Nr. 92 Sibiiu, Joi 11/23 August 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 er., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru mokarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru strilnitate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8fl. Pentru abonamente și inserțiuni a ae adresa la ^dmlnUtrațlonea tipografiei arohldleoesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele stint a se adresa la: Redacțlonea „Telegrafului Român¹*, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articolii nepublicați nu se Înapoiază. IN8ESTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 ar. rândul au litere garmond — ți timbru de 30 ar. pentrl 6e-aare publicare. Viena, 8/20 August. întâmplarea a voit să petrec de vre-o câte-va septemâni pe aici. Me folosesc de ocasiune și vă scriu Unele impresiuni și unele cunoscințe ce mi le am putut câștiga în cualitetea mea de simplu turist. De sigur, că veți ceti prin (Jiare despre con- ferențele ministeriale ce se vor începe de mâne încolo, se țlice, sub presidiul împăratului. Vorba este, că conierențele ministeriale au se pregătească projectele pentru delegațiuni. Nici o îndoeală, că așa este. Delegațiunile, având a se deschide în toamnă, projectele trebue pregătite. Ocasiunea este foarte bine venită cu delegațiunile, căci înlesnesc miniștrilor a ascunde încâtva perple- sitatea provocată de tumulturile din urmă, din- coace și dincolo de Laita, în special cele din Agram. Mi se spune, că în cercurile de tot înalte, turbu- rările din Agram au impresionat foarte penibil. Și în cercuri singuratice șovinismul unguresc a deve- nit deja insuportabil; căci, Zic unii, și oameni de po- sițiune înaltă, Ungaria nu se prăpădea, dacă mai lip- sea inlscripțiunea maghiară de pe tablele cu insigniile; iritarlea Croaților, în ajunul evenimentelor ce se pre- pară în orient, este mai mult decât o greșala poli- tică. Maghiarii au causat multe perplesități și cau- seaz^ încă. Pare că caută ca discreditau duse pe sine,: prin fel de fel de apucături stângace, se dis- cred.teze tot ce întăresce monarchia, până și di- nastia. Nu mai puțin causează perplesități frații de crucie ai maghiarilor, polonii. Aceștia sunt de un timp încoace atât de indrăsneți, încât în toate Zilele ne Așteptăm la câte un pas nesocotit din partele. Ca $i maghiarii, încapabili de a mulcomi pe conce- tățeiuii lor de altă naționalitate, lovesc în toate Zile e în Ruteni, mai pe urmă chiar și în Români, ca «âe provoace pe Rusia în contra noastră. Nu sciu dacă ați cetit în foile de aici, negru pe alb, că po- lonii merg așa de departe cu intoleranța lor, încât nici crucile pe turnurile bisericilor și pe bisericile rutine nu au pace, dacă sunt după rituLoriental. Numi mai aduc aminte comuna care a trebuit se poarte proces, se feardă procesul în doue instanțe și abia în a treia aici la Viena, se se găsească oameni cu minte, cari se judece și se hotărască, ca rutenii se’și pună pe bisericile lor crucile, cari le plac și cari convin ritului lor. Ei, se vede, că nu se gândesc, că în același timp priți purtarea lor înstrăinează și pe aliata cea mai FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). Cristian vedea, că contrazicerea era stimulan- tul cel mai bun pentru a readuce pe advocat la projecțul seu, și în realitate, vrednicul om stăruia a săvârși tura aceasta de forță, de a se străforma în bufon plăcut, fără altă pregătire, decât care o făoea Cristian însuși. El îl ațița dar încă prin o discrețiune prefăcută și nu-1 lăsă pănă ce-1 veZu aproape supărat de îndoielile sale, hotărît sau mai mult pasionat a-și face pregătirile și dacă ar fi ne- voit se-și mănânce supa cu bere și cu lapte fără apetit și se resigneze cu desăvârșire la obiceiurile a e îndatinate. Cristian era la mijlocul drumului între Stoll- b^rg și Waldemora, pre când se găsi față în față CI4 un fel de fantom negru, care făcea sărituri ine- gale pe ghiață. El n’avea nevoie de multe reflec- si.nni pentru a recunoasce într’insul pe dl Stang- ștg/iins, care avea ca și el un mic felinar a mână, de nădejde a monarchiei, pe Germania. îndrăsneala polonilor din Galiția a cuprins pe toți polonii din Prusia și din Rusia și se înțelege că așa ceva nu le place nici celor din Berlin. Mai vin apoi și cehii, cari încă se cred che- mați de provedință a guverna un glob întreg și a respândi „dulcele¹¹ lor idiom, care concură în dul- ceață cu al maghiarilor și cu al polonilor, pe toată fața pământului și dacă s’ar pute și mai departe. Și aceștia cu pretensiunile lor poate că în parte drepte, dar de sigur în timpul de față prea inoportune, jignesc necontenit. Ceea ce spun pe toată Ziua vre o câteva foi plătite la mandatul guvernului nu cum- pănesce, nu valorează nimic. Firesce că foile din oposițiune încă nu pot fi normative, din causă, că, cu toate confiscările foarte obicinuite pe aici, esagerează cât pot, nu ca se în- drepte, ci ca vaietele lor se fie auZite „afară în împărăție." Schbnererismul n’a murit, ci doarme. Aceasta s’a putut vede deuneZile, cu ocasiunea festivităței burschenschafturilor în lena. Cechii ar trebui se caute la Schonererismul acesta, care se respândesce în aceeași proporțiune, în care se înmulțesc pretensiunile cechilor și polonilor. N’ar trebui se uite, că decentralisarea drumurilor de fer, bună oară și decapitalisarea Vienii, de care se bucură ca și polonii și maghiarii, este apă pe moara Schonererismului. Acesta strigă, ce e drept, după egemonia nemțească. Strigătul acesta însă este tot odată o desmentare, pe care nu voiu se o cualific mai departe și o persuasiune ascunsă, în cătrău nemții au se’și pironească privirile. Cechii n’ar trebui în sfârșit să’și uite de posițiunea lor geografică și etnografică, așa Zicend în gura ger- manismului, care nisuesce spre Marea adriatică, ci să se ferească de a provoca pe nemții austriaci și a întărită pe cei din împărăția germană, mai ales când monarchia e constrînsă a pune mare preț pe alianța cu¹ imperiul vecin. Eată factorii, cari prin nesocotința lor sgudue la temeliile morarchiei și cari strigă tot ei că alții sunt, cari vreau se o derîme. Conferențele ministeriale vor ave așa dară destul de lucru pentru ca se întoarcă liniscea completă în- tre popoare și încrederea în aliații noștri, cu de- osebire în Germania, care îndată ce nu i se va păre ceva, va fi scurtă la vorbă și ne va părăsi când vom ave lipsă de ajutoriul ei cel mai mare. Deci, dacă numai le ar succede a îndrepta toate diferențele. Apropos. Mi s’a spus din partea unui bărbat, cu care am făcut alaltăeri o escursiune pănă la și se pregătea a i se adresa cu vorba. Cristian | era atât de sigur a nu fi recunoscut de un bărbat așa nepăsător făță cu alții, încât nu afla de lipsă a-și lăsa masca în jos și a-și schimba glasul res- punZându-i. — Hola! prietine, îi Zise savantul, fără a bine- voi să-l privească, dta vii din Stollborg ? — Da, domnule. — N’ai văZut acolo pe doctorul Goefle? — Nu, domnule, respunse Cristian, imaginân- du-și îndată conturbarea superăcioasă, ce o astfel de visită ar fi adus bunelor hotărîri a colaborato- rului seu. — Cum! replică Stangstadius, doctorul Goefle nu este în Stollborg? El mi-a spus, că a tras acolo. — A fost pănă acum acolo respunse Cristian cu aplomb; dar a plecat spre Stockholm, sunt doue oare. —• A plecat! a plecat fără a ascepta visita mea, ce-i anunțasem aZi-dimineață ca să cinăm îm- preună în pavilonul cel vechiu? Nu se poate. — Pe semne își va fi uitat. — Uitat! uitat! când este vorba de mine? A! aceasta e prea mnlt! — Ei bine, domnule replică Cristian, dute la Stollborg dacă ți se pare, dar nu vei găsi nici cină, nici gazdă. www.digibuc.ro Modling și Laxenburg, că ministrul preș. Tisza ar fi îndrumat, sciți, așa pe departe, dar foarte la în- țeles, se caute a mulțămi pe români. Este probabil, că încercarea se va face. Românii înse se fie bă- gători de samă și să nu uite, că maghiarii sunt di- baci în mistificări politice. Ei în politică se folo- sesc în deobsce de chipuri cu doue fețe, cari pri- vite din afară de Ungaria sunt de o frumsețe se te amorisezi în ele și privite din lăuntru ți se furnică pelea de ele. Așteptăm pe regele Serbiei și pe al României. Dacă voiu mai remâne pe aici, poate, că ve voiu sciie și despre dânșii ceva. Bietul rege al Sârbieil El poate că n’ar ave lipsă de atâta alarmă cu per- soana lui. Cu cât Ziarele noastre austro-ungare îl la- udă mai mult, cu atât îi strică mai mult și i sporesc oposiția a casă în țeara. însă fiindcă se asceaptă regele Carol la Viena, Ziare^e de aici sunt atât de nechib- zuite, pare că vor acestuia seifacă necaz, aretândui, că el prin purtarea României în cestiunea dunăreană nu este favoritul monarchiei noastri cum este Milan. Nu găsesc de loc prudență politică în mani- era publicisticei de aici în privința aceasta. Ea do- vedesce, că acei ce conduc opiniunea publică sunt de un spirit țermurit, fără vederi depărtate politice. Peste tot veți fi observat de multe ori, că chiar și în alte privințe Ziaristica oposițională și guvernamen- tală de aici oscilează, odată, bătenduse în pept cu mândrie și aruncând maghiarilor în față toate slă- biciunile lor, de altă dată strigând: vedeți așa tre- bue se facem și noi cu naționalitățile noastre. . . . cum fac maghiarii. Vi le spun aceste ca se sciți ce preț trebue pus pe caracterul politic al pressei de aici. Dar m’am întins prea departe în politică și aveam de gând se scriu despre alte lucruri și mai interesante și mai folositoare de cât politica. S’au îm- plinit însă și față cu mine Zicătoarea, că omul pro- pune și... condeiul dispune. Credeam, că in vre-o câte-va trăsături să scriu politică și apoi se vin la „esposițiunea electrică⁰ de aici. Ca se nu fie prea lungă vorba întrerup aici corespondența si promit, ! că în cea viitoare, pe care se poate se o aduc în bu- sunar, voiu începe cu esposițiunea. Pănă una altă, la revedere! Revista politică. Sibiiu, în 10 August. Pe o cale cu încungiur mare ajungem la cu- nosciință, că informațiunile private de care am — Apoi, renunț; dar aceasta este ceva foarte estraordinar!... Trebue că a înnebunit bietul Goefle. Dl Stangstadius, reîntorcându-se, însoți pe Cri- stian, care-și urmă drumul spre castel. La vre-o câte-va momente, naturalistul se gândi, și vorbea singur, precum îi era obiceiul: — Goefle a plecat își Z’se el, ei bine! el este un om necumpetat, un estravagant; dară nepotul său! căci are un nepot, un băiat amabil, cu el poți povesti și el scie, că am să viu la cină acolo, el trebue că m’asceaptă. Me duc, de bună samă, me duc. Apoi, adresându-se lui Cristian, îi Z’⁸e: — Ascultă, prietine, eu totuși vreau se mă duc la Stollborg... Am umblat aZi destul prin ză- padă și sunt obosit: imprumută-mi calul Dtale? — Cu mare plăcere, domnule; dară de cumva vrei se găsesci pe nepotul dlui Goefle... — Da, tocmai pe Cristian Goefle, așa-1 chiamă. L’ai veZut? Dta ești servitor în Stollborg, așa-i? Ei bine, întoarcete-te, dă-mi mie animalul dtale, mergi înainte și spune se pregătească cina. Minu- nată idee! Și, fără a aștepta aprobarea lui Cristian, dl Stangstadius, sedus prin figura mică și mersul paci- nic a lui Jean, pe care se încăpățina al lua drept cal, voia se încalece, fără a considera sarcina sa, care se opunea încălecărei în modul cel mai hotărît. •— Lasă animalul acesta în pâce! îi Z,⁸e Cri- stian, supărat de insistența sa. Nepotul dlui Goefle 1 TELEGRAFUL ROMAN. 368 amintit în articolul din un numer precedent al foa- ei noastre „Vorbă se fie," nu sunt cu totul neînte- meiate. Se vede, că în sferele din Budapesta tot își bat oamenii capul cu „cestiunea română? Nu- mai că oamenii din Budapesta nu se pot desbrăca de însușirile lor, de a începe toate lucrurile, care privesc pe alte naționalități, pe dos. Aflăm adecă din „Națiunea", carea ne spune că „L’Independance Roumaine" reproduce un articol din „Gazette de Hon- grie“, — eată calea cea lungă — în care s’ar fi picând, că românii din Transilvania s’au hotărît a trece dela atitudinea pasivă de pănă acum la cea activă. „Ga- zette d’Hongrie" este un organ oficios al guvernului unguresc. Întrînsul, ca în toate organele oficioase se discută lucrările, intențiunile, dorințele și în sfâr- șit tot ce privesce pe guvernul al cărui organ este. Fiindcă în timpul de față, dintre români nu se ocupă nimenea nici cu atitudinea pasivă, nici cu cea activă, Organul guvernului unguresc, vorbind despre hotărîrea românilor din Transilvania, vorbesce numai despre do- rințele, care se vede, că esistă în sferele politice din Budapesta. „L’ Independance Roumaine" — se înțelege după cum găsim reprodus în „Națiunea" — necu- noscend raporturile românilor din Transilvania și Ungaria din timpul de față, ia de bani buni ceea ce Șice „Gazette d’ Hongrie" și ne sfătuesce, că In- trând în parlament se vorbim românesce și se nu ce- dăm asupra acestui punct, pănă ce nu ni se va acorda dreptul de a avea o dietă în Transilvania. „De ce — țlice „L’ Independarce Roumaine" — ungurii nu ar face pentru popoarele din regatul Sfântului Ștefan aceea ce austriacii sunt siliți se facă pentru popoa- rele neungare din Austria? Când ungurii vor în- deplini acest act de dreptate cătră națiunea româ- nească, ei se vor putea întemeea pe amiciția tutu- ror românilor de dincoace și de dincolo de Carpați. Mai înainte înse, nu“. Guvernai unguresc dinpreună cu ceilați din sferele sale respândesce ideile sale sub firmă stre- ină,. Atitudinea aceasta învoalvă seducerea opiniu- nei publice despre atitudinea românilor din Transil- vania și învoalvă totodată și dispensarea de tran- sacțiune cu românii chiar și pe basa legii funda- mentale a Ungariei. Eram în drept așa dar când presupuneam, că se intenționează o acțiune nouă, care se samene cu cea dela 1872. Declarațiunea conducătorilor partidei naționale croate și articolul publicat de Miskatovici drept comentar la declarațiune a turburat pe unguri și mai tare. în Croația încă nu sunt oamenii de loc mai liniștiți. în Agram se vorbesce de darea în judecată a mininistrului unguresc Szapăry, pentru că a călcat legea de transacțiune dintre Ungaria și Croația. La cas că ministrul nu va fi dat în judecată, toți deputății croați din dieta Ungariei, vor se renunțe la man- dat. Dela Budapesta amenință croaților venirea nnui regim cum a fost a. baronului Rauch, dacă nu ceva mai reu. Croații însă nu vor se scie de ame- nințări. Ministrul president Tisza, aflându-se în Viena pentru conferențele ministeriale comune în causa delegațiunilor, a raportat Maiestății Sale despre cele petrecute în Agram. Turburările din Croația au fost așa dară objectul unei conferențe ministeriale sub presidiul Maiestății sale. O telegramă dela Viena sosită astățli aici ne spune foarte laconic, că cesti- unea e resolvită. Cum? se va vedea mai târziu. Dintre comentarele pressei străine merită aten- țiune deosebită comentariul lui „Kolnische Ztg" a plecat cu unchiul său și Stollborgul este închis ca o temniță. — Și dl Goefle cel tiner a plecat! esclamâ Stangstadius mirat. Doamne! Trebue că s’a în- tâmplat ceva reu în familia aceea, pentru-că un- chiul și nepotul și-au uitat de promisiunea mea; dară trebue că a lăsat o scrisoare pentru mine. Am se merg se mi o eau. — Ei n’au lăsat nici o scrisoare, replica Cri- stian, aflând alt espedient; ei m’au însărcinat a spune unui cutare d. Stangstadius în castelul nou, că au fost nevoiți se plece; eu pentru aceea merg la ca- stelul nou. — Un cutare d. Stangstadius! esclamâ savan- tul indignat; ei au țlis un cutare? — Nu, domnule; eu țlic așa. Eu nu cunosc pe acest d. Stangstadius! — A! tu Șici. așa, nătărăule! Un cutare Stang- stadius! pe care tu nu-1 cunosci, prostule! Asta-i bună, de tot bună. Ei bine, să scii, că eu sunt pri- mul naturalist... Dară la ce? Pe această beată lume sunt proști ciudați!... Opresce-ți calul, dobitocule! Nu ți-am spus, că voesc se încalec? Sunt ostenit, îți țlic 1 CreȘi tu, că eu nu sciu umbla cu ori și ce animal ? — Bine, bine, domnule savant replica Cristian cu sânge rece, deși întâlnirea aceasta îl supăra foarte prin care comentează turburările din Budapesta, Praga și Agram. Organul german din Colonia (Koln) scrie:.... Cu un cuvânt politica întreagă internă a Austro - Ungariei este plină de certe na- ționale ... Aceasta are se însemneze afirmarea ideei de stat. în adevăr, nu este fără causă, dacă amicii entusiasti ai alianței germano-austriace vor fi apu- cați de o deprimațiune mare, când se cugetă ce s’a putut face din Austria în timpul dlui Taaffe și ce s’a putut face din Ungaria în țlilele dlui Tisza. Austro- Ungaria. . . devine din ții în Și o multiplicitate de grupe de naționalități, cari se uresc unele pe altele și se resboiesc între sine." Lângă amenințarea foaiei „Koln. Ztg." se potri- vesce ceea ce publică „Opinione", dela un corespon- dent al seu din Berlin. Corespondentul anunță un r8S- hoiu apropiat. Toate imping spre răsboiu; Germania este amenințată de Olanda și de Belgiu, cari se tem, că sunt precupețite, precum și de Francia se- toasă de resbunare și de Rusia. Bărbații, cari au unit Germania, cunosc pericolul și n’ar muri fără de a lăsa moștenitorilor lor o patrie mare și pentru toate timpurile puternică. Ei împing pe Austro-Ungaria într’o politică, care are se paraliseze tradițiunile Rusiei pentru ca aceasta din urmă se pro- voace resboiul, prin care, învingându-o, îngrabă se o umilească și învingătorilor se le facă posibilă sărirea în- tr’ajutoriul puterei, care va ținea în șach pe Francia și a o suprima și pe aceasta. „Opinione" adauge, că planul este demn de un Bismarck, jocul înse este prea periculos. Cancelariul imperial se teme de si- gur a încheia viața sa cu o catastrofă și așa ar voi se ’și întărească edificiul. Cu toate acestea putem spera încă în susținerea păcii. Regele Carol, se telegrafează dela Viena, va sosi aci numai în 24 August nou, și va descăleca în castelul curții imperiale. Va să Șică scirea din „Wiener Allgemeine Zeitung", că nu va atinge Viena nu s’ar adeveri. Fără de a pune mare te meiu pe una sau pe alta din scirile opuse, este de însemnat, că ministrul president Brătianu, n’a fost la Berlin și, că după cum se vede din fiarele Bu- curescene, câte ne-a sosit astățli, dl Brătianu, dela Breslau, unde s’a întâlnit cu regele, a plecat spre România și Luni sara era așteptat în Bucuresci. Astfel fiind lucrurile, călătoria Regelui Carol pierde mult din însemnătatea politică. Capetele încoronate fără de guvernele lor nu pot încheia tratate. Mâne- când de aici, călătoria regelui Carol, ne vine a presupune că nu va schimba nimic în atitudinea României față cu tratatul din Londra. în scurt timp se va vedea așa dară ce se va alege de conferența dela Londra și de tratatul subscris de puteri. Se va vedea dacă va avea se rămână un petec de hârtie, cum Șicea „N. fr. Presse" mai astăprimăvară, s’au se desfășure cestiunea orientului, cum Șicea „Ro- mânul" mai deunăȘile. Ori cum va fi, călătoria regelui Carol are cel puțin însemnătatea, că a împrospătat în Germania aducerea aminte de România și după cum se vede, favorabil, căci toate foile germane au sărbătorit pe regele României și au scris cu multă căldură des- pre raporturile dintre Germania și România. Regele Serbiei, pe care pressa austro-ungu- rească în timpul din urmă cu deosebire, la toate ocasiunile, îl pune față în față, uneori și mai pe sus ca regele Carol, a sosit la Viena în 8 August, și a descălecat în „Hotel Imperial." Aci a fost în- și îl și întârȘia; dară bine veȘi, că sărmanul ani- mal este încărcat pănă preste urechi. — Nu face nimic! Depuneți sarcina aci, și vină mai târȘiu după ea. — Nu se poate, n’am timp. — Ce! Tu refuzi? Ce sălbatec ești tu? Eată primul țăran sved, care refuză ajutorol seu, docto- rul Stangstadius.... Am se fac plângere, îți stau bine, nefericitule! Am se me plâng asupra ta! — Cui? Baronului de Waldemora? — Ba nu, căci el te ar spânzura, și tu n’ai fi pedepsit pre cum meriți... Eu voiesc să scii, că eu sunt bun; eu sunt omul cel mai bun și te iert. — A! replică Cristian, neputându se reținea de a găsi hazlie, figurile ciudate, cari să iveau în viața sa rătăcitoare, eu nu te cunosc, și dtale îți place a te face să treci de cineva, care nu ești. Dta vrei se fiii naturalist și nu scii nici deosebi un cal de un măgar? — Un măgar ? replică Stangstadius, din noro- cire distras de fantasia sa de hipolegie; tu pretinȘi a avea aci un măgar?... Și el merse cu felinarul său, împregiurul lui Jean, care, mulțămită îngrigirilor stăpânului seu era așa de bine învălit în piei de diverse animale, încât presentă în adever un aspect fantastic. — Un măgar, nu se poate; un măgar nu tră- iesce în latitudinea aceasta... ce numesci tu în igno- timpinat în numele împăratului de baronul Moi idei, ajutant geueral al Maiestății sale. Din intimpinarea aceasta se pot face conclusiuni despre siuaațiuuea politică dintre Serbia și Viena. Importanță mai mare dau Șiarele căieto: iei principelui de Muntenegru la Constanții o- p ol e. Intimitatea și cordialitatea cu care a ost primit principele Muntenegrului de sultanul a făcut sensațiune în toate părțile. Sultanul nu s’a mulțămit cu ceea ce a făcut în Constantinopole oaspehii său, ci 'upă cum spune „Politische Correspondenz", a telegrafat și princesei Domnitoare la Cetinie, în care în terminii cei mai amicabili îi face cunoscut, că a vățlut și a conversat timp mai îndelungat cu principele Nico- lae. care norocos a soțit eri (19 August n.) în Constantinopole. Totdeodată Sultanul gratulează prin- cesei la căsătoria princesei Zorea. Conjecturile i- pra acestei primiri sânt varie. La toată întâmplarea p i- mirea aceasta va fi un incident din corn idia cea mare a cestiunei orientului, care se vede, că a ajuns la începutul sfârșitului. Principele Bismarck a adus presa din Viena într’o disposițiune neplăcută. El nu vine la Gastein, ca să se întâlnească cu ministrul nostru de eterne, contele Kalnoky, ci se întoarce dela Kissing n, după ce-și va fi terminat cura dea dreptul 1 Frfedrichs- Ruhe. Nu se scie dacă acești doi dip ornați se vor întîlni și când se vor întîlni. „La Verite", foaie democratică din P. 5 scrie acum a doua oară despre neutralitatea Franciei în timpul resboiului sigur dintre Rusia și Germania, piariul parisian stăruesce cu tot adinsul p^ lângă părerea, că Francia ca republică n’are ce c&uta in alianțele cu imperiile. Muntenegrul, Turcia și Rusia Dintr’o corespondență din Constantinopole, cetim în „Românul", cu data de 9 August și adresată* iaru- lui „Neue fr. Presse", estragem următoarele pțârți n care se ocupă despre călătoria principelui Ni' bita a Stambul și despre relațiunile dintre Turcia și Rusia. Eată ce țlice între altele această corespunde! ță „Călătoria principelui ațiță prin public puți entusiasm. Se afirmă, că principele a int ?rins această căletoriă nu de bună voiă, ci din inul stăpânului seu. El nu va lipsi negreșit de a exprima Sultanului simțemintele sale de bun și leal Dar de abia va părăsi apoi Bosforul, și și ita îndată făgăduelile, redevenind omul aventurii r po litice. Sultanul se nutresce cu o periculoasă ih|siune, dacă crede, că Muntenegru ar pute fi vre-o dată un prieten al Turciei. Experiența ce s a făcuf eu principele Bulgariei, ar trebui să’i serve e îe^tiune Padișahului. Și principele Alecsandru • ’it la Bosfor și a strîns mâna Sultanului ca prietin, caea ce nu l’a împedecat, ca, contrariu făgădneli: sale, se înființeze un ordin bulgar și sâ voias» a’ acorda tuturor suveranilor și bărbaților de stat. Toți au refusat înse această onoare, afară de împăratul Ru siei și regele Portugaliei. Din această causă Poarta a și adre; o recla- mațiune la Lisabona, care va rămâne în e de ⁸ gur fără efect. Când se vorbesce de statele nuc din peninsula balcanică, apoi trebue în totdeauna prin ele se se înțeleagă Rusia. Nici principele Bul- gariei nici acela al Muntenegrului nu sunt stApâni ranța ta nespusă un măgar, este cel mult un fel de catâr!... ei bine eu voiesc se mă asigur despre aceasta; desfăl de pieile aceste împrumutate. — Stăi, domnule, țlise Cristian: Stangstadius sau nu, dta me plictisesci... Eu n’am timp a a de povești; seara bună. Apoi el gîdili cu o nuia genunchii credinciosu lui Jean, care o luă la trab, și amândi i lăsară în curând pe doctorul în sciințe îndărătul lor. Bunul Cristian .totuși simțea remușcări. După ce ajunse țermul, el se întoarse și vățlu pe bietul sa ant ur- mându-1 de departe, greoiu și lunecând de multe ori. Trebue că a fost foarte ostenit, de a obser- vat-o, el, care avea pretenția a fi bărbatul cei mai robust al secuiului seu. — De cumva îl părăsesc puterile, cugeta Cri- stian, el e capabil a rămânea acolo pe ghiață, și, în teara aceasta un moment de odichnă silită pe noapte poate aduce moartea, mai cu seamă unei ființe așa gingașe. Ei, așteaptă me aci, sărmane Je- neî El alergă la dl Stangstadius, care în adevăr sta pe loc și gândea poate la reaiisarea projectului s-U de a cina în Stollborg. Gândul acesta, care-i eni lui Cristian, îl făcu se grăbească și mai mult; t ■ ' Stangstadius, care nu era totdeuna așa voinic precf tn el însuși pretindea și care avea bănuieli foarte ari în contra unui necunoscut atât de puțin devot fâță cu meritele sale, ii atribui îndată intențiuni rel a www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. în casa lor. Drumul la Sofîia și Cetinie trece prin Petersburg. „Poate âă, spre a avea linisce la fruntariile sale europene, Sultanul lucrează. înțelepțesce umblând după o înțelegere cu Rusia. Poarta nu poate se urmeze o politică durabilă, ea trăesce de a