Xr. 95

Sibiiu, Joi 18/30 August 1883.

Anul XXX?



            TELEGRAFUL ROMAN



Apare Marția, Joia și Sâmbăta.


ABO NAMENTUI
Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr., 3 luni 1 fl. 76 or.
Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fi
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni SA

Pentru abonamente și inSerțiuni a se adresa la
Admlnlstrațlnuea tipografiei arohidlecesane Bibiin, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sânt a se adresa la:
            Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43.
Epistole nefraneate se retușa. — Articulii nepublicați nu se inapoiară,

IMBEBTIUNILX
Pentru odatA 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori
15 or. r An doi on litere germond — ți timbru de 30 ar. pentru
              64-care publicare.


    Serbătorile la Brașov.

     Jocuri olimpice ale românilor le-am pute «jice
serbătorilor dela Brașov, căci intr’unesc pe românii
din toate părțile locuite de români.
     Este adeverat, că aceasta din urmă o țlicem
în presupunerea, că cele publicate în privința fi-
selor serbători în fiarele din România și de astădată
s’au împlinit.
     Jocurile noastre olimpice, ce e drept nu sea-
mănă, ca ou cu ou, cu ale grecilor antici, fiind-că
nu au un loc anumit cum aveau acele pentru în-
tr’unirea lor,*) ci se mută din an în an; nu sunt
numai la fie-care cinci ani, ci în fie-care an;
nu se perd în antichitatea mitului (se pretinde a
fi înființate de Ercule), ci numai de douăzeci și
unul de ani; ele dacă se pot asemăna în ceva, se
pot asemăna numai într’o privință, în privința sco-
pului.
     La cele grecesci antice, grecii din toate țe-
rile grecesci se întreceau în fugă pedestru, s’au în
car, s’au călare, în sărit, în aruncarea cu discul .și
în lupte de trântă și cu pumnul. La ale noastre î n-
trecerea este spirituală, fie în istorie, fie în li-
tere, fie în sciințe esacte etc.; lupta însă, e luptă
pentru promovarea culturei naționale pe toate tere-
nurile.
     întărire fisică la grecii antici, întărire
spirituală la noi, însă întărire.
     Astfel fiind, jocurile noastre olimpice încă se
chiamă numai serbători; sunt înse Șile de lucru
și de greu lucru, deoarece munca spirituală tot
deauna este încă mai grea decât munca fisică.
     Aceste țlile de lucru serbătoresc, sau ace-
ste țlile de serbători lucrătoare, să dea Dum-
nezeu să fie într’un ceas bun și cu sporiu folositor
pentru poporul nostru.
     înainte cu mai bine de opt țlile ne am permis
a scrie despre problemele și despre activitatea aso-
ciațiunei noastre transilvane pentru literatura și
cultura poporului român. Atunci am avut în ve-
dere o parte mare din programa întreagă a asocia-
țiunei. Nu negăm, că am dori, ca din cele ce am
atins cu acea ocasiune se le vedem pe toate luând
altă față și nu ca pănă acum. Dacă însă am fi con-
damnați și mai departe a persevera în staționarismul


     *) în Olimpia, vale frumoasă în ținutul pelopon.
E1 i s, aproape de mare și percursa de riul Alfeu.

nostru, cel puțin, un lucru tot am dori se-l vedem
urnit din cărarea de pănă acum.
     Ortografia cu care se poate scrie romănesce, ca
să și putem ceti românesce, am dori se o vedem
Introdusă in toate afacerile asociațiunei. Aceasta
chiar și când asociațiunea ar afla cu cale a susține
și mai de parte o foaie pentru a aduna întrînsa ar-
ticoli din alte foi române spre păstrare și spre ad-
ministrare societăților academice și reuniunilor, cu
care asociațiunea noastră stă în corespondență,
drept despăgubire pentru lucrări proprie originale.
     Pe lângă profitul, că ar fi în stare se o cetea-
scă și românii, cari nu sciu 1 a t i n e s c e, foaia ar
mai ave și alt avantagiu. Ea ar fi o dovadă vie,
că este a unei asociațiuni, care representă majori-
tatea românilor.
     Ce fericiți am fi, dacă n’ar trebui se vorbim de
majoritate și minoritate românească, când e vorba
de literatură. Nisuința spre aceasta, ținem, că e
o datorie a fiecărui român, deci cu atât mai vâr-
tos a unei asociațiuni literare.
     Ar mai fi și alt avantagiu de importanță și
mai mare. Am evita mai ușor și mai curend clina,
pe care ne aflăm, de a ne pomeni mai târțliu cu
doue limbi românesci. Românii cu toate vicisitudi-
nile timpurilor din trecut și-au păstrat până acum
unitatea limbei. Ar fi curios și trist tot-
odată, ca unitatea limbei, moștenită dela părinții
noștri cei apăsați și prigoniți să o nimicim noi, cari,
ori și cum, resuflăm mai liber și avem mai multă
posibilitate de a o susține de cât aceia. Ar fi trist,
deoarece motiv la promovarea separărei limbei în
două nu este, afară doar de speciala instrucțiune dela
Roma (vaticană) a episcopatului greco-catolic român
din Transilvania și Ungaria, cu care, noi așa seim
asociațiunea nu are nimic de a face.
     Dacă episcopatul gr. cat. român vrea ad majorem
Papae et eppatus maghiari, care dispune de bogate
fonduri religionare, gloriam, să se separeze de ro-
mâni și prin limbă, prin urmare și prin ortografie,
nu ne privesce. Este o particularitate care jigne-
sce poporul român, ce e drept, dar dacă cineva
crede, că după ea va trăi mai comod pre pământ
și va ave tignă mai mare pe ceea lume, nu vrem
să conturbăm simțemintele, cari se subtrag de sub
controla publicisticei. Asociațiunea înse, care în
statutele ei n’are nici un articol privitor la supre-
mația sau la infalibilitatea papei, sâ se emancipeze
de prejudețe de infalibilitate și se se pună întru
toate pe cărarea de a consimți cu poporul român
în majoritatea lui covârșitoare.

      Aceasta e o necesitate indispensabilă.
      Se nu creadă cineva, că noi facem niscari-va
glume nepotrivite. Seriositatea cea mai serioasă este,
că atingem coarda aceasta, de care sunt lănțuite con-
secențe incalculabile, cum le vedem bună oară la
croați și la șerbi, și am dori se le evităm noi românii.
Croații și serbii prin ortografie și pe urmă și prin limbă
s’au desbinat de dragul confesionalității în două po-
poare, ce de multe ori se prigonesc și se paralisează
unele pe altele în favorul unui al treilea.
      Râul îl avem deja in mesură destul de mare
prin deosebirea confesională, n’ar fi bine să se mai
mărească și prin divergență de limbă.
      „Păretele despărțitor se cadă“! ar trebui să strige
fiecare român și să se ferească de ademenirile:
că nu e nici un pericol, căci tot una suntem. Acea-
sta, durere, nu e adeverat.
      Și cumcă nu vorbim pe închipuite, aducem
aminte de ceea ce „Foi’a basericeasca", organul me-
tropoliei din Blaj, a scris la cestiunea revisiunei căr-
ților bisericești rituale. Organul ne spune „de cărți
„revediute si edate de noi“ (metropolitul din Blaj),
în care „s’a formatu deja una limba curata roma-
„nesca si una mulțime de termini buni si frumoși,
„cari sunt deja inpamenteniti în baseric’a nostra.
„Baseric’a numita ortodoxa are înse se faca de abia *
„acum începutulu." *)
      Dacă mai considerăm că „Foi’a basericeasca®
din Blaj mai are și considerante de credință,
care o face se nu meargă în privința limbei cărți-
lor bisericesci mână în mână cu ceilalți români,
atunci începutul divisărei limbei e făcut, căci nime
nu va nega, că cărțile bisericesci fac o parte între-
gitoare a literaturei noastre naționale.
      Păretele despărțitor dar nu cade, ci e spriginit
de o autoritate eclesiastică, fără motive suficiente, sau
mai bine, fără motive de loc. Reul dar e amenin-
țător !
      Principiis obsta dicem asociațiunei noastre. Și
dacă nu poate face altceva, cel puțin se nu dea nu-
tremânt reului ce s’a croit deja, ci se contribue, în
interesul poporului a cărui literatură și cultură Șice
că o promovează, la localisarea acelui reu.
      Ne rugăm de judecată rumegată și nepreocu-
pată, dar și de remediu! Serbătorile atunci vor da
roduri binecuvântate!

      *) La ait loc, sau cu altă ocasiune vom reproduce
după „Biserica și scoala“ din Arad un articol interesant,
privitor la cestiunea aici atinsă.


        FOIȚA.


Cristian Waldo
saa
CĂILE NOROCULUI.
Roman deXleorge Sand.
(Tradus din franțozesce de E. B,)
(Urmare).
    Cristian trebui se oprească pe dl Goefle a’și
obosi glasul și a’și alei verva sa în repetiție. Sce-
nele fiind însemnate în vr’o câteva cuvinte pe o
hârtie, era destul a schimba doue sau trei replici
pentru a avea obiectul situațiunei, asupra căruia se
improviza înaintea publicului. Era vorba a plasa
actorii bine în rândul dorit, pe scândurice, pentru
ai relua, fără a te greși, când au să apară, ai pre-
senta alternativ pe scenă, în acord cu motivul în-
trărei și eșirei lor și a lăsa dialogul și incidentele
inspirațiunei momentului. Dl Goefle era tovarășul
cel mai amabil și cel mai inteligent, care l’a avut
Cristian vr’o dată el fu electrisat prin concursul
seu și auțlind sunând oarele opt, el se simțea în-
tr’o disposiție de vervă și de veselie, precum nu
o simțise din vremea precând juca cu Massarelli,
pe atunci atât de amabil și seducător. Amintirea
aceasta tulburată și pătată îi cășună un moment

de melancolie, de care se eliberă, picând cătră dl j
Goefle:
     — Aid! eu aud umplându-se galeria de lume;
la lucru și noroc bun, scumpe confrate!
     în momentul acesta, batea cineva - la ușa din
fund și se au^i glasul lui lohan, stolnicul, întrebând
de jupânul Cristian Waldo.
     — Pardon, domnule nu poți întră, esclamă Cri-
stian. Spune, ce ai de ^is prin ușe. Eu ascult.
     lohan răspunse, că Cristian are să fie gata când
va auȘi bătând de trei ori în ușa galeriei, care se
va deschide pentru a face teatrului seu loc.
     Aceasta isprăvită, mai trecu jîncă un sfert de
ceas bun pănă ce doamnele aflară fie-care locul ce le
convenea pentru ași desvolta crinolinele și grațiile
lor și pentru a se afla în vecinătatea cavalerului,
care le plăcea, sau în apropierea acelora cărora
voiau să placă. Cristian, dedat la formele aceste,
rândul în liniște, pe o masă, beuturile răcoritoare,
ce le găsise în micul salon: ele aveau destinarea a
îndulci la cas de lipsă, glasul dlui Goefle și al seu
între-act.
     El se instala apoi impreună cu dl Goefle sub
cadrul, acoperit de tapiserii bine acățate cu câr-
lige în lăuntru, în față și de laturi. Fundul era li-
ber și destul de îndepărtat în micul cadru pentru
a permite o perspectivă de mai multe planuri reale.
     Cei doi operanți așteptau se au^ă bătând de
trei ori în ușe. Cristian cu liniște, dl Goefle cu o

www.digibuc.ro

nerăbdare febrilă, ce o și esprimă în destul de
chiar.
     — Dta te superi? ii Șise Cristian. Ei, fiind
că ești emoționat, dară e semn bun; ai se fii mi-
nunat.
     — Se sperăm, respunse advocatul, deși pentru
a spune adevărul, lmi se pare, în momentul acesta,
că nu voiu putea scoate nici un cuvânt din gură.
Lucru foarte hazliu, me cuprinde o amețeală! Nici
un pledoier în fața unei adunări serioase, nici O
chestiune de viață sau de onoare a unui client,
urmată de succes pentru mine însumi, nu mi a agi-
tat așa creerii și nu mi a încordat nervii, ca farsa,
ce am să o joc acum. N’au să tacă odată gura-
livele aceste de femei, cari se aud vorbind printre
uși? Vreau ele se ne facă se înădușim în -baraca
aceasta? Am să le înjur dacă nu tac!
     în sfârșit se au^i bătând de trei ori în Ușe.
Doi lachei plasați în galerie, deschiseră de odată
amândouă canatele și se vedea teatrul, care părea
a merge de sine, înaintând ușor și plasânduse îna-
intea ușei, a cărei lărgime o ocupa întreagă. Patru
instrumente, cerute de Cristian cântară o piesă scurtă
italiană. Cortina se ridică și aplausele acordate de-
corațiunei, dădură celor doi operanți timpul a lua
marionetele lor a mână și a le face se între pe
scenă.
     Criștian înse nu voia se înceapă fără a privi
publicul său, prin o găurice făcută a nume înaintea

380

TELEGRAFUL ROMAN.


    Revista politică.

Sibiiu, în 17 August.
      Din Ungaria se înmulțesc earăși scirile despre
escese în contra jidovilor. După Zala-Egerszeg, vine
Canija mare, Ciurgo, Gyeternes și altele, la care se
mai adaug și unele din ținntul Pojonului. Parola,
Zic fiarele jidanofile, ar fi în cele mai multe părți
Istoczy, Onody; se mestecă însă între parolele ace-
ste pretinse și ironicul: eljen Szeifert, ceea ce ar in-
dica, nu la pofta de pradă, cum Zi° fiarele jidano-
file, ci la pofta de resbunare asupra jidovilor.
      Escesele aceste au produs consternațiune mare în
cercurile unguresci din Budapesta. Pănă aci se ijicea
în cercurile aceste, că astfel de escese sunt cu pu-
tință numai în ținuturi locuite de nemți sau de slo-
vaci. Ne aducem aminte, că cornițele suprem din
Pojon a avut, într’o adunare, atâta lipsă de tact, a
Zice, că antisemitismul este o plantă cultivată în Ger-
mania. Acum comitatul Zala este un comitat ma-
ghiar, comitatul lui Deâk, care se mândrea cu sim-
țul politic al locuitorilor sei. Se <Jice că esceden-
ților li s’ar fi spus, că n’au se se teamă. Soldații
vor pușca în aer, fiindcă „domnii" nu vor, ca se
curgă sânge maghiar. Când mulțimea a văZut, că
soldații trag în carne a strigat: „Se ucidem acum
și pe domni și se nu mai cruțăm pe nimenea!"
      Miliția și legile escepționale vor fi măsurile,
prin care guvernul se va încerca a suprima esce-
sele ce foarte îl genează. Este întrebarea, că oare
nu se vor încinge escesele mai departe, dacă sunt
organisate și ațîțate de emisari, după cum susțin
diarele. cari iau parte pentru jidovi? S’au întâm-
plat în Zala-Egerszeg și în alte părți, de organele
administrative, la cererea „masei crude", au trebuit
se dea libertate escedenților deja arestați.
      Se vorbesce deja de convocarea parlamentului,
de sigur pentru ca acesta se afle căi, și mijloace, prin
care s’ar restabili ordinea în lăuntrul Ungariei pro-
prie mai ingrabă.
      Aceasta cu atât mai vârtos, cu cât în Croa-
ția escesele nu numai că ocupă teren mai mult,
dar iau tot odată o față, care seamănă mai mult
a revoltă decât a esces. Procederile Croaților în
Maria - Bistrița, Stubița și Zlatar dau pipăită dovadă
despre aceasta. Autoritatea administrativă se vede
a fi perdut în Croația terenul de sub picioare. Or-
ganele administrative, care se opun depărtării in-
signielbr cu inscripțiuni maghiare, se espun peri-
colului de a fi ucise. In Bistrița primăriul nu este
ucis, după cum s’a ^is, este înse greu rănit dim-
preună cu notariul de acolo. Se vede că atacați au
fost și numai întâmplarea i-a ferit de moarte. Din
alte părți ale Croației se spune, că poporul prinde
organele administrative și chiar și pe preoții, cari în-
trevin pentru insignii și îi eliberează numai după
ce dau revers, că vor fi croați buni și nu vor fi amici
ai maghiarilor.
      într’aceea cetim că guvernul central din Bu-
dapesta stăruesce pe lângă Peiacevici, însărcinat
cu conducerea afacerilor banului, pănă la denumirea
altui ban, să restitue insigniele cu inscripțiunea ma-
ghiară la locul lor. Peiacevici răspunde, că aceasta se
poate numai pe cale constituțională. Magistratul din
Agram nu vrea se concurgă la restituire. Comisa-
riul guvernial s’a declarat gata, dacă va primi or-
din de esecutare dela banul și crede, că în cas de

restituire, trebue să părăsească numai decât capi-
tala Croației. Cardinalul Mihalovici a rugat pe mi-
nistrul president Tisza se sisteze hotărîrea ministe-
rială pănă la deciderea afacerii pe cale legislativă.
Tisza înse stăruiesce ca hotărîrea ministerială se se
ducă în îndeplinire.
      In perplesitatea duplă, în care se află guvernul
unguresc, n’a perdut nimic din grandeța sa față cu
regele României, la trecerea din urmă prin Buda-
pesta. Regele României în timpul cât a fost oas-
pele monarchului nostru, s’a bucurat de tractamen-
tul cel mai prevenitoriu. Regele, afară de prânzu-
rile solemne date de împăratul în onoarea celui din-
tâiu, și la care au participat archiducii, care erau
în Viena, au avut și conferențe cu ministrul de
esterne Kâlnoky și, după unele ^iare, și cu
Kâllay, ministrul comun de finance. Despre re-
sultatul petrecerei regelui României la Viena pă-
rerile sunt diverse. Unele susțin, că ar fi delăturat
pedecile pentru următoarea înțelegere între guvernul
din Bucuresci și din Viena în Gestiunea Dunărei.
Altele, de proveniență ungurească, sunt mai pessi-
miste. Așa „P. Ll.“, după ce face elogii bisantine
regelui Milan, presentându-l ca pre un stâlp al păcii
europene, Zice că încât pentru regele Carol, oamenii
politici trebue se fie cu precauținue, în câtva lipsiți
de preocupațiune și se aibă și puțintică înțelegere
politică despre situațiunea Europei. „Noi, închee
„P. Ll.“, credem, că este consult a ne feri de decepțiu-
nea, care posibil că i așteaptă pe aceia, cari cred că
petrecerea regelui Carol la Viena a introdus era unei
legături amicabile neturburate între Austro-Ungaria și
România*
      Nu e mirare dar, că pe când în Viena regele chiar
și înainte de plecare a primit o visită de adio din par-
tea împăratului și a fost petrecut și la gară de îm-
păratul și de alte autorități militare și civile, la
Budapesta s’au arătat la gară numai autoritățile mi-
litare, lângă cari și oficierii diu regimentul seu.
      Este simptomatică împregiurarea aceasta și lasă
se transpare, că dacă ar fi cu pu*ință o apropiere
între România și Austro-Ungaria, aceasta în Buda-
pesta nu ar fi binevăZ»tă. Astfel de atitudine po-
litică, cu deosebire față cu evenimentele din lăuntru
și din afară, nu o pricepem.
      Dela Belgrad s’a telegrafat, că alegerile băr-
baților de încredere pentru alegerea deputaților
scupștinei au eșit în sens oposițional. Guvernul a
declarat alegerile aceste de premature și nevalabile.
De altă parte se telegrafează, că Ristici, capul opo
sițiunei sârbesci, care se află la Marienbad se în-
toarce înapoi în țeară.
      Dela Petersburg se telegrafează, că împă-
ratul și împărăteasa au plecat fără suită. In sfere
politice se vorbesce, că împăratul Alesandru III
va căuta ocasiunea întoarcerei sale a se întâlni la
Svinemiinde sau în alt port cu împăratul Wilhelm.
      Se vorbesce și de o alianță între Germania și
Spania. Francia a reportat în Zilei® din urmă
victorii frumoase asupra oposițiunei ce i se făcea
în Anam, în Asia orientală.
      Este interesant că, bunăoară la France, vine să
recunoască cu părere de rău greșala politică a fran-
cesilor cu propunerea Barrere în cestiunea Dunărei.

„Papismul“,
și starea actuală a bisericei ortodocse în regatul Ro-
mâniei.
(Urmare),
     Să revenim acum la propaganda catolică din
țeara noastră.
     După ce, precum am văZut, a fost respinsă în
Moldova, în anul 1826 ultima încercare a Romei și
a Austriei de a se recunoasce formal petrecerea în
Moldova a unui episcop latinesc, acela a continuat
a petrece în Moldova ca persoană privată sub pro-
tecția consulului austriac, în puterea pasportului
său, prin care se declara de „eclesiastic venit în
țeară pentru afacerile sale." După dânsul au ur-
mat alții pănă în timpurile de față, când nime nu
mai pune în cestiune petrecerea și funcționarea a
doi episcopi catolici în România, cea tolerantă și
liberală. Roma nu se mulțămesce cu atâta. Ea
voesce cu ori ce preț cucerirea religioasă a Româ-
niei, spre acest sfârșit Papa Piu IX-lea a trimis în
România călugări iesuiți, cari mai ântâiu în Bucu-
resci și apoi în Iași au înființat institute de cre-
scerea fetelor române, pentru a căror instruire și
educare s’au adus o droaie de călugărițe iesuite din
Francia și din Germania. Asemenea scoli pe urmă
s’au mai înființat și în alte orașe principale, pre-
cum : în Galați, Braila, Craiova. Acolo o mulțime
de fete române, de toate stările, se cresc și se in-
struesc în dogmele și obiceiurile apusului catolic;
cele serace gratis, cele bogate cu plată. Multe fa-
milii ademenite de frumoasele aparențe și de îngri-
girea părintească, cu carea se tratează fetele în
acele institute religioase, și-au trimis copilele spre
educație la institute de aceste prin străinătate în
Galiția, Francia, Germania. Acolo ele învață de
toate, numai sentimente naționale și dragoste cătră
religiunea părinților lor nu dobândesc, se cresc și
instruesc în religiunea catolică și la întoarcerea lor
în familii, aduc cu sine ură și dispreț cătră reli-
giunea ortodocsă, laudă pe cea catolică-romană; nu
le place a merge la biserica ortodocsă, Zicând că
la ea nu e frumos, nu-i musică, preoții sunt proști;
multe din ele nu se mărturisesc, nici nu se comu-
nică cu sfintele taine la jpreoții ortodocși, dar o
tac cu plăcere, când au la îndemână un popă la-
tinesc. Multe din copilele serace, ce se educă în
institutele iesuitice, trec la religiunea catolică, se
trimit în străinătate, unde se călugăresc și devin
și ele institutrice pela asemenea scoale. Episcopii
catolici visitează adese ori aceste institute, dau co-
pilelor mici presente, precum: iconițe cu sfinți ca-
tolici, cu portretul papei, etc. Preoții catolici fac
în capelele institutelor serviciul divin în toate Zi"
lele, la care asistă toate elevele, și apoi trec în
clase. Nu este permis a se preda în aceste scoale
altă religiune, decât cea catolică-romană.
     Unii din tinerii români lipsiți de cultura reli-
gioasă în țeară, dar firesce dispuși cătră sentimen-
tele religioase în străinătate, mai ales în Francia,
au fost ademeniți de iesuiți și câștigați pentru pro-
paganda bisericei romane. Unii căsătorindu-se cu
femei catolice, franceze, germane, s’au catolicit și
ei și copiii lor și au luat conductori spirituali ie-
suiți pentru dânșii și pentru familia lor.
     lesuiții din Bucuresci au introdus în biserica
papistă din România și calendariul Grigorian con-

sa. Singura persoană ce o căuta, fu cea dintâiu,
la care i se opri privirea. Margareta ședea lângă
Giga, în rândul cel dintâiu a privitorilor. Ea era
delicios gătită; ea era încântătoare. Cristian ob-
servă în sîârșit pe baronul șeZând în rândul întâiu
al bărbaților, în dosul femeilor. Statura sa înaltă
îl făcea să se observe ușor. El era și mai palid ca
în sara premergătoare. Cristian căuta în zădar fața
lui Massarelli. El văZu cu plăcere pe maiorul Lar-
son, pe locotenentul Ervin și pe alți oficeri tineri,
cari îi mărturisiră la bal și după bal o simpatie așa
cordială și a căror fisionomii rumene și vesele
anunciau o atențiune binevoitoare. Tot odată, Cri-
stian auZi circulând lauda decorațiunei.
     — Dar aceasta este
glasuri.

     — în adever, Zis® glasul metalic a baronului
Olaus, cred că voesce să represente vechiul Stoll-
borg!...
     Dl Goefle n’auZea nimic și nu vedea pe nime-
nea; el era confus cu desăvârșire. Cristian pentru
ai lăsa timp să se reculeagă începu piesa cu o scenă
cu doi actori, ce o juca singur. Glasul său se aco-
moda în mod singular diferitelor organe a perso-
nagelor pe care le făcea să vorbească, și el imita
toate accentele, dând fiecărui caracter o limbă po-
trivită rolului său și posițiunei sale în ficțiunea
scenică. Dela primele replice el încânta auditorul
«eu prin naivitatea și adevărul dialogului. Dl Goe-

Stollborg!... Ziceau unele

fle având a representa un moșneag îi veni în cu-
rând într’ajutor, și, deși la început el nu-și prea
putea strămuta sgomotul, totuși nimenea nu cugeta
cât de puțin la el și publicul era atât de convins,
că Cristian singur face să vorbească toți actorii în-
cât se minunau de resursele nesfârșite a operan-
telui.
     — N’ai jura, Zi⁸e Larson, că acolo sunt vr’o
Zece?
     — Totdeuna sunt cel puțin patru, Z’⁸⁶ loco-
tenentul.
     — Ba nu, replică maiorul, sunt doi, stăpânul
și servitorul; dară servitorul este un prost, el vor-
besce rar și n’a deșchis încă gura.
     — Totuși, auZi cum vorbesc împreună? Eu
aud două glasuri diferite.
     — Uusiune pură! replică entusiastul Larrson.
Cristian Waldo singur scie face doue, trei și patru
persoane deodată, poate și mai multe mai scii? El
este un diavol.. Dar ascultă și piesa, ea nu este
mai puțin interesantă. El face piese, încât cu plă-
cere le ai ținea minte ca se le scrii.
     Noi totuși nu ne însărcinăm a istorisi cetito-
rului Z’⁸a piesă. Fantasiile aceste fugitive, sunt ca
toate improvisațiunile oratorice sau musicale. Tot-
de-una te inșeli, dară creZi, că ele au aceeași va-
loare, fiind scrise sau conservate. Ele nu esistă
decât pe neașteptate, ți-le amintesci cu atât mai mult
farmec întru cât ți-ai conservat amintirea mai con- |

fusă, și întru cât imaginațiunea le înfrumsețează
după ce au trecut. Era avânt, coloare și gust, în
toate ce producea spiritul lui Cristian în momen-
tele acele. în perfecțiunile neevitabile a unei dic-
țiuni grăbite dispăreau în repeZimea totalității, în
destoinicia sa, de a face să întrevină persoane noue,
dacă nu-i mai plăcea de acele, care le ținea a mână.
     încât pentru dl Goefle, fiind înzestrat cu o ade-
vărată elocență naturală cu mult spirit când se sim-
țea iritat, și cu seiințe reale foarte eetinse, el n’a-
vea greutăți cu concursul său. Digresiunile cele
mai plăcute resultau din promtitudinea a prinde în
sbor fantasiile dialogului întrevorbitoriului său și
publicul se mira mai mult ca de obiceiu de ade-
văratele seiințe ce le arăta Waldo prin abaterile
aceste briliante.
     Dacă și nu istorisim piesa aceasta, trebue cel
puțin se spunem cum transformase Cristian actul
acesta prim, care preocupase atâta pe dl Goefle.
     Temându-se a compromite în adever pe advo-
catul cu alusiuni involuntare, el făcuse din trădăto-
rul piesei o persoană curat comică, un fel de Cas-
sandrino*) înșelat de pupila sa, căutând a surprinde
corpul delictului, adecă copilul misterului, însă ne-
având nici un cuget criminal în contra lui.

      *) O figură comică din comedia italiană, mai tot-de-
una un moșneag înșelat.
Nota traducătoriului.

www.digibuc.ro

TELEGRAFUL ROMAN.

«81

tra usului vechiu de a se ține serbătorile creștine
de catolici odată cu ortodocșii, și s’au încercat de
a se introduce acel calendar și în biserica orto-
docsă a României.
     Acum de curend s’a ridicat în capitala țârei,
afară de biserica numită „Bărăție“, o catedrală ca-
tolică măreață, cu bani adunați din țeară prin lotă-
rii, prin daruri particulare dela români și prin con-
tribuțiuni din toate țările catolice, pe care le-a
cutrierat neobositul Monseigneur Paoli, episcopul
catolic din Bucuresci, carele pentru zelul seu as-
ceaptă dela papa a fi gratificat cu rangul de „Me-
tropolit al Bucureștilor", după care va urma și
acel de primat al României! Sunt semne, că cu-
rând se va deschide în Bucuresci și un colegiu ie-
suitic pentru educația junilor români.
     Libertățile noastre constituționale, înalta pro-
tecțiune streină, lipsa de cultură a clerului ortodocs,
indiferentismul religios al claselor culte, ideile anti-
creștine, ce bântue școala și societatea noastră, ne-
desvoltarea simțului și a demnității naționale în
popor, sărăcia bisericei naționale: toate aceste sunt
atâtea garanții de reeșită pentru propaganda ca-
tolică în România noastră.
     La Roma se scie foarte bine, că un popor nu
poate esistă fără religiune, și crezând că religiunea
și biserica ortodocsă a românilor sunt moarte, me-
șterii cei iscusiți de acolo aleargă se le înlocuiască
cu ale lor, pe cari singure le cnd ei nemuritoare
și eterne. Nu este dar de mirare, că la Roma acum
nu se mulțămesc numai a se recunoasce cei doi
episcopi, aflători deja în țeară, unul la Bucuresci și
altul la Iași, cari pănă acum, după documentele
țerei erau cunoscuți ca visitatori și vicari apostolici
ai bisericilor catolice din România, și cu titluri
streine de țeară, precum: Nicopole, Marcopole,
Yloan, etc., ei voiesc se aibă Metropolie în capi-
tala țerei, cu titlu de „Metropolit al Bucurescilor“,
ca și când n’ar esistă acolo un Metropolit român
ortodocs : de asemenea pe lângă episcopul catolic
din Iași, carele negreșit va fi numit Archiepiscop
ori episcop de Iași, încă alți doi episcopi unul
la Galați și altul la Craiova, adecă unul cu titlul
„Galațianul", celalalt cu titlul „Craiovapul": toate
posturi și titluri ocupate de Metropoliții, episcopii
și archiereii români de astățli, de a căror esistență
propaganda catolică nu vrea se scie nimic.
     Jurnalul frances din Bucuresci „1’ Independance
roumaine", nu de mult ne a adus scirea, că Mon-
seigneurul Paoli, cu ocasiunea paștilor catolice la
Roma, presentânduse la Papa Leon XIILle împreună
cu alți cardinali și episcopi, papa l’a vă^ut cu bu-
curie și cu densul a vorbit mai întâiu, întreținând
o lungă conversație despre afacerile religioase a le
României.
     Tot acel jurnal ne a comunicat mai întâiu ști-
rea despre projectul curiei romane de a înființa în
România un Metropolit și câțiva episcopi catolico-
romani. Aceasta hotărire ne dă dovadă, că la Roma
sunt siguri despre papismul în România, pentru care
și ei împuternicesc mijloacele de propagandă. Căci
carea alta ar fi trebuința de a se crea și înmulți
la noi Ierarchia bisericei papiste, când doi episcopi,
ce are ea deja aici, sunt prea destui pentru nume-
rul catolicilor actuali, carele după statistică este ca
de 50,000 suflete?
     Dar trebue să recunoascem, că biserica Romei
își face treaba sa, ea, precum am țlis, tinde a domni
toată lumea. De secole ne urmăresce și pre noi
românii și se încearcă la fiecare ocasiune favorabilă

     Cristian dară se miră foarte, când ajuns la
scena finală a actului întâiu, amji un sgomot par-
curgând auditorul seu și șoptiri, ce puteau fi inter-
pretate drept dovadă de blam tocmai așa de bine
ca drept aprobațiune, veniră la urechia sa, dedată a
înțelege simțemintele privitorilor sei, chiar pănă ce
vorbea încă.
     — Ce-i asta ? se întrebă el pe sine însuși ?
     Și el se uită la dl Goefle, a cărui față era tul-
burată, și care bătea cu piciorul de nerăbdare, miș-
când nervos marioneta sa pe scenă.
     Cristian crețlend, că el și-a uitat piesa, se grăbi
a-i lua cuvântul făcând se vorbească luntrașul și gră-
bind sfârșitul, el lăsă cortina jos, în mijlocul unui
sgomot, care nu era cașunat nici de aplaudări, nici
de fluerări, dar care semăna cu sgomotul făcut de
oameni, cari se îndepărtează în mase pentru a nu
mai au<ji nimica. Cristian privi prin găuricea sa,
înainte de a retrage teatrul în ușe. El vețlu publi-
cul încă nu împrăștiat dară deja stând în picioare,
întorcându-i dosul și împărtășindu-și cu glas lin un
eveniment oare-care. Cristian nu înțelegea decât
cuvintele: A eșit, el a eșit!, Și căutând cn ochii
de cine poate fi vorba, el vețlu că' baronul nu mai
era în sală.                               (Va urma.)

a face câțiva pași înainte. De reușesce, bine, ea |
merge înainte; de nu, ea face o pausă, lucrează în |
ascuns și apoi la timp easă pe față, și așa, ne-
contenit.
     Ne întrebăm însă: ce poate și ce trebue se facă,
biserica și națiunea română, în aceste timpuri așa
de critice pentru dânsa? Se remână ea oare privi-
toare pasivă ca pănă acum la aceasta catastrofă ce
vine asupra ei, sau să se silească a o preintimpina
din toate puterile?
     Spre a respunde la aceasta întrebare, trebue se
deslegăm mai ’ntâiu alta: Voim noi oare și trebue
oare sâ esistăm ca națiune, națiunea română, liberă
și independentă în noul regat român, prin noi în-
șine, prin puterile noastre fisice și morale, cu tra-
dițiunile și obiceiurile noastre cele bune, clironomisite
dela moși și strămoși, cultivândule și innobilândule,
sau se ne dăm pe mână străinilor, mai ântâiu su-
fletele, și apoi libertățile și țeara, ca ei se facă cu dân-
sele ce le va veni lor la socoteală. Eu cred, că nu
și earăși nu. Ar fi rușinea și batjocura cea mai
mare ca o națiune eroică, inteligentă, bogată, cre-
ștină, capabilă a se perfecționa în bine carea
de secole a luptat crâncen pentru esistența sa poli-
tică, tocma acum ajunsă la limanul mântuirei puse
în rangul națiunilor civilisate a le Europei, sâ rene-
ge la trecutul seu, să desfaime pe strămoșii sei,
cari nici odată n’au voit se fie decât români-orto-
docși, și la care biserica era ca un zid puternic de
apărare contra Influențelor streine de tot feliul, și
când s’au aliat cu turcii, prima condiție a fost —
apărarea și neatingerea bisericei naționale și a
drepturilor ei. Biserica catolică, carea astățli vine
să se pună la masa gata și se se desfăteze în România,
nu ne-a dat mână de ajutoriu nici odată în timpu-
rile noastre cele de restriște; dar de multe ori au
adus preste noi oștiri străine, spre a ne cuceri
politicesce și apoi a ne papistăsi.
     Domnii, metropoliții, episcopii, boerii și popo-
rul român s’au luptat, au suferit necazuri, esiluri,
sărăcie, moarte și și au versat sângele pentru țeara
și legea lor; a lor, a națiunei române trebue se ră-
mână onoarea de a poseda pe viitoriu în toate
ramurile esistenței sale această țeară. Dacă deci voim
se remânem națiune română, deamnă și respectată și
în viitoriu, trebue se ne păstrăm și biserica noastră
națională, ce o am moștenit din trecut, dela moșii
și strămoșii noștri; să o apărăm și se o rădicăm
după cum cere demnitatea actuală a națiunei. Bi-
serica noastră ortodocsă pe lângă doctrinele sale să-
nătoase creștinești, evangelice, are valoarea vechi-
mei apostolice și tradițiunile celor mai mari dascăli
ai orientului creștin, respectați în toată creștinăta-
tea și ce este mai mult are tipul și caracterul parti-
culariu de biserică națională] ea este prin timp înde-
lungat adaptată la trebuințele religioase, morale și
naționale ale poporului; ea a format și păstrat
limba cultă națională unitară; ea a fost școala bune-
lor deprinderi a le poporului și a ideelor celor să-
nătoase. La toate popoarele, ce confesează religiu-
nea ortodocsă, biserica a fost și este premergătoarea
culturei și a civilisației naționale. Această biserică
națională, ce e drept, mărginesce activitatea sa
numai în cuprinsul hotarelor națiunei sale, dar
tocma aceea și poate face mari servitii națiunilor sale,
când ea este însoțită de cultură și pătrunsă de
consciința menirei sale în societate. în toată lumea
ortodocsă, națiunile au propriile lor biserici națio-
nale, care îngrigesc numai de cultura religioasă și
morală a națiunilor respective, cultivând limbele
naționale, propagând credințele și simțementele re-
ligioase și propagând moralitatea creștină cu fapta
și cu cuvântul. Așa este în Rusia, în Grecia, în Serbia,
în Bulgaria, în România. Chiar în imperiul turcesc
și austriac, naționalitățile ortodoxe se adăpostesc
la umbra bisericilor lor ortodocse. însuși patriar-
chii din orient nu sunt decât capi naționali, după
cum se înțelege naționalitatea la turci. Patriarchia
de Constantinopole, deși ajutată de posițiunea sa ca cap
spiritual al tuturor creștinilor ortodoxi din orientul
otoman voia a esercita o supremație bisericească asu-
pra țărilor ortodocse, ce făceau parte din acel im-
periu ; ea n’a putut lucra altfel, decât în intere-
sul imperiului turcesc și apoi națiunei grecesci
din carea se aleg patriarchii. Națiunile emancipate
de sub dominațiunea turcească, se-au emancipat si
de tutela patriarchului, înființându-și aparte biseri-
cile lor naționale, pe basele vechi a le ortodocsiei,
și păstrând cu patriarchia numai relațiuni morale
de omodocsie. Esemplul acesta l’au dat de mult
mai ântâiu rușii, în veacul XVl-le, apoi în veacul
present elinii dinElada, românii, serbii și bulgarii, etc.
     Este încă o mare considerațiune politică, pentru
carea românii trebue să conserve, să apere, să îm-
puternicească și să dea toată desvoltarea putincioasă
și trebuincoasă bisericei lor naționale ortodoxe.
Posiția României o face se graviteze politicesce că-
tră micele națiuni ortodoxe orientale, care unele se

| învecinează cu dânsa și cu care este legată de pro-
vidența divină prin trecut și prin viitoriu. Ea, și
toate micele popoare ortodoxe: sărbii, bulgarii, gre-
cii, muntenegrenii, albanezii, ca să poată esistă, și
a-și păstra independența lor politică și națională, vor
trebui, curend sau mai târziu a se alia, a se confe-
dera, spre a se putea opune cu succes contra nă-
zuințelor de cucerire a le puterilor celor mari.
Unitatea lor religioasă și bisericească va fi o mare
forță în apărarea intereselor comune a le vieței lor
politice. Atunci și patriarchia ecumenică emancipată
de politici străine de biserică, va întră în rolul ei
de centru și de conducătoarea unității dogmatice și
canonice a diferitelor biserici naționale ale răsări-
tului Ortodox.                            (Va urma.)

    Corespondente particulare

ale „Telegrafului Romanu
     Rădăuți, în 11/23 August 1883. într’o săp-
tămână se va începe anul scolastic 1883/4. Anul
scolastic trecut nu ni-a mângâiat, căci din „Candelă"
am vășlut, că aici în țeară, din frecuentanții gr. or. ai
scoalelor mijlocii, cade un frecuentant pe 833 înși
gr. or. Va se <jică, nu-i confesiune în Bucovina,
care să fie atât de rău representată în școala mij-
locie ca confesiunea gr. or., precum earăși nu-i con-
fesiune, care să fie atât de bine representată ca ji-
danii, cari au avut numai la gimnasiul din Cer-
năuți 293 frecuentanți între 735 de studenți.
     Disproporțiunea aceasta trebue se ne pună pe
gânduri, și bine țlice „Candela", că inteligența noa-
tră, în loc se crească, stagnează și poate și dă îna-
poi față cu inteligența confesiunilor celorlalte din țeară.
     Și din punct de vedere al naționalității, deși
suntem numeric mai tare decât fie-cere dii naționa-
litățile celelalte din țeară, totuși stăm foarte înapoia
lor în privința cercetării scoalelor mijlocii. La gim-
nasiul de aici, bună oară, care e într’un ținut com-
pact românesce am avut în anul trecut abia 64 de
frecuentanți români între 170 de studenți, eară la
școala reală gr. or. din Cernăuți abia 12 români
între 166 de frecuentanți, din cari 66 au fost jidani.
     Spesele scoalei reale gr. or. din Cernăuți le
poartă foudul religionariu gr. or. și spesele ace-
stea sunt mari. Ne fiind cercetată școala aceasta
în anul trecut decât de 17 gr. or. să pune între-
barea, în ce raport stau spesele, ce le poartă fon-
dul relegionariu cu folosirea ei din partea greco-
orientalilor ? Din esperiența anilor din urmă, în car
numărul tuturor studenților au scăzut repede, eară
al românilor s’a redus pănă la 12, urmează conclu-
siunea, că aceasta scoală n’are vieață și cumcă a
ajuns timpul, că fondul relegionarul să-și retragă spe-
sele sale zadarnice, cari iau aCum caracterul d« de-
lapidare.
     Dară lucrul e curios, căci chiar ierarchia tace
și nu face nimica în fața fenomenului acestuia. Au
poate nu-i fenomenal, că o scoală să poarte numele
de gr. or. și că un fond gr. or. să poarte spesele ei,
fără ca se aibă studenți gr. or.: să poate adecă o
anomalie, o ironie mai isbitoare?
     în fine am fi bucuroși se aflăm, ce a făcut sau
ce face preoțimea sau inteligența noastră, ca se se
îmbunătățească frecuentarea scoalelor mijlocii, de unde
atârnă viitoriul nostru, căci noi nu avem în privința
aceasta nici o soire, deși suntem încredințați, că
aici toată puterea stă în mâna preoților și a învă-
țătorilor.

    Varietăți.

    *      (Serbările dela Brașov.) ț)iarele din
Româniă, fără de escepțiune scriu despre serbările
dela Brașov foarte măgulitor și îndeamnă pe ceti-
torii lor se vină la Brașov. „Resboiul" W. ne spune
că în 17 August va pleca un tren de plăcere dela
Bucuresci pănă la Predeal. Resboiul publică și pro-
grama, reprodusă și de noi în nrul trecut după
„Gazeta Tr."
    *      (B a 1.) Cu ocasiunea adunării generale a
„Associațiunii pentru literatura română și cultura
poporului român," se va da un bal în <jiua del9|31
August în sala hotelului Nr. 1. Biletele de întrare
a. 1 fl. 50 cr. de persoană și a. 3 fl. pe galerie se
pot căpeta: La D nii M. & L. Laszlo, la dl Nic.
Ciurcu librar și seara la cassă. — începutul la 9
oare seara.                  Comitetul arangiator.
     (Teatru.) Joi în 18/30 August se va repre-
senta de mai mulți diletanți români în sala redutei
orașului opereta „Craiu-Nou“, de V. Alesandri;
musica de C. Porumbescu. Bilete se pot căpeta in
librăria d-lui Nicolae Ciurcu, strada teatrului.
Prețurile: locul I 2 fl., locul II 1 fl. 20 cr., sta-
tul 80 cr.
    *      (Recolta în Ardeal și în Ungaria
nordică.) „Budap. Coresp." anuncia: După rapor-

www.digibuc.ro

382

TELEGRAFUL ROMAN.

turile sosite la ministeriul de comerciu despre de-
cursul recoltei dela 10 pănă 20 1. c. în comitatele
Ungariei de sus și ale Ardealului recolta se va
termina în curend. Semăneturile de primăvară oferă
în general un resultat mai bun decât semăneturile
de toamnă. Cucuruzul (păpușoiul) și cartofii înse
au eșit bine, cartofii, inse sufer în multe locuri din
multelor ploi. Fructe pentru nutrețul vitelor sunt
destule pretutindenea. Viile promit o bună recoltă.
     * (Din ecsil.) Dela Lugoș primim scirea, că


dl Nicolae Prosteau fost jude în Zala-Eger-
s z e g, după ce la multele sale cereri n’a putut fi
strămutat la un tribunal unde se poată folosi mai
mult patriei, între români, a fost pensionat. Tot
de acolo aflăm că dsa a început a practica advocația.

Loterie.
Mercuri 29 August 1883.
Briinn:      62    13     28    17    14

Bursa de Viena și Pesta.
Din 28 August n. 1883.
Viena B-pesta

Renta de aur ung. de 6°/₀..................•  . . . 1'9.85        119-80
Renta de aur ung. de 4 “/o............................ 88.25         88 30
Renta ung. de hârtie.................................. 86.80         86 95
Sorți de regalarea Tisei     . .      ..............110.—           110 25
Datorie de stat autristriacă în hârtie ...       . . 78.35        78.65
Datorie de stat ausacă în argint.                      79 90      79.30
Galbin . .      .................................... 5.65         6.64
Napoleon............................................... 9.50      9.49V2
100 maree nemțesei.. . .  ............................ 58.40      58.40
London (pe polița de trei luni)......................... 119 80   119.80

  Nr. 225.                [489] 1-3

CONCURS.
     La școala confesională română gr.
or. din Râșnov protopresbiteratul Bra-
nului cu începerea anului școlar 1883/4
se înființează și clasa a IV-a. Pentru
ocuparea unui post de învețătoriu la
această scoală se escrie prin aceasta
concurs cuterminpănăla8 Sep-
temvre a. c. st. v.
     Emolumentele împreunate cu acest
post sunt 300 fl. v. a. solvin^i în 4
rate, cu prospect de a se ameliora în
viitoriu salariul.
     Doritorii de a ocupa acest post
trebue se aibă cualificațiunea recerută
pentru învățători dela scoalele capi-
tale, se cunoască și limba germană și
și se fie vărsați în cântările bisericesci.
     Petițiunile instruite în sensul le-
gilor din vigoare sunt a se așterne
pănă la terminul sus indicat reveren-
disimului domn protopresbiter losif
Barac ca adst. ppresbiteral al tractului
Bran în Brașov.
     Din ședința comitetului parochial
gr: or: ținută în Reșnov la 6 August
1883.
în conțelegere cu oficiul ppresbiteral
            al Branului.
           Comitetul parochial.
           Dimitrie Nan m. p.,
           paroch și președinte.

Nr. 250.                 [490J 1-3
CONCURS.
     Pentru ocuparea stațiunilor înve-
țătoresci la scoalele confesionale din
comunele protopresbiteratului Sebeșu
lui mai jos înșirate se escrie concurs
cu termin pănă la 20 Septemvre
1883 st. v.
     1.    V i n g a r d, cu salariu anual de
200 fl. v. a. cortel și un stângin de lemne
     2.    D a i a, cu leafă anuală de 200 fl
v. a. cortel, un stângin de lemne și
folosirea grădinei scoalei.
     3.    Laz, cu salariu anual de 120 fl.
v. a. cortel si 2 stângini lemne.
     4.     Cioara, cu salariu anual
100 fl. cortel și lemne de foc.
     5.    Petrifăleu cu leafă anuală
de 62 fl. v. a. cortel și lemne.
     Doritorii de a ocupa vre una din
supranumitele stațiuni au a-și substerne
cererile înzestrate cu toate documen-
tele prescrise de legile în vigoare sub-
semnatului oficiu protopresbiteral pănă
la terminul indicat.
     Sebeș în 10 August, 1883.
     Oficial protopresbiteral gr. res.
    loan Tipeu m. p ,
    protopresbiter.

  Nr. 221                  [483] 2—3
CONCURS.
     Pentru întregirea parochiei va-
cante de clasa III Nadașdia, protopres-
biteratul Geoagiului II se escrie con-
curs pe basa ordinațiunei Prea vene-
rabilului Consistoriu archidiecesan ddto
13 luliu a. c 1883 Nr. 2547.
     Emolumentele sunt:
     1.    folosirea cimitCriului, care după
foaia catestrală are una estensiune de
1 juger 5OO°0 cu un venit anual de 20 fl.
     2.    Venitele stolari preste tot com-
putate aduc un venit anual de 100 fl.
     3.    Dela 68 de familii câte una ții
de lucru amesurat stărei parochieni-
lor, cu carul, cu plugul sau cu palma,
cari dau un venit anual în suma de 54 fl.
     4.    Dela 68 familii câte doue me-
suri mari cucuruz nesfârmat, cari dau
un venit anual în suma de 60 fl. v. a.
— suma totală de 234 fl.

     Doritorii de a ocupa aceasta pa-
rochie au de ași așterne petițiunile in-
struite conform disposițiunilor statu-
lui organic și a regulamentului con-
gresual, la subscrisul oficiu protopres-
biteral, pănă la finea lunei lui Aug. 1883.
     Oficiul protopresbiteral al Geoa-
giului II. în Secărâmb la 4 Augusț 1883.
în conțelegere cu comitetul parochial
din Nadașdia.
                Sabin Piso m. p.,
                  protopresbiter.
  Nr. 307       ~           [486] 1—3~
           CONCURS.
     Pentru întregirea posturilor în-
vățătoresci, la scoalele conf. din co-
munele aici numite — în protopresbi-
teratul Hațegului, se deschide con-
curs cu terminul pănă la 15 Septem-
vre st. v. și anumit:
    I.     în Nucșoara cu filia M ă 1 ă-
ești, cu salariu anual 250 fl. cuartir
și lemne de foc.
     ÎL Telinc, cu salar 160 fl.
cuartir și lemne.
    III.    G h e 1 a r i u, cu salariu 200 fl.,
cuartir și lemne.
    IV.      Grid, cu salariu 170 fl.,
cuartir și lemne.
    V.     Cin ci și u cu filia Cer na,
salariu 145 fl.. cuartir și lemne.
     Concurenții au a’și așterne cere-
rile instruite conform prescriselor le-
gei, la subscrisul, pănă la terminul
sus însemnat.
     Hațeg 11 August, 1883.
în conțelegere cu comitetele paro-
               chiali.
loan Raț m. p.,
protopresbiter.
^Nr? 70.                 [484] 1-3
           CONCURS.
     Pentru ocuparea următoarelor
posturi învețătoresci la școala popu-
lară elementară gr. or. din Sighi-
șoara, se escrie concurs cu terminul
pănă la 30 August a. c. st. v.
     în clasa I. cu salariu de 300 fl
v. a. cuartir și lemne pentru persoana
învățătoriului.
     în clasa II. cu salariu anual de
300 fl. și trei stângeni de lemne, cari
salarii se solvesc în rate lunare de-
cursive.
     învățătorii sunt obligați a prelege
in școala de toate filele, și în școala
de repetițiune oarele prescrise de
„Normativul", a ținea strană în toate
duminecile și sărbătorile de preste an
și a conduce cântările liturgice cu ti-
nerimea școlară.
     Concurenții au se’și aștearnă pe-
tițiunile, dimpreună cu documentele
de cualificațiune prescrise de legile în
vigoare, pănă la terminul indicat, ofi-
ciului protopresbiteral subscris.
     Oficiul protopresbiteral gr. or. al
tractului Sighișoara.
în conțelegere cu comitetul parochial
concernent.
     Sighișoara, 20 Iulie 1883.
      Demetriu Moldovan m. p.,
           adst pprresbt.

Nr 240                  485 1—3
CONCURS.
     Pentru ocuparea posturilor înve-
țătoresci din comunele mai jos enu-
merate din protopresbiteratul Abru-
dului se escrie concurs pănă la 10
Septemvre a. c.
    1.     Valea Dosului cu salariu
anUl de 200 fl. cuartir și lemne.
    2.     Trâmpoele cu salariu anual
de 200 fl. cuartir și lemne.

    3.     Galațiu, cu salariu anual de
200 fl. cuartir și lemne.
    4.     Feneșiu, cu salariu anual de
240 fl. cuartir și lemne.
    5.     P r e s a c a, cu salariu anual
de 150 fl. cuartir și lemne.
    6.     Ponor el cu salariu anual
200 fl. cuartir și lemnele necesari și
    7.     Lăzesci cu salariu anual de
100 fl. cuartir și lemnele necesari

     Doritorii de a ocupa aceste po-
sturi au de a-și substerne petițiunile
instruite conform legilor din vigoare,
la subscrisul, pănă la terminul mai
sus indicat.
     Abrud în 4 August 1883.
Comitetele parochiale concernente îu
             conțelegere cu
loan Gali m. p.,
protopresbiter.


    Stabilimentul de Iiniaturi L. MICHAELIS în Sibiiu.


Dela tipografia archidiecesană în Sibiiu se pot procura:



din 8 foi pentru începători cu linii largi, din hârtiă fină satinată și bine
cleită, cu înveliș venet și vignetâ albă pentru scrierea numelui
în doue colori liniate.

Caiete într’o coloare, frumos liniate, pentru scrisoare română, ger-
mane, pentru dictando din 8 foi, cu înveliș și vignetă albă.
Prețul unui exemplar 2 cr., 100 exemplare 1 fl. 65 cr.

Caiete fără vignetă din foi, cu înveliș vânet, pentru începători în
doue colori liniate, pentru scrisoare română, germână, pentru dictando
și caligrafie.
Prețul unui exemplar 1VS cr., 100 exemplare 1 fl. 34 cr.

Caiete pentru comput din 8 foi, cu înveliș venet 100 exemplare 1 fl. 50 cr.
Dictando cu margo din 8 foi, prețul unui ex. 2 cr., 100 ex. 1 fl. 98 cr.
„            „      „     „ 12 „      „    „ ex. 3 cr-, 100 ex. 2 „ 50 „
Caiete din 6 foi, cu înveliș vânăt, pentru scrisoare română, germână,
pentru dictando și comput.
             Prețul unui exemplar 1 cr., 100 exemplare 80 cr. [492] 1

Efectuesce Iiniaturi pentru protocoale și registre comerciale promt și eftin.

Numai aflată

se ofere o ocasione așa de favorabilă de a procura un oro-
logiu escelent cu
       jumetate prețul.
    Desfacere


        grandioasă.


      Raporturile politice, care s’au ivit în întreg
continentul Europei, n’au lăsat' neatinsă și Elveția.
Consecența a fost emigrarea lucrătorilor în masse,
care a periclitat esistența fabricilor. Și fabrica
representată de noi, care e cea dintâiu și cea mai
însemnată fabrică de oroloage, a închis de o cam
dată fabrica sa, încred ințândn-ne pe noi cn venȘarea
fabricatelor sale. Aceste așa numitele oroloage -
de-buzunarin-Washington sflnt cele mai bune
de pe lume, sânt foarte elegant gravurate și în-
frumsețate și lucrate după sistemă americană.
      Toate oroloagele sânt repassate (esaminate)
pe secundă și garantăm pentru fie-care 5 ani
      Ca dovadă a garanției sigure și a
solidității celei mai severe, ne obligăm prin
aceasta’in public, că suntem gata a reprimi
și schimba fie-care orologiu, ce nu convine.
1000 remontoire de bnzunarin fără cheie de
întors la toartă, cu mantelă de cristal, regulate
cn ncurateță estra - ordinară pe secundă; afară de
aceasta aurite prin electro - galvanism nou, dim-
preună cu lanț și medalion etc., prețul de mai
nainte fl. 25, acum numai fl. 10.20 de unul.
1000 ancore esemplare de lues din argint, pe
  15 rubinuri cu cadranuri în email, arătător de
  secunde, sticlă lată de cristal, mai nainte
  cu fl. 21, acum numai fl. 12.25 de unul,
  toate repassate pe secundă.
1000 oroloage - cilîndre înfrumsețate în capsulă
  de nickel argint, cu sticlă lată de cristal pe 8
  rubinuri foarte fin repassate, dimpreună cu lanț
  medalion și cutie de catifea, mai nainte fl. 15;
  acum numai fl. 5.60 unui.
1000 oroloage ancore de argint veritabil de 13
  loți, probat de oficiul monetariu c. r. pe 18
  rubinuri, afară de aceasta aurite prin electricitate,

foarte fin regulate. Oroloagele an costat mai
nainte fl. 27 acum numai fl. 14.40 unul.
       Comandând cine-va oroloage pendule are
Adresa:

1000 oroloage remontoire-Washington de bn-
  zunariu din argint greu și veritabil de 13 loți
  probat la oficiul c. r. de punciare, ne lângă ga
  ranție severă repassate pe secundă, cu m>chanism
  de nickcl așa încât oroloagele aceste n’au nici
  când lipsă de reparaturi. Oroloagele aceste
  an costat mai nainte fl. 40 și astădi se
  capătă cu prețul fabulos de eftin numai cu
  fl. 20. Afară de aceasta lângă fie - care orolagiu
  se dă gratuit un lanț, medalion își cutie de ca-
  tifea.
1000 oroloage pentru doamne de aur veritabil
  cu 10 rubinuri. mai nainte cu fl. 40, acum
  cu fl. 20.
1000 oroloage remontoire de aur veritabil pen-
  tru domni sau doamne, mai nainte cn fl. 100
  acum fl. 40.
650 oroloage de părete cu încuadratură de ema-
  ilul cel mai fin și cu mehanism de sunat, mai
  nainte cu florini 6 acum cu fl. 3.75 unul re-
  passat.
650 oroloage deșteptătoare cu aparat de larmă,
  foarte fin regulate, aplicabile și ca oroloage pe
  masa de scris, mai nainte fi. 12 acum numai
  fl. 4.30.
650 pendule cn lucru foarte fin de sculptură în
  căsulii înalte gotice de lemn, de întors în fie -
  care a opta ții, regulate' fin pe secundă, foarte
  frumoase și imposante; de oare-ce un astfeliu
  de orologiu și îu 20 de ani mai are preț îndoit-
  se nu lipsească astfeliu de orologiu din nici o
  familie, mai cu samă pentru că astfeliu de piesă
  de cabinet este decor în fie-care locuință. Oro-
  loagele aceste costau mai nainte fi. 35, acum
  numai fabulosul preț escepțional de eftin de
  fl. 15.75 unul.
să adauge și o arvună.


    Desfacere de oroloage

a
Fabricei de oroloage Fromm.
Viena Rothentiiiiriiistrasse Nr. 39, Parterre.

[491] 1-1

Redactor răspunzător Nicolau Cristea

Editura și tipariul tipografiei archidiecesane.

www.digibuc.ro