Sibiiu, Sâmbătă 23 Iulie (4 August 1883.) Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 Inni 8 fl. 50 cr„ 8 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl pentru atrilnitate pe an 12 fl., 6 Inni 6 fl-, 3 luni 83. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnletrațiunea tipografiei arohldleoesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele știut a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refnsă. — Articulii nepublicați nu se Înapoiată, IN8ERȚIUNILE Pentru odatA 7 or., — de do a 6 ori 12 or., — de trei ori 15 or. rândul on litere garmond — ți timbru de 30 ar. pentru Se-oare publicare. „Inundările naționalităților." Beție mai mare politică nu credem, că se poate de cum se manifestează în articolul ce reproducem după „Magyar Polgâr," foaie oficioasă a guvernului unguresc. Ori și ce puteam presupune dela ^iare maghiare, dar nu beție politică sau modalitatea, cu care vor ele se întimpine „inundările naționalițăților", pe care le au găsit înainte cu o mie de ani aci; căci cele, care au venit mai târziu nu sunt a se lua în considerațiune. într’o mie de ani aproape maghiarii au umblat, precum se vede, după alte lucruri și acum în 24 de oare vor se creeze o națiune ungurească „genetică," ma- ghiarizând „domesticii proprietarilor" și prin ei „sate întregi". Nu va ride cine va ceti și au<^i, ce- tindu-se astfel de idei necălite? Nu trebue se fie îngrigit ori și cine de sănătatea minții acelora, cari vor ca oameni linisciți, cari își caută de aface- rile lor ^ilnice, se fie declarați de „agitatori", căci nu vor să se maghiariseze? Românii cel puțin, cari încă se numeră între naționalitățile nemaghiare, se vor vedea siliți, sau⁻ se apeleze la spriginul poliției sau al procurorului de stat contra „pașilor agresivi" recomandați de „M. P.“, sau se ceară, ca autorii articolului și aderenții lui se fie închiși în casa de sănătate. Ca cetitorii se aibă ocasiune a vede, că nu esa- gerăm lucrurile, poftească și cetească cele ce ur- mează, traduse după numitul ^iar oficios din Cluj: „Pedeca cea mare a intărirei Ungariei ca stat este, că în această țeară se pot ivi inundări de na- ționalități contrarie ungurului, și ungurismul nu face absolut nimic pentru nimicirea acelora. Românul, croatul, sasul, șerbul, rusniacul toți invidiează pe maghiar. Și deși nu îndrăsnesc a păși contra lui pe față, cu atâta mai mult i sapă groapa pe ascuns. Este timpul ca societatea maghiară și statul maghiar se pășească serios în acțiune contra acestor inundări • de naționalități. Mai vedem, că naționalitățile fac pe unele lo- curi și cuceriri pe contul maghiarismului, spre esemplu pe Câmpie (?). Aceasta este rușine pentru unguri. Ungaria este a ungurilor. Acestui princip trebue să-i câștigăm valoare, să devină ungur tot cine voesce se aibă drepturi politice, economice și sociale. Trebue se înființăm în țeară o putere centrală, care se conducă interesele maghiarismului pe teren social. N’ajunge se strigăm numai în Șiare și se indi- căm unde este periclitat maghiarismul. Ar tre- bui se pășim la acțiune pentru delăturarea pericolului. Și maghiarismul are drept ca pe terenul coroanei unguresci față cu inundările inimice străine se pășească agresiv. Și aceasta este nu numai drept, dar și dato- rință, căci așa putem învinge atracțiunea, ce eser- citează statele vecine asupra naționalităților din această patrie. Dacă aruncăm o privire asupra cartei etnogra- fice, vedem pe unde se estind naționalitățile singu- ratice. Prima problemă este, că preste tot locul, unde maghiarismul vine în atingere cu naționalități străine, se ne silim a înmulți puterea espansivă a maghiarismului. Un asemenea organ ar fi acuma Reuniunea Cian- găilor, care și pănă se va organisa mai bine, poate des- volta activitate în privința aceasta. Această reuniune ar trebui se caute, cari sunt locurile, unde întărirea maghiarismului este a se privi ca problema statului. Chemarea ei ar fi se caute mijloace și se prepare rea- lisarea ei dacă se poate pe cale socială, ear dacă nu, pe cale legislativă sau. cu puterea esecutivă. Rola de începători cade asupra proprietarilor. Proprietarii cei mari chiar și pe locurile locuite de naționalități sunt maghiari. Dacă VOT vrea SeriOS, pot maghiarisa foarte ușor întreaga comună, căci existența materială a poporului așa (jicend dela ei atârnă. N’au se facă altceva, decât se maghiari- seze SCOala din sat. Se nu sufere în sat preot sau învățătoriu inimic maghiarismului. Se atragă asu- pra acestor agitatori naționali atențiunea locurilor competente, ca să-i scoată din post ca pe nisce vrăj- mași ai patriei. Ar mai pute promova maghiarisarea comunei și prin aceea, dacă ar colonisa pe locurile lor po- pulațiune pur maghiară. Prin aceasta față cu na- ționalitățile străine ar câștiga servitori credincioși maghiari, cărora le pot încredința rolă însemnată în ce privesce maghiarisarea poporului de rând. Maghiarismul față cu elementele naționalităților are preponderanță intelectuală; din aceasta de sine ur- mează, că servitorii maghiari trebuesc puși pe treaptă mai inaltă decât cei ce n’au buze unguresci. (ebbol onkent kovetkezik, hogy a magyar cseledseget fo- lebe helyezteti a nem magyar ajkuaknak). Fiecare servitoriu maghiar poate fi învățâtoriul valachului sau rusniacului subordinat lui. Astfel domeniile pot fi puse pe picior unguresc și pe locurile locuite de naționalități. Și dacă domeniile se vor maghiariza împreună cu toate ce-i aparțin (dinpreună cu cânii, porcii, gâsce, rațe, găini, cocoș, oi, bivoli, boi, vaci, cai, ect. ect. N. tr.) atunci ușor vom maghiarisa poporul din sat. Trebue numai se ne desbrăcăm de indiferentism și maghiarismul va cuceri întreagă țeara". Revista politică. Sibiiu, to 22 Iulie. Scirea, că puterile s’ar fi înțeles a învita pe trimisul României din Londra la o conferență, care va avă se statorească modalitățile ratificațiunei ce- stiunei dunărene, cetim în „P. LI.", oă se susține. Dacă, adauge același ^iar, scirea aceasta se consta- tează, numai încape îndoeală, că România a străbă- tut cu voința sa de a fi convocată la conferență în cestiunea Dunării, pentrucă activitatea trimisului României cu anevoie se va mărgini numai a parti- cipa la o formalitate. în cașul acesta oficiul nostru de esterne sau că este păcălit, sau că earăși s’a ră- tăcit în vre-o prevenire, prin care se va altera în- treaga sa atitudine de pănă acum în cestiunea prea- cunoscută. Nu este de mult de când „Unita cattolica" și-a permis gluma de a substitui imperătesii și reginei noastre Elisabeta o epistolă adresată reginei Italiei Margareta și a o și publica. împărăteasa și regina în forma unei escuse pentru rămânerea contra -visi- tei din partea părechei împărătesei austriace la cur- tea din Italia, țlice, că contra-visita de aceea nu s’a făcut, pentru că din partea italiană s’ar fi condiți- onat ca visita să se facă în Roma. Pentru împărăteasa însă împregiurarea aceasta este o piedecă, care nu se poate delătura. Ea ’și aduce aminte, că Napoleon I. în anul 1809, a emis din Schonbrunn un decret, prin care s’a delăturat puterea papii; cu toate acestea Austria „eguduită" de victoriile estraordinare ale lui Napoleon, atunci prea concesivă, a dat lui Napoleon o princesă austriacă de soție; a suferit ca fiul aceleia să poarte titlul „regele Romei", și sfârșitul a fost, că regele Romei a murit în același palat, în care fu subscris decretul contra papei și că Napoleon a șețlut prins mai întâiu în Elba apoi în St. Helena, pentrucă a prins pe papa; de asemenea Napoleon III, îndată după nascerea fiiului seu a declarat răsboiu Austriei și papei, „căci Austria și papa au împărtășit totdeauna FOIȚA. Cristian Waldo sau GÂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franfozesce de E. B.) (Urmare). „într’aceea tinera păreche urma încercările sale de civilisațiune în dominiul său. Baronul era as- pru în contra abusurilor, el alunga fără milă oa- menii netrebnici; dară el ’și suprimase rușinosul abiceiu de a biciui lacheii și rămășițele umilitoare a robioi țăranilor săi. Deși Dalecarlianul este în deobște bun, amic al luminei, el nu este nici de- cum. La mulți dintre țărani le cădea greu a pre- fera dignitatea personală vechilor abusuri. „într’o ^i, în adevăr o ții nefericită, baronul a fost nevoit prin afacerile sale a merge la Stokbolm și fiindcă era timpul ploilor de toamnă, ce face drumurile grele, adese inpracticabile, el a trebuit să-și lase nevasta în castel. Reîntorcându-se la două săptămâni, baronul Adelstan fu ucis în văgă- unile dela Falun. El a fost călare, și în nerăbda- rea sa de a revedea pe scumpa sa Hilda, a plecat înainte, lăsând oameni săi să-și isprăvească prânzul care-i părea prea lung. El abia era de treizeci și trei de ani. Văduva sa era de două (Jeci și patru. „Omorul acesta a făcut mare sgomot și-a um- plut toată țeara de spaimă. Deși pasiunile Dale- carlianilor noștri sunt în anumite localități în de- stul de selbatice, deși în părțile aceste spre munți duelul norvegian cu cuțitul, are încă mulți parti- sani, omorul laș și misterios mai că n’are esemplu. Niminea nu îndrăznea, ba nici nu putea acuza pe cineva din țeară. Să făcură investigațiuni zadarnice. Nește minori streini au dispărut pe atunci fără ve- ste din Falun. Niminea nu i-a putut prinde. Ba- ronul Adelstan n’a fost jăfuit. 0 singură persoană pe lume asta a avut interes al delătura. Unii nu- meau în ascuns pe baronul Olaus; cei mai mulți însă au respins cu indignație o asemea bănuială, tatăl meu mai ântâiu. „Baronul Olaus s’a arătat foarte desperat de moartea fratelui său, el a alergat în țeară, a plâns poate ceva prea mult, în fața lumei, și a arătat cumnatei sale devotamentul cel mai sincer. Toată lumea a recunoscut aceasta, numai ea nu, ea Pa primit cu o răceală estremă, și l’a poftit după câ- te-va oare a o lăsa singură cu durerile sale, cari nu putea îngădui vre o mângăere. Baronul a ple- cat, spre marea părere de rău a servitorilor, pe care îi câștigase. îu seara plecărei sale, micul Ha- rald, fiiul baronesei fu cuprins de convulsiuni și a murit în aceeași noapte. www.digibuc.ro „Adusă la estrem prin lovitura cea din urmă a soartei, nefericita maică a uitat toată prudența și a acuzat în gura mare pe Olaus, ai fi otrăvit copilul după ce au ucis pe bărbatul său, pentru ași însuși averea întreagă. Țipetele ei au isbit zidurile, dară au rămas fără răsunet. în apropiere nu era nici un medic, pentru a constata soiul morții copilului. Nici un servitor n’a voit se caute dovedi îu contra ba- ronului Olaus. Păstorul Mickelson, care făcea praesă medicală în parochie, a declarat, că Harald a murit precum mor copii cei mici, în crizele dentițiunei și că sermana baroneasă este în nedrept și alienată, ceea ce vai! este foarte cu putință. „Baronul Olaus n’a fost prea departe, când a primit scirea acestui eveniment. El s’a reîntors în- dată și părea a împărtăși din toată inima durerea ba- ronesei. Ea l’a grămădit cu blăstemuri, la cari densul nu-i respundea decât cu surise de o tristeță sfâșietoare. Toată lumea deplângea pe văduva, pe maica, pe alienata! Niminea n’a acusat pe generosul răbdătorul, simțitorul Olaus. Poate că pe el îl de- plângea mai mnlt ca pe ea, fiindcă supoartă rușinea bănuelilor ei; de bună samă, lumea l’a admirat, vă- zând, că în loc de a se irita, el se plângea într’un ton plin de delicateță, oferind baronesei Hilda de a remâne în apartamentul său din castel și de a trăi cu el ca o soră cu un frate. Eu, deși sânt convins, că baronul este un mișel mare și că n’a regretat pe nepotul său, totuși nu cred, că este așa un monstru 336 TELEGRAFUL ROMAN. bucuriile, persecuțiunile și suferințele obstesce una cu alta®. Urmarea a fost că tata a fost umilit laSedanși fiul a murit ucis de Zuluși. Pe scurt, epistola întreagă este o perifrasă a vechiului proverb: Qtti mange du Pape, en meurt (cine mânca din papa, moare) și în- cheie cu aceea, că împărăteasa de frica unei astfel de sorți este gata, „mai bucuros a suferi ori și ce decât a pune piciorul în Roma și în vechiul palat apostolic, în Quirinal®. „La Libertâ“ s’a folo- sit de gluma foaiei vaticanice și a publicat de ase- menea un respuns neveritabil din partea reginei Margareta, întorcând sulița și reducând nenorocirea lui Napoleon I la volnicia lui față cu voința națiu- nilor, care a creat Italia, și aduce aminte, că Napo- leon III a că^ut numai după ce a pășit ca apărător al puterii lumesci papale. Regina încheie, fireșce, invitând pe împărăteasa și țiicândui se se plece înaintea providenței și să meargă la Roma. Noi, (lice „N. fr. Presse“, n’am fi luat notiță de Romanțul acesta, dacă nu am fi devenit objectul atacurilor celor mai vehemente oficioase, pentrucă am îndrăsnit a ne esprimă unele păreri asupra ne- suințelor de a face din Austria earăși instrument pentru politica vaticană și dacă nu s’ar fi respins fie-care avertisement în privința aceasta, cualifi- cândul de fără de substrat. Ce să întâmplă însă? „Linzer Volsks-blatt,® organul episcopului Rudigier, apare ca și când ar lua învențiunea farului „Unita catolica® de bani buni și tipăresce așa (hea epi- stolă a împărătesei, pe lângă observarea pompoasă, „că epistola majestății sale a umplut’o cu adevărată bucurie și că așteaptă, că ea (epistola) va stirni aceleași simțeminte în fie care austriac catolic și patriotic.® Dacă și-ar fi permis aceasta o toae liberală! cum ar fi venit „Wiener Abendpost® cu un „Dementi® și cum ar fi strigat „Vaterland® că să subminează venerațiunea și simțemintele cătră dinastie! Dela Petersburg se telegrafează, că fiarele se ocupă în toate filele cu cestiunea polonă. Organul lui Acsacot este mulțămit cu denumirea lui Gurco, doresce ca elementele nepolone se se se- pareze de regatul Poloniei și centrul administra- țiunei să se strămute dela Varșovia la Kiev. Prin aceasta conceptul politic și istoric „Polonia® s’ar reduce la unul curat etnografic. Sciri primite din Dalmația, cetim în „Românul®, spun, că situațiunea din Albania este departe dea fi neîngrijitoare. Eacă ce spun aceste sciri, pe care le găsim în Italie: pilele și săptămânile trec; Hafiz-pașa nu se reîntoarce la Scutari; se (jice chiar, că, de vreme ce pacificarea este completă, precum afirmă, nimic nu ’l-ar împedeca dea se reîntoarce cu cele două- 8pre-<^ece batalioane și trei baterii de artilerie. Dar, în loc dea să reîntoarce cu trupele sale, s’a împrăștiat sgomotul, că generalul turc arde sa- tele triburilor resculate și ai căror locuitori se află prin munți. Coloane groase de fum și focurile ce se văd dau acestor preocupări toată aparența ade- vărului. în drumul lor, coloanele turcesci au adunat o mulțime de voluntari musulmani, pe cari pofta de pradă nu-i lasă nici o dată nepăsători: tocmai acești voluntari sunt groaza ținuturilor pe care le ocupă armatele turcesci. Se pare, că triburile, care au primit cu bine coloanele turcesci, încre^endu-se în făgâduelile ma- reșalului Assim, au regretat amarnic încrederea lor; satele le-au fost arse și prădate. și caracterul seu nu mi a părut nici când cutezător | destul spre a comite asemenea crime. Baroneasa era prea ispitită și prea ecsaltată pentru a privi lu- crurile cu sânge rece. Ea l-a acusat a fi făcut să moară, tată, frate și nepot; apoi ea a luat deodată o hotărîre ciudată, ce eu o privesc drept act de resbunare și de desperare și drept resultat a unei inspirațiuni rele. „Ea a adus judecătorii și oficerii cantonului și în fața casei sale întregi a declarat, că se simte gra- vidă și că pretinde manținerea tuturor drepturilor de moștenire a copilului, a cărui mamă și tuto- reasă naturală are ea să fie. Ea a făcut declarați- unea aceasta cu o mare energie, anunțând hotărirea de a pleca la Stockholm, spre a efectul constatarea stărei sale, pănă la nașcerea copilului. „— Este foarte nefolositor a te obosi și a te espune accidentelor călătoriei, respunse baronul Olaus, care ascultase declarațiunea aceasta in liniștea cea mai mare. Eu accept cu multă bucurie speranța a vedea reînviind posteritatea mult iubitului meu frate, pentru a consimți la disensiuni nouă. Eu văd că presența mea te neliniștesce și te irită. Eu nu vo- iesc ca să se (lică, că prin voia mea, s’a înrăutățit situațiunea fatală a spiritului dtale. Eu mă retrag și n’am să revin aici, pănă după nașcerea copilului dtale, dacă este adevărat, că nu-ți faci ilusiuni în privința stărei dtale. El a luat ostatici și este vorba de a’i duce pe aceștia la Scutari. Nici n’ar putea comisariul estra- ordinar al Forței se comită o mai mare greșală. Asprimele esercitate asupra câtor-va triburi au provocat deja represalii sângeroase; locuitorii unui sat distrus din temelii s’au năpustit asupra trupe- lor și au rănit și omorît vre-o cinci-(leci de oa- meni. Ast-fel dar insurecțiunea nu este năbușită și s’ar putea foarte bine ca Albanezii să mai preocupe lumea încă câtă-va vreme. Cassagnac despre principele Napoleon „Newyork Herald® conține, după „Resb.“,o convor- bire interesantă dintre corespondentul acestei foi cu d. Cassagnac. Corespondentul a început prin a întreba; — Când a’ți semnalat apropierea unei nouă de- monstrațiuni jeromiste, a’ți conchis la aceasta dela alte evenimente de asemenea natură din trecut, sau a’ți avut informațiuni positive? — Am avut informațiuni serioase și positive. — Atunci credeți într’un nou manifest? — Dacă ar muri cornițele Chambord, puteți fi siguri că principele Jerome va publica unul. — Stați în relații cu principele ? — Stau în relații politice. Principele să apropie acum de grupul meu imperialist. El și-a schimbat politica în ultimele trei luni; el a încetat să ape- leze la radicali și avansează membrilor dreptei. Ei ar merge poate cu dânsul, ca și mine, dacă atitudi- nea lui față cu biserica n’ar provoca bănueli. — Am cuvinte să cred, că principele a făcut mult spre a împăca biserica catolică, sau că va face aceasta în curând. Am dreptate oare? — Da, respunse Cassagnac — A făcut ceva și va mai face. — în public? — Da! El se va declara în favoarea libertăți, instrucțiunei — pentru noi aceasta e o afacere im- portantă. — Ce șanse au regaliștii? — Ei pot spera numai de a veni la putere printr’o eroare a principelui Jerome; dar ei clocesc ceva și temându mă, că principele prea întârzie, am scris articolele din „Pays®. — Sub aceea eroare a principelui înțelegeți, nelucrarea sa? — Negreșit. — Unele frase din articolii d-v. s’au interpre- tat cam ca o declarație orleanistă. — Pe un om ca mine nu trebue să’l judece cine-va după câte-va frase. N’am nimic a face cu orleaniștii. Nu mi place sistemul lor, fundat pe un regim parlamentar, după a mea părere nu se po- trivesce cu țeara noastră. Stau mai aproape de co- rnițele Chambord de cât de cornițele de Paris. Dar sunt și voiu remânea imperialist și autoritar. Fran- cia vrea biciul lui Ludovic XVI și nu umbrela lui Ludovic Filip. Țin mai mult la țeară de cât la partida mea, căci persoanele sunt nimic, principiile sunt tot. Acela, care acceptă principiele mele, poate conta pe spriginul meu. — Permiteți să public ceea ce mi-ați vorbit? — Negreșit. Nu mă sfiiesc de a vedea publi- cate cele (lise de mine. „Olaus a plecat în adevăr, picând cătră toată lumea, că el nu crede nici un curent de graviditatea aceasta, dară că el n’are nici o grabă a întră în posesiunea moștenirei sale. „— Eu, ușor pot concede, adause el, bunei- cuviițe și ecsaltațiunei neliniscitoare a cumnatei mele, un an dacă este de lipsă, după-ce se dovedesce adevărul. „Așa a ^is el cătră tatăl meu în Stockholm, unde s’a reîntors îndată, și eu îmi aduc aminte, că tatăl meu i-a împutat escesul de încredere și de de- licateță. El a gândit, că baroneasa Hilda a nă- scocit copilul acela postum. Nu este întâiași dată, că o văduvă a substituit un moștenitor pentru a despoia pe moștenitorul legitim de drepturile sale. Baronul a respuns cu o blăndeță nemărginită: „— Ce vrei! Eu sunt sătul de bănuielile odi- oase, cari femeia aceasta înverșunată le adună pe capul meu. Desmintirea cea mai bună, ce i-o pot da, este, a arăta un desinteres escesiv și chiar, pen- tru ca ura ei se nu mă urmărească pănă aici, nu pot face alta pănă la o schimbare a lucrurilor, de- cât a călători. Va urma.) Projectul de lege pentru scoalele medii. (încheere.) §. 85. Cunoacințeie pentru fiecare specialitate din obi- ectele prescrise in minim se cuprindă: 1. Limba și literatura maghiară (gramitică și stilistică), privire asupra cursului literaturei maghiare și a desvoltărei naționale, și cunoascerea autorilor mai însemnați. 2. Elementele filosofici. Preparare bună în pedagogie. Cunosciința istoriei mai noue a pedagogiei. §. 66 Din considerarea cunoscințelor speciale se cere. 1. Ca respectivul din două sau trei obiecte din scoa- lele medii, cari compun un ciclu, se dovedească pregătire, din care se fie evident, că și-a câștigat materia și cunoscin- țele pentru propunere și ’și pricepe scientific specialitatea. 3. Esaminarea din fie care obiect se estinde asupra materiei pentru toate 8 clasele. § . 67. Ordinea esamenelor prescrise în §§ precedenți, împărțirea obiectelor de învățământ, gruparea lor și mesura cunoscințelor din singuraticele obiecte, le va stator! ministrul prin statut special, consultând comisiunile esaminătoare. § . 68 Individul respins pentru nepregătire suficientă, nu poate fi admis la repețirea esamenului înainte de un an. § . 69 încât au valoare în patrie diplomele de profesori câștigate la universități nemaghiare, asupra acesteia din cas în cas decide ministrul ascultâd și opinia unei comisiuni esaminătoare din patrie; în tot cașul înse se va pretinde, ca respectivul se documenteze o pregătire conform §§-filor pre- mergători, și se aibă testimoniu despre studiile obligate la uni- versitățile din patrie pentru esamenul de cualificațiune. (Propunerea Esc. Sale Miron Romanul: Pentru cualificareu profesorilor aplicabili esclusiv la scoalele confe- sionale, confesiunile pot organisa și ele după usul de pănă acuma comisiuni organisătoare; înse disposițiile §§. premer- gători 61—69 se estind și asupra acestora. încât nu ar pută produce asemenea testimonii, se va îndruma a face esamen supletoriu din studiile, cari-i lipsesc. § . 70 Limba esamenelor de cualificațiune e cea ma- ghiară. Ministrul de culte și instrucțiune publică se imputer- nicesce înse, că în 10 ani dela intrarea în valoare a acestei legi, la raportul motivat al respectivei confesiuni se dea concesiune estraordinarie ca esamenele de cualificațiune din unele sau din toate obiectele, se se poată face și în altă limbă. însă în aceste cașuri punctul 3 din §. 63 și §. 65 punct 1 sânt normative. Capitolul V. Disposițiuni mieste. § . 71 Natura juridică și caracterul scoalelor romano- catolice, cari stau sub disposiția și immediata conducere a ministrului de culte și instrucțiune publică, asemenea și a tuturor scoalelor medie esistente. remâne intactă prin acea- stă lege. Asemenea intactă remâne și natura juridică și caracte- rul scoalelor medii, cari nu stau sub disposiția și immediata conducere a ministrului de culte și instrucțiune publică, încât acelea nu se modifică espres prin această lege. § . 72 Un stat strein, cetățean nemaghiar din alt stat, asemenea o societate compusă din cetățeni nemaghiari, sau o societate cu residența în streinatate, subdespărțămintele ace- steia din patrie, cari stau în dependență dela societatea cu residența în străinătate respective dela presidentul aceleia nu polițe înființa sau susțină nici un feliu de scoale medii. Prin disposițiile aceastea nu se alterează întru nimica legăturile ordinilor monachale romano - catolice, cari curg din organisarea bisericească și se referesc numai la afaceri bisericesc! — ordini recunoscute prin lege, cari se ocupă cu instrucțiunea. Actualele scoale medii confessionale, cele susținute de jurisdicțiuni, comune, corporațiuni sau singuratici, asemenea confesiunile și bisericile nu pot primi nici cere ajutoriu și sucurs material dela staturi streine, și dela domnitorii sau guvernul acelora la nici un cas. Dela singuratici sau cor- porațiuni încă numai atunci, dacă ajutoriul nu-și reservă nici un drept față cu conducerea și planul institutului, și nu pun nici o condiție. § . 73. Ministrul de culte și instrucțiune face în tot anul raport la dietă despre starea învățământului în scoalele medii, și tot la trei ani așterne conspect detaiat. § 74. Cu esecutarea acestei legi să însărcinează mi- nistrul de culte și instrucțiune puclică, inse disposițiile ace- stei legi nu se vor aplica pentru anul scolariu curent. Varietăți. * (Dar.) Majestatea Sa s’a îndurat prea grațios a dărui bisericei romano-catolice din Bălan 200 fi. pentru restaurarea bisericei, a casei parochiale și scoalei. * Archiducele Wilhelm a avut la masa ce a dat în Timișoara la 2 August n. pe toți generalii și oficierii din statul major. în 3 August n. ar- chiducele căletoresce preste Arad în Transilvania. www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 837 * (în comisiunea de re ambulare) a frun- tariilor ungaro-române s’a ivit mai multe diferențe, cari, in cea mai mare parte s’au aplanat. Diferența cea mai considerabilă este în privința muntelui „Pietrile roșii." în privința muntelui acestuia aflăm, că membrii ro- mâni din comisiune, cu toate că semnele fruntarie- lor s’au aflat, pretind strămutarea fruntariei cu cinci sute de jugeri mai departe. Și în privința „Cibleșului" au fost oare care divergențe, în cele din urmă comisiunea asupra acestui punct s’a înțe- les. Comisiunea a remas în Borszek doue «Jile, cu scop spre a desbate cestiuni meritorice. De acolo a plecat pentru reambulare preste Bekaș, Ciuc și Ghimeș, cătră Oituz. (Manevrele corpului XII. din anul acesta) vor ave loc astfel: Dela 1 pănă la 7 Sep- temvre divisiunile XVI și XXXV, 24 batalioane, 12 «ssadroane și 1 regiment de artilerie campestră în- tre Sighișoara și M. Oșorheiu. în 6 și 7 Septem- re manevre în corpuri la M. Oșorheiu contra unui inimic marcat. * (Manevre.) Alaltăeri s’au început manevre mai mari între Cisnădie și Sadu, cari au ținut și eri noapte. De eri s’au adaus la infanterie trei ba- terii din regimentul 8 de artilerie. Manevra se con- tinuă pănă eri după amea^i când trupele s’au întors. * (Necrolog). Dela Alba-Iulia primim urmă- torul dureros anunț funebru: Cu. inima pătrunsă dedurere aducem la cunos- cință trista scire, cumcă fra-tele resp. nepotul, un- chiul, cumnatul și verul nostru Nicolau Mărgineanu, c. r. locotenente în reservă în regimentul de infanteria Frideric Wilhelm Ludovic mareduce de Baden Nr. 50 și profesor la preparandia gr. or. din Caransebeș a repausat în 21 Iulie 1883 la 6 oare după amea^i în etate de 33 ani dupe ce suferise de o boala mai indel agată. Un caracter firm, o inimă nobilă și zeloasă s’a perdut din mijlocul nostru și al amicilor sei. Osămintele repausatului se vor astruca în ci- miteriul gr. or. la biserica din suburbiul Maieri în 23 luliu 1883 la 5 oare d. m. dela locuința Nr. căsei 156 în strada lui Szecsenyi. Fiei țerina ușioară și amintirea neuitată! Iba lulia în 22 Iulie 1883. Anna Moldovan n. Mărginean, Maria Bozor, ca surori Mihai Mărgineanu ca frate; Pavel Mărginean, ca unchiu Anica Jancu, Ev a Bran, Nicolau Mărgineanu, Alecsandrina, Savi, Todea Mihaiu, Sanda Pecurariu, ca veri loan Moldovan, Niculau Bozor, ca cumnați. Maria Low n. Moldovan, Helena, Alexandrina, Niculau și loan Mol- dovan, ca nepoți de soră. * (Necrolog). Dela Cluj ni se trimite urmă- torul anunț funebru: Subscrisii, ca frați, gineri, nepoți, strănepoți și cuscrii cu inima înfrântă de durere anunță tuturor amicilor și cunoscuților încetarea din viață a scum- pei și neuitatei lor soră, resp. mamă, soacră bună, străbună și cuscră a Văduvei ELENA TEU.ȚANU născ. MUNCACIU care și-a dat nobilul său suflet în mânile creatoriu- lui Mercuri în 20 Iulie 1883 st. v. la 7 oare dimi- neața în urma slăbiciunilor bătrâneței în al 801ea an al etăței și 35-lea al veduviei sale, provă^ută fiind cu sântele taine ale bisericei române gr. or. înmormântarea rămășițelor pămentesci ale mult regretatei defuncte se va îndeplini Vineri în 22 Iulie 1883 st. v. (3 August st. n.) la 4 oare p. m. după ritul și în cimiteriul bisericei gr. or. din loc dela casa bunului său ginere Mihail lanchi din strada Linczeg, Nr. 2., la care sunt rugați a participa toți amicii și cunoscuții. Parastasul pentru odichna și fericirea nobilului seu suflet se va celebra Sâmbătă în 23 Iulie 1883 st. v. la 9 oare a. m. în biserica română gr orien. din loc. Fiei țerîna ușoară și memoria eternă. Cluj la 20 Iulie 1883 st. v. Frații: Simion și Vasiliu Muncaciu. Fiicele: Maria, Anna, ved. preot. Elena și Eudochia. Gineri: Vasiliu Boșescu, protopr. gr. or. Mihail Janchi, pardositoriu. Constantin Nasta, pardositoriu. Nepoții: Maria. măr. George Janoviciu, Anna, ved. preoteasă Oltean, Andreiu, Demetriu și Aurelia Janchi, Tuliu Boșescu, paroch gr. or. în Apahida cu consoarta Anna Macsim. Elisaveta, măr. Dr. Aureliu Isac, Au- relia, Corneliu, Maria, Amalia și Bomul Boșescu, Va- siliu și Maria Lăpusteanu, Maria, Elisa, Victoria, Lucreția și Constantin Nasta jun. Strănepoții: Victoria, Eugenia și Nicolau Joano viciu, Valeria Boșescu, Aureliu Isac junior și Maria Olteanu. Cuscrii: loan Boșescu, paroch gr. or. și losif Stă- nescu, capei, gr. or. în Gy. Oșorheiu. Ved. Elisabeta Isac, Dr. Aureliu Isac, advocat, Ștefan Nasta, cucons. Maria PScurariu. * (0 distincțiune meritată.) O telegramă din Berlin ne a anunțat filele acesta, că împăratul Germaniei a conferit dlui loan Calenderu, Crucea ordinului Coroana Regală cu placă. Această, naltă distincțiune e bine meritată, mai ales când ne gândim la delicata și complicata misiune ce a avut d. Calenderu la Berlin și la resultatul satisfă- cetor, putem calice strălucit, ce a obținut cu toate dificultățile juridice și tripotagele viclene ale lui Kaufmann. Pe lângă misiunea sa în afacerea re- scumpărărei C. F. R., d. Calender a sciut se apere interesele țerei ori de câte ori s’a ivit ocasiunea și prin atitudinea sa corectă și strict legală a contri- buit foarte mult la consolidarea relațiunilor noastre financiare cu Germania și la ridicarea creditului no- stru pe piața Berlinului. D. Calender merită deci pe lângă distincțiunea ce i s’a conferit mulțumirile țerei sale. „Resboiul". * Dela Blaj primim următoarea scrisoare : Dom- nule Redactor! Subscrisa vă roagă cu toată onoarea ca se binevoiți a suscepe în coloanele farului Dvoa- stre șirele aceste, ca ele se ajungă cât se poate mai curend la cunoscința celor interesați: Escelenția Sa D. ministru reg. de culte și in- strucțiune publică a revocat măsura comisariului seu, prin care la gimnasiul nostru era oprită estradarea testimoniunlor pre. an. scol. 1882/3. — prin urmare școlarii, cari voiesc ași ave testimoniile, și-le pot primi îndată. Blaj, 2 August 1883. Direcțiunea gimnastului superior gr. cat. * (F oc.) în Brețcu a isbucnit în noaptea dela 20 spre 21 Iulie un foc înfricoșat, care în 21 după amea^i încă nu a fost suprimat. * (Coier a) piarului „Egyetertes" i sa telegra- fat din Csikszereda, că la băile din Tușnad a murit un birjar dm Brașov de cholera nostras. * (Cum se scie mângâia omul.) Moare un om, lăsând după sine multe detorii. Mare jale pentru moartea lui, și mai cu seamă-l jăleau creditorii. Unul mai al lui Dumnezeu să duce la înmormânta- rea lui și suspina cu jale când se cânta pe glas 5 cuvintele din o stichiră: „Unde este acuma........... „bogatul sau săracul". Mergând a casă și-a scos cambiul din pult și a scris pe dosul lui: „Seva solvi în cealaltă lume în prima i dupăjudecata o ea de obște". Cum se sciu oamenii mângâia. * (Catastrofa din I schi a). Cadavrele celor nenorociți fură îngropate de soldați in morminte mari. Câte 500 cadavre întrun mormânt. Pe cadrave s’a pus var nestins și apoi pământ. Regele și miniștrii Depretis, Acton și Mancini au sosit în Casamicciola în 1 August n. în 2 Au- gust n. regele Italiei a visitat în Neapole spitalu- rile și a mângâiat pe cei răniți. în Casamicciola se lucră neîncetat la scăparea celor nenorociți. Mai multe persoane fură scoase vii de sub ruine, în 2 August n. au mai sosit o companie de artilă- rie și 200 lucrători la calea ferată și îngrigitori din spitalele militare tot spre scopul de a da aju- tor celor nenorociți. * (Academia Jocurilor Florale Car- men Sylva.) piarul „Petit Jornal de Toulouse" publică următoarele în numărul seu de la 8 luliu: „Credem a sei că, în ședința sa de eri seară, Academia „Jocurilor-Florale" a decernat scrisori de maestră al „Jocurilor-Florale" d-nei Carmen Sylva, pseudonim poetic și literar al M. Sale Reginei Eli- saveta a României. „Grațioasa suverană a acestui popor romăn, — atât de amic al Franciei — face deja parte dintr’o instituțiune poetică din miațLă-țli, a noastră, Felibrige. „Acum câte-va