Nr, 82 Sibiiu, Marți 19/31 Iulie 1883. Anul XX^l TElEGRAEUL roman Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 3., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl,, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 30. Pentru abonamente și inserțiuni a ae adresa la Admlnlttrațluaea tipografiei irohldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele stat a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43, Epistole nefrancate se refnsă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INBERTIUNILE Pentru odată 7 or,, — de două'ori 12 cr., — de 'trtl ori 16 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 80 or: pentru Se-oare publicare. A Ecou din Bucuresci ia presa jidano- maghiară. piarele unguresci și jidano-unguresci atâta au strigat și au injurat asupra naționalităților, și sta- turilor vecine — ca se tăcem de cele diu lăuntrul statului — până când au început a se întoarce ecoul și din străinătate. în loc de a se purta foile din cestiune ca nisce organe ale unei puteri mari, cu generositate, sau dacă Ii s’au părut că generositatea nu are loc, cel puțin cu desconsiderarea cese mai șede celui puternic, bună-oară cum face Rusia, care încă se putea simți ofensată atât prin toastul lui Grădi- steanu cât și prin afacerea Brialmont, Ziaristica ji- dano-ungurească a crezut, că va împune cu gură mare. Că s’a înșelat, am avut ocasiune se vedem și din alte ecouri reproduse în coloanele noastre. Aici reproducem după „Imparțialul", foaie moderată, un articol, care este un ecou la numeroasele strigăte și înjurături ale presei jidano-unguresci, dar tot odatâ și o dovadă deplorabilă, cum sciu ele îndepărta de la monarchia austro-ungară pe aliații cei mai natu- rali, cari sunt dela natură chemați a lupta împreună contra inimicului comun. Eată articolul din cestiune: N’am avut obiceiul se ne lăsăm la această parte a Ziarului în combinațiuni politice, unele mai fantastice de cât altele și nici n’am purtat vre-odată polemică cu cineva. Am espus numai faptele pe cât a fost cu putință. De astă dată însă ne vedem nevoiți se părăsim acest terem spre a respunde ^iarului „Pester Lloyd“, care de multă vreme nu încetează a’și bate joc de toate popoarele peninsulei balca- nice într’un mod pentru care în zadar căutăm un termin mai moale. De mult acest Zⁱar s’a făcut cunoscut prin ele- ganța limbagiului în părțile orientului incult. Representant fidel al misiunei maghiare pentru civilisarea Orientului, „Pester Lloyd," de un șir de ani n’a încetat a trimite razele sale de lumină peste deasa întunecime a popoarelor balcanice, începutul l’a făcut cu înjurăturile, a continuat cu minciunile și acuma suferind de grando mamă, a ajuns ia sistemul compus, adecă se întrebuințeze de o dată ambele mijloace civilisătoare, proprii culturei maghiare jisvorîte de pe pustele Ungariei. Mărturisim, că nu simțim plăcere în a polemisa cu Z'arul maghiar după idei și nemțesc după limbă. Aceasta o facem siliți, căci seim că numitul ții ar stă în strînsă legătura cu guvernul maghiar, ba chiar și cu ministrul de esterne din Viena. Prin urmare articolii ce se publică în „Pester Lloyd" de și sânt îmbrăcați într’o haină murdară, totuși ’și au impor- tanța lor, lumea din afară s’a obicnuit [a’i privi ca espresi- unea vederilor politice ale sferelor conducătoare din Ungaria. în primul aSu articol de la 23 Iulie, „Pester Lloyd" găsesce cu cale se se ia după o nălucă, ce se numesce con- federajiunea balcanică, își plăsmuesce in fantasia sa înferbân- tată o mulțime de pericoli ce ar urma din această confede- rațiune pentru monarchia austro-ungară și apoi taie și spân- zură po toate popoarele balcanice,... pe hârtie. Pentru ^iarul pestan, este mai pe sus de ori ce îndoială, că o con- federațiune balcanică nu poate se esiste de cât cu tendințe agresive față cu Austro-Ungaria și în a tot știința sa „Pester Lloyd“ cunoasce deja toate secretele cele mai intime ale fie-cărui stat balcanic. în ce privesce pe Români eată ce ne spune numitul ^iar: Aceștia (Românii) nu se îndoiesc nici un moment, că ei n’ar fi chemați să stăpânească doue părți de lume și că dacă astăzi stindardul lor nu fâlfâie pănă în inima Europei și pănă în fundul Asiei, aceasta o datorim numai modestiei lor de pănă acuma". Nu seim dacă „Pester Lloyd“ ia în serios aceste lucruri, tot ce seim înse este că în România încă nu s’a găsit nime- nea, care în orbirea sa națională se meargă așa departe și se susțină că doue regimente de honvezi sânt de ajuns pentru ca se arunce în Dunăre toată armata românească. Aberațiunile politice și grando-mania sânt proprietatea esclu- sivă a Maghiarilor, din nenorocire vecini cu noi. Cine voesce se se convingă deplin despre acest lucru, n’are decât se ia în mână ori-care țliar maghiar și va vedâ pănă Ia ce grad s’a ridicat căldura în capetele politicilor din regatul S-tului Ștefan. Nu este Gestiune politică de interes general euro- pean, despre care voinicoșii noștri vecini se nu vorbească cu un aer, ca si când ei ar înverti toată lumea cu degetul cel mic. Cinci milioane de Maghiari ruinați în privința financiară și neajunși încă la adevărata independență, îndrăs- nesc se dea lecții în fie-care ții și se amenințe chiar întreaga diplomație europeană și apoi tot Maghiarii se vină se ne țlică noauă Românilor, că suferim’de grando-maniă l 01 aceasta este tot ce poate se caracteriseze mai bine îngânfarea Maghiari- lor și pornirea lor repede spre cădere. înainte! „Pester Lloyd“ e tutti quanti, căci pe calea aceasta de sigur că nu ne veți discredita pe noi Românii în fața Europei. Este o vorbă veche, scoasă din filosofia practică a poporului, că cine sapă groapa altuia cade el într’ensa. Acest proverb ni se pare că nu va trece mult și se va aplica și la Maghiari. Mulți carr mai nainte erau aperători zeloși și mari sprijinitori ai aspirațiunilor maghiare, astăzi au început a’și întoarce fața de cătră maghiari, căci 16 ani de dominațiune maghiară în jumătatea translaitană a monarchiei austro-ungare, i-a convins că maghiarii nu sânt decât niște negustori de vorbe mari și late dar goale la miez. Revisîa politică. Sibiiu, Fn lS Ihlie. Se poate că în decutlsub ^ilei de âhlăZi proce- sul celebru, despre afacefea dela TM&E'fefâ'r în cart s’a pretratat la tribunalul din Nyirogyhâia, se va fi terminat. Vineri s’a îiifcepht plbd'orii'le. Uu- ventul cel dintâiu la avnt proddrorul de stât. După acesta representantul acuzatoarei 'Sâl^mosy, adWca- tul Szalay, după carr ah uritrat apărătorii¹ ‘âfltftâților: Funtak, Friedmann, Szekely, HeUinann, și Eotvos. Ori cum va fi sentența (pflocuro^ul ’*de stat de- clară pe aousați de nevindvăți și prbptthe Eli- berarea lor), dih ^proces ți diu cele ce 's’a scris în legătură cu acest proces, s’a viZut 'W lu- cru nealterabil, s?a veZut "cât fisteMe puternică in- fluența jidovească în statul utfghrâsc. Băflufeâța ji- dovească joacă rolul principal. Dela Cattaro se sârie la ..Nbtiefr. Presse“ că de cinci patrare de an, *de când s’a suprimat revo- luțiunea în Crivoscie, ținutul acela cate tot pustiu. Austria îl stăpânesce, înse afară de vre o câteva muieri și copii, cari umblă fără căpătâiu prin munți, altă populațiune acolo nu esistă. Peste '2,000 de persoane fugite se află în principatul Mun enegrului și nu se gândesc la întoarcerea acasă. Nici guver- nul muntenegrean nu are de gând se le trimită acasă. Din contră le ține acolo pentru ca se le aibă drept simbure pentru bande de insurgenți îh viitor. Tot la „N. fr. Presse" se scrie din Seraievo, că pe lângă toată privighierea autorităților, nu se poate împedeca contrabandarea agitațiunilor, fie din Serbia, fie din Muntenegru. Agitațiunile croaților nu găsesc teren fecund în Bosnia, cu toate acestea sunt periculoase, pentrucă dau avânt agitațiunilor din Serbia, și Muntenegru. Bosniacii, fără de escep|iune, uresc pe Croați. Deci îndată, ce ar simți că au a fi încorporați la Croația, ministrul de resboiu ar trebui se se gândească numai decăt la un sucurs nunierbs de trupe în ținutul ocupa- țiunii. După cum se vede din Ziare în 11 August n., princi- pele Petru Carageorgevicî și princesa Zorea din Muntenegru, vor serbaj hu încredințarea, ci cu- nunia lor, la carea Țarul Alesăndru lîl și-a dat, nu numai binecuvântarea, ci și o sumă frumușică de iruble. Cununia aceasta, Z^re considerabile, au aflat-o deamnă de a o face object de articoli de fond .po- litici. în articolii aceștia se biheută, dacă principele Petru este ales a înlocui mai târziu pe regele Milan Șau pre pincipele Alesandru al ^Bulgariei. Și resul- FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). „M’am dus pănă la ușa aceea, convins că băia- tul n’a îndrăznit a o deschide de tot, ci o a împins numai ceva, spre a se asigura, că eu nu sunt de- parte ; ușa aceasta era tot așa de bine închisă ca și cealaltă. „Se se fie hotărît băiatul a o închide eară, ve- Zândn-mă aici, și puținul sgomot ce l’a putut face, se nu-1 fi auZit pănă-ce m’am mișcat pentru a-mi căuta pipa și a pune lemne în foc ? Aceasta era cu putință; am intrat în odaia păzitorului și am găsit pe Niels dormind bine. Era evident, că nu s’a mi- șcat. Eu am sMns focul din cămin, de frica unui accident, ți am revenit aici unde erau toate în li- nisce. IFlueraiui jalnic nu-1 mai auZeam. Mi-am Zis, că vântul c i străbătut prin vre o crepătură și am reluat pipa și dosarul afacerei, care-1 studiez în mo- mentul acesta pentru baron. „Afacerea fei ita, bbre-ntfi oferă interesul unei cestiuni de 'drept oam încurcate, n’are pentru dta | nici un interes; nici nu te molestez cu ea. îți Va ajunge a sci că este vorba de un contract de ven- Zare, făcut odinioară de baronul Adalstan, și nu- mele persoanei acesteia, ca și numele soției sale se află într’însul repetat în toată frasa. Numele ace- stor consoți, morți în floarea vieței, unul în mod tragic și misterios, celalalt tocmai în odaia aceasta, unde ne aflăm, poate în patul acesta părăsit și stri- cat, care-1 veZi acolo jos, făcură, fără îndoială asu- pra mea un fel deimpresiune ce nu mi-o puteam esplica. Eu eram cu totul adâncit în studiul meu, și soba făcea mult sgomot, precând credeam a auZi, de repețite ori, o pocnitură în scară. Prin aceasta fui așa emoționat, și me simțam totdeodată așa rușinat că am tresărit, încât nu voiam nici chiar a-mi întoarce capul spre a vede ce poate fi. Ce minune, că lemnăriile aceste vechi și umede, înce- pură a simți efectul unui foc mare făcut în odaie de pocniră din când în când? Am continuat a ceti; dară după pocnitura trep- telor și a barierei urma un alt sgomot: era ca scâr- șnitul unei unelte de fer pe zid, dară condusă de o mână așa slabă sau nesigură, încât uneori putei bine atribui sgomotul acesta, ghiarelor unui cloțata în luptă cu cartele aceste vechi și mari de pe pă- rete. Eu m’am uitat și neveZând nimic, nu ini-'am întrerupt cetirea, hotărît a nu me mai nelinisci de sgomotele aceste, particulare fie-'cărei odăi și tot- deuna produse de căușele cele inai simple din lume. www.digibuc.ro Este o copilărie a căuta după căușele ăceste, dacă ai altă ocupație mai bună. „Dară un al treile sgomdt me hotărî ⁽a me în- toarce și a privi încă odată spre scară. AuZii efirta cea mare de pergament, care adopei^e ușa zidită, mișcându-se și pocnind în mod particular; o am ve^ut ridicându-se de repețite ori, jucând în ve- rigele de care e acățată și unflându-he ca și când un corp, care după dimensiunile sale ar fi >putut fi un trup omenesc, s’ar mișca în dosul ei. De astă- dată m’am spăriat serios. Era cu putință, ca un hoț se se fie ascuns acolo, care aștepta momentul a năvăli spre mine. Eu m’am sculat în grabă spre a-mi lua sabia de pe scaun, unde o pusesem sosind aici, dară n’am găsit-o. — ^Și cu cuVent, Z^e Cristian; vai¹! ea Ora la mine. — Nu sciu, replica dl Goefle, dacă am atri- buit disparițiunea acestei arme unui capriciu neo- bicinuit de renduială a lui Ulfilas: destul că nu m’am uitat în geamantanul meu și . nu eram nici debuta ‘nelini^cit a nu-mi regâsi fainele întinse de mine pe spatele foteluTui. Eu n’am obiceiul a face asemenâa lUcruti Inshși, și pe semne nu mi-am mai adus aminte, că totuși le-am făcut. Blăsțămata de sabie nu s’a găsit și bu avui timp a me linisci și a-mi ’Z^n °â sunt un poltron, că niminea n’are se ’taî pâtfdbaBcă viața și decutava vre-un hoț ar 328 / TELEGRAFUL ROMAN. tatul discuțiunilor este că următorii principelui Petru sunt destinați (de Rusia) a sguduî esistența monarchiei austro-unguresci. ț ț)iariul rusesc „St. Peterburskija Vedemostiu se ocupă de un timp încoace cu multă predilecțiune cu monarchia Austro-Ungară. După ce spune că Ru- sia trebue se se fortifice din resputeri în părțile despre Austria, ia la ageră critică starea internă a monarchiei, pe care o află miserabilă în toată privința. Trecând apoi la partea esternelor noastre, ne cercetează referințele cu principatele slave și între altele ^ice: „Participarea principelui din Montenegru la serbările sântei încoronări din Moscva a înstrăinat foarte tare cercurile guvernului din Viena de cătră domnitoriul Montenegrului. Ce se atinge de populațiunea principatului Muntenegru, referințele față cu Austria sunt și mai puțin pretinoase ca ale majorității din regatul Serbiei. Austria n’arenici un aderent în Muntenegru: a avut Austria parte de mare iubire pretinească pănă când n’a luat asuprăși protectoratul propagandei catolice în Bosnia și Erțe- govina. Din timpul acela a început a scăde influința Austro-Ungariei printe Muntenegrini, și poltici austri- aci cu greu vor spera îmbunătățirea stărei actuale dela locotenentul-colonel Mii enco viei. E lucru mi- raculos, că pentru bărbații de stat austriaci, în- rolați de comun, dintre bureaucrația vienezilor, adevărurile istoriei sunt litere nescrise, și că impe- riul austriac pentru ignoranța acestor oameni fără nici un folos face atâtea esperimente de stat. Isto- ria aderenților lui Bus și a protestanților din țările coroanei bohemice și inspiratele nisuințe ale ruși- lor din Galiția, ale românilor, șerbilor din Banat, șer- bilor din Voivodina și ale celor din fosta graniță mi- litară de a se uni sunt cunoscute pretotindenea, numai bărbaților de stat austriaci, întemeiătorilor „Reuniunei de ajutoare" pentru Bosnia și Erțego- vina, nu le sunt cunoscute. Spre documentarea afirmațiunilor sale citează numita foaie un șir de fapte istorice despre luptele dintre catolici si ortodocși în Dalmația, Bosnia etc. apoi termină astfel: Austria va plăti noauele încercări de propagandă catolică între ortodocși prin totala perdere a înflu- inței sale în insula balcanică; și poate compromite posiția câștigată cu atâta osteneală. întrigele Au- striei în Albania mai ales înse între Albanezii ca- tolici dela granițele montenegrine sunt bine cunos- cute din evenimentele mai din urmă, cu toate ace- stea nesuințe, ale cabinetului din Viena, cu greu să poate crede că Austria ’și va câștiga simpatii dura- bile la albanezii catolici. Este absurditate a presu- pune că Austria cu 200,000 de catolici în Bosnia și Erțegovina se înceapă resboiu religios contra mili- oanelor de ortodocși din Bosnia, Serbia, Erțegovina și Muntenegru. După cum se vede Austria trăiesce în epoca clericalismului și guvernul nu este destul de puternic de a se măsura cu acest rău, de care sunt cuprinși cei mai mari bărbați de stat ai lui, precum e contele Kâlnoky, Taaffe, Hohenwart, Fal- kenhayn, Thun, Clam-Martinitz, Lobkowitz, Br. Hiib- ner și mulți alții. „Reuniunea austriacă de ajutorare figurează deocamdată ca institut privat, lucrările ei înse se judecă de tot nefavorabil și ele vor servi ca eclatantă dovadă că în Viena s’a început deja resboiul religios contra majorității populațiunei din penin- sula Balcanică. Timpurile actuale sunt tare nepriin- cioase ideilor religioase — și dacă Austria va con- tinua pe calea apucată se poate trezi ușor la „Sol- ferino și Sadowa." în Ziarul Moscvei, Katkov, vorbind despre ra- portul dintre Austro-Ungaria și România, având în vedere cu deosebire cestiunea Dunării, află atitudinea respingătoare a României față cu hotărîril conferenții dela Londra, naturală și întemeiată. Cu toate că Rusia a luat parte la hotărîrile acestea, promite României spriginul rusesc. Avend în vedere însemnătatea ce se poate atribui espectorațiunilor de Katkov în tim- pul de față, cele scrise despre cestiunea Dunării, cel puțin nu pot fi trecute cu vederea. în Polonia rusască au primit toate căile ferate ordin, să arete cât mai curend, în cas de resboiu câte trenuri militare ar pute pune în miș- care pe di- „R. L.“ în numărul său de Sâmbătă scrie un articol plin de căldură pentru generalul Brialmont. După ce face o scurtă biografie și adauge că inci- dentul neplăcut pentru general, ar fi isvorînd din nescari intrige țesute de inimicii lui de acasă, es- primă părerea, că incidentul acesta poate înlesne- sce lui Brialmont venirea în România. In Serbia a chiemat ministrul de resboiu pe 7 Septemvre toate trei clasele m i 1 i ț i a n e, pen- tru ca în puterea legii celei nouă de reorganisare se dea armele. Măsura aceasta este din unele părți privită cu neplăcere, deoarece se poate aduce în legătură cu alegerile, cari probabil vor urma după 7 Septemvre. Brialmont. Afacerea Brialmont este comentată de „P. Lk“ în chipul următoriu: Afacerea generalului Brialmont, pertractată în ședința de eri a camerei din Belgiu, marchează o nouă și importantă cale, pe care se sbuciumă de un timp încoace România, spre inomisi- bila ei perdere. Guvernul din Belgiu și-a împlinit detorința în modul cel mai loial, denegând ge- neralului concesia de a merge în România și depărtarea lui din serviț după purtarea sa ne- cualificabilă. în adevăr Europa și - ar fi făcut foarte rea opinie despre referințele armatei Bel- giului, când ar fi fost cu putință, ca un oficier în posiția generalului pus deja în disponibilitate, se comită o greșeală așa de mare contra disciplinei militare fără a fi pedepsit, și pe lângă aceasta se și-o încoroneze cu un comentariu, pe care toată lumea — civilă și militară — cu un cuvânt mai mo- derat — ’l numesce necuviincios. Guvernul din Bel- giu n’a întârziat a lua și măsurile, cu cari era de- toriu bunului seu renume față cu Europa. Recla- mațiunile făcute în această privință de cătră re- presentantul Austro-Ungariei, este lucru foarte na- tural, asemenea și grăbirea guvernului belgian în darea de satisfacție. Inse reclamațiunile făcute guvernului român, care sub ori-ce guvern se codeșce, sunt cu mult mai importante ca cele adresate guvernului din Belgiu, care sub ori-ce guvern ’și împlinesce deto- rințele față cu Europa în modul cel mai eclatant. Cu greu se va afla esemplu, ca guvernul unei țeri- șoare de însemnătatea acesteia, a unei țerișoare, care prin indulgența și indeferentismul cabinetelor normative abia eri s’a primit în șirul statelor in- dependente, se îndrăsnească a lucra contra obice- iurilor și detorințelor bunei cuviințe internaționale, ca și România. Comica grandomanie, de care sunt cuprinși politici din Bucuresci ține în con- tinuă îndisposiție întreg contingentul. Dela două scandaluri — și politica internă a țerei e toată scandal — și dela două crime — căci sub scu- tul constituției României înfloresce crassul despo- tism al guvernului — trec consiliarii regelui Carol la nouă pretensiuni adresate cabinetelor europene. Principele Gorceacoff înse, care de tot pretinesce intitula pe politici din Bucuresci cu „mes enfants* și i tracta ca pe nisce băeți de scoală indăretnici, el era singurul bărbat de stat din Europa, care a aflat adevăratul ton, cu care trebue tractată asemenea Societate. Cabinetul din Viena lua prea serios lu- crul cu pretensiunile Sale. Prin aceea că politicii valachi au fost tractați, ca și când ar avea omul de lucru cu miniștri din Belgiu, s'a dat nutrement pa- rocsismului grandomaniei, și nu trebue se ne mirăm, dacă in fine a degenerat la atâta, ca și când s'ar fi sters toate liniele care despart marile puteri europene de vasalul de odinioară al porței. Vor trebui să se dedee oamenii înViena atracta cu Româ- nia astfel, după cum ar tracta în aseme- nea cașuri Francia sau Englitera. Nu este stat in Europa apuseană, care in zmmedzata sa apropiere și in cea mai directă sferă a sa de putere ar tolera aventurile politice, urmărite acum in Bucuresci. înse noi mai avem vreme destulă spre așa ceva. Prin paciența ministrului nostru de esterne reclama- țiunile făcute României au devenit cam lucru de toate filele, ceea ce n’ar trebui se suferim; cu toate acestea ultimele dechiarațiuni ale guvernului cu privire la mult discutatul toast dovedesc, că gu- vernul regelui Carol la întrebare respicată scie da răspuns la înțeles. Trebue ținuți numai pe calea aceasta, ansă avem din destul. Nici că mai voim se vorbim despre faimoa- sele lucrări de fortificare, cari sunt motivul călăto- riei generalului belgian la Bucuresci. Dacă gu- vernul român stăruiesce, ca cu ori ce preț se se fortifice Bucurescii, așa ca Parisul, poate se o facă! Dacă contribuabilii români nu ^ic nimica, când li se storc banii spre a plăti tunurile Krupp și fortificările â la Paris, atunci pentru noi e tot una. Totuși va mai curge încă puțină apă pe Dîmbovița, pănă când capitala României se va pu- te pune pe o treaptă cu Parisul, când fortul Gri- vița —• de bună samă așa se va numi — va fi în stare se oprească în calea lor armatele puterilor eu- ropene. Pănă atunci se pot întâmpla în Bucuresci multe schimbări, despre cari astăzi nici nu visază cei de acolo. Altfel stă lucrul cu provocațiunea, ce se plă- nueșce acolo sub numele de „Revisiunea constituți- unei". Dacă domnitoriul României, ar primi titlul de „Rege al Românilor", atunci aceasta ar fi o provocare, ce s’ar îndrepta deadreptul în contra monarchiei noastre. Și nu ar fi nici decum de ajuns ca guvernul nostru se se mărginească numai la aceea, de a nu recunoasce acest titlu. Nu tre- bue să .se conceadă nici decum, ca acest titlu se fie întrebuințat în mod oficial nici chiar acolo în țeara lor. Aceasta ar fi egal' cu o proclamare oficială a „României irredente", și atunci monarchia ar tre- buise ia măsurile ei corespunzătoare. Față cu asemene încercări, trebue să i se aducă aminte guvernului pofti punga mea ar fi lucrul cel mai cu minte a-i da fără luptă mica sumă din ea. „M’am îndreptat apoi spre scară cu sânge rece și resolut, iți jur; dar tocmai atunci se produse alucinațiunea... ean veZi, Cristiane, priyesce portre- tul acesta din dreapta ferestei... - — Am cercat a’l vedă, Zi⁰⁶ Cristiane, dară el este așa de reu plasat în fața luminei, și muștele sau umezeala așa l’au pătat, încât foarte puțin de- osebesc. — - Dară privesce-l la lumină; și așa eată că înserează și este timp a aprinde luminările. Cristian aprinse sfeșnicul cel cu trei brațe, care remăsese pe masă și privind portretul, suin- du-se pe un scaun și revărsând claritatea luminei asupra tabloului, cu ajutorul albumului său de bu- zunar, ținându-1 între ochi și luminările flăcărânde din sfeșnic. — Tot așa rău văd, Z>⁸⁶ eh Este portretul unei femei cam mare și de o turnură legantă; ea șede și are în cap un văl negru, precum îl poartă doamnele svedice earna, pentru a’și scuti ochi de albul zăpedeî. Văd mânile sunt foarte bine făcute și foarte frumoase. Ala! haina este de satin sur des- chis cu noduri de catjfea neagră. Este portretul doamnei sure? • — Da, este portretul baronesei Hilda. — în cașul acesta, voiesc să-i văd fața. O văd, e frumoasă și blândă. Așteaptă nițel, domnule Goe- fle... fisionomia aceasta te pătrunde de simpatie | și de blândeță. — Dar așa numai asculți istorisirea mea? — Cum se nu, dle Goefle ? Timpul mă grăbe- sce, dară aventura dtale mă interesază și voiesc să sciu sfârșitul. Eu ascult. — Ei bine replică advocatul, pe când îmi în- dreptam ochii spre cartea aceasta mare a Svediei, care o veZi acolo acățată pe părete, o figură ome- nească eși de sub ea, ridicându-o ca și cum ridici o portieră de tapiserie și figura aceasta era o fe- mee mare și slabă, nu sveltă și frumoasă precum ar trebui se fie aceea, care o representă portretul, ci palidă și devastată ca și când ar eși din mor- mântul său, și haina ei sură, mânjită, purtată, cu pantlicele sale negre desfăcute și atârnătoare părea în adevăr că aduce încă cu sine pământul din mor- mânt. Aspectul acesta era așa de trist și groaznic, încât am închis ochii, ca să nu văd visiunea acea- sta penibilă. Când i-am deschis, fi va fi fost o se- cundă sau aproape- o minută, nu sciu, figura era tocmai înaintea mea. Ea coborise scara, a cărei pocnituri se mai auZea încă, și me privea cu ochii tulburați și cu o ficsitate, care o ași putea numi cadaveroasă, pentru a esprima absența ori cărui cu- get, ori cărui interes, ori cărei vieți. Era în ade- văr o moartă, care sta în picioare înaintea mea, la doi pași de mine, și eu am remas ca fascinat, doară www.digibuc.ro însumi foarte urît, și poate cu perul drept în sus în cap, n’ași tăgădui... — Pe onoarea mea, Zi⁸e Cristian, o aparțiune neplăcută, și eu cred că în locul Dtale eu v’ași fi afurisit sau i ași fi spart ceva. A ținut aceasta mult timp? — Nu sciu. Mie mi s’a părut că nu mai are sfârșit, căci am închis earăși ochii spre a me eli- bera de ea și când i-am redeschis, năluca mergea; ea mergea spre pat. Ce a făcut acolo nu ți-aș pute spune. Mi se părea, că mișcă perdelele, că se pleacă spre a vorbi cu cineva, pe care-1 vedea, eu înse n’am veZut pe nimenea. Apoi voia să deschidă fe- reasta; dară cred că nu o a deschis. în sfârșit ea a revenit spre mine. Eu me încuragiasem puțin. Am cercat a cugeta cu judecată. Am cercat a’mi da samă despre fața ei. Dară nu era cu putință. Eu n’am veZut, decât ochii ei mari și morți, dela cari nu-mi puteam întoarce privirea. Altcum năluca trecu de astă dată iute. Presența mea, decumva o va fi observat, părea că nu o irită și nu o surprinde. Ea plutea nehotărît prin odaie, cerca a se reîntoarce la scară, și părea că nu o poate găsi. Mânile ei slabe căutau zidurile, și deodată nu o am mai vă- Zut. Un vânt fluerător a mai mers odată prin aer și prin urechile mele; apoi a încetat și, ca la mij- locul acestei crize, eu nu m’am simțit nici decum alterat, eu am observat foarte bine disposițiunea sgomotelor neobicinuite și chipul fantastic. TELEGRAFUL ROMAN. român, că sfera de putere a Austro-Ungariei se în- tinde de fapt preste Orient, și că acolo numai cu- consimțementul monarchiei noastre se poate face o transformare, pre când tot, ce se face fără con- simțemântul ei e nestatornic. O politică română care se împotrivesce, trebue înădușită cu toate mij- loacele, și atunci monarchia va fi în stare a resolva aceasta probleme. Romania, nu poate se aibă alt mo- dru și altă îndreptățire de asistență, decât aceea, pe care o află în înțelegerea cu marea putere vecină; dacă a perdut pe aceasta, atunci și-a perdut chiar esistența. Ce insultă ar mai fi pentru guvernul nostru, dacă ar lăsa se se întâmple în linisce proclama- rea „Regelui Românilor!" Se se protesteze de cu vrtme, și într’un chip, ce eschide ori ce du- bietate despre intențiunile monarchiei, în contra ace- stei forme nouă de estravaganță politică, și în ca- șul acel’a se se urmărească o astfel de procedere, dela care nici o altă putere nu s’ar abate, nici cât e negru sub unghiă. Varietăți. * (Denumire.) „Kuryer Lwowski" din Cra- covia anunță, că împeratul a subscris denumirea lui Zalescki de locțiitor în Ga li ți a, în locul lui Po- tocki. Zaleski întră în funcțiune în 18 August. * Principele Bismarck a plecat în 28 Iulie la Kissingen. * Contele Per sa ano fostul vice-admirai italian a murit în 28 Iulie n. * (Necrolog.) loan Constande, fost mulți ani protesor de desemn în orfanotrofiul teresian de aici și pensionat de guvernul ung. cu o pensiune disproporționată, a murit Duminecă dimineața, lo- vit de apoplecsie. Reposatul a fost un om activ și în împregiurări de multe c ri de tot nefavo- rabile, a făcut relativ mult pentru familia sa și în sfera sa modestă chiar și pentru poporul seu. El se lupta cu curagiu cu vicisitudinile, și umorul cel de invidiat, care nu’l părăsea nici odată, i ajută se le înfrunte în cașurile cele mai multe. Fiei țe- râna ușoară! * (Junimea română din Reghin și giur) arangiază „Petrecere de vară", care se va ține în 12 August st. n. a. c. în promenada din Reghinul - săsesc; în folosul scoalei române din loc. începutul la 3 oare p. m. Prețul întrărei: de persoană 1 fl. v. a., de familie 2 fl. v. a. Comitetul arangiator Președinte: Secretariu: Dr. Alesandru Ceușianu, lacob Butnariu,. medic. jurist. Cassar: loan St. Torpanu, teolog. Reghinul - Săsesc, 20 luliu 1883. Ofertele marinimoase se vor cuita pe cale Zia- ristică. * (Himen). Domnul loan Șandru, teolog și-a serbat Duminecă în 17/29 Iulie anul curent cununia în Brașov cu domnișoara Livia Pop, fiica Domnului losif Pop, jude suplent la tabla reg. din Maros-Vâsârhely. * (Himen). Dl Nicolau Pană, învățătoriu în Zernești și-a serbat cununia cu domnișoara Maria | Nicodim Dan din Zernești Duminecă 17/29 Iulie a. c. | * („Biserica, română*) este intitulată o broșură care a apărut înainte cu vre-o doue luni și a cărei „Eu m’am pipăit și m’am convins că eram eu. M’am pișcat de mână și am simțit-o foarte bine. Am veZut butelca cu rum abea începută. Nu eram nici în stare de estasă, nici în stare de beție. Nu mai simțeam nici cea mai puțină frică. Eu mi-am Zis cu sânge rece, că chiar am durmit în picioare. Mi-am sfârșit pipa, precugetând aventura și chiar lăsându-me puțin efectului imaginațiunei mele si unei dorințe nehotărite de a mai avea o alucinațiune pen- tru a cerca de a o birui; dară fenomenul acesta nu s’a repetat și eu m’am culcat foarte liniștit. Totuși am adurmit numai tărZiu, dară fără a fi cât de pu- țin bolnav. — Dară, Zise Cristian, cum de ți s’a făcut acum rău, când ai gândit la aparițiunea de aZi noapte? — Ei, așa e omull EI are emoțiuni retractive câpd aude vorbind de nebunii, el însuși devine ceva nebun. AstăZi mi-am emiptit în doue rânduri istorii de felul acesta, cari sânt fabule sau de bună samă visuri, dar cari conțin povețe inalte și misterioase. — Cum așa, domnule Goefle? Va urma.) autor este protopresb. gr. cat. din Satmare, loan Marcu sau Mârk. Broșura se ocupă cu crearea unei biserici române independente de ori și cine, afară de papa (!!!). N’am luat încă notiță des- pre broșură, reservându-ne a ne ocupa cu ea mai tărZiu. Nici acum nu luam încă notiță, dacă nu vedeam în „P. LI." de Vineri o notiță, pe care am cugetat că nu ar fi bine a o trece cu vederea. „P. LI." după un estras foarte scurt din broșură ob- servă: „Scrierea aceasta merită considerațiune, nu numai pentrucă a apărut într’un timp, când aspira- țiunile cunoscute a le Românilor ear apar pe ori- zontul politic, ci și pentru că autorul ei este un păstor sufletesc distins din diecesa episcopului ro- mân gr. cat. 'Szabo, decorat tocmai în Z^e^e aceste." * (Incidentul dela Oituz.) Despre inciden- tul acesta am cetit în foile de aici că un sergent dela gendarmeria ung. a trecut granița, îmbrăcat ci- vil și a arestat pe un desertor. Acum cetim în toate foile ce ne au venit dela Bucuresci urmă- toarele . „în Ziua de 29 Iunie, sergentu-major austriac, loseph Egyek, comandantul punctului Poiana-Să- rată, trecând peste frontieră în România, îmbrăcat în haine civile și înarmat cu un revolver, a întrat în comuna Hîrja, pentru a prinde pe un desertor numit Costantin Papuc. Ajuns în Zisa comună ser- gentul-major austriac, urmărind pe C. Papuc, a în- trat după el în cârciuma lui Vasilie Tătar, l’a ame- nințat cu revolver, pe el și pe celelalte persoane care se mai aflau în cârciumă în acel moment, și pe urmă dând afară din cârciumă pe locuitori, a le- gat și pus în lanțuri pe pretinsul desertor căutând al t5rî peste hotar. „Primarul comuni Hirja, auZind țipetele prizo- nierului, a alergat imediat și aflând pe acest străin fără pasport vizat care aresta lumea fără mandat l’a dus la primărie și deacolo la espedat la sub-prefec- tura de Târgul-Ocna. „Suntem informați că d. prefect de Bacău tri- mis de ministru în anchetă a făcut o minuțioasă cercetare, și că între altele a cerut a se acorda me- dalia serviciului credincios primăriului comunei Hîrja, pentru conduita sa energică, demnă și prudentă. „Revizuirea", care ne dă aceste amenunte, nu cunoasce încă motivele, care au făcut pe minister se dea ordine, de a se da libertatea sergentului major austriac." * (Grindină.) Dela Agnita primim scirea că în 29 Iunie a căZut grindină pe cucuruze și o parte din grâne. în 13 Iulie s’a descărcat o tem- pestate cu grindină pe altă parte a hotarului. Grâu, cucuruz, oves, cânepă — pe unde a ajuns tempestatea toate sunt nimicite. Paguba nu se poate spune. Apa a adus un bou înecat dela Ruja. * (Pace cu „profontul.") Ministeriul c. și r. de resboiu a dispus se se cerce nu cumva s’ar pute obține pâne mai bună pentru soldați de cum este „profontul" sau „prefundul" de astăZi. După cum aflăm la unele corpuri s’au și cercat cu un fel de pâne lungăreață (Wecken) și s’a aflat că este mai bună și mai nutritoare. Se așteaptă că pânea cea nouă va înlocui „profontul." * (Manevrele militare) în România se vor face anul acesta în diviZii. Ele vor începe la 15 Septemvre și vor ține pănă la 15 Octomvre. Concentrările pentru manevre se vor începe la 15 August. Atunci se vor concentra jumătate din trupele ce urmează se ia parte la eserciții. La în- ceputul lui Septemvre comandanții corpurilor vor inspecta trupele concentrate. La 15 Septemvre se va concentra cealaltă jumătate a trupelor, și la 20 Septemvre se vor concentra reserviști. La sfârșitul lui Septemvre vor începe inspecțiu- nile pentru formarea tabloului de înaintări. * (Scoalele înRomânia). România are astăZi 3000 de scoale rurale de copii cu 100,000 școlari și 149 scoale rurale de copile cu 9325 scolărese. Mai departe 300 scoale cetățenesci de copii și co- pile cu 37,000 elevi și 830 învățători și învețătorese. Numerul liceelor e 7, frecuentate de 2108 școlari. La licee sunt 160 profesori. România mai are 6 scoale normale (pedagogii) cu 760 școlari, 6 scoale indu- striale pentru fetițe cu 300 scolărese și 5 scoale co- merciale cu 780 școlari. (Unde sunt scoalele de me- serii din Bucuresci și Iași? Red). Considerând că fie care soldat sau milițian trebue se învețe „carte", putem presupune că în România în scurt timp vor fi rarități oamenii, cari nu vor sci ceti și scrie. * (Spre sciință cui se cuvine.) Noi am fost publicat în Nr. 79 al foaiei noastre un articol „Din părțile Transilvane," la care am adaus tra- ducerea unui articol din „Magyarorszâg". „Tele- graphul" dela 17 Iulie reproduce articolul din „Ma- 329 gyarorszâg," substituindul lui „Kxdozvary - Kozlony* (așa botează „Tel." pe „Kolozsvâri Kozlony"). Cu toate că „Telegraphul" nu numesce isvorul de unde a reprodus articolul tradus și așa substituirea ero- nată nu ne ar privi, în interesul adevărului atragem atențiunea cetitorilor interesați asupra acestei erori. Causa erorei, de bună seamă este articolul nostru, care se începe cu nisce reflesiuni la unele plângeri ale lui „Kolosvâri Kozlony". — Pentru noi nu re- clamăm nimic. * (Cetewayo), regele zulu-caffrilor din Africa de meaZă-Zi, carele fusese prins în London, după ce s’a întors sub protecțiunea britanică în patria lui a fost bătut și omorît de alt căpitan de zulu-caffri Usibepu. Dimpreună cu regele Cetewayo fură omo- rîte și muerile regelui și mulți dintre căpitanii sei. * (Cutremur de pământ). Dela Neapole s’a telegrafat alaltăeri, că în insula Ischia a fost cutre- mur înfricoșat, în Casamicciola, Forio, Lacco, Cimeno s’au surpat case multe, îngropând mulți oameni. S’au trimis vapoare pentru transportul vulneraților. Se calculează peste 1000 de morți. Spitalurile din Nea- pole sunt pline. Biserici s’au transformat în spitaluri. Intre cei nenorociți se află prefectul din Cagliari și episcopul din Casamicciola. Afacerea dela Tisza-Eszlâr. (Urmare.) Nyiregyhăza, 4 Iulie. Se continuă ascultarea cu Matei. S’au Insinuat mai mulți martori ceea ce îndreptățesce a crede, că afacerea va lua dimensiuni mari. Apărătorii ven- tilează întrebarea delegărei altui tribunal, la din contră vor a’și depune mandatul. Apărătoriul Dr. Friedmann: Pe basa legei penale propun introducerea cercetărei disciplinare contra martorului Matei, care a întărit cu ju- rământ doue depuneri ce difer cu totul una de alta. — Aperătoriul Eotvbs: Martorul acesta a făcut 5 depuneri deosebite una de alta, cea dintâi în Nyir- egyhâza, unde a depus cu 15 martori, că nu scie nimic despre schimbarea cadavrului; a doua, în Tisza- Lock, a fost învinuitoare, pe aceasta o a desvoltat prin depunerea a treia în Nyiregyhâza; în depune- rea a 4-a din Maramureș, a declarat earăși sub ju- rământ, că depunerea-i învinuitoare e mincinoasă; aZi earăși într’a 5-a depunere sunt toate ade- vărate. Martorul acesta e a bună samă minci- nos! — Presidentul: înainte de a se pro- nunța judecătoria în privința aceasta, nu-i permis a-1 numi fals. — Dr. Eotvos: Aceasta e opiniunea mea și am drept a o esprimă drept motivare pen- tru propunerea, ce am de cuget a o face. „ După-ce martorul acesta a mărturisit mincinos și a luat parte la schimbarea cadavrului, propun a se șterge din șirul martorilor și a se primi în șirul acusați- lor." Cum șede Vogel cel nevinovat pe banca acusaților, așa trebue să șadă și acesta. Procurorul: Nu pot sprigini propunerea fă- cută asupra lui Matei întru cât privesce mărturi- sirea-i mincinoasă; spriginesc însă propunerea a se primi în șirul acusaților pentru participare la schim- barea cadavrului. Preș. împărtășesce, că tribunalul să va pro- nunța asupra propunerilor acestora. Confrontat cu Herschko și cu Smilovics, Matei remâne pe lângă aceea, c’ar fi săvârșit cu cei dintâiu numiți schimbarea cedavrului. Să cetesce o epistolă interesantă scrisă de Smilovics martorului deja as- cultat Rosenberg, despre care Smilovics susținea că nu’l cunoasce. Epistola sună astfel: „Noi trei am depus totul! Depune și Dta, ca se ni se ușureze posiția". Smilovics susține că ar fi scris epistola la provocarea unui soț de al său din temniță, care s’a îngrigit de hârtie, peană, cerneală și de espedarea epistolei. După pausă se ascultă martorul Csepkanics. El a fost când cu întâmplarea, beat și nu-și aduce aminte de detaiuri. A auZit pe oameni strigând în urma lui Herscko, răspuns n’a dat Herschko. Președintele constată, că depunerea martorului diferă de cele ce le-a fost depus martorul la protocol la prima înfățișare. Presidentul: Ce-ai veZut în Tisa? — Mar- torul: înnota un cadavru. — Preș.: Ai veZut ca- davrul din depărtare. Martorul: Da. Preș.: Opt plute erau legate una de alta; unde ai vedut ca- davrul înainte sau înapoia plutelor. Martorul: Am observat cam 15 coți înapoia plutelor un ob- ject, objectul acesta a dispărut sub plute, când a reapărut am cunoscut, că e un cadavru. Preș.: Aceasta difere de depunerile dtale de mai nainte. Apărătorul Eotvos: Părerea mea e, că depu- nerea de a^i a martorului consună cu depunerea lui cea dintâiu. —Preș.: Pentru ce ai depus mai na- inte altfel? Martorul: Fiindcă am fost silit. Dia www.digibuc.ro