V Sibiiu, Joi 4/16 August 1883. Anul XXXI $ L Ar. 89 Z ~~. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slblln pe an 7 ,6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 U>, 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe au 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 33. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa ia Adminlstrațlunea tipografiei arohldleaesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nt. 43. Epistole nefrancate se refasă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILE Pentru odată 7 «r., — de două ori 12 or.. — de trei or 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. peutrS fle-oare publicare. Ciuhă sau .... Ciumă? Dela cea dintâiu scire despre ridicarea unei archiepiscopii papiste în Bucuresci, fiarele din România, cari n’au legaturi cu guvernul și cu par- tida dela putere, sânt cuprinse de o agitațiune fe- brilă. piarele din cestiune dau necontenit espresi- unea cea mai vie temerei, că ortodocsismul român este amenințat de papismul cosmopolit, care nu scie și n’a sciut nici odată de naționalități. Îndată după cea dintâiu alarmă ne am pus pe observate. N’a trecut mult după ce a apărut în public scirea despre metropolia papistă în Bucuresci, și eată că resare în Satmare broșurică, care învită pe români la un fel de independență cu papa în frunte. Mai în acela’și timp am avut ocasiune să cetim despre înființa- rea unei reuniuni de spriginire, a cărui scop este propagarea papismului în Bosnia și Erțego vina și în peninsula balcanică. In fine, că metropo- litul din Bucuresci cărui, după un obiceiu neobici- nuit în biserica ortodocsă. i dic si primate ar fi luat, ca și reposatul de tristă memorie Hackinan și neprevăzătorul Atanasie de și mai tristă memo- rie, un papist (nu cumva iesuit în frac?) de consu- lent, de „sfetnic" al seu. Catolicismul păre învederat, că s’a pus pe lucru; am început a da dreptate celor ce se alarmaseră în Bucuresci și România, că orto- docsia este amenințată. Fiind în România amenin- țată, ea este și la noi în Transilvania și Ungaria. Cu toate aceste, cât pentru România, credeam, că desteritatea bărbaților de stat români în diplo- mație o va sci feri de curea unei reacțiuni inca- pabile de progres și consacrată, după cum ne arată infalibilitatea sau deoficațiunea oamenilor, (de- clararea de Ze0 regresului. Preconisarea episcopului Pa oii de archiepiscop al Bucurescilor, cu deosebire însă un articol al Zia- riului Vaticanului „Moniteur de Rome", s’ar păre, că e deplină seriositate: că papismul vrea se se in- staleze în regatul cel nou dela Dunărea de jos pe socoteala bisericei creștine o r t o d o c s e. Eată ce Șice, după „Resboiul W.“, „Moniteur de Rome": „Sosirea proaspetă la Bucuresci a noului Ar- chiepiscop M-nior Paoli, primirea triumfală ce i s’a făcut, speranțele ce inspiră pentru progre8ele ca- tolicismului în România alegerea acestui ilustru păstor, toate acestea dau un interes deosebit urmă- toarelor informațiuni ce primim dintr’o bună sor- ginte în privința situațiunei politice și religioase a Românilor. „Se scie, că în urata biruințelor lui Traian, Dacia fu colonisată de Romani, care impuseră ace- stui popor limba și obiceiurile lor, pănă întratât, în cât chiar de atunci el a luat și a păstrat până în Zilele noastre numele de Român. Limba pe care o vorbesce încă nu este de cât o derivațiune din limba latină. „Creștinismul, care încă din secolul al doilea, se respândise în toată împărăția romană, se propa- gase și în Dacia unde prinsese rădăcini adânci. Aceia, cari cunosc istoria bisericească sciu că, din timpurile vechi, Dacia atârna direct de patriarchatul apusului, adecă de Roma. Tocmai mai târZiu pa- triarchii din Constantinopole isbutiră să atragă subt jurisdicțiunealor România, adecă Moldova și Valachia. „Aceste doue principate, ajungând prin tracta- tul dela Paris a forma un singur principat, guver- nul român a vrut, chiar de atunci, după esemplul Rusiei și Greciei, se sustragă biserica română dela patriarchatul din Constantinopole, nelăsând se sub- siste decât legătura dogmei și obiceiul de a cere sf. mir dela patriarchul din Constantinopole, ca o amintire a vechei atârnări față cu densul. Dar în anul trecut și acest obiceiu fu desființat printr’o hotă- rîre a sinodului român cu toate reclamațiunile pa- triarchului. „Ca respuns la aceste reclamațiuni, episcopii români, adunați în sinod în toamna trecută, se puseră să demonstreze: că patriarchii din Constaritino- pole n'aveau dreptul să’și esercite jurisdicțiunea asupra României; că dacă o esercitase de fapt în trecut, acesta fusese un abus din partea lor, abus datorit spriginului turcesc și guvernatorilor Moldo- vei și Valachiei, care erau pe atunci creaturi ale Fanarului; 2 că biserica română avea dreptul de a se constitui în biserică autonomă națidnală față cu patriarchul din Constansinopole și celelalte biserici ortodocse, așa că dînsa nu mai ave trebuință se recurgă la patriarchul spre a’i cere sfântul mir, fiind-că aceasta era o remășiță a unei atârnări abusive. „Această atitudine a episcopatului și clerului român ortodocs a primit deplina aprobare a guver- nului și a Camerelor, care sunt tare hotărîți se scape România de influența grecească sub toate privințele. „De aci urmă firesce o vădită iritațiune prin- tre Greci, nu numai la Fanarioți, dar chiar pănă la Atena, și jurnalele lor au trîmbițat primejdia în care se află ortodocsia grecească în România, denun- țând tot-odată tendențeleacestui principat de a se apropia de Roma(!), al cărei urmaș se glorifică a fi. „De sigur, numele roman are un prestigiu și esercită un fel de atracțiune neînvinsă asupra spi- ritului inimei Românilor. Aceasta esplică simpatia și favoarea de care se bucură în România catolicii latini. Dacă pe lângă aceasta adăogem purtarea esemplară, învățătura clerului lor, binefacerile ce el împrăștie împregiurul lui și pe lângă care face un contrast ciudat apatia clerului ortodocs local, lesne ne esplicăm tendențele favora- bile ce s e m a n i f e s t ă printre Românifață cu catolicismul. „Această simpatie nu se manifestează numai la ortodocșii laici, dar foarte adese și printre membrii clerului lor. De altă parte, este ade- vărat, că clerul de sus nu se poate opri de a-și arăta năcazul si de a ațîța prejudițiile schismei lui Photius, după instigațiunea vădită a agenților pan- slavismului. „De aci a eșit aceea faimoasă și violentă carte pastorală a mitropolitului din Iași înpotriva resta- bilitei ierarchiei latine în România, împo- triva Austriei, pentru protecțiunea ce a acordat în tot-deauna această putere catolicilor din România. Dar acest act de supărare a fost în genere desa- probat, pănă și de cătră mitropolitul or- todocs din Bucuresci, care cu ocasiunea unei visite făcute de curend lui M nior Paoli, și-a esprimt adânca părere de rău pentru atitudinea mitropolitului din Iași. „Că dacă în fața acestor simpatii atât de vă- dite cătră catolicism, se întreabă cineva pentru ce biserica română nu se hotăresce a îmbrățișa adevă- rata credință, trebue să respundem, că spiritul de bisantinism, spiritul de naționalitate și pasiunile de partid esercită influența lor supărătoare asupra in- tereselor religioase și le supun la caprițiile politicei dominante. „Biserica româna stă în voia celor două par- tide, care să succed pe rend la putere. Scopul ace- stor două partide este unul și același dar mijloa- cele lor de acțiune sunt deosebite. Ele țintesc amândouă a săvârși unirea românilor, mărirea pa- triei și crescerea influenței ei în Orient și Occident. Dar nu este tocmai ușor pentru România de a face causă comună cu națiunile latine, de oarece posiți- unea sa este dată în paza Rusiei și Austriei fără a FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franfozesce de> E. B.) (Urmare). ■ De astădată el fu nevoit a scrie întrebările sale, și bătrânul respunse limpede ca de obiceiu. După opiniunea sa, bogățiile minerale a muntelui împri- cinat aparțineau unui vecin, contelui de Rosenstein. El produse în înțelesul acesta cuvinte bune, și frun- zărind prin cartoanele sale, rânduite și pachetate cu grija cea mai mare, el produse și dovedi. Dl Goefle observa, că așa este și propriul seu simț, și, că ar fi nevoit a rumpe cu baronul dacă acesta ar stărui a-i încredința o causă rea. El mai adause unele reflecsiuni asupra prepusului caracter reută- cios a clientului seu; dar vexând, că Stenson n’aude, și că o conversație scrisă nu i-ar permite a-1 birui cu viclenie, dl Goefle trebui se renunțe a 1 mai în- treba. Reîntorcându-se în odaia ursoaicei, dl Goefle se întrebă, dacă ar fi folositor a încredința lui Cri- stian situațiunea în care se afla față cu Stenson, și după unele reflecsii el se privi ca și obligat la tăcere. Afară de aceea advocatul era în momentul acela puțin dispus a vorbi. El era agitat de o mie de gânduri bizare, de o mie de prepusuri contra- zicătoare. Creerii sei lucrau, ca și când o causă încurcată și plină de probleme ar fi încredințată sa- gacității sale. Și totuși contrarul era în realitate: Stenson i-a interZis chiar și curiositatea. Aceasta nici nu i-ar fl fost de folos, dară dl Goefle nu era omul a impune tăcere hipoteselor sale tumultu- oase. El găsi pe Cristian într’o situațiune ce-i făcu tăcerea foarte ușoară. Cristian departe de a gândi a-1 întreba de ceva își uitase de obiectul convorbire! lor prece- dente și nu se ocupă de cât de piesa sa. Adeverat alt cum cu mare decuragiu și când advocatul ’l întreba dacă a aflat mijloc a se lipsi de servitorul său, el îi respunse, că de o oară caută în zadar după mijlocul acesta. La nevoie, Cristian s’ar fi putut lipsi de el, dar riscând multe accidente și lacuni fatale în re- presentanția sa. L’ar fi costat multă osteneală, mult spirit și multă forță morală, încât mai bucu- ros ar fi renunțat. — Adeverat! Z*⁰⁶ $1 cătră dl Goefle, care se încerca a’l încuragia, îți jur, în stilul escamotorilor, că jocul nu valorează luminările; cu alte cuvinte eu m’ași slei fără profit pentru gloria mea și ași fura banii baronului. Ei! eată o afacere greșită, să nu mai gândim la ea. Scii, ce-mi remâne a face | domnule Goefle ? A renunța la gloria mea în țeara aceasta, a împacheta toate, a pleca, fără tobe și trimbițe în alt oraș, unde-mi voiu căuta alt servi- tor, care-mi va servi drept tovarăș și care va fi îndestul de evlavios a ține jurământul, ce i l’ași cere a nu bea nici odată altceva decât apă și dacă ar curge vinul ca apa în gârlele Svediei! — Drace! drace! Zis⁰ dl Goefle foarte supărat de ideea de a perde pe soțul seu de odae ... Dacă a’și crede, că pot face încât-va să misce pițigoii aceștia... Dară nu ! nu pot. — Și totuși, nimic nu este mai ușor. Cearcă indicele în cap, degetul cel mare într’un braț, cel mijlociu în celalalt braț... Dară veZi că poți! Bine! Să vedem, salută, ridică mânile spre cer! — Asta nu e nimic, dar a pune gestele în acord cu graiul! și apoi ce se Zic? Eu nu sciu im- provisa, decât un monolog! — Destul este atâta. Stăi pledează o causă, ridică brațul acesta, uitați, că esci dl Goefle, pri- vesce figura ce o ai a mână. Vorbesce, și, lucru fi- resc, gestele ce le ar face brațele și toată atitudinea persoanei dtale se vor reproduce în capetul dege- telor dtale. Este vorba a se pătrunde de rea- litatea lui burattino și de a strămuta individualita- tea în el. — Drace! Dtale iți este ușor a vorbi; dară când n’ai obiceiul. . . Se vedem dară nițel. Eu pre- supun, că pledez... Ce se pledez oare ? www.digibuc.ro 356 TELEGRAFUL ROMAN. mai vorbi de imperiul otaman, care este pe patul morții. Aceste doue imperii cuprind Români între supușii lor. Rusia are români în Basarabia, Austria în Transilvania și Banat, unde românii covârșesc prin număr pe celelalte naționalități. „De aci urmează, că o parte destul de nume- roasă dintre români doresc să trăiască în bună pace cu Rusia pentru ca se’i poată ave sprijinul în sco- pul dovedit de a-și anecsa Transilvania și negreșit apoi a se scăpa de influența rusească. Acest partid aduce drept pretecst identitatea de principii religi- oase cu Rusia și speranța de a ajunge prin mijlo- cirea ei a întruni membrele risipite ale familiei române în Macedonia, Epiț¹ și Tesalia și în alte provincii ale imperiului otoman. „Aceasta esplică atacurile de curând ridicate contra Austriei și incidentele diplomatice ivite în- tre această putere și România. Partidul de care vorbim, de și nu este dușman catolicismului, se teme totuși de a îl favorisa, spre a nu-și înstrăina pe Rusia. „Dar acest partid este cumpănit de acela care ține a fi în bună înțelegere cu Austria cu atât mai mult cu cât această putere a sciut se favoriseze într'un mod vădit elementul român din Transilvania și Bănat. Acest partid susține, că trebue să fie România în bune relațiuni cu Austria: 1. pentru că această putere scie să respecte drepturile deosebi- telor naționalități din care se compune; 2. pentru că Austria, fiind catolică, se găsesce legată prin tradițiunile sale istorice, de civilisația și spiritul raselor latine. „Acest partid, cel mai înțelept, se pare, că tre- bue se reușească mai curend sau mai târziu. El arată fericite înclinări spre catolicism și doresce unirea intimă a bisericei române cu Sf. Scaun. Prin aceasta chiar speră a insufla Europii catolice mai multă simpatie. „Negreșit că nisce motive de umanitate și de politică înping acest partid la nnirea cu Roma. Dar tocmai aceste motive pot se aducă pe nesimțite pe Români a vedea, că lipsesce o căpetenie spirituală credinței creștine ce au, și că această căpetenie după tradițiunea universală a Orientu- lui este Pontificele Roman, urmașul Sân- tului Petru. „Din nenorocire, acest partid nu este încă în destul de ascultat. în urma enciclicei metropolitului din Iași, presa română a discutat pe față unirea bi- sericei române cu biserica catolică. „Prejudițiile religioăse au năpădit ear, mulță- mită organelor rusofile și liberale, care au căutat se dovedească, că această unire ar produce supu- nere cătră Austria, și că spre a o înlătura, nu este alt mijloc, de cât a remânea în ortodocsia orientală. „Cât despre noi, credem, că aceste temeri se vor risipi și că oara desamăgirei va bate atunci când Românii se vor convinge de foloasele de tot felul ce le va aduce unirea lor cu biserica catolică, singur isvor pentru dânșii de statornicie politică și de progres moral." Țesetura iesuitică nu e de loc proastă. Ea gâdilă și leagănă, pentruca se deștepte plăcere și pe urmă se adoarmă pe români. Ea vorbesce de Roma și de popoarele latine din occident, ca se amăgească pe latinii din orient. Latinii din orient înse, înțelegem pe cei cu minte, vor sei deosebi în- tre Roma Vaticanului și Roma Quir i na 1 u 1 ui și își vor aduce aminte, că cea dintâiu a jertfit sute de ani pe toate popoarele occidentului, pap iste și latine totodată, interesului ei de dominațiune. Papismul cosmopolit și iubitor de despotism teocra- tic n’are nimic de a face cu latinitatea. El prime- sce „denarii lui Petru" tot așa de bucuros dela la- tin ca și dela slav, german, turan, chirghiz etc., numai papist se fie, și se dea denarul. Un lucru nu ne place în România. Biserica ortodocsă sau mai bine episcopatul ortodocs de acolo se lipesce prea tare de abusurile erecte dela bi- zantini și fanarioți și desconsideră liberalismul, te- meiul bisericei creștine, Întemeiate de Christos. Epis- copatul ortodocs din România ar trebui să se des- brace de absolutismul călugăresc și se considere bi- serica întreagă, adecă pe toți credincioșii, de biserică dar se nu creeze caste de aristocrație în organismul cel mai democratic, care nu cunoasce decât un tată în ceriuri și fii, pe toți oameni, pre pământ. Credem, că episcopatul din România va cunoa- sce din vreme retăciriea în care se află și va da bisericei ortodocse forma ce i se cuvine, după în- vățătura cea adevărată a lui Chs. Va recunoasce, că biserica ortodocsă nu e ca biserica papistă, nu- mai a dignitarilor și ordinilor. Credem, că episco- patul ortodocs român nu numai va recunoasce, dar se va și conforma în interesul bisericei orto- docse și nu va mai da prilegiu preoțimei se retă- cească fără de păstori prin adunări escepționale în paguba credinței, moralei și libertăței. Crezând aceste vom vede în scurt timp, că ceea ce ni se presentează de fiarele de peste Carpați ca o ciumă va fi numai o ciuhă, de care se sparie pa- serile fără pricepere. Avis episcopatului ortodocs, pe umerii cărui astăzi zace toată responsabilitatea. Revista politică. Sibiiu, îo 3 August. Escesele din Budapesta după soirile ce le avem pănă acum, au încetat. Cordonul militar din strada Kerepes este delăturat. Tot ce se mai dispune pen- tru preîntimpinarea altor mișcări turbulente este, că miliția în casarme este consignată și că patrolele de miliție percurg încă stradele capitalei. De alte parte se raportează, că în Șopron și Stsinaman- ger au avut [loc escese, a căror colorit earăși se pare a fi antisemitic. Despre acestea n’avem încă scirile ulterioare. „P. Ll.“, într’o telegramă Șice, că agitațiunea este foarte mare și că se es- tinde și asupra vecinătății. Este caracteristic, că escesele acestea se îutîmplă mai cu sama în ținuturi și în localități, unde jidovimea se află între popu- lațiune mai mult nemțească. Nu seim cărei îm- pregiurări se atribuim fenomenul acesta. Fi-va el urmarea bunei stări materiale și superiorității in- telectuale, prin urmare independența, sau urmarea unui sistem de agitațiune, prin care cealaltă popo- rațiune este ferită de compromisiuni. Judecând cineva toate împregiurările, poate veni la credința, că su- posițiunea cea dintâiu este, dacă nu cea adevărată, în sensul strict al cuvântului, apoi cel puțin, aproape de adever. Asupra esceselor din Viena și în special asupra originei lor, scrie un corespondent al farului „All- gemeine Ztg." din Miinchen, că sunt nisce consecențe ale deselor persecuțiuni căror sunt espuși socialiștii din Viena. Corespondentul spune mai de parte, că | cea mai mare esacerbațiune a produs o dispariți- une neesplicabilă a unui agitator și redactor al foa- iei „Freiheit" din Londra. Ratificarea tratatului dela Londra în cestiunea Dunărei, se scriea în filele din urmă, că nu se va ratifica în 25 August n. ci, că representanții pute- rilor se vor întruni în 15 August la Londra spre a schimba între sine documentele de ratificare. Oca siunea aceasta o folosesc mâi multe ^iare din capi talele monarchiei austro-unguresci, pentru ca să spună României ce are se aștepte, fiindcă pănă acum nu s’a înduplecat a se supune hotărîrilor conferenții dela Londra. între aceea vine biroul de corespon- dență și anunță, că representanții puterilor se în- trunesc astăzi la Londra numai pentru unele for- malități ce au a se statori pentru timpul când ra- tifîcațiunile vor avea a se schimba între represen- tanții puterilor. Cât privesce pe România, „N. fr. Presse" află, că a fost invitată la Londra spre a lua parte la ratificare. Prin aceasta puterile au mai cercat odată se dea României ocasiune a accepta și subscrie convențiunea. Cu toate că la Bucuresci oamenii nu se ved înclinați a consimți cu convențiunea dela Londra, totuși speră unii, că n’ar fi cu neputință, ca ministrul president Bratianuₜ înainte de ^întoarcerea dela Aix Ies Bains se meargă la Londra. Cu mer- gerea aceasta a ministrului president Bratianu, co- respondentul aceleeași foi face cu totul alte combi- națiuni. Este adevărat, că ministrul president loan Bratianu, care petrece la Aix Ies Bains a scris la Bucuresci, se i se numească un oficier de marină, care scie bine englezesce, pentru ca se’l trimită la Londra. Deducțiunea, că ministrul Brăteanu încă ar merge la Londra nu este întemeiată pe ceva hotărît. Și după cum se vede din corespondență mai" departe, și la cas că s’ar duce, nu s’ar duce pentru ratificarea tratatului sau convențiunei, ci pentru afaceri, care ’l privesc ca pe ministru de resboiu al României. Este vorba de liferațiunea mai multor tunuri — se ^ice 1200 — pentru fortificațiuni, pe care mini- strul speră a le primi pe lângă termini mai culanți decât «dela stabilimentul lui Krupp. Regele României, după cum se poate vede la alt loc, este învitat la botezul strănepotului al doilea al împăratului Germaniei ca naș. piarele din Bucu- resci, cari aduc sci.rea aceasta, accentuează că regele Carol a fost cu stăruință rugat a primi se fie nașul fiului principelui Wilhelm al Prusiei". Spre sfîrșitul acesta regele Carol va și pleca mâne la Berlin. „N. fr. Presse" crede, că călătoria aceasta va avea și oare care efect politic și anume în privința cestiunei dunărene. Invitarea regelui Milan să asiste la manevrele cele mari dela Homburg, în Germania, unele ^iare vieneze o comentează într’un mod favorabil pentru regele Sârbiei. Aceleași mai spun, că în cercurile oficiale din Viena, Invitarea a făcut împresiunea cea mai bună. Acolo se consideră invitarea ca res- puns la festivitatea cununiei din Cetinie. Cununia din Cetinie a decurs după programa statorită mai înainte. Poporul întreg din capitala muntenegreană a participat la festivitate. Nou cu- nunații au plecat încă în dioa cununiei la Paris. „St. Peterburgskija Viedomosti", organ oficios rusesc, scriind despre căsătoria lui Petru Caraghe- orghevici, caută se dovedească cu date istorice cât de naturală este împreunarea dinastiilor Caraghe- orghevici și Petrovici - Nieguși. în decursul artico- lului organul rusesc spune, că principele Michail — Pledează pentru un baron acuzat, a fi ucis pe frate-seu! — Pentru? Eu mai bucuros ași pleda contra. — Dacă pledezi contra, vei fi patetic; dacă ple- dezi pentru, vei putea fi comic; — Fie, șlise dl Goefle întingând brațul ce ți- nea figura, și gesticulând cu dânsa. Eu pledez ascultă. „Ce puteți d-voastră produce în contra clien- tului meu, dvoastră, care îi imputați o faptă așa simplă așa naturală, adecă delăturarea unui mem- bru neplăcut a familiei sale? De când este un om care iubesce banul ce-1 cheltue, silit a respecta con- siderațiunea aceasta vulgară, ce o numiți d-voastră dreptul de a trăi ? Dreptul de a trăi! dară noi îl reclamăm pentru noi inșine, și cine (lice, dreptul de a trăi, . Viena B-pesta Renta de aut ung. de •• • - . • . .. .. 119.80 119.75 Renta de aur ung. de 4% ........ . • 88.90 8&80 Renta ung. de hârtie........... • M 87.25 87.15 mprumatul drumurilor de fer ung. ... . . - 139.— 238.50 emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung'. ... 9180 9*1*75 H emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient ung..................... ...... 114.25 114.— Acțiuni de banca austro-ung . .*..••• 838.— 837.— Acțiuni de banca de credit ung; ... 350.— 301-75 Acțiuni de credit austr-. 298-75 299 60 Argint .... ........ ...... —.— —*— Scrisuri foncîarî ale institutului „Albina*. . ... 100*— Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung., . 99 50 99.75 Obligațiuni urbariale transilvane.» . . . • . . 99^5 97.50 Obligațiun urbariale eroato-slavomce ...... 99 — 98*— Obligațiuni ung. de rescump^rarea pamentului . . • 99t60 lOOl— Obligațiuni ung. cu clausula de sorțire .... 98.60 98.50 Obligațiuni urbariale temeșîane de * 99-— 99-25 Obligațiuni urb* temeș. cuasaiă sorțire w 97.25 97-a > Obligațiuni ung. de rescumpărarea ^ecunei devin. • 97.75 97.50 Sorți de regularea Tisei . . ...... 109.90 ll(k— Datorie de stat autrîstriacă in hârtie . • • « 7&S5 79.,— Datorie de stat ansaca în argint. . • » • ... 79 55 79.60 Galbin • • 5.66 5.66 Napoleon . . ...••*•« .r . • • . 9.49 9.49 100 maree nemțesc®»., 58.35 58.35 London fpe polița de trei luni) ....... 11985 119.70 Nr. 273 prot. [467] 1—3 CONCURS. Pentru întregirea postului de în- vățătoriu de clasa a II dela școala română gr. or. din Cernatcl Săce- lelor, protopresbiteratul I. al Brașo- vului, se escrie concurs cu termin pănă la 26 August a. c. st. v. Emolumentele impreunate cu acest post sunt 250 fl. v. a. cu prospect de a se ameliora după un an la 300 fl. Dela concurență se cere a legi- tima, că au absolvat cel puțin 4 clase gimnasiale și că au depus esamenul de cualificațiune învățătoresc. Petițiunile instruate cu mențio- natele documente au a se așterne pănă la terminul indicat prea on. domn pro- topresbiter losif Barac în Brașov» Cernatu în 28 Iulie 1883. în conțelegere cu dl protopresbiter respectiv. Comitetul parochial George Urdea m. p., Nr. 158. prot. [468] 1—3 CONCURS. Spre întregirea stațiune! de în- vețătoriu Ia școala populară gr. or. română din Ic landul mare, proto- presbiteratul M. Oșorheiului se escrie concurs cu terminul pănă la 31 Au- gust a. c. st. v. Emolumentele sunt: 200 fl sala- riu anual, solvit în rate trilunari, cuar- tir natural și grădină de legume. Cererile instruite conform pre- scriselor din vigoare sflnt a se așterne Ia oficiul protopresbiteral al tractului M. Oșorheiului. Sibiiu, 24 Iulie 1883. în conțelegere cu oficiul protopres- biteral. Comitetul 'parochial gr. or. din Iclan- dul mare. Hbt. 3076 1883 [469J 1—3 Publicațiune. Spre a se pută fa.ee lucrările de pre- gătire în afacerea comasărei șî a segregării pășunatului și a pădurilor din Paloș și în special pentru alegerea mgînerialtu șâ pre- gătirea preliminariului de apese, se pune Z^ de pertractare pe 27 Septemvre» 1SS3 la 3 oare dupA amenzi și pentru as- cultarea martorilor șî oculata judecătorească !i a esperțiler pentru segregarea pășunatu- uî și a pădurilor, conform deeîsîuneî tribu- nalului de sub Nr. 2351: 1883 se pune de pertractare po 29 Septemvre 1883. 8 oare înainte de amea^i Ia fața locului |în Paloș în locuința judelui comunal, la care se citează toți cei interesați, că nepresenta- rea lor nu va împedeca pertractarea» nies ascultarea martorilor și oculata judecătorească șî a asperților. în numele tribunalului. Elisabetopole, 6 August 1883. Klplâny Geza m. p., jude da tribunal eamîs. Editura și tipariul tipografiei archidiecesane., Redactor râspunZătcr Nicolau Cristea. www.digibuc.ro