc.ro

392

TELEGRAFUL ROMAN.

      Și forjele armate a le celorlalte state balcanice nu tre-
bue desprețuite, și cu atât mai mult încă cu cât ele cresc
pe fiecare an. Astfel armata bulgară numeră 17.000 de
oameni de trupe pedestru și 35.000 oameni de reserve bine
eseroitate. Cavaleria care era puțin numeroasă, fu sporită
prin transformarea gendarmăriei locale într’un corp de
dragoni.
      în același timp cu armata bulgară au sporit și forțele
militare a le Rumeliei Orientale, care poate pune chiar acum
13,000 oameni pe picior de resbpiu. Când provincia va
chema sub arme pe oamenii cari au dobândit în societățile
de gimnastică o minunată educațiune militară, atunci armata
Rumeliei orientale va putea numera imai bine de 50.000
luptători.
      în partea de vest a peninsulei balcanice, armata mun-
tenegreană formează miedul forțelor care sânt vrășmașe Au-
striei. Muntenegru! se mișcă mereu și se îngrigesce necon-
tenit cu arme și munițiuni. Nu s’a esecutat încă acolo o
organisare a armatei în sensnl modern, fiind că actuala or-
ganisare, care a fost pusă la încercare, este cea mai bună
pentru acest principat. în moment de pericol armata se
compune din toată poporațiunea bărbătească. Totuși Mun-
tenegrul are acum mici detașamente militare, cari, sânt în-
trebuințate ca garnisoane prin întăririle dela fruntarii. Ca
un mijloc foarte însemnat de aperare este construirea de
căi noue în scopuri strategice, precum este drumul dela Ce-
tinie la Scutari.
      O mai mică mișcare în pregătiri pentru lupta ce se
apropie se vede în Serbia, al cărei guvern, care este susți-
nut de Austria, n’are decât o țintă, aceea de-a nu înfuria
pe patronul seu. Dar Austria poate prea bine se se înșele
contând pe aceasta supunere. Guvernul din Serbia este de
parte de-a fi totdeuna cu poporul, care nu și-a uitat încă
strălucitul seu trecut și care nu va voi se lase în nenorocire
pe frații sei din Bosnia și Erțegovina-



Dela Asociațiunea transilvană.
Brașov, 28/31 August 1883.
III.
     A seară — Joi seara — a fost representațiu-
nea teatrală în localitățile dela redută. Public a
fost foarte mult. Căldura a fost aproape nesuferi-.
bilă, și crescea în proporție cu mulțimea oamenilor.
Biletele pentru teatru s’au petrecut încă de Mier-
curi. După 8 oare se ridică cortina și vedem pe
scenă frumosul tablou de țărăncuțe și țerani, în
pitorescile lor vesminte salutând pe „Craiu nou.“
Sunt drăgălașe româncuțele noastre în costumul na-
țional, frumoase de-ți fură ochii când joacă hora
pe scenă, frumoase și drăgălașe chiar și când in rola
de țărance de rând își descopere secretul inimei
prin valsuri de ale lui Strauas.
     Cu greu vei afla oameni, cari se studieze cu
mai mult zel și mai mare entusiasm cântările, ca
și brașovenii. Fiecare om cu inima la loc le va
admira paciența. Admiratam și noi pe doamna
Lenger în special în greaua rolă ce a avut, rolă
jucată cu multă desteritate și și mai multă bună-
voință. Nu mai puțin am admirat talentul domnu-
lui Barseanu de a interpreta rolul ispravnicului și
pe domnul Budnariu ca Moș-Corbu. Dacă s’a im-
primat în inima cuiva representațiunea teatrală de
Joi seara, apoi de sigur Moș-Corbu nu o va uita
în vieața sa.
     Opinia generală este că în Brașov cu puterile
esistente ai pute face minuni. Le lipsesce înse spi-

  ritul conducetoriu, care se le formeze gustul spre
lucruri estetice și de valoare necontestabilă.
       Vineri la 9 oare s’a deschis ședința a III. Pro-
punerile făcute la desbaterea budgetului în general
au că^ut toate și s’a primit projectul de budget
al comitetului cu propunerea comisiunei provocată
în raportul meu din ședința a II.
       Urmează la ordinea ^ilei raportul comisiunei
pentru propuneri. Raportorul acestei, domnul B o-
zoceanu propune a se da comitetului indemnitate
pentru cumpărarea casei din strada Morei Nr. 8
în Sibiiu, asemenea pentru spesele făcute cu repa-
raturile. Să dă indemnitate. Asemenea se încuviin-
țează și esercițiul anului viitoriu pentru reparaturi
mai mari în suma de 3184 fl. 64. cr.
       Cu privire la propunerile positive ale comi-
siunei se primesce.
     1.      Propunerea prin care se cassează propune-
rea adunărei generale din Dej cu privire la mo-
numentul lui Andreiu Mureșianu, și ridicarea monu-
mentului se concrede comitetului ales spre acest
scop în Brașov.
     2.      Se primesce propunerea comisiunei ca se se
reguleze averea remasă după fericitul I a n c u și să
se conserve intravilanul.
     3.      Asemenea propunere a comitetului pentru
cassarea tacselor restante.
     4.      Asemenea se primesce și propunerea comi-
tetului de a se împărți foaia Asociațiunei la toți
membrii cu adausul, ca cu vre-o 50 de esemplare
se se tipărească mai multe, spre a se pute trimite
și membrilor noi.
     5.      Cu privire la n e ap rob a r ea membrilor din
România, se decide a se face din nou represen-
tație la guvernul unguresc.
     6.      Propunerea comitetului de a se primi de
membri toți cei insinuați, — se primesce.
     7.      Urmează la ordinea cailei obiectul cel mai
important propunerea comitetului de a se înființa
o scoală de fetițe cu residența în Sibiiu.
       Din incidentul acesta comisiunea a venit cu
propuneri.
     a)      Adunarea generală salută cu bucurie ideea
de a se înființa un institut de crescere pentru fe-
tițe. Se însărcinează comitetul Associațiunei se vină
la procsima adunare generală cu plan detaiat atât
cu privire la edificii cât și în ce privesce studiile.
     b)      Fondului academiei de drept în suma de
20,501 fl. se i se dee altă destinațiune.
       După raportor ia cuvântul domnul V. Babeșiu.
Și esprimă mulțămită sa pentru înțelepciunea comi-
misiei de a impărți acest obiect în 2 părți. Ce pri-
vesce propunerea primă a comisiei densul o pri-
mesce în principiu, merge însă ceva mai departe și
din încredințarea conferenței avute propune: „Co-
mitetul este autorisat a zidi un edificiu pănă la
30,000 fl. pe terenul actual al Associațiunei care edi-
ficiu se răspundă trebuințelor unui institut pentru
fete. Se realiseze aceasta cât mai curend și la
procsima adunare generală se ne aducă raport de-
taiat despre zidirea edificiului, instituirea și organi-
sarea institutului".
       După domnul Babeșiu ia cuvântul domnul ad-
vocat Harșianu Se roagă a i se ceti votul său
separat privitoriu la conclusul comitetului în cesti-
unea fondului academiei de drepturi. Cererea dom-
nului Harșianu era foarte nebasată, căci aici nu era
l vorba de convertirea fondului academiei, ci de în-

ființarea unui institut pentru fete. Din indulgența
presidiului sa cetit votul separat al domnului Harșianu.
     Ne-a surprins votul separat al domnului Har-
sianu, ne-a surprins cu atât mai vârtos cu cât
Domnia Sa țlice că „Națiunea română arecu-
noscut că înființarea academiei de drept
este necesitate de prima linie." Aceasta
o poate afirma un elev în gimnasiu și nu un ad-
vocat, care în toate filele se isbesce de crunta re-
alitate.
     întreg votul separat mai mergea încă. însă
după cetirea lui începu domnul Harșianu a-și ’l mo-
tiva cetind de pre hârtie o lungă litanie, care a
stors în cele din urmă paciența chiar și a oameni-
lor celor mai flegmatici. Sala era aproape goală,
și domnul Harșianu tot cetea. La numeroasele pro-
testări, că nu este permis a ceti, domnul president
a respuns că scie și dânsul că nu este permis a
se ceti cuvântările, roagă însă pre adunare se facă
escepție cu domnul Harșianu, care cu provocare
la libertatea de a vorbi se ținea tare pe picioare,
pe când domnia Sa nu vorbea, ci cetia.
     înțelegem foarte bine pe domnul president
când d’ce că să se facă cu domnul Harșianu escep-
ție dela regulament. Credem însă că prestigiul
Asociațiunei trece preste căprițele unui singura-
tic membru, chiar și când se simte necesitatea de
a se face escepție cu dânsul.
     Fiind timpul foarte înaintat desbaterea mai de-
parte se amână pe ședința procsimă, la 5 oare după
amea^i.
     înainte de a se încheia ședința se cetesce o te-
legramă dela românii din Cluj, prin care adunarea
generală pe anul viitoriu să învită acolo, și una de
felicitare dela un antimit M u r g u
     Cu aceaste se încheie ședința a III.



„Papismur⁴,
și starea actuală a bisericei ortodocse în regatul României
(Urmare).
     Eată dar pentru ce noi trebue a ne păzi de
cursele propagandei iesuitice a Romei: nu pentru a
fi netoleranți în spiritul constituțiunei noastre, nu
pentru a jigni consciința locuitorilor catolici-români
ce trăesc în România și poartă sarcinile statului, ci
pentru a ne apăra biserica noastră națională, și
prin ea a feri națiunea de uneltirile și amestecul
streinilor în afacerile noastre naționale.
     Se întrebăm însă pe curia romană cu propa-
ganda fide a ei: primire-ar ea oare, ca noi românii
se trimitem în Italia un metropolit sau un episcop
românesc la Roma cu titlu „metropolitul, ori epis-
copul Romei" ori la Veneția, Mdan, Neapole etc.
cu titlurile acestor orașe catolice, mai ales când
seim, că acum în Italia sunt multe elemente gata,
de a forma o bună biserică națională ortodocsă?
Primire-ar oare să facem ceva asemenea pentru alte
capitale și orașe însămnate și neînsămnate din lumea
catolică? Nu! pentru că ea nu admite nici morții
noștri a se înmormânta în cimiteriele credincioșilor
sei. Noi însă nu facem așa; ci la cas de nevoe,
înmormântăm pe catolici în cimiteriele noastre, și
încă cu toată rendueala creștinească a bisericei noa-
stre; nu-i depărtăm nici dela celelalte taine ale
bisericei^ la cașuri de n'evoe, când ei nu au preoți
de ai lor. Și aceasta o facem, pentru că suntem

     — Ești pregătit pe mâne?
     — Pe ce vreme?
     — Ca și astățli.
     — Prea bine. Salutare!
     — A! încă o vorbă, domnule Waldo: este o
indiscrețiune, dacă te intreb de numele dtale cel
adevărat?
     — Nici decum, domnule lohan; numele meu
cel adevărat este Stentarello, a-ți servi.
     — Șiretule! Dar așa tot dta faci să vorbească
personagiul acesta din comedie?
     — Tot en, când nu o face servitorul meu.
     — Dta ești misterios!
     — Da, când este vorba de secretele și de cu-
lisele mele: fără aceasta nu este farmec și nu este
succes.
     — Se poate, dară lasă-mă cel puțin să te întreb
pentru ce să chiamă una din persoanele dtale ba-
ronul?
     — A! de aceasta întreabă pe lacheii carii au
dat lui Puffo să bea; încât pentru mine, dedat la
greșeli de aceste, nici nu o ași fi băgat în samă,
dacă nu o ar fi mărturisit el însuși, cu spaimă.
     — Să fie auțlit el niscari vorbe băbești?
     — Ce fel de vorbe? Esplicăte. . .
     — Nu, nu este nimic, respunse lohan, care ve-
dea, mulțămită desterității sau na vității convorbi-
torului seu, situațiunra lor respectivă strămutată,

în înțelesul acela că, în loc să întrebe stolnicul,
el se află însuși întrebat.
     El totuși reveni la o întrebare deja făcută.
     — Dta ai avut o decorațiune ce seamănă de
minune cu Stollborg?
     — Da, ea samănă încâtva cu Stollborg, din
întâmplare și inadim am făcut-o să semene.
     — Pentru-ce?
     — Nu ți-am spus? Pentru ca să placă dlui
baron. Este o delicateță din parte-mi a căuta tot-
deauna a representa un sit al localității unde eser-
cez industria mea pasageră. în stația viitoare, Stoll-
borg se va schimba și decorațiunea va representa
altceva. A aflat dl baron decorațiunea mea din fund
rea? Ce vrei! am avut așa puțin timp.
     Vorbind așa, Cristian să desfăta, observând fața
neplăcută a lui lohan.
     El era un bărbat de vre-o cinci-țleci de ani,
cam gros, de soiu ordinar și apatic, la întâia pri-
vire ; dară, din seara premergătoare, Cristian găsise
predându-i scrisoarea de invitație din buzunarul dlui
Goefle, în privirea sa poncise, o activitate incuisi-
torială, ascunsă de o nepăsare aparentă. Acuma,
el era și mai surprins de semnele aceste a unui afectat
caracter, ce părea a fi o copie esagerată a caracte-
rului baronului, a stăpânului seu. Pe lângă toate
aceste, nefiind în sfârșit lohan altceva, decât pri-
mul lacheu, fără crescere și fără cultură adevărată,
lui Cristian îi era ușor a juca comedia cu mult mai |

bine decât el, și a-1 lăsa convins de nevinovăția in-
tențiunilor sale. Cu ocasiunea aceasta, Cristian câ-
știgase o quasi-siguranță în privința istoriei baro-
nesei Hilda. Pentru el deveni evident, că o dramă
oare-care s’a întâmplat în Stollborg și că baronul
nu putuse vedea fără groază sau fără mănie urmă-
toarele trei lucruri, representate într’o tormă și cu
o intențiune oare-care: adecă, o temniță o victimă
și un temnițar.
X.
     lohan a fost de bună samă confidentul, poate
unul din actorii acestei drame. El voise a ști pănă
la ce punct, măiestrul Cristian Waldo, în calitatea
sa de cronicar ambulant, putea fi inițiat in miste-
rul acesta. Cristian aruncase abil în spiritul său,
bănuiala, unei indiscrețiuni din partea lacheilor caste-
lului și el scăpase așa, foarte norocos, de-o-cam-
dată, persoana sa și cea a d-lui Goefle.
     Noi îl lăsăm se ’și încarce ca un filosof măga-
riul seu și istorisim ce s’a întâmplat în decursul
convorbirei sale cu stolnicul. Reluăm firul istoriei
noastre în momentul, când dl Goefle, favorizat de
resărirea lunei și de reîntoarcerea aurorei boreale,
plecase spre Stollborg, mergând repede pe lac,
cântând și gesticulând, încâtva fără voia sa.
     Pe vremea aceea se servea cina oaspeților din
castelul nou și splendida plăcintă a Crăciunului,
care, după obiceiul norvegian, avea se remână pe
masă neaținsă pănă în 6 Ianuarie, deștepta, prin

www.digibuc.ro

TELEGRAFUL ROMAN.

39Î

toleranți, și biserica noastră este tolerantă în ade-
văratul înțeles, și nu este deprinsă a viola con-
sciința religioasă, pănă și a necrestinilor. Noi chiar
de am fi în stare nu am trimite episcopi și metro-
poliți în țările creștine care își au metropoliții și
episcopii lor de ori ce confesiune; căci aceasta nu
permit canoanele bisericei noastre, care sunt co-
mune și bisericei latine. Pentru ce dar Roma cre-
ștină voesce se violeze consciința noastră, și se calce
sfintele canoane prin numirea unui metropolit în
România cu titlu de „al Bucurescilor" sau „Buca-
rescensis", când în Bucuresci este capitala bisericei
ortodocse române, și reședința mitropolitului primat
al României ? Pentru ce episcopi cu titlurile epis-
copilor și archereilor români: al lașului (lasiensis),
unde este reședința metropolitului Moldovei ? Al
Galaților (Galatzensis) unde este reședința episco-
pului Dunărei-de-jos ? Al Craiovei, (Craiovenis) unde
earăși este episcopul Râmnicului și al Severinului
și are un vicariu cu titul de „Craioveanul". Toate
acestea ar fi disprețul cel mai mare pentru biserica
națională română, și ne arată că Roma privesce bi-
serica noastră ca cum nici ar esista și că ea voe-
sce acum se ne facă biserică și se ne trimită cei
ântâiu archipăstori creștinesci 1!
      Nu cred că națiunea română va tolera o ase-
menea decădere a bisericei sale naționale! Catolicii
din România n’au trebuință nici de doi episcopi,
pre carii îi au deja. Aceștia vor putea se locuească
unde le va plăcea în România, fără înse ași acăpăra
titlurile dela localitățile administrate și supuse pă-
storiei ierarchilor români; ci să fie priviți ca arche-
rei și episcopi titulari, cu titluri streine de țeară, ca
vizitatori, cum s’au privit și până acum. Archiereii
titulari, cu titluri dela localitățile române, are și poate
avea numai biserica română, și numai dintre membri
clerului seu. Titlurile acestea nu sunt ceva fără valoare,
ci ele implică drepturi mari, drepturile episcopale, în-
tre care este și acela de a propaga credința sa.
Archiereii noștri titulari sunt mărginiți în funcțiu-
nile lor prin aceea că ei se chirotonisesc în calitate
de vicari, supuși meteopoliților și episcopilor actu-
ali ai țerei, încât ei nu pot funcționa nimica
episcopal fără prealabila autorisare a ' eparchi-
otului respectiv, și cel ce ar face contrariul, cade
sub judecata bisericească. Nu este așa cu un epis-
cop catolic; el nu este supus ierarchiei bisericesci
a țărei. Prin urmare, când el va fi recunoscut ca
episcop ori metropolit cu titlul unei localități din
țeară, prin aceea i se recunoasce și dreptul de a-și
propaga credința sa în aceea localitate și a face
proseliți. Și tocmai aceasta este ținta principală
a propagandei papiste.
      Pe lungă împregiurările arătate în urmă, bise-
rica Romei crede, că acum este timpul cel mai fa-
vorabil pentru propaganda sa; căci crede, că noi
ne-am fi desbinat de biserica ortodocsă a resăritu-
lui, în urma oare-căror neînțelegeri momentane, ivite
între biserica noastră națională și patriarchia ecu-
menică și se așteaptă, ca patriarchia să ne escomu-
nice dela comunitatea ortodocsă, precum a escomu-
nicat și pe bulgari, cu vre-o Z®ce ani în urmă, pen-
tru carea după afirmarea jurnalelor, la Roma s’au
pregătit episcopi catolici și pentru Bulgaria. înse
fapta va dovedi, că Roma și acum se înșală. Noi
n’am rupt relațiunile noastre unitare cu ortodocsia
orientală, ci voim numai se le regulăm într’un mod
cuviincios și canonic. Ortodocsia română nu s’a ți-

nut, păstrat și apărat de patriarchia ecumenică; ci
s’a păstrat și aperat de națiune și de metropoliți
și episcopi români. Au fost însă și patriarchi cari
ne-au dat un concurs puternic, cu sfaturile și cu
influența lor la poarta otomană, a cărora suvenire
ne-a făcut totdeauna a respecta aceea patriarchie
și a o recunoasce, ca centru al ortodocsiei orientale.
Nici vom consimți vre-odată a o înlocui cu autori-
tatea bisericei catolice-romane, fie ea ori cât de
renumită și puternică. Biserica română are și poate
se aibă toate mijloacele morale și materiale spre
desvoltarea sa prin sine, pănă a putea rivalisa cu
ori-ce altă biserică, cât de înflorită, și a sta neclin-
tită sentinelă în hotarele țerei și a națiunei sale.
    III.       Ce trebue înse bisericei noastre, spre a
pute cu succes lupta contra vrășmașilor sei din
lăuntru și dinafară? 0 cultură intelectuală și mo-
rală, cât de întinsă. Biserica prin natura sa este
palidiul învățăturei, ea trebue se învețe necontenit
pe sine și pe alții tot, ce trebue omului spre a fi
bun cetățean creștin, cu bună credință în faptele
sale, cu judecă sănătoasă și cu viață bine-nărăvită,
și se combată vițiul pe toate căile, se mustre să
dojenească, se îndemne necontenit la bine. Când
erau oamenii mai simpli, moravurile mai aproape
de legile naturei, biserica putea a-și împlini misiu-
nea sa cu mai puțină învățătură. De aceea bise-
ricașii învățau în genere numai a ceti, a cânta,
a săvârși formele cultului, și apoi pentru instrui-
rea lor și a poporului mai ceteau prin biserici
viețele sfinților și învățături morale de ale sfinților
părinți. Și lumea era mulțămită cu atâta. Astăzi
înse când a sporit sciința, și s’a desvoltat cugeta-
rea și împreună cu ideile sănătoase, au străbătut și
străbat în societatea noastră tot felul de rătăciri,
pe care unele minți stălnice le respândesc cu fapta
cu cuvântul și scrisoarea, pănă și în poporul de
jos, atăcând în primul rang religiunea și morala
creștină; astăZi când propagandele străine vor se
copleșească biserica și națiunea noastră, negreșit
că biserica noastră neapărat trebue să se ridice la
nivelul culturei bisericilor națiunilor civilisate;
căci și biserica noastră are de suportat aceleași
lupte, pe care le supoartă și bisericile altor națiuni
civilisate; căci civilisația nu aduce cu sine numai bune
precum cred naivii, ci și o mulțime de rele. Omul
cel bun, cum Zice, evagelia, din inima sa cea bună
scoate cele bune ear’ cel reu din inima sa cea rea scoate
cele rele. Aceasta este natural la oameni, fie și simpli,
fie civilisați. Deosebirea este numai, că omul reu și
civibdat scoate mai multe și mai mari rele, decât răul
cel necivilisat. De aceea în toate țările civilisate
clerului se dă cea mai întinsă cultură intelectuală
și disciplinară. Așa in țările catolice la fie care
episcopie este și un seminariu, sau institut teologic
pentru formarea preoților. Au universități — pen-
tru formarea profesorilor și a episcopilor și o mul-
țime de alte institute bisericesci, pentru formarea
de oameni pentru serviciul catolicismului; în statele
protestante, spre a deveni cine-va pastor, trebue se
treacă mai întâiu liceul apoi facultatea teologică,
în Rusia ortodocsă, la fie-care episcopie este un se-
minariu de 7—8 clase, de unde elevii absolvenți
devin mai întâiu cantori pe la parochii și invăță-
tori în scoalele sătesci, apoi, la vacanțe se înaintează
la preoție. Elevii fruntași din seminarii se trimit la
facultățile de teologie, care în Rusia sunt 4. Licenciații
teologi se numesc mai întâiu profesori pe la semi-


narii, catecheți pe la scoalele publice. Apoi la tre-
buință, dintre dânșii cei mai capabili și mai distinși se
ridică la treptele cele mai inalte a le ierarchiei biseri-
cesci. în regatul Eladei sunt seminarii, pentru formarea
preoților parochiali, și o facultate teologică pentru for-
marea profesorilor de teologie și pentru clerul înalt.
Licențiații teologici, cari au mijloace se duc apoi pe
la facultățile de teologie a le Europei, mai ales în
Germania, spre a’și perfecționa sciința lor. Orto-
docșii din Austria: românii și sârbii, toți au înalte
instituțiuni teologice, pentru formarea clerului. Așa
cel mai vechiu este acel sârbesc dela Carloviț; dar
mai perfect este acel din Bucovina; căci biserica
Bucovinei a avut mijloace mai mari, în fondul mo-
năstiresc, pre carele guvernul austriac nu l’a de-
turnat dela destinațiunea lui culturală: — pentru
biserică și scoală. Acest institut, acum nu de mult
s’a prefăcut în facultate teologică, pe lângă univer-
sitatea din Cernăuți. Mai săraci în cultura teologică
dintre ortodocșii din Austria, pănă acum sunt ro-
mânii ortodocși din Transilvania; căci acolo biserica
națională românească în adevăratul înțeles datează
abea dela nemuritoriul Andreiu Șaguna, prin a
căruia înțelepciune și zel creștinesc și românesc s’a
înființat mai întâiu ierarchia adecă metropolia și
episcopieie românesci dela Sibiiu, Caransebeș și
Arad, apoi seminariul din Sibiiu pentru carele a
trebuit să se formeze mai întâiu fondul trebuitoriu,
prin colecte benevole adunate de cler dela binevoi-
torii creștini. Când Șaguna a venit întâia oară în die-
cesa sa, ca espiscop locotenent, a găsit clerul român
ignorant și foarte decăZut moralicesce. Să-l ascul-
tăm pe el însul cum se tânguesce de aceasta în
una din primele sale circulări cătră clerul diecesan:
„Ascultați rugămintea mea, Zic® el Clerului, rugă-
minte, pre carea eu din adâncul sufletului meu o adre-
sez cătră voi: vai mie de nu voiu vesti învățătura
cea bună, căci datoria me silesce și detegătoria îmi
este încredințată pentru aceasta... Cu inima adânc
întristată și cu o nespusă mirare m’am convins că
mulți dintre preoții nostrii au obiceiul, Duminecile
și sărbătorile, după sfânta liturgie nu se întorc acasă,
ci se duc drepc la crâșmă, și acolo petrecând cu
oamenii ordinari, beau și întrețin conversații necu-
viincioase." Apoi le prescrie cum să se îmbrace și
cum să se poarte, când vin în oraș, și amenință a
pedepsi după fapte pre toți cei ce se vor arăta în
public cu îmbrăcăminte murdară și cu perul ne
peptănat (Slavici. Die Rumănen p. 99—100). Șaguna
prin zelul seu neobosit și prin institutul seu teolo-
gic și prin trimiterea tinerilor români pela facul-
tățile de teologie din alte țări, în curgere de trei-
Zeci și câți va de ani ai archipăstoriei sale, a pus
temelii solide culturei clerului ortodocs al Transil-
vaniei, carele astăZi numără mai mulți bătbați in-
struiți și mulți pneoți carii au consciința datoriei
lor spirituale.                         (vₐ urma.)

    Varietăți.

     * (Personalia.) Comisiunea austro-ungară-română
pentru delimitarea granițelor de câte-va Zii® petrece
în cetatea noastră. Eri ea a fost invitată la masa
Escelenției Sale P. Archiepiscop și Metropolit Miron
Romanul. Delegații români fiind eă au plecat încă
de astă dimineață spre Sadu, nu au putut lua parte
la masa Escelenției Sale. Delegații Ungariei au par-:
ticipat cu toții.
     De seară pleacă și ei spre munți.

dimensiunea sa și prin luesul seu, admirațiunea
doamnelor. Acest cap de operă de patiserie, re-
presenta, prin o amestecare singulară a galanteriei
secolului cu obiceiul religios, templul din Paphos.
într’însul se vedeau monumente, arbori, fântâni per-
soane și animale. Patiseria și zăharul cristialisat
în toate colorile imitau materialele cele mai preți-
oase, făceau formele cele mai fantastice.
     Baronul încredințase unei domnișoare bătrâne
din familia sa, o persoană foarte pricepută în sciința
casnică și o nulă desăvârșită în toate alte privințe,
grija de a face onorurile cinei, pănă ce el își luâ
timpul a ceti și a scrie unele scrisori. în realitate,
baronul, care n’avea nevoie de preteeste, pentru a
se retrage, când avea niscari preocupațiuni de spirit
era în momentul acela în cabinetul seu cu un băr-
bat palid, care se numea Tebaldo și care nu era altul,
decât Guido Massarelli,
     Nu fără osteneală obținuse Guido convorbirea
aceasta. lohan, foarte îngrijat de urechile stăpânu-
lui, cercase ai scoate secretul seu pentru ași asi-
gura resplata, dară Massarelli nu era omul a se
da așa ușor prins. El stăruise și după ce rătăcise
toată Z*ua prin castel, obținu în sfârșit întâlnirea
a cărei resultat îl escontase, fălinduse față cu Cri-
stian că este amicul casei. Convorbirea, condusă în
limba franceză, începu cu o istorie ciudată, pe care
baronul o asculta precum se părea cu atenție iro-
nică și desprețuitoare.

     — Eată, Z>⁸e el în sferșit cătră Massarelli, ași
Zice o destăinuire foarte importantă, decumva ași
putea atribui credință, vorbelor ce tocmai le-am
auZit; dară eu am fost așa adese-ori înșelat în afa-
ceri delicate încât îmi trebue alte doveZi, nu nu-
mai vorbe. Dta mi-ai spus un fapt bizar, romantic
neprobabil...
     — Pe care dl. Stenson l’a recunoscut de foarte
esact, respunse Italianul, și pe care nici n’a cercat
al nega.
     — Așa Zici dta, replica rece baronul, din ne-
norocire, eu nu mă pot convinge. De ași întreba
pe Stenson, dacă istoria dtale este adevărată, sau
imaginară, el de bună samă ar nega.
     — Să poate domnule baron; un om, capabil
de o prefacere, care te-a înșelat peste doue-Zeci de
ani nu se va sfii a minți încă o dată; înse dacă ai
afla un mod de a asculta o convorbire între el și
între mine, vei descoperi adevărul. Eu me deobleg
a-il scoate încă odată, și în presența dtale, firesce
el se n’aibă nici idee, că dta asculți.
     — Pe lângă un om așa surd, n’ar fi greu a te
furișa în odaia sa:... înse de oare ce, di pă cum
Zice el, persoana este moartă, ce-mi pasă mie de tre-
cutul betrânului Stenson ? El trebue că a lucrat cu
intenție bună și deși mi-a făcut mare nedrept, lă-
sând prin tăcerea sa, bănueli odioase pe capul meu...
precum timpul a făcut dreptate în lucrurile aceste...
     — Nu tocmai precum pare dl baron a

crede, replică Italianul, care scia așa de bine ca
și baronul, a se înveli cu o liniște cutezătoare.
     Este legenda țerei, și Cristian Waldo de bună
seamă o a cules pe drum, venind aici.
     — De cumva ar fi așa, replică baronul lăsând
se străbată o mânie ascunsă, escamotarul acesta, de
bună seamă n’ar fi avut obrăznicia, a face din trensa în
public și în fața mea, obiectul unei scene de comedie.
     — Totuși a fost reprezentanța vechiului pavi-
lon ... Eu am văZut astăZi localitatea, și Cristian
Waldo, care locuiește în Stollborg încă o a putut vedea.
Italianii... sunt foarte cutezători, domnule baron !
     — O văd, domnule Tebaldo. Dta Zici că acest
Waldo locuesce în Stollborg? El să fie făcut tabloul
acela anume și de pe natură? Așa în grabă? nu
este probabil. Asemănarea decorațiunei sale eu pa-
vilonul este o întâmplare.
  • — Nu cred, domnule baron; Waldo are o de-
steritate mare, el zugrăvesce precum și improvisează.
     Dta îl cunosci?
     — Da, domnule baron.
     — Cum este numele seu cel adevărat?
     — Asta am să o spuiu dlui baron, dacă suma
ce am cerut nu-i va părea esorbitantă.
     — Ce interes pot eu avea a sci numele seu?
     — Un interes foarte mare... și capital...
     Maniera, cum pretinsul Tebaldo rosti vorba
aceasta părea a face o impresiune oare care, asupra
baronului.                                 (Va urma.)

www.digibuc.ro

394

TELEGRAFUL ROMAN.

     * (Necrolog.) Dela Carlopag (Karlstadt în
Croația) primim anunțul trist că dl Albert Circa,
major c. r. în corpul de geniu aflară de serviț,
a reposat în 31 August nou după o boală înde-
lungată în anul al 67 al etății. Remășițele pă-
mântesci s’au depus spre odihnă eternă în ci-
miteriul militar din Dubovac. între jelitori sunt
subscriși în anunțul funebru: Nicolae Circa, pri-
mar în Dobrucea, Constanța de Pușcariu n.
Circa, Ieremia Circa, director de liceu în Bu-
curesci, Ștefan Circa, privat în Transilvania —
toți frați și surori; loan cavaler de Pușcariu,
septemvir regesc în Budapesta, Raimund Tschopp,
privat în Carlopag, Anton Tschopp inginer în
Budapesta — cumnați; Emerica n. Tschopp soție; Va-
lerie Circa, fiiu; Dr. Alois de Gvozdanovici,
notar public reg. și advocat, ginere.
     * (Convocare.) Adunarea generală ordinarie
a Reuniunei femeilor române din Abrud, Abrud sat
și giur, pe anul curente-conform §-fului 19 din Sta-
tute, se va ținea în 8/20 Septemvre după ameadi
la 3 oare în locuința subscrisei, la care sunt pof-
tiți cu toată onoarea a participa Onorabilele mem-
bre și membrii ai reuniunei; precum și toți bine-
voitorii, cari se interesează de înaintarea culturei
poporului român.
     Pe lângă care sunt
     Abrud în 22 August 3 Septemvre 1883.
Anna Gali,
președinta.
     * (Postai.) în comuna Buni, comitatul Turda-
Aureș cu 1 Septemvre a. c. se înființează stațiune
noauă poștală, și în loc de comunicațiunea din-
tre Trățcău-Aiud și Jara-Turda, de patru ori pe
săptămână se introduce comunicațiune, trăsură de
pachete și pasageri între Trățcău-Buru-Trățcău și
Jara de jos-Buru în toate filele.
     Comunele aparținătoare sunt Buru, Racoșu și
Varfaleu.

     Stațiunea aceasta poștală este împuternicită
cu mijlocirea epistolelor și a pachetelor, precum și
a asignațiunilor (pănă la suma de 200 fl. și a ram-
burselor).
     Cursul este următoriul: pleacă dela Trățcău la
12 oare înainte de ameațh și ajunge la Buru la 1
oară după amea^i, pleacă dela Buru la 1 oară și
30 minute după ameașli și ajunge la Turda la 4
oare după ameadi. Dela Turda pleacă la 11 oare
la ameadi și sosesce la Buru la 1 oară și 30 mi-
nute după ameadi, pleacă dela Buru la 2 oare după
ameadi și sosesce la Trăscău la 3 oare după ameadi.
     Dela Jara pornesce la 11 oare și 30 minute
înainte de ameadi și sosesce la Buru la 1 oară după
ameadi, pleacă dela Buru la 2 oare după ameadi și
sosesce la lara la 3 oare și 30 minute după ameadi.
     în comuna Ocna Dejului comitatul Sol-
noc-Doboca în l-a Septemvre a. c. se deschide ofi-
ciul nou postai, a cărui comunicaține cu Dejul va
fi întreținută prin un curier pedestru în toate
filele.
     Comuna aparținătoare de cercul acestui oficiu
e numai Ocna Dejului.
     Oficiul postai e împuternicit cu mijlocirea de
epistole și pachete, precum și de asignațiuni pănă
la suma de 200 fl.
     Cursul e următoriul: Pleacă dela Ocna Dejului
la 10 oare și 15 minute înainte de ameadi și sose-
sce la Dej la 11 oere înaite de ameadi, pleacă dela
Dej la 1 oarea și 39 minute după ameadi și ajunge
la Dej-Ocna la 2 oare și 15 minute după ameadi.
     La gara din Horn o rod, comitatul Târnavei
mare, s’a înființat în 1 Septemvre a. c. oficiu postai.
     Funcțiunea aceastui oficiu postai e încredințată
din diua anumită cu primirea și estradarea de epi-
stole și pachete, ramburse din lăuntrul țârei pănă
la 200 fl. și afară din țeară pănă la suma de 78 fl.
     — Ministeriul r. ung. de comunicațiune a dispus
că comunicațiunea dintre M. Oșorheiu și Sereda, care
pănă acum a fost de patru ori pe săptămână, pe

lângă susținerea rândului de pănă acum se se facă
în toate filele, începând dela 1 Septemvre a. c.
     * (Focuri.) Alaltă seară am fost alarmați ime-
diat inainte de nouă de strigăte: „Arde!“ Sulurile
de fum înroșit de zarea flăcărei ne asigura că nu
este imaginațiune ci în adever arde. Trâmbița de
alarmă și într’un tîrziu și clopotul de alarmă
ne au luat ori ce îndoeală. Focul era în graj-
dul caselor, unde odinioară era hotelul „Zur
stadt Wien,“ în strada Morei. Abia să domoli in-
cendiui acesta prin stăruința pompierilor, când în
fundul grădinei archidiecesane (Flora),-,. în strada
Gerlitzi, se nasce alt incendiu, care a mistuit trei
case românesci și aci au alergat pompierii și au
localisat focul care ajutat de secetă putea lua di-
mensiuni mari. încă ardea în ambe locuri, pe
când publicul înspăimântat fu alarmat de al treilea
foc în strada lungă. Alarma aceasta din urmă, din
norocire a fost falsă. — Eri dimineață isbucnise foc
în strada Gușteriței, înse fu stins înainte de a sosi
pompierii în fața locului.

Loterie.
Mercuri 5 Septemvre 1883.
Sibiiu:       52      9     57      61      3


Bursa de Viena și Pesta.
Din 4 August n. 1883.
Viena B-pesta
Renta de aur ung. de 6°/,.............• . . . 119.—          119.10
Renta de aur ung. de 4’/₀ ......................... 87.25    87.15
Renta ung. de hârtie............................... 85.95    85.20
mprumutui drumurilor de ier ung. ..*... 138 30               138.50
    emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer
    oriental ung..................................  91.10    91.25
11 emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de
  fer orient ung.................................. —.—       114.—
Obligațiuni urbariale temeșiane de............... 99.75       99.—
orți de regularea Tisei            ...... 110.—              110.—
Datorie de stat antristriacă în hârtie........... 78.25      78.25
Datorie de stat ausacă în argint. ...*... 7880                79.—
Galbin.............................................. 5.66     5.65
Napoleon............................................ 9.50     9.49
100 maree nemțesc,................................. 58.45    58.40
London (pe   polița de trei luni)..................119.85   119.80

  Nr. 284.                 [497] 1—3
CONCURS.
     Pentru ocuparea postului de pa-
roch in parochia de clasa IlI-a Hă-
dărău, protopresbiteratul Lupșei, în
sensul înaltului ordin consistorial din
21 Iulie a. c. Nr. 2348 B. se escrie
din nou concurs cu terminul pănă în
25 Septemvre a. a. în care di va fi
și alegerea.
Emolumentele sunt:
     1.     Porțiunea canonică de 4 jug.
300 Q° arător și fânaț.
     2.     O grădină de cucuruz și folo-
sirea cimitenului.
     3.     Dela fie care casă câte 10 li-
tre bucate (1 Decalitru).
     4.     ca relut de cuartir 32 fl. bani
gata și
     5.          Venitele stolari dela 140 case.
     Doritorii de a competa la acest
post au se-și aștearnă suplicile lor
instruite în sensul „stat. org.“ și a
regulamentului pentru parochii acestui
oficiu protopresbiteral pănă la termi-
nul prefipt.
Ofenbaia în 19 Augustl883.
Pentru comitetul parochial respectiv.
loan Danciu m. p.,
adm. prot.
[496]                         2-3~
CONCURS.
     Pre basa statutului organic bise-
ricesc §. 63. conbinat cu §. 23. punctul
5- și conform decisului Venerabilului
Consistoriu diecesan din 1 Iunie 1883
Nr. 341 B. se publică Concurs pen-
tru îndeplinirea postului vacant de
protopresbiter în tractul Ci a co vei
din diecesa Caransebeșului.
     Emolumentele împreunate cu acest
post protopresbiteral sunt:
     a) Sesiunea, birul și stola paro-
chiei a II-a din Voiteg; apoi sesiunea
de sub Nr. C. 489 b. a parochiei re-
duse după reposatul preot Sofronie
Murgu din Ghilad, care sesiune so
confere din partea Consistoriului spre
mai bună subsistință a protopresbite-
rului dela 1. Ianuarie 1884 încolo
pănă în 15 Septembre 1886 în arendă
ei anuală — după detragerea contri-
buțiunii și a ecuivalentului — cu suma
anuală de 210 fl.; — eară din 15 Sep-
tembre 1886 încolo în natură. Eară
ia cas de despărțire a românilor din
Ciacova de cătră Ierarchia sârbească
respective Episcopia din Timișoara,

parochia română din Ciacova va de-
veni parochia protopresbiterală.
     b)      Tacsele pentru ședulele de cu-
nuniă normate prin decisul sinodului
eparchial din anul 1871. Nr. 60 și 99
cu 2 fl. respective 1 fl. pentru fie-
care ședulă de cununia.
     c)      Birul protopopesc după rescrip-
tul declarătoriu dela anul 1779, —
100 oca (1. HI. și 54 litre) de grâu,
sau ecuivalentul acestuia în bani dela
fie-care preot cu parochia.
     d)      Paușalele de călătoriă preli-
minate cu 200 fl. drept recompense
pentru tacsa de 4 fl., ce o luau pro-
protopresbiterii mai nainte pre basa
unor ordinațiuni ministeriale și anume
2 fl. pentru ținerea esamenelor anuale
în comune eară 2 fl. pentru revisiunea
socotelelor bisericesci.
     e)      în fine sala mobilată și pau-
șalul oferit de comitetul protopresbi-
teral pentru susținerea cancelariei pro-
topresbiterale.
      La postul acesta pot concurge
bărbați apți și bine meritați pre tere-
nul bisericesc și scolariu, cari după
o pregătire cel puțin de 8 clase gim-
nasiale s’au reale cu testimoniu de
maturitate au terminat studiele teo-
logice în vre unul din Institute din
Metropolia noastră și a susținut cu
distins succes esamenul riguros de
calificațiune.
      Acei aspiranți au preferența, cari
au frecuentat sau absolvit cursuri ju-
ridice sau filosofia la vre-o academiă
sau universitate s’au distins prin edi-
tarea vre-unui op folositoriu pre te-
renul bisericesc sau scolariu.
      Cei ce voesc a concurge la acest
post sunt avisați a-și așterne suplicele
concursuale instruite cu toate docu-
mentele originale necesarie la comi-
sariul Filip Adam, asesor referințe
al consistoriului diecesan în Caranse-
beș, în termin de 30 de ^ile dela
prima publicare a acestui Concurs în
foaia „Telegraful Roman¹¹.
      După espirarea terminului pus în
escrierea de Concurs, nu se mai pot
primi recurse.
Ciacova în 19 August 1883.
Comitetul protopresbiteral al tractului
Ciacovei.
     în înțelegere cu subscrisul
Filip Adam m. p.,
comisariu consistorial.

Nr. 278.                  [394] 3-3
CONCURS.
       Pentru ocuparea stațiunilor de
  invețători la scoalele confesionali gr.
  or. din comunele mai jos numite se
  escrie concurs cu termin pănă la 10
  Septemvre st. v. a c.
      1.      D e v a, cu salar anual de 350 fl.
 cuartir și lemne de încălzit, cum și
 unele accidenții stolare.
      2.      C h e r ge ș cu salar anual 100 fl.
 în bani, 16 măsuri mari în naturale,
 parte grâu, parte cucurus, cuartir și
 3 stângini de lemne cubici, din cari
 se va incălțli și școala.
      3.      Pa nc-Selisce, salar anual in
 bani 100 fl., în naturale 52 măsuri,
 jumătate grâu, jumătate cucuruz, cu-
 artir și 10 stângeni de lemne din cari
 se va încălzi și școala.
      4.      Fintoag, salar anual în bani
 72 fl., in viptuale 64 măsuri parte grâu
 parte cucuruz, cuartir în edificiul scoa-
 lei și 8 stângini de lemne din cari
 se va încălzi și școala.
       Cererile de concurs instruite în
  sensul legilor și regulamentelor în
  vigoare, să vor așterne subsemnatu-
  lui oficiu protopresbiteral pănă la ter-
  minul indicat.
       Deva la 15 August, 1883.
  Oficiul protopresbiteral gr. or. al De-
              vei și Dobrei.
loan Papiu m. p.,
protopresbiter.

Nr. 308. 1883.            [493] 3—3
Prolungire de concurs.
       Pentru ocuparea posturiler înve-
  țătoresci dela scoalele conf. gr. or.
  din mai jos semnatele comune țiitoare
  de ppresbiteratul Mercurii se prolunge-
  sce concursul publicat în „Teleg. Rom.“
  Nr. 80 82, pănă la 10 Septembre an.
  curent.

      1. Gârbova cu salariul anual de
| 200 fl. cuartir în edificiul scoalei. 4 □
| lemne de foc din cari e a se încălzi și
școala, și grădină de legumi.
      2. Ludoș, salariu 250 fl. relut
  de cuartir și lemne de foc.
      3. S p r i n g, salariu 200 fl. cuar-
  tir natural în edificiul scoalei și lemne
  de foc.
      4. Armeni, salariu 250 fl. și
  cuartir în edificiul scoalei.

      5.     Sângătin cu salariu de 200 fl.
 v. a. cuartir natural și lemne de foc.
     Doritorii de a ocupa vre unul
din aceste posturi își vor adresa ce-
rerile concursuale. instruite coform le-
gilor în vigoare oficiului protopresbi-
teral al tractului Mercurea în Mercu-
rea pănă la terminul indicat, și în cât
ar fi posibil a se presenta și în per-
soană înaintea dlui adm. prot. loan
D r o c
Dela oficiul ppresbiteral al Tractului
Mercurea la 17 August 1883.

Nr. 226               [495] 3—3
CONCURS.
     Pentru ocuparea postului de în-
vețătoriu la școala poporală gr. or.
din Cheia protopresbiteratul Branu-
lui, se escrie concurs cu termin pănă
la 20 Septemvre a. c. st. v.
    Emolumentele impreunate cu acest
post sunt: un salar anual de 100 fl.
v. a. cuartir liber și lemnele trebuin-
cioase de foc.
     Concurenții se’și adreseze supli-
cele lor instruite în sensul statului or-
ganic și al regulamentului congresual
din 1878 la subsemnatul oficiu pro-
topresbiteral în Brașov pănă la ter-
minul de mai sus.
     Brașov, 12 August, 1883.
în conțelegere cu comitetul parochial
             respectiv.
     Oficiul protopresbiteral gr. or.
al tractului Brâu ului.
losif Barac m. p.,
ca adstr. ppresbt al Branului.

        începătorilor

se dă instrucție în limba germană,
francezii și în clavir. Se ține totodată
și scoală pentrn Incrul de mână,
sub durata căreia se iac eserciții în limba
franceză.                  [498] 1—1
Maria Haas
    Strada Honterus Nr. 1- catul I.

        Anunciu.

     Subsemnatul am întocmit cuartirul meu
flător în Brașov strada Ciocrac Jir.
1467 pentru a pută încuartira elevi de
ai scoalei gimnasiale, reale, comerciale
și normale ort. res. de aici pe lângă condi-
țiunile cele mai favorabile.
     Brașov 14 August 1883.
loan Aron,
  [487] 3 — 3              învățător.

Redactor rdapun^tor Nicolau Cristea

Editura și tipariul tipografiei archidiecesane.

www.digibuc.ro