Nr. 86 Sibiiu, Joi 28 Iulie (9 August 1883.) Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN ABO NAMENTUL Pentru Slblla pe an 7Î., 9 luni 8 â. 50 er., 8 Ioni 1 fi. 75 er. Pentru nonarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 39. Apare Marția, Joia și Sâmbdta. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațlunea tipografiei arohldleoesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se retușa. — Articulii nepnblicsți nu se înapoiată. IN8ERTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 pr. rândul cu litere garmond — ți timbra de 80 cr. pentru Se-care publicare. Înjurături unguresci fără de sfârșit. Este greu a fi om în statul Ungariei, unde un numer de „patrioți" au luat în arendă „fericirea" popoarelor mai ântâiu din Ungaria, apoi din mo- narchia austro-ungară și pe urmă din toată lumea. Este greu a fi om față cu îngâmfarea acelor ce se cred chemați a „ferici" lumea întreagă, după o receptă opusă minței sănătoase omeneșci și mai reu de cât cea, după care autocrații ’și chivernisesc supușii. Toate popoarele din Ungaria așteptau liberta- tea și egalitatea. Și acum se trezesc cu substitui- rea supremației în locul libertății și cu maghiari- sarea în locul egalității. Și ca se fie lucrul cu vârf, coroana așezată deasupra celor doue columne „po- litice" (supremația și maghiarisarea) sunt înjurătu- rile cuotidiane în presa oficioasă și neoficioasă un- gurească. De cincisprezece ani urmărim cursul riurilor de negreală în presa ungurească și încă n’am dat preste vre-o enunciațiune din partea arendașilor po- litici, din care să se vadă bunăvoință cătră majori- tatea compatrioților, adeveraților purtători de sar- cinele și tot odată adevăraților lipsiți de bineface- rile statului. Din contră ori ce mișcare, ori ce nisuință le- gală și patriotică în sensul libertății întemeiate pe egalitate este timbrată de presa ungurească de vă- tămarea întregității statului și de câte toate le pro- duce fantasia lor prea înferbântată. Nu s’a uscat bine cerneala de pe Ziarele ungu- resci, cari se desfătau în înjurături asupra noastră pentru protestele legale în contra unui project de lege, prin care ne temeam, că ni se periclită instruc- țiunea secundară, și a și sosit a doua edițiune. Noi am tăcut și am răbdat, ca cetățeni ai statului egali pe hârtie înaintea legei și când ne am apărat ne am aperat cu cuviință, cu toate că noi am fost provocați și încă într’o formă, încât între alte im- pregiurări procurorul de stat pute se intenteze pro- ces contra întregei prese unguresci pentru calomni- are. Ca recompensă pentru purtarea noastră și cuviincioasă și legală s’a intentat proces criminal contra conducătorilor meetingurilor poporale, garan- tate prin legile patriei. Seria de înjurături înse nu mai înceată. Pentru toastul lui Grădișteanu earăși se descarcă asupra noastră și încă cu înverșunare și mai mare. Vine la ordinea Zilei afacerea Brialmont, și ear noi suntem cei împricinați. Nu este fără interes a eriia, cari sunt căușele, pentru cari nu încap de noi ungurii, sau mai corect vorbind fliariștii așa numiți unguri. în fie-care om, fie el în ori și ce stare socială va fi, se ridică din când în când vocea consciinței, vocea lui DumneZeu. Și ungurii, oameni fiind și ei, încă sunt supuși acestui proces psichologic. Suntem neîndreptățiți pe toate terenele vieței noastre publice. Neîndreptățirile ne vin dela cei cu puterea în mână, cari stau sub presiunea celor ce manuează condeele pe hârtia, care are se pregă- tească opiniunea publică, îndopându-o cu șovinism dela unguri, căci în mâna lor este puterea. Omul păcătos trăesce tot cu frica în spate. în unele momente se vede că ’și revoacă în memorie toate neîndreptățirile, câte ni le fac, și se turbură în sufletul lor. In loc de a se căi, merg tot mai departe în împetrirea lor. Temându-se de resplată, vreau să ne des- brace de consciința noastră națională. Terorismul în această privință a devenit proverbial. De aici toate machinațiunile lor contra noastră. 0 nouă dovadă ne dă în privința aceasta obiec- tul cel nou din Zorele unguresci. Furia lor e mai mare ca totdeauna. Și pentru ce oare? Ce a putut sdruncina teme- liele inimilor „patrioților" în așa măsură, că toate Ziarele lor, desbrăcându-se de toată bunăcnviința chiar, apelează la forță? piarul românesc din Timișoara în unul din nu- merii săi și-a adus aminte de anul 1784. Preste un an se vor împlini o sută de am, de când se scria 1784. Anul 1784 este „Memento“ pentru noi Românii de aici. în anul 1784 s’au deșteptat în Români sim- țul de libertate. în anul 1784 am făcut prima în- cercare de a scutura lanțurile sclăviei. în anul 1784 am cântat în inimile noastre, ceea ce după 64 de ani a cântat cu vorbe nemuritoriul nostru poet: „Murim mai bine’n luptă Cu glorie deplină, Decât s8 fim sclavi earăși în vechiul nostr’ păment," în anul 1784 au suferit eroii naționali crânce- nul martiriu. Anul 1784, a produs primii martiri, pre cari i-a eternisat istoria. Da, pe cari i-a eter- nisat istoria, căci mii de mii de martiri am avut noi începând dela anul 1437, trecând preste 1514, preste 1784 pănă la anul mântuitei. „Luminătoriul" revoacă în memorie aniversarea de 100 de ani a acestui an memorabil. Aceasta ajunge spre a scoate presa ungară din sărite. Toate Ziarele fără escepție s’au ocupat cu „Luminătoriul." în indignația lor poartă un limbagiu neîndatinat în Europa. Puține modele: „Am spus nu odată, că grandomania aventurioasă a României s’a lipit și de va- lachii, cari joacă pe ursul (medvetănczoltato) din patria noastră. . . . „Un fiariu din Timișoara, atât e de depravat, încât vrea se arangeze serbători pentru Horea.“ El (Horea) nu este erou ...»............................ ci un bandit de rend în opinci, care a ucis............. Arma lui a fost tăciunele... caracterul crudelita- tea de hienă,........................................... sfârșitul ca la toți bandiții (rablogyilhos), roata. Dacă acesta e erou, atunci Rozsa Sândor de o sută de ori e mai mare și tot așa putem face serbători pen- tru Hatos Sândor, care a murit în furci. (Hatos Sândor a fost cătană deșertată și a ucis 2 oa- meni. N. Red.) Pe urmă amenință pe redactor cu temnița din Vâcz. Se mai vedem încă unul: „Se disgustă omul cetind acest articlu, se disgustă și se turbură. „îndrăsnesc a glorifica amintirea acestui bandit, în adevăr toleranța maghiarului este cea a lui Christos ! „Personalul Ziariștilor români constă din studenți eliminați și din dascăli amovați din post (Wie der Schelm so....) „Subminează și puțina minte ce mai are valachul* Credem că ajung aceste modele. Te prinde desgust când le cetesci, și te miri cum poate dege- nera o Ziaristică într’atâta. între oameni cu creșcere e obiceiul, că se res- pectează între sine și mai cu seamă respectează isto- ria. Dovadă francezii, italienii, austriacii, germanii cu un cuvânt toate popoarele din Europa. Numai ungurii fac escepțiune. Crescuți în esclusivismul lor nu mai sciu ce se întâmplă în lumea cultă și fac aberațiunile cele mai dejositoare. Noi am aruncat preste cele trecute vălul uită- rei. Am creZut, că cele trecute aparțin istoriei ne- părtinitoare. Eram aplecați a crede, că ni se va respecta simțul național, demnitatea noastră, cel pu- țin față cu cei morți. înse eară ne-am înșelat. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). VIII. Cristian ascultase cu atențiune discursul advo- catului. •— Sunt multe lucruri încă nelămurite, Zi⁸e el după câteva momente de cugetare. Eu deplâng pe sârmana baronesa Hilda, și din toate persoanele ace- stei drame, ea me interesează mai mult. Cine scie dacă, precum pretind unii, ea n’a murit de foame în odaia aceasta groaznică? — O! asta nu se poate 1 esclamâ dl. Goefle. Am auZit asta de atâta ori, încât mi-am chinuie spiritul, ca să lămuresc punctul acesta; dară Stenson, care de bună samă nu o ar fi îngăduit, mi-a dat parola sa de onoare, că el n’a încetat de a servi și de a îngriji pe baroneasa și că el a asistat la ultimele sale momente. Ea a murit de oftică, în adevăr; însă stomachul ei a refusat nutrimentul și baronul n’a cruțat nimic spre a mulțămi toate do- rințele ei. — Da, da! replica Cristian; dacă este omul isteț, precum îl descrie istoria dtale, el n’a voit să comită un omor fără folos. El s’a mulțămit a ucide pe beata femeia cu frica sau cu mâhnirea. Dară mai este o versiune, domnule Goefle, versiunea mea!... — S’a aud! Poate că ea n’a murit. — Nu este cu putință!... Și totuși... nu să scie unde s’a depus cadavrul. A! veZi! — Preotul n’a voit să o înmormânteze în ci- miteriul parochiei. Aici nu este cimiter catolic, și mi se pare, că va fi îngropat noaptea în grădina lui Stenson... sau alt undeva. — Cum! Stenson nu ți-a spus? — Stenson nu sufere întrebări de felul acesta. Amintirea baronesei îi este totodată scumpă și te- ribilă. El o a iubit sincer și o a servit cu zel; dară ori care ar fi fost credința religioasă a acestei doamne, el nu să lămuresce în privința aceasta, și dacă îi vorbesci de așa ceva, îl inspăimântezi. și totodată îl mâhnesci adânc. — Prea bine; dară ce Zice el de baron? — Nimic. — Poate că Zice prin aceasta mult... — Se poate în adevăr; dară tăcerea aceasta nu constitue o acusație de omor. — Apoi se nu mai vorbim, de aceasta, dacă ești convins, domnule Goefle. Ce ne pasă nouă de www.digibuc.ro toate aceste. Ce a trecut, a trecut. Totuși, dta ai Zis, că aparițiunea nălucei de aZi noapte a escat în dta bănuieli particulare... — Ce vrei! Spiritul nepotrivit de investigați- une, este o boală a profesiunei mele, de care m’am ferit tot-dea-una cât am putut. Noi avem destul de lucru, dacă cercăm a găsi adevărul în căușele în- curcate ce ni sau încredințat și n’avem nevoe a ne sparge capul pentru a străbate în acele, care nu ne privesc. Crerii mei lucrează evident fără voia mea, din causă, că sunt de vr’o câteva Z^⁶ neocupat și pentru-că am scormonit in întunecimile trecutului și a uitatei figuri a acestei baronese Hilda... — Cu atâta mai mult, Zⁱse Cristian, ce ai veZut dta, poate, că n’a fost un vis, ci simplu vre-o persoană reală, a cărei costum seamănă cu acela din acest vechiu portret. —Bucuros a’și crede; dară oamenii, cari trec prin ziduri nu sunt alții, decât locuitorii grețoși ai țerei ideilor negre. — Stăi, domnule Goefle, dta nu mi-ai spus în- cătr’o a dispărut fantomul, care nu l’ai veZut în- trând. — Spre a ți-o spune ar trebui să o sciu. Mi s’a părut, că tot dintr’o parte a venit și a dispărut. — Pe scară? — Mai curând ceva mai jos. — Dar așa prin ușa secretă ? — Este aci o ușă secretă? 344 TELEGRAFUL ROMAN. întreagă istoria ungurilor conține un șir de revoluțiuni. Deja sub primul rege Ștefan se ivesc revoluțiunile religionare, cari sunt înnecate în sânge. Sub următorii lui se continuă și încă pela 1117 înfloresc. Conducătorii lor toți primesc moarte de martiriu. Trecem prin istoria lor și amintind numai „per summos apicesu pe revoluționarii lor. Sub Carol Robert Csăk Mâțe din Trencsin, sub Maria și Carol al II. Laczfi, Pulisna, Horvathy, Ga- ray, Tvarko, Forgâch. Sub Sigismund Kont și cei 30 consoți ai lui. Sub Leopold Wesselenyi, Zrinyi, Râkoczy, Frangepan, Nâdasdy, ca se retac întreagă epoca principilor ardeleni. Ce vom - cesitatea de a împrăscia bănuelile monarchului german, provocate în Berlin de politica conte- lui Taaffe. „ F r e m de n - B la tt“, oficioasă ca și „Bo- hemia®, desminte raportul și susține numai audiența. Contradicțiunile duor oficioase a dat prilegiu la co- mentare feliurite. Cele mai multe sunt de acord, că la audiența diu cestiune negreșit vă ii fost vorba de si- tuațiunea internă, a monarchiei întregi fără a se fi făcut raport în toată forma. Despre resultat opiniunile încă sunt diverse după cum adecă este privită și situar -țiunea internă a monarchiei. Unele țliare au primit dela Paris informațiuni, că scopul întâlnirilor de cari a fost mai sus vorbă, ar fi, că anecsarea Bosniei și Erțegovinei se se facă cât mai curând perfectă. Se înțelege de sine, că oficioasele s’au grăbit a des- mințî o astfel de faimă. In legătură cu cele din numărul trecut, atât din revista politică cât și dela „mai nou“ avem de înregistrat, că Moriț Scharf a plecat cu părinții sei dela Nyiregyhâza la Budapesta.. Dela Budapesta biroul de corespondența a și respăndit en scirea um Icare se vede, că Moriț Scharf dinpreună cu părin- ții lui a sosit deja în Budapesta și a descălecat la „Lebeda Albă®. Dinaintea acestui hotel seara s’a adu- nat popor mult, a fluerat, a sbierat și in cele din urmă a spart și ferestrile. Poliția pedestră a eșit sâ facă ordine; cea călăreață a cercat se împrăscie mulțimea. Cu prilegiul acesta s’au spart mai multe lămpașo de stradă. Ceea ce n’a succes poliției a dus în deplinire ploaia torențială ce s’a vărsat pela 10’4 oare asupra mulțimei. Ca un pendent la afacerea dela Tisza Eszlâr înregistrăm și împregiurarea, că îndată ce a venit sci- rea despre sentența dela Nyiregyhâza la cunoscința bursei din Viena, renta de aur ungurească s’a urcat. în dieta Bohemiei propusese la 23 Iulie n. der putatul Rieger, cunoscutul conducător al cechilor, reforma legii electorale pentru dietă. După reforma aceasta dreptul de alegere are pe cât se poate se se împartă în părți egale asupra poporațiunei din Bohe- mia, așa încât cele doue naționalități să se bucure ș în adever de egalitate în drept. Projectul acesta | a ajuns în «jilele acestea la desbatere. Lupta, după scirile care le avem, încă nu este dedisă. Atâta — Dta n’ai știut-o? — Nu, în adevăr. — Ei bine, vino să ți-o arăt. Cristian lua sfeșnecul și conduse pe dl Goefle; dară ușa secretă era încuiată din afară. Ea era așa de bine așezată în căptușala de lemn, încât nu era cu putință a o deosebi de celelalte umplături în- cadrate de sculpturi în relief, și așa de groasă, în- cât da același sunet slab ca și celelalte părți a căptușelei de stejar. Afară de aceasta ea era bine zăvorită pe din afară, cu zăvoare groase, pe cari Cristian le găsise și le lăsase deschise în seara premergătoare și cari de atunci pe semne erau trase tot de mâna aceea, care a încuiat cealaltă ușe la capătul scărei ascunse. Cristian împărtăși dlui Goefle, care trebuia săi creațlă pe parolă, căci el nu se putea convinge despre starea lucrurilor. — Crede-mă, die .Goefle, țlise Cristian, sau o servitoare bătrână a dlui Stenson a fost ieri aici, pentru a renduî prin odaia, ce o știa nelocuită, sau baronesa Hilda este prinsă undeva pe aici, sub picioarele noastre, de asupra capului nostru, cine scie ? în odaia aceea astupată cu zid, care poate are o comunicație secretă cu aceasta. Despre ușa astupată cu zid, dta nu mi-ai spus unde conduce, nici pentru ce s’a făcut să dispară. Aceasta to- tuși mi se pare o împregiurare destul de intere- santă. — Aceasta este o împregiurare foarte vul- gară, ce mi-a esplicat-o Stenson. Odaia ce să află de asupra acesteia este de multă vreme într’o stare de decadență completă. Când s’a retras baroneasa Hilda la Stollborg, ea a făcut se se astupe ușa acea- sta cu zid, fiind-că întră vântul și frigul prin ea. După moartea sa Stenson o a deschis pentru a repara crepăturile zidului din etagiul al doi- lea. Chiar numai ca să facă odaia aceasta aptă de locuit, el a chieltuit mai mult decât era vred- nică și de oare ce pentru pretinsa capelă catolică, ce a fost acolo stabilită, n’a voit nimenea să locuiască într’o odaie unde ținea dracul curte plenară, Stenson, atât drept măsură economică ca și în scopul de a face uitate toate aceste superstițiuni, a astupat cu un zid solid, cu mânile sale proprii, precum mi-a spus el însuși și cu voia baronului, o comu- nicație, pentru viitor fără folos. — Totuși, domnule Goefle, d-ta ai vățlut, că pretinsa fantomă a eșit de sub cartele aceste a le Svediei, care maschează păretele. — O! Aceasta n’a fost decât un vis! Uităte Cristiane, dacă găsești acolo vre o ușe practicabilă, dta ești mai îndemânatic decăt mine. Creții dta, că eu nu m’am convins, îndată ce mi-a trecut visul ? — De bună seamă, țlise Cristian, suind treptele ridicând carta Svediei, și bătând de mai multe ori în păretele de sub ele, aioi nu este altceva decât un zid, tot așa de gros, ca și celelalte, dacă judec bine după sunetul slab ce-1 dă. Continuarea zugră- velei roșatece de pe margini este chiar bine făcută; dară observat-ai domnule Goefle, că tâncuiala este la mijloc sgâriată ? — Da, și mi-am zis, că este opera vre unui cloțan. — Cloțanul acesta lucrează ciudat? Vețli nu- mai cu ce regularitate a tras cercuri mici pe pă- rete ? — Așa este; dară ce dovedesce aceasta? — Tot efectul își are causa, și tocmai causa aceasta o caut. Nu mi-ai jis d-ia, că între sgo- motele, ce ai auțlit au fost și scârțăeli? — Da, scârșnituri, ca și cu o unealtă oare care. — Ei bine, scii dta ce este aceasta, după ideea mea? Este lucrul unei mâni slabe sau neîndemâ- natece, care a cercat a petrunde zidul, ca să va^ă printr’ensul. — Ea a întrebuințat dară un cuiu sau alt in- strument și mai nevinovat, căci n’a pâtruns păre- tele mai adune, decât de doue linii. — Nici atâta, dar ea a cercat cu obstinație în mai multe locuri. — Semnele aceste le a fi făcut Stenson, pen- tru a ficsa vre un suvenir ce a fi voit să-l scrieu Ei ce țlicî dta, care scii descifra toate scrisorile la- pidare ? www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 845 este învederat, că partida nemțască combate din toate puterile projectul lui Rieger. „Nemzet⁰ de eri, într’un articol de fond, ia notițe serioase despre o întrunire a „Burschen- schafturilor⁰ dela universitățile germane, care a avut loc în filele acestea în lena. Un toast a unui ₙBursche“ din Germania, care „unesce“ pe germanii din țările habsburgice cu germanii din „patria mamă", se vede din articol, că a jignit pe „Nemzet⁰; mai mult înse a jignit răspunsul patetic al unui german austriac la toastul germanului din Germania. „Nemzet⁰ aduce împregiurarea acea- sta în legătură cu altă într’unire nemțească la Leit- meritz, unde s’a cântat, după cum scrie „Nemzet⁰, și toastat ca și la lena. Oficiosul din Budapesta admite alianța cu Germania și o află în toată or- dinea, nu are^nimic de <^is, dacă concetățenii din monarchie simpatiseazâ cu Germania, însă simpatia se aibă margini. Guvernul cislaitan ar trebui să poarte de gnge ca simpatiile se nu degenereze, căci altcum responsabilitatea de urmări va cădea toată asuprăi.| Călătoria principelui muntenegrean la Constan- tinopole a atras atențiunea presei europene întregi. Cu deosebire oficioasele noastre văd întrînsa o în cercare rusească de a câștiga influența politică a Pe- tersburgului la poarta otomană; ca și când diplomația rusească ar fi avisatăla întrevenirea unui principe cum este cel din Muntenegru. „D. Ztg.° admite, că Rusia are mâna în joc; nu concede însă că principele Mun- tenegrului ar ave misiune rusească deadreptul. „D. Ztg“ e de părere, că principele Nechita merge la Coustantinopole în numele confederațiunei bal- canice spre ai oferi alianța acestei confederațiuni în contra agresiunilor celor două imperii germane. Tot „D. Ztg“ este de părere, că principele muntenegrean, pe lângă alianță, va mai oferi și înapoiarea ținutu- rilor albaneze, dacă i se va asigura unirea tuturor sârbilor sub sceptrul său. Ca un curiosum^ împăr- tășim la acest loc, că „Allgemeine Zeitung“ discută deja tema despre un „împărat muntenegrean." ₙD. Ztg.° nu este sigură de momentul espiosi- unii în orient. Parocsismul de care este cuprinsă România, care înarmează din toate puterile, ^ice foaia vieneză, este un semn cât de puțină încredere au cei dela Bucuresci în pacea de față. Rusia nu va întreprinde nimic pănă subsiste alianța celor doi împărați germani; poate permite însă în tot momen- tul plăcerea unei mici aventuri in Orient și poate arangia lucrurile astfel, ca continentul să nu fie nici în posițiunea de a păși cu un veto în calea aventu- rei. Actorii slavici din răsărit vor esecuta rola in- struită de Rusia pe socoteala lor proprie și la pă- rere ca improvisațiune. Iu situațiunea de astăzi a Europei este caracte- ristic cum foile se contrazic în ceea ce privesce starea sănătății principelui Bismarck. Foile berlineze, mai cu samă, cele ce sunt în contact cu oficiul can- celariei imperiale, îl descriu pe Bismarck bol- năvicios, debil, incapabil de primiri și de ori ce lucru. Este sciut că se află la băile din Kissingen. „Frănkischer Kuner" și.a permis a informa publi- cul despre Bismarck cu totul altfel, de cum era informat de fiarele din Berlin. „Fr. K.° spune, că principele lucră nu numai țliua, dar uneori și toată noaptea. „Nord deutsche Allgemeine Zeitung" să grăbesce a desminți și pe „Fr. K.°, picând: Can- celariul imperial la sfatul medicilor se reține dela — Eu sciu destul pentru ați spune, că aceasta nu este o inscripție și nu aparține nici unei limbi cunoscute. Eu mă țin de idea mea, că este o în- cercare de găurit. Ve^i: pretutindenea este o adâncă- tură mică făcută cu un instrument fără vârf și în giurul acestei mici adâncituri neregulate la margini este un cerc albiu indestul de regulat, ca și când ai fi lucrat cu o păreche de foarfeci cu un braț rupt, pe care te razimi ca se faci cercuri, după ma- niera unui compas. — Dța esci ingenios. . . — 0! Eu sunt ingenios în momentul acesta, căci eacă pe ultima treaptă a scărei ceva praf alb de curând căȘut. — Dar așa? Dar așa, persoana despre care vorbesc, fi va ea ce voiești, ilustră captivă sau servitoare bătrână pururea tropoind, a fost a^i noapte aici, spre a cerca nu pentru ântâia-dată, ci cel puțin pentru a două- zecea oară, să vadă prîn zid. . . sau și. . . . stăi, încă ceva: Ea știe, câ aici este un secret, o unealtă nevăzută pentru a deschide o ușă nevăzută, și ea caută, ea pipăe, ea găuresc©, ea lucrează în sfârșit; și dacă o pândim la noapte, o se aflăm deslegarea enigmei. — Pe cinstea mea! 0 idee minunată. Și eu o primesc cu atâta mai mult, încât ea îmi eliberează spiritul de o tulburare mare. Eu nu sunt dară vi- ori ce afacere și corespondență; el trebue să renunțe chiar și de societatea dela masă, fiindcă ’i strică somnul. Starea sănătății îl constringe a trăi în per- fectă singurătate și fără de ocupațiune. — Curioasă desmințire. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Romanu. Munții apuseni, 25 luliu 1883. Onorată re- dacțiunel în mijlocul agitărilor politice, in cari ne aflăm, abia vede cetitoriul în fiarele noastre din când în când câte un raport, și câte o întâmplare de bucurie. Multe lapte, o. redacțiune, ce se petrec în mij- locul nostru ar trebui relatate la câte un țfiar de ale noastre, fapte cari ori într’o privință, ori întralta, ni ar putea servi de cinosură. Au n’am pute noi imita în privința aceasta pe conpatrioții noștri, cari relatează la moment ^iare- lor lor ori ce întâmplare fie ea de mare, sau de mică însemnătate? Da, am pute sei imităm dar ne place comoditatea, ne place a ne subtrage dela muncă, aruncându-o de pe unul pe altul. Premițând acestea să vin la object. Văzând, o. redacțiune, că dela adunarea gene- rală a despărțământului al VH-lea al „Asociațiunei Transilvane pentru literatura și cultura poporului român⁰, care conform anuncielor făcute prin ^iare s’au ținut anul acesta la 3/15 luniu în opidul mun- tean Offenbaia, — Șic veȘând, că o peană mai de- prinsă, dela acei bărbați inteligenți, cari au onorat cu presența 0. Dior aceea adunare, nu raportează nimic la nici un Șiar, ceea ce trebuia imediat a o face, îmi permit, deși așa târziu a Vă raporta în următoarele: în preseara adunării biroul despărțământului, sosind în opidul Offenbaia au fost întimpinat la marginea orașului din partea comitetului arangiator, de unde au fost conduși la locurile anume destinate. Duminecă la 3/15 luliu la 7 oare s’au început servițiul divin, pontificat din partea președintelui despărțemântului a părintelui ppresbiter al Abrudu- lui loan Gali cu asistența celor 4 preoți, sub durata cărui servițiu biserica a început a se umplea parte cu parochieni, parte cu oaspeți în cât biserica deși e destul de spațioasă totuși abia a încăput pe toți. La finirea servițiului divin s’a celebrat un prea frumos parastas în memoria neuitatului Archiepiscop și Metropolit Marelui „Andreiu bar. de Șaguna⁰. La sfârșitul parastasului părintele administra- tor protopresbiteral al tractului Lupșei loan Dan- ciu, emoționat și cu o voce sonoră în o cuvântare foarte frumoasă, desfășură activitatea Marelui băr- bat pe terenul bisericesc, școlar și politic. Cu privire la asociațiunea noastră între altele amintesce, că de nu era Marele Șaguna poate n’am avea astăzi această instituțiune atât de folositoare națiunei etc. Cu prilegiul acestei cuvântări se pu- tea ceti de pe fețele celor presenți, udate de la- crămi, adunca lor durere pentru perderea cea de de tot prea timpurie a unui bărbat atât de mare. Da, On. redacțiune, perderea acelui Mare băr- bat, carele ni-a scos dela întunerec la lumină, lipsa acelui Mare bărbat, carele prin atâtea furtuni ne-a condus națiunea, pe Și ce merge să simte tot mai tare, și cu cât ne vom depărta mai mult de El. sionar, eu am văȘut și auȘit o ființă reală 1 îmi pare bine, că este așa, deși sunt acum cam rușinat, că am stat la îndoială. Nu face nimica, Cristian, bine că m’am scăpat de ideile mele. Eu n’am creȘut în esistența unei persoane prinse, pentru că ar fi tre- buit se presupun o temniță și un temnițer. Dar așa odaia aceasta a fost deschisă de doue părți când ai întrat dta pe aici și ai ieșit pe acolo, și, încât pentru temnițer, el nu poate fi altul decât cinstitul și devotul Stenson. — Baroneasa totuși a suferit aici o prinsoare mai mult sau mai puțin dură și cinstitul Stenson a fost. . . — Esistența prinsoarei nu este dovedita, și de cumva a fost, Stenson, pe semne n’a fost domn în Stollborg. Acum, fiind el singur aici, căci eu pre- supun, că dta nu ții pe Ulfilas de vr’un... — pi, ce vrei, domnule Goefle, dară aici este un mister, și ori și cum va fi, serios sau copilăresc eu am să-l descoper; dară, DumneȘeulel la ce gân- desc eu? Vremea trece, Puffo nu mai vine și eu îmi petrec cu facerea unui roman, precând ar trebui se gândesc la ceea ce am a representa! Mi-am gândit o, domnule Goefle, că, făcându-mă se mănânc, dta mă vei face se povestesc și se-mi uit de lucru! (Va urma.) După finirea acestei cuvântări președintele de- spărțământului' anunță celor presenți, că adunarea ’și va începe lucrarea la oarele 11 % de unde în cor- pore cei presenți au luat parte în o grădină era- rială la un dejun ce s’au oferit din partea opida- nilor din Offenbaia. La oarele 11 ’/ₜ fiind biserica, unde s’au ținut ședința, plină parte de membri ai asociațiunei, parte de alți oaspeți între cari o cunună frumoasă de doamne și domnișoare din Abrud, Roșia, Câmpeni, Bucium, Bistra etc. președintele deschide adunarea prin o cuvântare în care arată însemnătatea acestei instituțiuni binefăcătoare pentru înaintarea în cul- tură a poporului român. După cuvântarea de deschidere a președinte- lui, notariul cercual loan Muntean bineventează pe oaspeți în numele Offenbaienilor. Cuvântarea de deschidere și bineventarea asemenea a fost pri- mită cu aplause. La ordine a urmat raportul comitetului de- spărțământului despre activitatea sa în decursul anu- lui 1882/3, carele s’a cetit de secretariul despăr- țământului loan Târnăvean. După acest raport a urmat cassariul de- spărțământului părintele loan Todescu, paroch în B. Cerbu, despre banii încurși dela membrii asociațiunei în decursul anului 1882/3, din care ra- port s’a veijut că în decursul anului s’au încassat 106 fl. a. în urma acestor rapoarte, alegânduse o comi- siune de 3 în persoanele părintelui adm. ppresbite- ral loan Danciu, Dr. Absolon T od e a și loan Mun- tean, pentru încassarea tacselor dela membrii ordi- nari, înscrierea de noi membri și ajutători, se sus- pende ședința pre 15 minute. Redeschi^ânduse ședința, referințele comisiunei părint. admn. loan Danciu raportează, că dela membri asociațiunei s’au încassat ca tacsă 20 fl., v. a.; dela membrii nou înscriși 42 fl, v. a. și dela aju- tători 22 fl. 50 cr. v. a. Raportul acesta cu plă- cere se ea la cunoscință. Următoarea adunare generală a despărțământu- lui pre anul 1884 s’a hotărit în Vidra. După acestea urmează declamările insinuate anume, domnișoara părintelui protopresbiter loan Gali, Neti Gali „Movila lui Burcel." 2 Studentele de classa a III gimn. Virgil Todescu din B. Cerbu „Domnul țări și amanta⁰ și a 3-a Enea Gherasim din Câmpeni. „Ce ne lipsesce,⁰ caii declamări au fost aplaudate. Ne mai fiind altceva la ordine, președintele prin o cuvântare în carea mulțămesce oaspeților pentru participarea în un așa frumos număr la aceasta adu- nare, necruțând nici apese nici osteneală, declară adunarea de închisă. Părintele adm. loan Danciu mulțămesce în nu- mele Offenbaenilor pentru onoarea ce li s’a făcut prin această adunare a despărțemântului ținută în acest loc. Cătră 4 oare d. amea