Sibiiu, Joi 21 Iulie (2 August 1883.) Anul XXXI? tir. 83 TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 er„ 8 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Bfl. Pentru abonamente și ineerțiuni a se adresa la Admlnlitrațlunea tipografiei arohldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele s&nt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43, Epistole nefrancate se refuaâ. — Articulii nepublicați nu se Înapoiază. IN8EETIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 cr. rândul cu litere țarmond — ți timbru de 30 cr. pentru fie-care publicare. Nunta muntenegreană. Căsătoria între principele Petru Caraghiorghe- vici și principesa Zorea, fica principelui Nicolae al Muntenegrului, a atras atențiunea Ziaristicei în- tr’o mesură neașteptată. Se vede, că se dă o însem- nătate deosebită politică căsătoriei acesteia. Fără a întră în niscari aprețieri din parte-ne, pentru a ar&ta totuși însemnătatea politică a căsătoriei ace- steia și cetitorilor noștri reproducem aprețierile Zi" arului „P. Ll.“, un Ziar, cărui nu i se poate denega cunoscința tainelor politice, fiind un organ, care este în contact cu guvernul unguresc și cu cabine- tul de esterne din Viena. „P. Ll.“ în foaia de Luni seara Zi°e: Vulpea se pregătesce de peregrinagiu evlavios. Principele din Muntenegru s’a socotit se facă o vi- sită de omagiu sultanului și la Constantinopole se fac toate pregătirile de al primi tocmai așa de ser- bătoresce, cum fu primit principele Bulgariei Ce speră vulturul munților negri se aducă dela Constan- tinopole, nu suntem în stare a erui nici măcar apro- csimativ, deoare ce, ceea ce’i trebue lui mai mult, tot așa de mult ’i trebue și sultanului, adecă bani mărunți și pe lângă acestea la Constantinopole erau din vechime dedați, ca vasalii se aducă bani, nu însă ca ei sg capete. Intr’aceea ni se scrie despre combinațiuniie politice, cari sunt legate de căsătoria princesei muntenegrene dintr’o parte, de altmintrea bine informată, următoarele: Căsătoria lui soi-disant principe Petru Cara- gheorgevici cu princesa Zorea a provocat în opini unea publică păreri de tot rătăcite. Presupunerea, că Petru va umbla se validiteze energic pretensiu- nile sale în Serbia cu ajutorul Muntenegrului și — al amicilor rusesci —, este lipsită de ori ce temeiu. Prin legătura caselor Nieguș-Caragheorgevici, ajung la valoare combinaționi cu totul nouă. In sfere bi- ne informate este sciut, nu de eri, că combinațiunea prealabilă a legăturei acestea a fost a b d i c a ț i u- nea pretendentului la coroana serbea- scă dela „drepturile" sale, c a r e ab d i c aț i- une să facă posibilă pășirea, ce va avea să urmeze, a lui Nicola e I. d e Mu n te n e g r u șide B r d a, ca pretendent la tronul marei Serbie. Diplomații de meserie pot declara de o sută de ori, că nu sciu nimic de această faptă ponderoasă, ea esistă și este tot atât de nedispu- tabilă ca și o faptă împlinită. Dinastia Obrenovici este în timpul de față îndoit încomoadă pentru panslaviștii singuri stăpânitori în Rusia. Mai ân- tâiu dinastia profesează programa națională s â r- bească. încă principele Miloș, mai târZiu principele Mihail și apoi și mai și regele Milan au anunțat și au făcut cunoscut, că ei, credincioși originei lor, se simt numai ca domnitori sârbesci și de aceea nu pot avea altă problemă decât ca Serbia să fie civilisată, liberă, avută și fericită. Principele Mi- hail a esprimat cătră un intim : Panslavismul este o înșelătorie vrednică de pedeapsă." Regele Milan unicul și singurul, care și-a consacrat viața ideii serbesci nu poate cugeta altfel. „Totul pentru poporul sârbesc, nimic pentru năluca pan- slavistică". Aceasta este, precum se scie, parola lui. Ce poate dar începe Katkoff cu un astfel de dom- nitor slavic „egoist"? Nu e destul cu atât, Milan nu e nici diletant politic, el caută mântuirea țerei acolo, unde trebue găsită, în legătură cu cultura apusană și cu grupa puterilor din mijlocul Europei, unde este astăZi punctul de gravitațiune al situa- țiunei și unde, după calculi omenesci, va mai fi încă timp îndelungat. Unui regent, care să îngrigesce de binele țării sale, nu’i plesnesce prin minte, a căuta razim în Rusia oficială, care e subminată și se clatină. A căuta mântuirea în Rusia neoficială, mare în intrigi, mică în fapte, nu’i poate veni în minte unui sârb pe tronul sârbesc. Panrușii au condamnat din motivele acestea pe Obrenovici și și-au îndreptat privirile spre Nieguși. Fiindcă Ca- raghiorghievicii fără de rădăcină și fără de razim în sârbism, nu pot fi instrumente fecunde, așa l’au făcut ajutanți și satrapi ai Niegușilor, căror li s’a încredințat problema, a desgropa coroana lui Du șan din ruine. în luna cea mai de aproape se va cununa principele Petru cu princesa Zorea. Fe- stivitățile ce vor ave loc în curând în Cetinie în- semnează începutul unui timp foarte agitat, firesce înainte de toate, pentru, însă nu esclusiv numai pentru Serbia. Revista politică. Sibiiu, în 18 Iulie. Ministrul afacerilor esterne, conte Kâlnoky, fiind în Zilele acestea la împăratul Germaniei W i 1- helm în Ga.stein, fu decorat cu ordinul vulturul negru. Oameni de toate Zilele nu află în distincți- unea aceasta nimic deosebit. 0 parte considerabilă înse a presei vede în distincțiunea aceasta o însem- nătate „înaltă politică" și o aduce în legătură cu alianța austro-ungaro germană. S’au, se întreabă o foaie, alianța astăZi nu mai este așa de puternică ca mai nainte? Distincțiunea aceasta se fie o res- plată pentru meritele câștigate de contele Kâlnoky în interesul continuității alianței! Noi așa credem, că nu poate fi în cele din urmă vorba nici de răs- plata unui merit nici de câștigul răsplății. Iptere- selș de stat din amândoue părțile esclud o astfel de presupunere. * „N. fr. Presse" anunță, că o sută treiZeci de fugari dela Ubli au sosit din Muntenegru în Cattaro și s’au presentat autorității de aci; toți sunt puși sub priveghierea tribunalelor militare. De Sâmbătă se află în Cattaro și conducetoriul principal al crivoscianilor. Petru Pop Samarghici încă a sosit din Muntenegru la Cattaro. Sâmbătă noaptea fu arestat fără veste egumenul mănăstirii ortodocse dela Bania lângă Risano, losif Caturici, și între gendarmi fu adus la Cattaro, unde fu dat pe mâna tribunalului militar. După cum s?a telegrafat dela Londra la „Deutsche Ztg." din Viena, puterile vor ca în tim- pul cel mai deaproape se negocieze cu România, ca se participe la rectificarea tratatului dela Londra. Toți representanții puterilor mari, cari se află în Londra sunt de părerea că representantul României trebue învitat a se sfătui cu ei împreună în privința modalității ratificării, care, după cât se scie, are a se subsemna în 13 Septemvre. De aci conclud unii, că România nu va fi invitată numai ca să subscrie lângă puterile mari tratatul dela 13 Maiu, ci că este intențiunea, a se căuta o formă, după care, fără a se decide din nou disensiunea, se se constate în public participarea regatului român la tratat și în chipul acesta se se satisfacă pretensiunilor Ro- mâniei. „D. Ztg “ revenind într’un articul de fond asupra afacerii acesteia pune întrebarea, nu cumva diplomația austriacă trebue se înregistreze o în- frângere nouă, și termină, după ce sfătuesce pe di- plomația austriacă se nu fie concesivă, se lase Ro mânia în soartea ce o merită. „Moniteur de Rome" esplică alianța germano- austriacă. Este cu putință că esplicarea nu cores- punde intențiunilor din Vatican, ci stîrnesce pre- pusul, că din partea curiei romane să intenționează folosirea alianții ca mijloc de presiune asupra gu- vernului prusian. Cu alte cuvinte, alianța dintre Germania și Austro-Ungaria, papa și cu cardinalii sei vrea se o folosească pentru a îmblânZi pe gu- vernul prusian ca să facă concesiuni în cele biseri- cesci politice. Alianța, Zice foaia dip Vatican, pen- tru guvernul actual austriac, are preț numai dacă principele Bismarck va căuta să câștige lauda pa- pii ; în Viena se așteaptă cu inpaciopță supunere completă din partea guvernului prusian voinței cu- riei în cele politice bisericesci. Nu de mult scirea FOIȚĂ. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). — 0 Doamne! I s’a întâmplat tatului meu, care a fost ca și mine, advocat și profesor de drepturi, că a văZut fantoma unui om, condemnat, trecuseră peste Zece ani, Pe nedrept la moarte, care i-a ce- rut dreptate pentru copii sei despoiați și rehabili- tarea reputației sale. El a veZut fantoma acea- sta sub spânzurătoare, trecând într’o Zi peacolo. El a esaminat afacerea, a aflat, că fantoma i-a spus ade- vărul și a câștigat procesul. Fără îndoeală fan- toma aceea a fost o ilusiune, dară el a fost un apel la consciința tatălui meu. Și de unde-i venise acest apel ? Din fundul mormântului ? De sigur că nu ; sau din cer, cine știe? — Ei, bine domnule Goefle, ce couchiZi din aparițiunea Dtale de aZi-noapte ? — Nimic, scumpe amice; dară uneori eu sunt, nu puțin chinuit de ideea, că baronesa Hilda a fost doară o victimă calumniată, și că DumneZ^u a IW- mis, nu doară să me cerceteze sufletul ei, ci se fie spiritul meu cuprins de amintirea sa, pănă ce îmi represent chipul ei, pentru ca se-mi vie voința de a recerca adevărul. — De ce a fost acusată baronesa aceasta ve- stită ? — De o minciună cutezătoare, cu scopul de a spolia pe baronul Olaus de moștenirea sa legitimă. — Ei, domnule Goefle, te rog și de istoria acea- sta, vrei ? Eu doresc foarte de a o auZi, decând ai veZut Dta năluca. — Da, da, o să ți-o spun; că nu e lungă. „Baronul Magnus de Waldemora, care se nu- mea în țeara aceasta marele iarl (deși iarl însamnă conte) pentru-că sub titlul de iarli se înțeleg în deob- ște toți nobilii de o importanță oare-care; baronul Magnus, Z’c, avea doi fii. Cel mai mare Adelstan, era vioiu, iute, aprig; al doile, Olaus, care se nume- sce astăZi omul de zăpadă, era blând, lingușitor, ze- los. Amândoi mari, frumoși și voinici, erau mândria părintelui lor. Averea considerabilă, un avantagiu foarte rar în țeara noastră, unde bogățiile nobililor au suferit foarte mult prin „reducțiunea dela 1860". La noi nu esistă dreptul primogeniturei, fii împart în părți egale; dară deși împărțită, ai crefle, că o moștenire așa frumoasă, ar fi mulțămit ambiția am- bilor frați și dacă un fiiu de familje.,pățea în capabil www.digibuc.ro de jalusie, Olaus de sigur părea așa: el era un ti- ner așeZat și ceva batjocuritor, părintele său îl pre- fera încâtva și el plăcea în deobște mai mult decât fratele seu cel mai mare. „Acesta avea un caracter nobil, dară francheța sa era cam aspră. De tiner el areta spirit între- prinZetor, aplecat spre călătorii și înoiri. în vârstă de trei-Zeci de ani, el percurse Europa și aduse din Francia idei filosofice, de cari se înspăimântară mem- brii familiei sale, chiar și părintele seu. Ei voiau să 1 însoare și el consimțea; însă el pretindea a alege după inima sa și a luat o persoană tineră, care o cunoscea din Francia, pe frumoasa Hilda de Blixen, o orfană dintr’o familie nobilă daneză, care înse nu posedea nimica, decât spiritul seu, grația sa și vir- tutea sa. Aceasta este mult, vei Zice dta, și eu sunt cu totul de părerea dtale. Așa a fost și părerea bătrânului baron Magnus, care, după ce-1 dojenise pentru căsătoria aceasta de amor, consimți a iubi și a cinsti pe noră-sa. Unele pețsoftne pretind, qă Olaus fu amăgit de împăcarea aceasta, și el arifi lu- crat a tulbura relațiile între tatăl seu și Adelstan. Se mai și Zice, că baronul Magnus, pare era încă sănătos și voinic, nr fi murit prea repede. .întâm- plările aceste s’au petrecut de mult și n’au nici de- cqm doyeZi. Sigur este, că țp momentul când s’a făcut îm- părțire moșțppirei, a ișbucajt o npînțeJegețn seri- 332 TELEGRAFUL ROMAN. în înțelesul acesta și „Prager Abendblatt" și așa se pare că în non sensul acesta, încet cu încetul, se arată oare-care metodă. „N. fr. Presse“ constată cu durere, că în Austria sunt oameni, a căror punct de mânecate este, că^ Austria trebue se facă politică catolică; dar că Bismarck va primi a i se dicta dela Viena politica bi- sericească, nu cred nici cei mai credincioși. Respuns de diar oficial rusesc. La atacurile presei germane și austro-ungare privitoare la politica rusească, guvernul rusesc a res- puns printr’un articol publicat în șliariul oficial „Ki- jewlianin", care a fost reprodus de toate fiarele ru- sesci. în acest articol se $ice între altele: „Ce privesce vederile resboinice ale partidei panslavistice presa germană ’și ia informațiunile din regiunile fantasiei; nu încape inse îndoeală despre aceea, că patrioții ruși vor concede Europei ca se se decidă asupra intereselor Rusiei. Asemenea patrio- tism nu este numai în domnul Katkoff sau în con- tele Ignatieff ci el este propriu întregului popor rusesc. Politicii din Viena, și preste tot cei din Europa, pnteau veni de mult la convicțiunea, că ei din partea Rusiei pot fi linisciți înse numai pănă când nu vor atinge interesele vitale ale acesteia, îndată ce înse vre o putere se va atinge de onorul Rusiei sau va ataca adevăratele ei interese, va în- timpina o respingere neresistibilă. Fie cine va fi pe vremea aceea în fruntea diplomației rusesci, acea- sta nu schimbă întru nimica situațiunea, resultatul e tot unul și același, căci diplomația rusească în afaceri importante nu poate lucra contra dorinței poporului rusesc, acest adevăr se documentează prin anii 1863 și 1877. E prin urmare lucru ciudat dacă chiar și în (Jiare serioase cetim, că trebue se se pună capet înfiuinței partidei panslaviste, care se basează pe opiniunea publică din țeară. Contele Ignatieff care a băgat atâta frică în acel țliariu, nu mai conduce afa- cerile și Domnul Katkoff nu le a condus nici odată. Dacă acești doi oameni au vre-o influență, aceea este de natură morală și ușor găsim mijloace spre a o sista. Se înțelege că Europei i ar conveni, dacă partida patriotică ar fi fără nici o putere, ceea ce lucru cu neputință; supere-se Europa și nelini- ștească-se cât va voi, pentru aceea nu se vor stinge patrioții în Rusia: și vor întimpina simpatii în țeară. De cât toate aceste este mai interesantă îm- pregiurarea, că fantoma spiritelor panslaviste impre- sionează și pe organele de publicitate, cum e „Nord- deutsche-Allgem. Zeitung“, și i dă ansă la argumen- tațiuni curioase, privitoare la importante cestiuni politice. Nu de mult apăru în organul principelui Bismarck o corespondență din Viena cu privire la lupta dintre germanii-austrieci centraliști și ministe- riul Taaffe. Organul principelui Bismarck constatează cu aceea ocasiune o faptă indisputabilă, când țlice, că organele rusesci nu simpatisează cu politica fe- deralistică a contelui Taaffe, consecuența dedusă din această faptă este înse volnică și neesactă. în- trebarea nu zace în „simpatie" sau „antipatie" ci în aceea, pentru ce simpatisăm sau nu simpatisăm? Dacă s’ar fi ocupat „Nord d. Allgem. Zeitung" cu această întrebare, răspunsul ei ar fi fost cu atât mai clar, cu cât pressa rusească n’a făcut secret din el. Contra politicei federalistice, urmărite astățli de ministrul Taaffe n’avem în princip nimica; sunt îm- pregiurări, în cari pentru un stat conglomerat aseme- nea politică este unica posibilă; se poate înseobiecționa foarte mult contra modului de esecuțiuneși a resultatu- lui acestei politici. Politica federalistică a contelui Taffe nici pe departe nu duce la egala îndreptățire a tu- turor naționalităților, din cari se compune Austria, după cum vedem prototipul acesteia în Elveția, ci ea a ațițat lupta între naționalitățile monarchiei Habsburgice, ci a servit ca cel mai tare se apese pe cel mai slab. De oare-ce înse între cei slabi se află intre alții și o parte din rassa rusească (în Galiția și Bucovina) politica, care produce aseme- nea resultate nu ne poate fi simpatică nici din acest mic motiv. Dacă publiciștii ruși n’ar fi con- duși de simpatiile pentru nefericita răesă rusească din Galiția de ost, ci ea ar fi condusă de pla- nuri resboinice, atunci ar trebui să se bucure de terorismul polon • din Galiția, căci acest terorism face pe consângenii noștri din Ga- liția ca fără voe se-și întoarcă privirile asupra Rusiei. Deoarece înse pre noi nu ne conduc ase- menea planuri, publiciștii ruși se îndigneaza, văzând nedreptatea, au antipatii față cu o politică, care pre cel slab ’l dă jertfă celui mai tare. Asemenea de vădit este și al doilea motiv a antipatiei socie- tății rusesci față cu politica contelui Taaffe. Rusiei i-ar veni foarte preste mână, dacă Austro Unga- ria s’ar preface în Ungariă-Poloniă — sau după s’a esprimat un senator magistratual din Viena, „resurrectio Poloniae" ar însemna „finis Austriae." Politica actuală poate avea și aceea urmare, că după oprimarea oposiției germane soartea monarchiei habs- burgice se cadă în mâna a doue națiuni egoistice, în a polonilor și a cechilor. Gumcă Rusia nu o voesce aceasta, numai trebue dovedit; că o doresce Au- stria și Germania? Noi ne îndoim. Polonii nu- tresc asemenea dorințe și pentru Polonia ru- sească, ca și pentru Posen. Se înțelege dorin- țele polonilor nu vor nelinisci pe nime, cât timp trăiesc întemeiătorii unității germane — împă- ratul Wilhelm și principele de Bismarck; vor fi înse lucrurile permanente? Separatismul in Germa- nia încă nu a murit cu desăvârșire și viitoriul e plin de negură și nesiguranță. Pacea europeană pe care o doresce Rusia, și credem și Germanie, la nici un cas nu va fi asigurată prin o Ungarie Po- lonia — dacă e chemată aceasta se ocupe locul Austro-Ungariei. „P ester Lloyd". Corespondente particulare ale „Telegrafului Roman". Halmagiu, 22 Iulie. Die Redactor! Pe ții ce merge trebue să esperiăm cum după disolvarea com. Zarand o mână de oameni, pănă acum ne luați în considerare, oameni fără trecut și merite, acompa- hiați și de unii amploiați importați în acest ținut,— încep a ne persecuta în toate direcțiunile; încep țlilnic a influența poporul în drepturile lui; eară dacă aceasta nu li succede recurg la calumniare; aruncă epitetoane ce stau sub demnitatea criticei în fața celor, cari spriginesc pe popor în esercita- rea drepturilor lor. Permite Die Redactor a demunstra cu un esemplu, din care ori și cine ușor va pute judeca, încât sunt basate aserțiunile premerse. în septemâna trecută se întâmplă alegerea de notar cercual în Aciua. Poporul sciind însemnăta- tea acestui post s’a folosit de dreptul alegerii, ale- gând din îndemnul său propriu cu frumoasă majo- ritate de voturi pe dl Andreiu Pu tici, de oare-ce capacitatea, pregătirile acestuia, împregiurarea, că dlui a mai representat un cerc notarial, a dat de- stule garanțe, că va fi totdeauna la culmea misiu- nei, datorinței, va ține cu sânțenie în vedere inte- resele comunelor concrețhite conducerei dlui; îi va da sprigin întru progresare, perfecționarea bunei- stării lui spirituale și materiale, dar mai cu seamă îl va păzi de ori ce influențare în libertatea și pose- siunea lui individuală. Resultatul alegerii, la care mai mult a contri- buit conduita poporului, apoi tactica esemplară a dlui pretore Ortutay, — ne-a satisfăcut pe toți nu nu- mai din motivul, că noul ales este chemat și demn de a conduce acel cerc, dar si din motivul, de oare-ce ne uitam cu îngrire înaintea alegerei, sciind prea bine, că „frații noștri" în frunte cu judele cercual Zubor esploatează toate mijloacele spre a pute reuși cu fratele acestuia, un feciorandru fără de nici un trecut, care n’are alt merit, decât că e fratele judelui. Vețlând cum alegătorii își validitează dreptul lor, „frații noștri" recurg la palavre și calumnii, sus- ținând într’o foaie kossutheană, că atât sub durata conterenței, ce s’a ținut în țliua premergătoare de alegere, cât și după consultare „unii agitatori" (!) au esprimat „principii vătămătoare pentru stat“(?), apoi „sub masca naționalismului" au agitat, fanati- sat poporul și mai tractându-1 și cu spirituoase au „forțat" alegerea candidatului român. Totodată fu compilat un protest contra alegerii, pe care îl is- căliră vre-o câți-va, dar denegând preotul din La- zuri subscrierea și ceialalți s’au retras și astfel judele Zubor s’a putut delecta în charta bianca, ce i s’a trimis. Dar ținuta notiței din foaia „Arad es Videke" era atare, încât ne am asceptat la lucruri și mai mari. Și într’adever în numerul 141 apăru un ar- ticol subsemnat de oare care „Koltai Horvath Geza", altcum un posesor, care, se nu țiicem in ceas reu, ațli-mâne o se ajungă la sapă de lemn; în acest pamflet începe a cleveti contra alesului notar, de- negându-i capacitatea de conducere, afirmând că n’are alt merit decât acela, că e „român" și făcând, apel la comisiunea centrală comitatensă a nu-1 întări; spre a da mai mai mare pond argumentelor ob- searvă, că Putici a protestat singur la timpul seu contra întroducerei limbei maghiare în administra- ția acestui comitat. Mai departe denunță pe so- crul acestuia (jude reg. In Bekes) afirmând, că ace- sta, „cel mai periculos dacoromân" de pe vremea lui Hodoș și Borlea, acum a fanatisat poporul în favorul ginerelui său; atrage apoi atențiunea cor- porațiunei judeciale asupra st. jude din cestiune, ca asupra unuia, care dejosesce autoritatea postului, ce ocupa. De sine să înțelege, că toate acestea sunt ca- lumnii, pe cari ni le spun fără de nici o rușine unii indivizi îngâmfați și infuriați, pentrucă n’au putut seduce pe popor, să aleagă pe un fecioran- dru numai din simpla causă, că acesta e fratele ju- delui Zubor, dar care nici capacitate nici pregăti- rile necesare nu le posede. Altcum suntem convinși, că toate acestea nu au eșit din peana dlui Horvath de Kolta. Seim noi oasă între cei doi frați și la o discusiune a inte- reselor lor, la care a fost tatăl meu de față i-a scă- pat baronului Adelstan a țlice lui Olaus, care-i re- proșa cu destulă blândeță, că a trăit departe de tatăl seu și a preferat călătoriile, datorințelor și Baremelor familiei: „— Tatăl meu n’a sciut nici o-dată ce valoare are amorul dtale ipocrit. El poate că o scie astățli în fundul mormântului său! „Vivacitatea lui Adelstan și moderațiunea lui Olaus făcură pe tatăl meu se dojenească franc bă- nuiala grozavă, ce părea a o fi esprimat fratele cel mai mare. Acesta n’a stăruit, dară nici părerea nu și-a schimbat-o. Se spune de el multe vorbe de fe- lul acesta, care au rămas fără dovadă, dară nu fără importanță în memoria unor persoane din giurul său. „Baronul Magnus nu făcuse economii, ce ar fi permis unuia din frați să rescumpere partea sa din proprietatea imobilă. Era dară vorba a vinde pă- mânturile și castelul; Olaus nu voia se primească pensia oferită de frate-său, care totuși era mai con- siderabilă decât aceea, care i se oferea lui însuși la cas când i-ar remâne proprietatea lui. Cu toate aceste el a trebuit să se supună: nu se găseau cumpărători. Castelul acesta mare, într’o țeară de- părtată, la frontierele deșertului, nu se mai potri- veau cu obiceiurile lumei moderne, care tinde a se apropia de capitală și de provinciile sudului. Tatăl meu a reușit a ficsa limpede venitele și chieltuelile proprietății, pe basa cărora a ficsat cifra rentei, care s’ar da unuia din frați, de acela, căruia i-ar rămâ- nea dominiul și amândoi s’au înțeles a trage la sorți. Soartea a favorizat pe cel mai mare. „Olaus n’a arătat nici o supărare, dară se țlice, că el ar fi simțit regrete violente, că s’ar fi plâns prietenilor săi de nedreptatea destinului, care l’a scos din castelul părinților sei, pe el, care era de- dat la viața dela țeară și care iubea odihnă, pen- tru a da reședința aceea frumoasă unui spirit in- constant și neodichnit, precum era acela a lui Adel- stan. Cu plângerile sale, cu enunciări intime, îm- preunate cu o dărnicie liberală față cu numeroșii servitori ai casei, el și-a făcut într’ânsa un partid, care amenința pe fratele seu cel mai mare cu di- ficultăți în conducerea afacerilor și în autoritatetea casnică. „Fiind tatăl meu silit a petrece aici mai multe săptămâni pentru a aplana diferențele, a observat starea lucrurilor; dară el era încât-va dedat la spectacolul monoton a rivalităților de familie și el poate n’a considerat cum se cade caracterul franc și loial al fratelui celui mai mare. Dincontră el s’a simțit câștigat prin lingușirile și aparența inimă bună a lui Olaus. încât i^ acordat, cu escepția ce- www.digibuc.ro stiunior de echitate, în cari tatăl meu susținea ni- velul unei imparțialități rigoroase, simpatiile sale și preferența sa. Tatăl meu a părăsit castelul după ce a cercat a face dintr’ensul reședința ambilor frați. Olaus părea că doresce se-i fie permis ași ținea un popas în Stollborg. Adelstan a refuzat cu o firmi- tate, ce părea cam dură. „îndată ce plecase Olaus la Stockholm, unde avea să se așeșle, Adelstan și a luat pe nevasta sa la sine, care remase in decursul disensiunilor la o pretenă în Falun, împreună cu fiiul seu în etate de vr’o câte-va luni și tinera economice s’a instalat in Waldemora. Pe vremea aceea, se pretindea, după multe bănueli și vorbe deșerte, că s’a descoperit un secret, ce tinerii consoți nu l’a destăinuit nici când publicului. Baronesa Hilda, se (jice, a fost catolică. Sa istorisea, că crescută în Francia, ea era sub in- fluența unei mătușe și a împregiurimei sale, că s’ar fi ocupat în mod nesocotit cu studii teologice, și că s’ar fi rătăcit, prin mândria șciinței, pănă a se lă- păda de religiunea părinților săi, pentru că o află prea nouă. S’a și ^is, că împregiurimea sa o a fă- cut se vațlă minuni false și că i-a răpit jurămintele nesocotite. Eu nu-ți pot da deslușiri în privința aceasta. Eu nam cunoscut pe baroneasa aceasta, deși am fost în posiție de a o cunoasce, dară nu mi s’a dat ocasiune. Se Șice, că ea a fost foarte inte- ligentă și serios instruită. Este foarte cu putință, TELEGRAFUL ROMAN. €73 pre bine, că dlui e bun mijloc și unealtă pentru alții; și ne mirăm, ce se amestecă dsa în afacerea aceasta, când nici alegător nu este, nici nu apar- ține acelui cerc? Pricepem însă, dacă judele cerc. Zubor îndu- plecă pe posesorul din Aciua se protesteze contra alegerii și mulțămită intrigelor dlui, că apelațiunea, respective protestul e în manile vice-comitelui. Nutrim firma speranță, că organele concernente vor judeca bine, vor lua în considerare împregiu- rările și nu se vor opune contra voinței poporului din cercul amintit, încât pentru domnii Zubor și Horvâth de Kolta, dacă dlor le place a denuncia, a calumnia și a pune în mișcare toate mijloacele neper- mise cu scopul de a nulifica alegerea unui bărbat demn și apt numai din causa, că acesta e român; dacă dlor le convine de minune a-și bate joc de un am- ploiat român timbrându-1 de agitator, de dacoro- mân periculos, apoi fie-ne permis și noue a spune adevărul. Scie bine dl Zubor, că preoții din Lazuri și Măgulicea căpătară o livadă prețuită în 200 fl., pentru o sumă bagatelă de 60 fl., cu condițiunea se aducă la urnă pe toți alegătorii din comunele lor în favorul fratelui dlui; scie prea bine dl Zu- bor, dar și dl de Kolta, că judele din Mermesci cumpărând pășiunea și fenul a primit de tovarăși pe unii din Ciuciu, dar tot dlor interziseră preoților cosirea liveZii, nu altcum ordinară judelui din Mer- mesci a delătura pe tovarăși; veZi bine preoții nu putură asigura voturile promise, ear cei din Ciuciu votară cu Putici. Și apoi dlor mai acusă pe alții, că s’au folosit de mijloace nepermise? Dar tot de- spre judele Zubor să vorbesce, că ar fi influen- țat asupra unora și altora, ca se voteze cu fratele lui; dacă aceasta aserțiune e basată, deși noi o comunicăm cu răservă, apoi e cu cale a atrage atențiunea corporațiunei judițiale și asupra dsale. Din cele espuse va judeca ori și cine, cu câtă îndrăsneală purced unii indivizi în atari cașuri, când pentru interesele lor private nu se sfiesc a insulta, a calumnia chiar pe acel popor, căruia voesc a-i da un oficiant, care în loc de a-1 sprigini pe acela cu aceea își începe activitatea, că îl scur- tează în drepturile sale cardinale. Ne mângăiăm însă sciind, că acest popor este încă necorupt, este întreg și sănătos și care nu per- mite a fi influențat de loc, ba mai bucuros sufere chiar și terorisarea, dar totdeauna își apără cu cer- bicia interesele vitale. Projectul de lege pentru scoalele medii. (Urmare). Capitlul IH. Institute, medie private. §. 55. Corporațiuni și singuratici pot înființa și sus- ținea gimnasii, scoale reale private și institute de crescere private cu curs corespunZetoriu acestora, dacă conducerea și direcțiunea o vor încredința indivizilor, cari se vor în- ființa în acele institute. Afară de aceste pot propune în aceste institute numai persoane cari, pentru specialitatea lor sau posed diplomă, sau cel puțin au făcut cursul de 4 ani pentru profesură la scoalele medii. Cu privire la manualele și recuisitele din aceste institute medii private remân dispo- că ea a creZut, că mintea și conștiința sa este intere- sată la schimbarea aceasta a religiunei și, încât me privește pe mine eu, achitez in mod foarte filosofic amintirea sa. Din nenorocire, opiniunea publică n’a avut credința aceasta. în Svedia, lumea este foarte atașată pe lângă religiunea statului. Disidenții ii poți numera; lumea îi condamnă, ba chiar îi per- secută, nu așa crudei ca în vremile mai puțin lumi- nate, dară încă în destul pentru a le face traiul anevoios și amar. Legea permite ai esila. ₙA fost dară un scandal grozav, când lumea a sciut sau când a creZut a sci, că baroneasa, pe care lumea arareori o vedea la predica parochiei sale, și a făcut in secret, in vechiul pavilon, unde ne aflăm noi acum, o capelă cu hramul fecioarei Maria și că în lipsa slujbelor făcute de un preot de reli- giunea sa, ea a practicat însăși devoțiunea particu- lară, încăt țeranii vorbeau de vrăjitorii. Nefăcend înse baroneasa nici un proselitism și nevorbind nici când de religiunea sa, spiritele se liniștiră cu înce- tul. Ea a respândit multe binefaceri și grația spi- ritului ei a învins multe prejudețe. „Tinerii consoți erau așeZați în Waldemora vre o trei ani, și aveau un fiu pe care’l iubeau cu ido- latrie. Blândeța baronesei a stemperat asprimile pricinuite de spiritul independenței și de iubirea adevărului a bărbatului s u; lumea se - tașa pe lângă sițiile, cari sânt în valoare pentru scoalele medii de sub disposiția și imediata conducere a ministrului de culte și instrucțiune publică. (Propunerea Escelenției Sale: Miron Romanul: Confesiunile, corporațiunile și singuraticii, cu observarea dis- pozițiilor din §. 2 pot înființa și susținea, gimnasiu privat, scoală reală private și institute de creștere private cu curs de învețăment corespun^Storiu acelora, dacă conducerea și direc- ția o vor încredința persoanelor, cari au diploma de profe- sor pentru cursul din acele institute, sau este cualificat pen- tru favorurile excepționale cuprinse în §. 29). § . 56 Dacă se intenționează înființarea unui institut de crescere sau învățământ, proprietariul institutului obligate a o face aceasta cunoscut cel puțin eu patru luni înainte de deschidere oficiului comunal din preună cu organisarea in- stitutului, a planului și a puterilor didactice din el, apoi pe calea inspectorului districtual de scoale se va încunosciința și ministrul de culte și instrucțiune. Pănă ta respunsul ministrului institutul nu se poate deschide § . 57. Ce privesce localitățile de scoală pentru in- stitutele private se susțin tot acele norme, cari sânt cu privire la institutele de sub conducerea și disposiția mi- nistrului de culte și instrucțiune publică, cu adaugerea, că în o clasă nu pot fi mai mulți de 30 elevi. (Propunerea Escelenției Sale Miron Romanul: în scoalele medii private cu privire la manualele de scoală în- trebuințate, la aparatele de învețăment, mai de parte cu pri- vire la localitățile institutului și numerul elevilor din singu- raticile clase sunt obligătoare disposițiile §. §. 8 și 17 din aceasta lege). § . 58 Dacă în vre-un institut de crescere privat nu sar observa disposițiile acestei legi sau ar da guvernul preste unele neajunsuri morale, ori direcțiuni contrarie sta- tului, el poate ordina cercetare, și în urma resultatului poate închide respectivul institut, în cașuri estraordinare poate suspinde îuvețămentul și înaintea decurgerei învestigațiunei. § . 59 Elevii din istitutele private testimoniu valid și care sei îndreptățească de a fi primit în ori ce înstitut pu- blic pot primi numai pe basa esamenului făcut la institut mediu public. Asemenea esamene se fac la finea fie cărui an. în cașuri escepționale pentru facereă esamenului din doue clase într’un an în înțelesul §. 14 poate da concesiune ministrul de culte și instrucțiune publică. (Propunerea Esc. Sale Miron Romanul: La scoa- lele private se fac esamene cu fiinea fie cărui an. Din scoalele private în cele publice pot fi primiți nu- mai acei elevi, cari satisfăcând condițiunilor din §. 15 al acestei legi au primit testimoniul dela un institut public, care îl îndreptățesce de a fi primit.) Capitolul IV. Despre cualificațiunea profesorilor dela scoalele medii. § 60. Pentru cualificarea profesorilor scoalelor medii mini- strul de culte și instrucțiune publică va organisa la univer- sitățile maghiare câte-o comisie organisătoare a cărei mem- brii sânt profesori dela scoale mai înalte, cari se ocupă cu predarea și cultivarea în special a obiectelor esamenelor. Afară de aceștia mai poate denumi în grupele speciali și astfeliu de membrii, cari deși nu sânt profesori la scoale mai înalte, totuși se ocupă în special cu sciințele. Miron Romanul; In loc de universitățile maghiare se se fică universitățile patriotice.) §. 61 Pentru profesură la scoalele medii se poate cu- alifica, dacă va docuumenta : 1. Că a terminat cu succes bun întreg cursul gimna- siului respective al scoalei 'reale și a depus esamenul de maturitate. IndiviZii, cari au absolvat scoalele reale sânt ei, ea le făcea dreptate: servitorii și vecinii înce- pură a uita pe Olaus cu desele și de multe ori ne- folositoarele scrisori, cari le scriea pentru a face plăcerea a se iscăli ca biet esilat. Păstorul Mickel- son, preotul acestei parochii, a cărui biserică tre- bue că ai veZut-o, cam la o jumătate de mii de aici, era cel mai credincios causei lui Olaus. Olaus se arăta- se pururea foarte evlavios. Adelstan avea principii de toleranță, cari vătămau luteranismul cam fanatic a păstorulului. El voia mai cu samă să înlăture din slujba Dumnezească, bățul eclesiarului, însărci- nat a deștepta oamenii adormiți în decursul predi- cei. Causa veni înaintea episcopului, care a împă- cat partidele. Eclesiarul fu autorizat a gâdili cu o nuiea, nasul oamenilor adormiți; el a trebuit să se lase de băț și de obiceiul de a lovi cu densul. Păsto- rul n’a ertat înse baronului Adelstan și îndeosebi tinerei baronese, care precum se Zicea, a batjocorit evlavia dalecarliană, impusă cu bățul, acest atac în contra autorități sale. El n’a încetat de a chinui pe tinerul iarl și pe nevastă-sa și de a întărită în contra lor pe țeranii foarte aplecați la intole- ranță religioasă. Va urma.) totodată obligați a documenta că din limba latină sciu atâta cât se recere pentru a pricepe tecsturi latine mai ușoare. 2. Că după terminarea cursului, dela scoalele medii a studiat în 4 ani obiectele din specialitatea sala universitate, scoală de arte, sau la vre-un curs superior, afară de aceste a mai studiat a) literatura maghiară și istoria ei cu deosebită privire la istoria desvoltărei națiunei maghiare, b.) pedago- gia și istoria ei; c) din obiectele strict philosophice cel puțin logică psychologie și istoria filosofiei. Dacă a ascultat cineva din obiectele prescrise unele la alt institut în un an, ajunge dacă dela celalalt produce frecuentare de 3 ani. Cine voesce se fie cualificat pentru propunerea filosofiei, a limbei și literaturei maghiare, germâne sau francese, și a istoriei, acela trebue se documenteze, că în decursul studiului mai înalt a studiat și literatura grecă și romană. Din cursul mai înalt de 4 ani respectivul poate face trei ani în străinătate la universitate. 3. Că după terminarea cursului superior cel puțin încă un au a petrecut practicând la scoalele medii, sau la universitățile din patrie sau din streinătate continuând a studiat — în tot cașul însS trebue se documenteze, că în decursul celor 5 ani un an a petrecut ca profesor sau in- structor. 4. Că a făcut cu succes esamenul de cualifioațiunto prescris in §§. următori înaintea comisiei esamin&toare în- dreptățite spre aceasta. Ultima parte a esamenului de cualificațiune se poate face la un an după terminarea cursului superior. §. 62. Pe basa uneia dintre comisiile esaminătoare pentru profesori pot fi admiși la facerea esamenului de cualificațiUL și astfeliu de indiviZi, cari n’au percurs cursul superior prescris în paragrafii de mai sus, înse în lucrările lor lite- rare au dovedit cualificațiue în specialitatea lor și cultură generală; totodată au documentat că în practică s’au ocupat cu profesură, sau la intrarea în vieața acestei legi erau apli- cați ca profesori. §. 63. Esamenele sânt scri'pturistice și verbaie și se estind: 1) asupra obietelor a căror cunoscință se recere dela fiecare candidat în înțelesul dispoțiunilor premergătoare, și aceasta din interers cătră cultură in general și a chemă- rei profesorului. 2. asupra cunoscințelor din studiile speciale, pentru cari vrea candidatul se fie cualificat. 3. asupra metodului și practicei obiectelor respective, insă e obligat candidatul a documenta încât cunoasce și po- sede limba maghiară ca limbă de propunere atât gramatica cât și literatura ei. Resultatul este a se indica în diplomă. §. 64 Esamenul de cualificațiune prin statut se poate împărți în mai multe părți, așa, el se poate face la mai multe ocasiuni. Acei candidați înse cari la facerea primei părți ale esamenului de cualificațiune au fost la universitate în streinătate, pot face odată întreg esamenul. Esamenele de cualificațiune se {vor face odată în an la termine, cari se vor statorl prin statut. (Va urm a). Varietăți. * (Archiducele Wilhelm călătoresce prin Ungaria pentru inspecționarea artileriei. Duminecă seara a sosit cu vaporul la Novisad. în port a fost întimpinat de generalitate, de oficierii din statul major și de representantul căpitanului cetății. Ar- chiducele a prânZit în sala generală a hotelului, — unde, la dorința sa, capela musicei de țigani, care concerta acolo, a Z'⁸ mai multe piese unguresci. Luni archiducele a inspecționat garnisoana de ar- tilerie și fortăreața Petro - Varodinului. Marți ar- chiducele a fost în Timișoara, unde a inspecționat despărțemintele de artilerie. * (Comisiune militară.) Sub conducerea LMC de Schonfeld a cercetat o comisiune fortifi- cările de pe fruntariile transilvane. * (Căi ferate noue în Transilvania.) „Pe- ști Napl6“ anunță, că escursiunea ministrului de co- municațiune bar. Kemeny, stă în legătură cu un pro- ject nou de căi ferate. Dela M. Oșorhei, se Z’ce> că se va clădi o linie pe valea Mureșului în sus, atingând R e ghi nul, pănă la GurghiușiBorszek și de acolo prin pasul Tuldeșului în Moldova pănă la P a ș c a n i, așa ca se se inbine cu linia lași-Odesa. Linea aceasta ar fi cea mai scurtă dela Viena-Buda- pesta prin Moldova la Marea neagră. Necesitatea liniei acesteia este motivată și cu împregiurarea, că între Brașov și Muncaciu nu este legătură și comunicațiunea dela apus la resărit trebue se facă un îacungiur mare, fie spre Haliciu sau spre Româ- nia. Prin linia aceasta nouă linia M. Oșorheului ar eși din înfundătura în care se află. * (Amnestie.) „Dilo,“ Zlar rutean din Lem- berg, a respândit scirea, că actele proceselor poli- tice din Austria întreagă (probabil și din Ungaria) se încheie cu Ziua 1° care a apărut numerul res- pectiv al Zarului citat, din causa am nes ti ei ve- rosimile, cu prelegiul nascerii princesei de coroană. * (Petrecere de vară) Junimea română studioasă din giurul Săliștei arangează „Petrecere de vară" Duminecă în 5 August st. n. a. c. în „Co- www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. dttfl verde" îft THifâH începutul danțutei la? 2 oai‘6 pi nr. PrețU'l îritră/ei este de persoane 5€ C*rJ v. a? ear de familie 1 fl- v. a. Suprasolviri se pririiesu CU mare mulțămită și se vor cuita pe calej ^iaristfeă. Eventualul venit curat este destinat jume- iare peritriî fondul fetmiun'âPpompierilor voluntari din Sălișto, ear jumătate¹ în favorul înființândei reuniuni pompierilor din Tilișca. NBi Locul concentrărei este Săliște, dte a căreia piață; vor porni arangiatorii lâ 1 oară c&tră tecul destinat. 1» cas, se fie tâm- pul nefavorabil, petrecerea se* va ține în edificiul spațios al scoalei poporale gri or. din Tilișca. * (Bal.) Societatea pentru fond de teatru ro- mân, își va ține adunarea s’a generală de estimp în Lipova; cu această ocasiune Comitetul central de primire va arangia un bal în Ziua d⁰ 7 August, c. m a. c. în espâtăria la: „Regele Ungariei" cu în- ceperea la 8 oare seara. Venitul este menit „Societăței pentru fond de teatru român." Prețul de intrare: pentru familia: 3 fl. — pentru persoană: 1 fl. 50 cr. Ofertele se se trimită dlui cassariu al comitetului: losif Suciu, în Lipova (B. Lippa), *' Sbâîâtâteă peUtiti fbndul dă teatru roman, ’și va ține adunarea sa geUerală de estimp în Lipdva; Cu aCbastă ocâsiune Comitetul central de primire fă arâii^ia îri favorul fondului societă ței, coribeft cbinpus din cântece vocale, pe pian o și din deblătriațium în Zîhă de 7 August, c. n. a. c. îri bspet^îă la „Regele Ungariei" cu începere la 8 oară â'âarâ. Concertului. 1. Cântecul gintei [latine (quartet) de V, Alecsandri, corn bărbătesc musica de C. G. Porumbescu. 2. Robin de Bois, Grande Fantasie de Concert par Syd- ney Smith, predată pe forte-piano de Dna Emilia Pop n. Nicoară. 3. Ștefan cel mare și muma lui de Justin Popffu de- ciamâl de D-ra Adâl’e Ciiriescu. 4. Imnul unirei de A. C., cor mixt, in quartetu musica db O. G, P obli m b e sCu. 5. Rapsodie roumaiiie par antoin Sipob, predată de forte- pîado dd Dra Aht eliâ J u r m a; 6. O privire preste lumb de A. Mureșan, declamată de Dfa Jdlia Jancdviciu. 7. Pbtvi'a corii bărbătesc in quartet. 8. SiMi Soubi Galop de Bravaure par J. Ascher pre- flătă de DfA Lățiră Borbola. 9. Ihimâ de Român, cor mixt id quartet musica de C. G. Porumbescu; 10. „Die SthmJme von Porției^, Ouverture von Auber, predată pB forte-piano de Dna Emilia Pop n. Nicoară. 11. 10 Maiu 1881, de Alecsandri, declamată de D ra Mărioara Vu c u 1 e s c u^ 12. Tatarv^' cor bărbătesc in quartet. 13. rl - «• V- - de •SU soⁿ9e dune nuitaete deMeaeibv^ • Concert par Sydney bmifh. predată pe forte-piano de Dra Aurelia Turma. 14. Scopul omului de D. Bolintintineanu, declamată de Dra Aurelia Bichiceanu. 15. Carneval de Bucarest par. Fr. Lorenz predată pe forte-piano de Dra Laura Borbola. 16. Deșteaptăte-Române de A. Mureșean corul bărbătesc în quart’et. Prețul de intrare pentru o persoană : Locul I. 1 fl., II. 80 cr., III 50. Partere 30 cr. Ofertele se trimită D, casariu al Comitetului: Josif Suciu, se în Lipova (B. Lippa) * (Foc) în cronica septemânii din „S. Tageblatt" de Marți aflăm că la Moșna au ars clădirile și de pe trei curți românesci. Se Zice că în restimp de 8 Zile în numita comună, a ars de doue ori. Neno- rocirea a venit din jocul copiilor cu aprinjoare. * (Cutfeiiur de păment.) La notița din itimerril trecut sub acbstași titlu avein sâ adaugem, că catastrofa din insula Isichia este cu mult mai înfiorătoare, de cum W înfățjșăt’o telegrama cea din- tâiu tfela Neapole. Căci dela Roma s’a telegrafat ‘Ltini, Că în Oasamicciola n’a rămas de cât o singură “casă îWtrefagă. Cutremurul s’a întâmplat noaptea, bând locuitorii erau în case. Cea mai mare parte 'a poporați’riuei dste îngropată sub ruine. în drumuri Cadavrele zac împrăsciate. Numărul morților se prețWsfle la 3000. Numele lor nu se pot eruî. Pănă acum 500 Vulnerați sunt transportați la Nea- pole¹. Autoritățile, iniliția și preoțimea, toți iau parte la ajutorul nenorociților. — între victime, se ■Zicea, se află și deputatul Lazzar și fostul ministru de agricultură Micceli. Amândoi se spune mai târ- Ziu, au scăpat întrege. Afacerea dela Tisza - Eszlâr. (Urmare.) Nyiregyhâza, 4 Iulie. Urmează martorul Petru Matei. Acesta face depuneri, cari stau în contraZicere cu depunerile de eri ale lui Ignaț Matei. Martorul următoriu e Pâtru Csabinet. Depunerile acestuia sunt în con- formitate cu ale lui Petru Matei, el adauge că și călătoria aceasta ar fi fost ca cele de mai nainte. Martorul C z i r c o încă a făcut călătoria pe plută. Detaiuri nu scie. Martorul Garcei a că- lătorit cu plutașii din Tokaj și a văZut cadavrul plutind pe apă la Tisza-Dada. Doi Români au tras cadavrul din apă. — Preș.: VeȘut-ai Dta cadavrul? — Martorul; Da, îi lipsea părul, era desculț, nasul îi era strîmb, la cot îi era legată o cârpă și se vedea, că în cârpa aceea a fost văpseală. — Pre- s id.: Ce s’a întâmplat după aceea? — Martorul: Noi am făcut o groapă și am aruncat cadavrul în ea, cătră sară a venit judele din Tisza-Dada și a întrebat pentru ce am pus cadavrul în groapă. Noi am respuns: „Find că are miros greu". Pr es.: Cu cine ai fost Dta atunci ? — Martorul: Cu Ignaț Mat ei. — Preș.: Avea acesta bani? — Martorul; Nu, avea înse unul dintre plutași. — Preș.: Ce mai scii despre cadavru? — Martorul: Cadavrul a fost mic având obrazul umflat. — Preș.: Mai mult nu scii? N’ai cercetat cadavrul mai deaproape? Martorul: Nu, căci n’am putut de putoare. — Procurorul: Nai auZit un sgomot, care te-ar fi făcut să creZi, că se lucră ceva în secret? Se Zi⁰⁰ că pe drum ar fi im- brăcat cadavrul — Martorul: N’am auZit nimic. Să ascultă Widder și Smilovits, apoi acusații Grossșj Klein. în decursul ascultării să amână pertractarea pe mâne. Nyiregyhăza, 6 Iulie. Ședința se deschide la 7,10 oare. Presidentul anunță, că dela antistia comunală din Bodrogh- 01 a s zi ia sosit o recuisițiune, din care se vede, că copiii, cari se jucau în apa din Bodrogh au dat peste o sticlă astupată; in sticlă se afla o epistolă. Epistola aflată conține voința din urmă a unui cri- minalist, și de oare ce se referă în câtva la proce- sul curgător, antistia se grăbesce a o trimite. Epi- stola se cetesce, e scrisă cu cerusă. Partea episto- lei unde e însemnat locul, lipsesce. Datul epistolei e 30 lume. Epistola sună astfel: „Certat cu lumea și cu oamenii, desperarea m’a aruncat în mânile morții. Pe când se vor ceti și- rurile acestea sunt deja cadavru. înainte de a muri îmi țin de datorință a face următoarea depunere: „în Iulie (poate fi înse cuvântul nu se poate descifra) 188%^-oₘₒᵣît pe necredincioasa mea iubită, luiia bimar și o am aruncat în apă la malul Tisei, lângă Dada. In interesul adevărului îmi țîn de detorințâ, a depune aceste și a presenta ju- stiției datul de mai sus. Acestea ie declar în nu- mele lui DZeu și a datorinței mele; cei ce se pre- gătesc la moarte nu mint." loan Ldki, mașinist diplomat. Szeiffert: Nu țîn epistola aptă, a se pute în - copcia de ea măsuri ulterioare. Fiindcă epistola sa aflat în comitatul Zemplinului, ași fi de părere, se se trimită organelor administsative de acolo. Eot- vos: Nu sunt învoit cu propunerea procurorului și mă văd deci necesitat a face contrapropunere. Epi- stola aceasta e scrisă din rea voință, aceasta se do- vedesce prin mai multe circumstanțe. Eu dimpreună cu colegii mei primesc pe Zi ce merge epistole din toate părțile, în cari se spune locul, unde se ține de presinte Ester Solymosi, și alte detaiuri referi- toare la procesul de față. Noi nu reflectăm la ast- fel de epistole, fiindcă le ținem de absurde. In cașul de față Incrul stă altfel, de oare ce epistola e trimisă din partea unui organ politic și conține anumite nume. Se poate presupune, că epistola de față nu e un act de rea voință. Să se facă cercetări în direcțiunea indicată în epistolă, prin adeverirea celor espuse în epistolă s’ar nimici substratul procesului în forma lui presinte. Se cetesce părerea medicilor cu privire la ochii tei Moriț Scharf. Martora Grosz, soția acusatului Martin Grosz, depune, că bărbatul ei a fost în timpul schimbărei cadavrului și anumit în filele dela 3 —12 Iulie bol- nav pe pat. Martora Groszberger își aduce cu securi- tate aminte de boala din anul trecut a lui Grosz. Martora se provoacă la anumite împregiurări, cari confirmă boala. Martora Nagy a umblat adesea. în casa lui Grosz și l’a veZut bolnav. Martorul Gy anyi a auZit pe muierea lui Grosz spuind, că bărbatul seu e bolnav. Asemenea de- pune și muierea lui George Gyanyi. Muierea lui Csanyi, care, după cum a depus însăși, cunoscea pe Ester Solymosi, declară, că cadavrul aflat în Dada n’a fost a lui Ester. Mama Est erei depune, că cadavrul aflat n’a fost al fiicei sale. Cadavrul a fost mai tare și mai mare, ca al fiicei sale. Sîn Ester încă nu avea, dinții îi erau frumoși, degetele dela picioare îi erau întregi, la cadavrul aflat au fost toate altfel. Dr. E 61 vo s (cătră martoră): Cui îi a fost ier- tat în Tisza-Eszlar se vadă cadavrul? — Soly- m o s y: Acelora, pe cari i am designat eu și judele. — Dr. Eotvos; Evrei n’ați designat?— Solymosy: Ce ar fi avut se caute acolo evreii? — Dr. Eotvos: Hainele le-ai cunoscut? — Solymosy: Da, erau de sigur hainele ei. Martorii se jură și cu acestea se închiee per- von Nyiregyhăza, 9 Iulie. Martora V â m o s i, revoacă depunerile ficei sale. Ea Z’ce> că evreii ar fi silit pre fiica sa prin ame- nințări se depună jurământ. Procurorul: Dta susții, că fiica Dtale a depus jurământ fals? — Martora: Da, căci pănă atunci fiica mea n’a vor- bit nici când de Ester Solymosy. — Aperătoriul Eotvos: Dta te încumeți sâ invinuezi pe fiica Dtale cu jurământ fals, cu toate că fiica Dtale a depus în consonanță cu alți cinci martori ? Și scii Dta de sigur, că fiica Dtale n’a cunoscut pe Ester ? Martora: Nu sciu. Eotvos: Cu toate acestea ai curagiul să invinuezi pe fiica Dtale?—Martora: Da, fiindcă nu i-am cunoscut depunerea. —Eot- vos: Nici nu trebue se o cunosci, că s’au întâm- plat ca martorii se fie seduși la depuneri false. — Dr. Friedmann: Mă rog se i se spună mar- torei, că dacă i se va crede depunerea, fiica ei va fi carcerată pe cinci, ani. Martora spune, că oamenii ar fi amenințat pe pe fiica sa cu moarte, la cas dacă va depune pen- tru Evrei în mod favoritoriu. Amenițarea a adus cu sine, de fică-sa și-a revocat depunerea. Se pre- sintă lulia Vamosy. Dr. Eotvos pretinde, să se presinte și tatăl fetei, ca se nu fie instruat acasă și se nu primească informațiuni asupra în- trebărilor. Procurorul spriginesce propunerea. Tribunalul se retrage spre a se consulta și decide, a să învita numai decât și tata Vamosy. Dr. Eotvos. Me rog a se constata prin medici, că Julia Vamosy a fost bățutârîffltr’un mod ne mai auZit. ^Cer_£eȚ'^țJtare'prin medici, ca se se erueze, n’a fost ea silită prin bătae a depune fals. Tribu- nalul primesce propunerea aceasta. Dr. Fried- mann constata, că judele din Tisza - Eszlar, care e chiemat ca martor, stă la ușă și ascultă. Martorii Hrabak și Haidu spun, că ar fi veZut pe Ester. Hrabak depune, că în săptămâna cea mare Joi, Vineri până Sâmbătă spre dimineață moara ar fi fost păzită de evrei bogați cari luau măsuri rituale. La fabricarea fainei n’a fost de față nici unul din cei acusați și că nici pentru unul dintre ei nu s’a măcinat făină. Martorul nu știe detaiuri în privința ceremoniilor rituale. Loterie. Mercuri în 31 Iulie 1883. Briinn: 47 67 36 87 45 Bursa de Viena și Pesta. Din 31 Iulie n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/,.................• . . . 119.80 119.75 Renta de aur ung. de 4’/₀............................. 88.55 88.75 Renta ung. de hârtie.................................. 87.05 87.— mprumutul drumurilor de fer Ung.................138— 138.— emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung. ... . • • ............ 91.50 91:40 . II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient ung.........................................114.— 114.— Acțiuni de bancă austro-nng . . ............ 838.— 838 — Acțiuni de bancă de credit ung..................... 291.25 291.50 Acținni de credit austr............................. 295.70 295.— Argint ......................................... . —.— —.— Scrisuri fondări ale institutului „Albina^.......... 100.— Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung......................................... 99 70 99 75 Obligațiuni urbariale transilvane...................99 50 99.25 Obligațiun urbariale eroato-slavonice............... 99 — 98.— Obligațiuni ung. de rescumpârarea pământului . . . 115.70 100.75 Obligațiuni ung. cu clausnlă de sorțire............... 98.50 98.50 Obligațiuni urbariale temeșiane de.................. 99 25 99.25 Obligațiuni urb. temeș. cuasulă sorțire................ 97.— 97.50 Obligațiuni ung. de rescompărarea Șecimei devin . 97.75 9.50 Sorți de regnlarea Tisei . • • •..................... 109.80 10910 Datorie de stat austriacă în hârtie................. 78.80 78.75 Datorie de stat austriacă în argint................. 79 55 79.50 London (pe polița de trei luni)...................... 119.90 119 95 Galbin................................................. 5.66 5.67 Napoleon............................................ 9.50 9.50 100 maree nemțesci . ............................... 58.46 58.50 Redactor rdspunZetor Nicolau Cristea, Editura și tipariul tipografiei archidiecesane. www.digibuc.ro