Nr. 80

Sibiiu, Joi 14/26 Iulie 1883.

Anul XXXI



            TELEGRAFUL ROMAN


   ec    Apare Marția, Joia și Sâmbăta.

ABO NAMENTUL
Pentru Slblla pe an 7 B., 6 luni 8 fi. 60 cr., 8 luni 1 fi. 75 er.
Pentru monarchle pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fi
Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni Sfl.

Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la
Admlniitrațlunea tipografiei archldleoeaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sfint a se adresa la:
Redacțlnnea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43.
  Epistole nefrancate se refusă. — Artieulii nepublicați nu se înapoiază.



IN8EKTIUMILE
Pentru odaiA 7 cr., — de două ori 12 cr.. — de trei ori
16 cr. rândul cu litere garmond — și timbru de 80 or. pentru

. c A 4'
auT.

fie-care publicare.

Nr. 2730 B.                                                f

    înștiințare.

      Esamenul de cualificațiune cu candidații la preoție se
va țină conform Regulamentului sinodal din 1873, dela
25—28 August a. c. st. vechili.
      Candidații, cari voiesc a depune acest esamen, sunt
prin aceasta reflectați, a’și instrui și așterne cererile lor
pentru admitere în sensul §-fului 3 al ^amintitului Regulament.
      Din ședința consistoriului archidiecesan, ținută în Si-
biiu, la 7 Iulie, 1883.
Tficolau Popea m. p.,
archimandrit și vicariu archiep'seopesc.


  Nr. 2731 B.
      Toți acei tineri, cari aspiră a fi primiți în secțiunea
teologică din institutul archidiecesan, sânt prin aceasta re-
flectați, a’și instrui și așterne cererile de primire la consi-
storiul archidiecesan în sensul „Regulamentului sinodal pen
tru seminariului teologic și pedagogic Andreian" din anul
1877 §§-fii 17 și 19 avend a observa totodată disposițiunile
din §§-fii 18, 21, 22, 23 și 26 ai aceluiași Regulament.
      Din ședința consistoriului archidiecesan, ținută în Si-
biiu, la 7 Iulie 1883.'
JKTicolan Popea m. p.,
archimandrit și vicariu aichiepiscopesc.



■


    Revista politică.

Sibiiu, ia 13 Iulie.
      împăratul Germaniei, ca în toți anii, a venit și
in anul acesta la băile dela Gastein. piarele vie-
peze cu deosebire, se folosesc de împregiurarea
aceasta și scriu despre o întâlnire între monar-
chul Germaniei și monarchul nostru. Unele fac
combinațiuni politice și deduc din întâlnirea monar-
chilor apropierea unor evenimente mai însemnate
politice. Pănă una alta înse nu se scie nici timpul
nici locul, unde se vor întâlni monarchii. Se pre-
supune ca earăși la Ischl. Ministrul de esterne Kal-
noky și ministrul comun de finance Kallay au ple-
cat deja la Ischl.
      în Ungaria de mea^ă^i, la Carloviț, a avut în
filele acestea loc o serbătoare sârbească. Rămășițele
pământesci ale poetului Radicevici, mort la 1853 în
Viena, s’au adus spre a fi îngropate în locul nasceri
sale, în Carloviț. Nu atât însemnătatea lui ca poet,
ci fiind că a cântat nnirea tnturor șerbilor într’un
stat, poetul Radicevici s’a bucurat și se bucură încă de
o vază mare la șerbi. De aceea serbii s’au folosit^de
ocasiuneă strămutării oaselor lui dela Viena la Car-

loviț pentru a arangia o festivitate la care se ia
parte toți serbii prin representanți. Când au sosit
oasele poetului la gara din Neoplanta, ascepta o
mulțime numeroasă de oameni. Sicriul cu oasele
era se fie transportat pe o corabie de stat din Serbia
pănă la Carloviț. înțelegând înse regele Milan, care
contribuise 3,000 fl. la spesele transportărei ră-
mășițelor pământesci ale poetului și puse și corabia
la disposițiune, că la banchetul ce avea se urmeze
după înmormântarea oaselor poetului, toastul al doilea
va fi pentru principele din Muntenegru, a retras
corabia. Și așa transportul s’a făcut pe un vapor
separat, în care s au suit deputațiunile din serbii
unguresci, croați, bosniaci, erțegovini, dalmatini,
sârbi și muntenegreni. La mormânt a cuvântat Di-
mitrievici, redactorul dela „Zastava". La banche-
tul din seara următoare toastul cel dintâiu a fost pentru
împăratul, al doilea pentru oaspeții din Serbia, Bosnia
și Muntenegru. Redactorul dela „Glas Crnagorza"
a <jis „Ne felicitați la urmă, aceasta este o formă,
noi ve suntem cei mai de aproape; ce trebue se
retac, s c i ț i! Muntenegru va remâne tot
deauna Muntenegru!" Festivitatea aceasta este
o simptomă remarcabilă în mișcarea jugoslavilor și
se înțelege de sine că în Ungaria a produs resimțe-
mânt. „D. Ztg.“ într’o telegramă specială spune des-
pre un banchet, la care au fost admiși numai oameni
încre^uți. Toastul cel dintâiu, la banchetul acesta
s’a purtat pentru domnitorii Milan și Nicolae, înse
Nicolae fu numit înainte de Milan; toastul al doi-
leaa s’a purtat pentru unitatea Serbiei, Bosniei și
Erțegovinei sub sceptrul principelui din Muntenegru; al
treilea toast fu îndreptat contra spiritului, care de sute
de ani a fost cel mai mare inimic al poporului sârbesc:
contra spiritului națiunei unguresci. Cu toate că
guvernul sârbesc avea un representant oficial la fe-
stivitate, Muntenegru singur a fost deosebit ca pu-
tere conducătoare în Balcan. Toate toastele acestea
fură purtate de sârbi neunguresci.
      Dieta Dalmații, care s’a făcut renumită prin
discursul lui Paulinovici, se țlice că ar fi d i s o 1-
vată. „N. fr. Presse“ susține, că dieta este numai
închisă. închiderea aceasta a venit așa de pe ne aștep-
tate, încât nici ceea ce a fost deja la ordinea idilei
nu s’a putut resoalve.
      „P. Ll.“ de Marți dimineața, într’un articol de
fond, se ocupă cu fantasma federațiunei balcanice.
Oficiosul din Budapesta își pune întrebarea, contra
cui se îndreaptă federațiunea aceasta și după ce
respunde că nu poate fi contra Rusiei, combină că
va fi contra Austro - Ungariei. După ce arată că

monarchia aceasta nici pe departe nu nisuesce la
dominațiunea balcanilor, din contră, a lucrat cu pietate
pentru independența staturilor din orientul Europei,
dă sfatul, ca staturile acestea se caute înainte de
toate a să întări în lăuntru și a se civilisa. Cu cât
se vor lăsa staturile cele mici din orientul Euro-
pei de aspirațiuni ambițioase, cu atât mai mult
esistența lor va fi asigurată. —
    Ministrul de esterne al României, D. Sturza s’a
întors la Bucuresci. O epistolă din Viena la „In-
dependance Roumaine" vrea se scie, că România
acceptează pe lângă unele concesiuni la părere
tratatul dela Londra. Epistola e scrisă de fostul re-
dactor al (jiarului „îndependance," Emil Galii, espul-
sat nu de mult din România și așa, țlice „N. fr.
Presse“, nu este decât o resbunare contra miniștri-
lor Brătianu și Sturza. Gestiunea Dunării nu s’a
schim bat delatractatul din Loudra încoace întru nimic.
    „Memorial diplomatique" vrea se
scie, că în cestiunea dunăreană se va face o schim-
bare în timpurile mai de aproape. El spune că repre-
sentanții puterilor din Londra se vor întruni la o
conferență privată spre a se înțelege cu represen-
tantul României despre diferențele în cestiunea Du-
nării. Părerea aceasta încă nu este desmințită ofi-
cial de nici o parte; este cu toate acestea com-
bătută de mai multe țliare.
   Ministrul president Brătianu a plecat Luni la Aix
Ies Bains în Savoia. Corespondentul din Bucuresci
al țliarului „N. fr. Presse“ spune că ministrul Bră-
tian sufere de „boală diplomatică", de reumatism și
de aceea a plecat la băile numite.
    Dela Belgrad se respândise scirea despre în-
trunirea scupștinei celei mari pentru introducerea
sistemei parlamentare cu doue camere. în timpul
din urmă însă să scrie tot dela Belgrad, că în privința
aceasta guvernul încă na luat nici o hotărire.
    Precum au vățlut cetitorii în nrul trecut foaia
„National Zeitung", din Berlin a publicat un arti-
col pitvitor la poloni. Permițându-ne spațiul reve-
nim. Articolul constată mai ântâiu că în momentul de
față se vede în agitațiunea polonă o viață deosebită.
Polonii erau pregătiți pentru evenimente mari, cari
nu s’au întâmplat, adecă pentru resboiul dintre
Germania și Rusia; încordarea, ce se ivise să măr-
ginesce acum în demonstrațiuni mai mult sau mai
puțin provocatoare. Foaia berlinează carăcterisează
apoi în următorii termini actuala tactică și planurile
Polonilor:
    Dela anul 1848 politica polonă a făcut o aba-
tere care a devenit din ce în ce mai accentuată


        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.
Roman de George Sand.
(Tradus din franțozesce de E. B.)
(Urmare).
    Pe când Cristian studia situațiunea aceasta ca-
racteristică, au^i cântând, fără a prea băga cânte-
cul în samă. Era un glas rustic, femeesc, nu urît,
însă învelit și adese tremurând, ca dela o persoană în
vârstă sau slabă. El părea a psălmui un fel de co-
ral, a cărui melodie melancolică avea ceva plăcut
în monotonia sa. Cântecul acesta, trist și subțire,
legănă câtva timp spiritul artistului, și îl ținu într’o
disposiție, în deosebi aptă a pricepe și a reproduce
natura unei situațiuni, cu care glasul părea a fi în
perfectă armonie. La început, cuvintele erau con-
fuse, pentru Cristian; dară, ascultându-le mașinal-
mente, el le pricepea din ce în ce, căci el recunoscu,
că erau rostite în limba svedică cu accent dalecar-
lian. în curând îi părură cuvintele așa streine, în-
cât le asculta cu atenție mai mare.
    „Eu am vețlut un castel, în patru colțuri,
la soarele apunetor. Porțile sale sunt îndreptate
spre nord. Picături de otravă străbate din gău-
rele pivniței; el este pavat cu șerpi.

     „Arborele lumei se aprinde, puternicul frasin
se mișcă. Șerpele cel mare mușcă undele. Vultu-
rul țipă; cu ciocul seu palid el rumpe cadavrele;
corabia morților se pune în mișcare.
     „Unde sunt asele? unde sunt alfele? Ele sus-
pină la intrarea peșterilor. Soarele începe a se în-
tuneca : toată lumea moare.
     „Dară pământul minunat de verde, reîncepe
a străluci despre răsărit; apele se deșteaptă, casca-
dele se precipitează.
     „Eu am vețlut un palat, mai frumos decât soa-
rele, în vârful lui Gimli... și acuma nu mai vă^,
Vala recade în noapte."
     Din ce în ce Cristian recunoscuse, în cântele ace-
ste, fragmentele unei poesii jalnice, versurile puțin
schimbate sau luate întrun noroc din memorie, din
anticul poem o lui Voluspa. Pronunciațiunea țără-
nească a cântereței le făcea foarte estraordinare. Țe-
ranii din părțile acele să și fi conservat tradițiunea
acestor cântece sfinte, din mitologia scandinavă? Nu
era cu totul neprobabil; dară cine le a tradus și le
a propus femeei acesteia ? Cristian, călător curios
în toate, se hotărî a întreba pe cântăreața, cât își
va fi sfârșit desemnul; dară cât băgase, după un mo-
ment albumul său în busunar, glasul încetase. El
privea în toate părțile, dară nu vedea pe nimenea.
Nevoit a presupune, că glasul este ascuns de petriș,
el se puse în mișcare al căuta. Nu era ușor a merge
prin zăpada agrămădită la marginea petrișului. în
lăuntrul peșterei principale, care se estindea în co-

I ti tur i capricioase cinci- Șeci de pași dealungal poa-
lelor stâncei, ghiața forma un sol colțnros și lune-
cos, ca și când valurile țermului ar fi înghețat în
vr’o noapte rece de toamnă.
      Aventurierul nostru totuși reuși a găsi urmele
propriilor pași din țlioa premergătoare, precând cre-
zuse a merge peste bucăți de cărămizi și olane, și
îndată găsi și ușa misterioasă prin care eșise din pa-
vilon; însă, de astădată ea era încuiată. Cristian
observă două zăvoare tari de fer și un lăcat, din care
era cheia scoasă. Gasul era recent. Cântăreața tre-
bue că a fost însărcinată, ca și Stenson și Ulfilas,
cu paza vechiului castel. Ea nu putea fi foarte de-
parte, fiind-că cântase încă cu cinci minute mainainte;
ea nu putea fi alt unde va decât în petriș, pentru-
că, pe lac și pe escarpementul pavilonului, Cristian nu
vedea pe niminea, așa departe și așa de sus, cât se
estindea vederea sa. El se reîntoarse spre a ieși din
peștera cam întunecoasă, care nu se lumina decât
cătră mijlocul estinderei sale, prin o gaură naturală,
sub care el se opri un moment pentru a privi ce-
rul ; dară împreună cu cerul el vedea un obiect care
întrecea stânca și făcea un colț pe lăturea poleită
și goală a pavilonului. El recunoscu îndată în obi-
ectul acesta, poalele de peatră cu cadrul duplu de
sticlă din odaia ursoaicei, așa că, din balconul ace-
sta ai fi putut, peste o gramadă de bolovani, se co-
bori pe petriș, cu o scară sau cu o funie, să te afli
îndată scutit sub bolta ce era acolo. Cristian, ro-
mantic cum era, își constrnâ indafă posibilitatea unui

www.digibuc.ro

320

TELEGRAFUL ROMAN.

Era o vreme când nu se construia pe lume nici o
baricadă, la spatele căreia se nu fi fost poloni; în
toate armatele de revoluțiuni ei erau un element
principal, ei încheiaseră, pe cât se părea, o legătură
de ne-destrus cu partida europeană revoluționară
democratică. Și cum s’au schimbat lucrurile astăzi ?
Conducătorii mișcării polone nici nu se mai simt
măcar prin lagărul democratic, dar în schimb nu
mai este nici o Curte, nici o anti-cameră pe lume
cu care ei se nu fie, într’un chip sau într’altul în
legătură. în ori-ce intrigă politică, ori unde s’ar
urZi ea, diplomatul trebue se se întrebe: unde este
Polonul? în toate planurile ce se făuresc, trebue
se ajute și Polonul. Politica națională polonă este
în Vatican unul din cei mai însemnați factori. Re-
centa Notă adresată de Papa guvernului prusian, —
trebuie se o mărturisim aceasta ori cât de mare ar fi
părerea noastră de rău — a fost o trăsătură politică
de măestru, care n’a putut se easă din nisce creeri
ordinari. Și, pe cât se ^ice, tocmai un prelat polon
este acela care a făcut această Notă.
      Secretul cunoscut în toată lumea al cestiunei
este că polonismul este în legătură cu jesuitismul,
ba am putea chiar Zi°e că s’a identificat cu el.
Aceste doue puteri lucrează mână în mână.
      Prin broșurile polone se susține cu vioiciune
alianța austro-germană, întru cât s’a sperat că se
va ajunge la un resboiu între această alianță și
Rusia. Trei sute de mii de poloni, astfel se Șicea
într’o broșură polonă nu de mnlt publicată, vor da
otărîrea în acel resboiu. îndată înse ce se văȘu că
un asemenea eveniment nu mai este cu putință,
Polonii se pregătiră a stabili o nouă alianță, care
se serve mai bine scopurile lor. Orleaniștii sunt în
strînsă legătură cu Polonia, o Francie orleanistă în
alianță cu Austria este cea dintâiu combinațiune
asupra căreia căpeteniile polone își întemeiase pla-
nurile lor. Polonii se cred siguri de Orleaniști; de
când polonii au devenit o naționalitate predomni-
toare în Austria, apoi nici acolo nu li se mai pare
ceva preste putință.
      De altmintreli polonii sunt gata a juca pe ori-
ce carte, chiar pe o alianță anglo-franceso-rusă, care
încă ’și mai găsesce sprijinitori prin cercurile en-
glese și care este dorită de agitațiunea polonă, fiind
că tot ar turbura apa europeană. Și în această tur-
burare cugetă a pescui polonii, soartea lor îi face
a fi vrășmașii înăscuți ai păcii europene.
      Astfel dar neîncrederea pe care ei o provoacă
acum în cel mai mare grad, trebue se și-o atribuie
numai lor înșile, sau, mai bine Șis, numai agitațiu-
nilor lor.



Projeetnl de lege pentru scoalele medii.
(Urmare).
     d)       Dacă statul contribue cu mai puțin de jumetate din
suma, care se recere pentru acoperirea trebuințelor anuale
prescrise de lege la scoală, sau cel mult contribue pe ju-
metate la susținerea insitutului subvenționat (și astfeliu o
parte mai mare, sau cel puțin jumătate din sarcină cade
asupra institului) în cașul acesta dreptul de disposiție asu-
pra institutului subînțelegând și cele dispuse sub a) b) și c)
compete autorității institutului, și ministrul de culte și in-
strucțiune publică față cu școala subvenționată eserciează nu-
mai dreptul de suprainspecție.
      Dacă înse statul pe an contribue cu mai mult de ju-
metate la susținerea institutului (prin urmare poartă mai


sistem de fugă în cas de râsboiu sau de prinsoare în
pavilonul dela Stollborg. El se sui pe bolovanii, cari
formau păreții iregulari a peșterei, și reuși nu fără
osteneală, a ieși de acolo prin gaura amintită, care, după
convingerea sa, nu era făcută de mână omenească
      Cercetările aceste îl aduse la o rtflecsiune, ce
fie-care din noi a putut face, și fie numai odată în
viața sa: adecă în situațiuni desperate, ni se pre-
sentă momente de întâmplări așa neprobabile, în-
cât ele par a ieși din dominiul realității, și a călca
în dominiul romanului, făcut pentru plăcere. To-
tuși, cugetând mereu a găsi cântăreața, el continua
esplorațiunea sa prin pietriș, a cărui intervale ne-
regulate erau mai toate, mai mult sau mai puțin,
practicabile, el nu vedea pe nimmea/și tocmai voia
se-și termine căutarea, când auZi glasul earăși,
de astădată înse mai jos decum îi părea că-1
aurise ântâiași dată. El se îndrepta spre partea
aceea; însă după ce ajunse la locul unde credea a găsi
rapsoda aceea misterioasă, cântecul ei, repede între-
rupt, ca acela al grierului la apropierea omului, re-
sună dintr’altă parte și cu mult mai sus ca mai
nainte. Cristian ridică capul și observă, în partea
pavilonului, o crepătură lungă, pe jumetate ascunsă
de iederă, ce se întindea aproape vertical dela o
cruce de fereasta din etagiul al doile, foarte la
dreapta de fereasta din sala ursoaicei, pănă la o
bucată de zid sfărmat, care se termina în bolovani
noi din stâncă.
     Lui i se părea chiar că vede cărând petricele

mare sarcină) în cașul acesta ministrul de

culte și instruc-

țiune publică primesce întreg institutul sub îngrigirea și dis-
posiția sa, se asigură înse pentru autoritatea institutului drep-
tul de proprietate asupra averei atins sub a), întrebuințarea
aceleia pentru institut și dreptul de alegere de profesori
garantat sub c.
     e)       Ministrul de culte și instrucție publică numai atunci
poate da sucurs la scoalele medie în modul arătat mai sus,
dacă corporațiunea, care susține institutul, respective pentru
scoalele confesionale autoritatea supremă bisericească pri-
mesce de bună voie ajutoiiul sau se roagă a i se da.
      La darea de asemenea ajutoare se încheie totdeauna
contract între ministrul de culte și instrucțiune publică și
între partea, căreia se dă ajutoriu, în care contract sânt a
se statori în detaiu modalitățile ajutorărei, condițiunile ma¹
de aproape, drepturile garantate și datorințele luate re-
ciproc.
     §        48 în puterea dreptului de inspecțiune ministrul de
culte și instrucțiune publică are dreptul, ca dela institutele
medie, cari nu stau sub inmediata lui conducere, și adecă
la cele confesionale, dela competentele autorități confesionale,
la institutele susținute de jurisdicțiuni și comune, dela auto-
ritățile, cari le susțin, în fine la cele susținute de corporați-
uni și singuratici dela direcțiuni:
     a)       Se-și procure datele statistice.
     t)       în fiecare an se pretindă conspecte; în cari se se
facă evident planul de învețăment, împărțirea oarelor (afară
de religie) numeral profesorilor, cualificațiunea și sfera lor
de activitate, populațiunea după fie care clasă, numeral oare-
lor și resultatul învățământului, asemenea esamenele de matu-
ritate și alte esamene.
     c)       Să pretindă a 'i se raporta în sensul §. 8. ori ce
schimbare mai esențială făcută în planul de învețăment sta-
torit (afară de obiectele privitoare la religiune) asemenea ori

ce schimbare tăcută în caracterul de mai nainte a scoalei

sau în privința învățământului.
     d)       Să pretindă a i se arăta manualele de scoală, fie
acelea tipărite, fie ca manuscript spre a le esamina, că oare
nu cuprind în sine lucruri contrarie statulni, constituției sau
legilor.
     Toate aceste date, raporturi și conspecte sânt a se tri-
mite ministrului de culte și instrucțiune publică.
     Ministrul de culte și instrucțiune publică ingrigesce,
ca averile institutelor și mai ales fundațiunile făcute spre
scopuri școlare se fie elocate locuri sigure și se se între-
buințeze spre scopul destinațiunei lor; prin urmare are drep-
tul a pretinde din când în când conspect despre starea averei
școlare, despre elocarea și manipularea acelora.
     §. 49. Dacă vre-un manual sau carte întrebuințată în
scoalele medii cuprinde în sine învățături contrarie statulni,
constituției satt legilor, ministrul de culte și instrucțiune pu-
blică are dreptul și datorința a oprî întrebuințarea ei, în
cas de lipsă a dispune că ea pe calea legei se fie confiscată
și respectivii pedepsiți.
     (Propunerea Escelenției Sale Mi roii Romanul:
Dacă vre-o carte sau manual de scoală folosit în institutele
medie confesionale ar puți fi escepționut din punct de vedere
al statului, ministrul de culte și instrucțiune publică are
dreptul și datorința a opri întrebuințarea ei prin or-
dinațiune indetain motivată etc.)



    Corespondente particulare

ale „Telegrafului Romanu.
     Gleichenberg, 4/16 Iulie. Din locul acest re-
numit pentru cură, nu cred că primesci de multe
ori vre-o încunoscințare. Depărtarea n’ar mai fi

mici de a lungul acestei crepături, ca și când ar fi
intrat cineva acolo; dară, apropiindu-se, cât era cu
putință, el vă^u că era inacesibilă pentru pași
omenesci și merse mai departe.
     Glasul earăși reîncepea cântecul său jalnic, și
Cristian se amusâ sau mai bine el deveni nerăbdă-
tor, căutând după cântăreață, din loc în loc, în micul
caos, format de bolovanii de granit; dară, în fie care
rând, el se înșela de nou, pănă ce chiar deveni ceva
iritat. Cântecul acesta sălbatic, fragmentele aceste a
unei apocalipse întunecoase schimonosite și ca inspi-
rate de deliriu, în locul acesta sinistru și în ora aceasta
melancolică de seara, avea ceva înspăimântător, și Cri-
stian cugeta fără voie la strigoile din ape, a căror
esistență este obiectul tuturor legendelor svedice, și
chiar acela a credinței poporului în întregul nord al
Europei.
     El credea în sfârșit, că glasul trebue se vie
din pavilon însuși. Se putea că se află acolo, în
vr’o temniță, o persoană prinsă, și el o chiema de
vr’o trei ori într’un noroc, dândui numele mitologic
Vala, ce va se zică sibilă, un nume, care după cum
se părea, ea însuși și-l atribuia în cântecul seu. După
ce încetase glasul earăși, precum se părea, în acord
cu tradițiunea superstițioasă a țerei, care ^ice, că,
dacă chiemi spiritele vesele sau jalnice din munți,
pe nume îi intimidezi sau îi mângâi și în tot cazul
le impui tăcere.                            (Va urma.)


www.digibuc.ro

aZi motiv pentru a tăcâ despre dînsul, cu atât mai
vârtos, cu cât vestea i a mers și printre români de
mai nainte, pot <^ice de mult. Cei mai mulți ro-
mâni înse nu cunosc locul Gleichenberg decât sau
numai după nume sau din vre-o descriere și apoi
sciți descrierile, în cașurile cele mai multe se fac
favorabil...
     Gleichenbergul are situațiune foarte frumoasă
și corespunzătoare pentru Ic « Ae cură. Este la
poalele despre meaZă Zi a uni . muncel, potrivit de
a da adăpost contra vânturilor dela meaZă noapte.
     Adăpostul scutesce de asprimile climatice ale
nordului și îndulcesce clima în care bolnavul caută
sănătate, q potențează chiar prin o vegetațiune bo-
gată. Păduri de arbori diverși: br»Zi, fagi, ste-
jari pe deluțele dintre vălișoare netezite și îngrijite
deluțele și vălișoarele, de mâna civilisătoare, oferă
și climă domoală și comoditate pentru cei ce caută
cură sau distracțiune. Organele de respirațiune
sunt aici scutite de receală și prin aerul de pădure
și de călduri usucătoare. Altcum cine vrea sâ ce-
tească mai mult în privința aceasta n’are se facă
altceva decât se cetească scrierile lui Dr. Clar, a
unui medic foarte recomandabil de aici.
     Nu încape îndoială, că și în Carpații noștri
sunt asemenea locuri. Cunosc unele, nude e pecat
că lipsesce apa minerală din Gleichenberg, prii-
toare în mesură mare la boale de pept, căci ar
fi dacă nu mai mult, cel puțin tot așa în privința
climatică după cum este Gleichenbergul.
     Arta omenească, de Zeci de ani, a sciut se pre-
facă din păduri, parcuri înfrumsâțate, ce încântă ochii
și desfâtează inima; au sciut se presere deluțe și
văișoare cu vile și alte clădiri pompoase, cari sunt
împreunate cu promenăZi prea frumoase și bogate
de plantagiuri de brad, așa încât arta a făcut din
natura dela Gleichenberg un raiu pământesc, cu toate
comoditățile unei cetăți mari. Afară de villele dom-
nesci și unele private, reuniunea de băi a zidit case
de închiriate, ospătăriă și cafenea bogată de jurnale
din toate limbile (dintre cele române unicul „ Româ-
nul".) De postă și telegraf e de prisos a mai aminti,
după ce am Zis mai sus, că aicî sunt toate comodi-
tățile unei cetăți mari.
     Pe lângă apa minerală, care curge din doue
isvoare, este zăr preparat din lapte de vacă, care
se dă cald celor ce beau la fântână apă cu zer, la
capetul parcului și chiar în grajdiul foarte grigit și
curat în care se află vreo opt vaci. Aci după poftă,
poate cineva se bea lapte proaspet, cum l’a muls.
Pentru asemenea scop sunt si capr la disposițiune.
     în giurul fântânei societatea a întriodus sale de
respirat (înhalațiune), din care bolnavul respiră
aburi de sare și de brad. Meserieși de tot felini,
prăvălii, apoi spital, teatru și în sfârșit biserică sunt
aici în Gleichenberg.
     Ordinea este esemplară. Aceasta și cele mai sus
înșirate atrag câte 2—3 mii de oaspeți. In compa-
rațiune cu alte băi mari, aici nu este scumpete.
     După cât am putut afla pănă acum cei mai
mulți din oaspeți sunt evrei, după ei urmează un-
gurii apoi slavii.
     întâmplarea aduce de multe ori cu sine, ca se
mai observ și momente politice. Despre luptele
dintre sloveni și nemți n’ai lipsă se’ți scriu; sunt deti-
tul de cunoscute diu Ziare- Este caracteristic, câ
și slavii din Austria ca și cei din Ungaria cred că
„în curând le vine timpul".
     De doue ^ile încoace ploaia continuă vrea se’mi
dea desmințire în ceea ce am Z*⁸ mai înainte des-
pre climă. Ploaia e rece și acompaniată de vânt, se
înțelege tot rece, încât trebue se poarte omul haine
groase. Cei ce iocuesc mai muit pe aici me asi-
gură că astfel de ploi țin cam câte 8 Z^®. Va se
Zică și pe aici e ca prin munții nostrii, pela așa nu-
mitele fenațe, pe unde, ca și pe aici, afli pomi (peri,
meri, nuci, pruni etc.,) cereale (oves, chiar și grâu)
și legume (cartofi.) Ploaia însă nu împedecâ cura
la fântână. Numai preumblările sunt mărginite la
o verandă sau pavilion, carea se întinde dela fântână
pănă în parc.
     De vre-o câțiva ani acest loc de cură este de-
clarat de comună politică independentă de satul
Gleichenberg, depărtat cale de o jumătate de oară
de aici.
     îngrigirea de susținerea isvoarelor în stare bună
și de comoditatea oaspeților o poartă reuniunea ac-
ționarilor, înființată în Gratz, a cărei direcțiune înse
în timpul din urmă s’a așeZat aici. Aceasta din
urmă ingrigesce de ordine încât poate Z'ce oipul
că este esemplară. Oameni fără tact se află și aici
ca pretutindinea. O împregiurare, care în astfel
de locuri, unde se cere pe lângă comoditate și
linisce, n’ar trebui se se arete nici decum. Me
esplic printr’o esperiență ce am făcut în Z^ele
prime aici. Spre a fi sigur de o încăpere, me
adresasem cătră direcțiune cu o epistolă încă
fiind acasă. Când am sosit, spre bucuria mea,
aflu că am încăpere. Deosebita mea bucurie a fost
pentru că pe la 1 iulie a trecut împăratul pe aici

TELEGRAFUL ROMAN.

321

și așa era greu de a căpăta locuință la moment.
Bucuria mea înse a fost și mai mare, când am ve-
Zut că încăperea destinată pentru mine nu era nu-
mai spacioaeă, dar și bine mobilată. înse ce se veZi
și se nu creZi ? a doua seară, când m’am întors dela
cină, încăperea mea, afară de două scaune, pat și
ce e neapărat de lipsă într’o încăpere, era lipsită de
canapea, de foteliuri și de scaune. Suprinderea acea-
sta neplăcută devenea și mai neplăcută prin împre-
giurarea, că cheia dela încăpere era da mine. Ce-
rând informațiuni despre procedura aceasta în cance-
laria direcțiunei, fui îndreptat la directorul băilor. 0
parte din deslușirile date, că sosirea unor doamne a
silit pe direcțiune, m’au liniscit încâtva dar m’a
mâhnit pe urmă neîmplinnea promisiunei date
de directorul, că’mi va da alt mobilar. Acestea
nu le scriu pentru mine, care și așa nu voiu pe-
trece îndelung aici, ci pentru bolnavii, cari ar fi
bine, ca direcțiunea să i cruțe și se-i scutească de
iritațiuni, ne apte la promovarea sănătății.
      Ași ave se scriu încă un capitul întreg despre
aceea că dacă ar fi oameni întreprinzători la noi în
țeară, în Carpații noștri ne-am pute căuta sănătatea
tot așa de bine ca și pe aici, căci pe lângă apro-
pierea regiunilor celor dătătoare de sănătate, în
Carpați am ave beneficiul de a fi scutiți de sdrun-
cinarea călătoriilor îndelungate și de respirarea fu-
mului de cărbuni, care se respândesce dela loco-
motivă.
      La revedere!


    Varietăți.

     *      Darea de seamă a deputaților Kâstner și
Dr. Wolff a avut loc Marți seara în pavilonul din
grădina „Hermann". Primitorii acestei dări de seamă
au fost mai cu seamă cetățeni sasi din Sibiu.
Dr. Wolff într’un discurs mai bine de o oară, a
enumărat toate momentele mai remarcabile din se-
siunea trecută a dietii. Kâstner s’a mărginit mai
cu seamă la unele fase ale projectului pentru scoa-
lele secundare. Amândouă discursurile au fost pri-
mite cu entusiasm. D. F. Schâfer a mulțămit de-
putaților în numele alegătorilor pentru atitudinea
lor bărbătească și resolută. La masa ce s’a împro-
visat după darea de samă, domnul Trombițașiu a pur-
tat un toast plin de efect pentru d. Wolff.
     *      (încredințare.) Dl Dr. loan Crișan, pro-
fesor de teologie și inspector al Seminariului An-
dreian din Sibiiu, s’a încredințat cu domnișoara
Maria, fîia dlui Petru Roșea, judecător la tribu-
nalul reg. din Sibiiu.
     *      (Himen). Dl Iulie cavaler de Pușcariu,
notar la tribunalul reg. din Budapesta și domni-
șoara Ecaterina Pe ța din Caransebeș vor serba
cununia domniilor sale în 12 August n. a. c. în
Caransebeș.
     *      (Pentru voluntarii pe un an) a apărut
de câte-va ZU® un ordin al ministeriului de răsboiu,
care are a micșora greutățile materiale, cu care au
ei a se lupta. Deja în luna lui Novembre anul tre-
cut se luase disposițiunea ca voluntarii, cari servesc
pe spesele proprii să se poată împărtăși de bine-
facerile statului în ce privesce armatura, hrana,
îmbrăcămintea etc. și fără de a fi obligați se locu-
iască în casarmă. Ministerial de răsboiu stabilesce
sumele de despăgubire, cari au să le solvească vo-
luntarii sau părinții lor în patru rate respectivelor
corpuri de armată și anume: Pentru cei ce servesc
la artilerie 129 fl., pentru cei ce servesc la alte
trupe 124 fl. v. a. Din aceștia sunt: 32 fl. 16 cr.
pentru așa Z*⁸³ „Naturalien - Verpflegung⁰, 63 fl.
84 cr. pentru hrană; pentru montura și armătura
la cavalerie 25 fl. la alte trupe 28 fl.; pentru unel-
tele de călărit la cavalerie 8 fl. v. a. în cas, când
un voluntar pe lângă toate acestea ar voi se locu-
ească în casarmă, se urcă suma de despăgubire încă
cu 6 cr. pe ții, ce se chieltuesc pentr’un soldat, așa
dar în total cu 21 fl, 90 cr. v. a.
     *      (Postai.) Direcțiunea poștelor din Sibiiu a
publicat concurs pentru postul de magistru postai în
Cudei, comitatul Unedoarei. Condițiunile: contract
și cauțiune de 100 fl. bani numerați. Emolumente:
salariu 140 fl., paușal de cancelarie 40 fl. și paușal
de transport 500 fl. Petițiunile sunt a se înainta la
direcțiune în termin dc 3 săptămâni.
    *   Duminecă s’a deschis cu solemnitate linia
laterală Ghiriș-Turda. Baronul Kemeny, ministru de
comunicațiune, a fost de față la solemnitate.
    *      (Le gea ci vilă.) Foile din Budapesta ne spun
după pNemzet,® că ministrul de justiție a terminat
tecstui projoctului de lege privitor la parcea gene-
rală a legii civile.
    *      (Comisiunea) pentru regularea fruntarielor
ungaro-române a sosit Marți în Borszek. Comisiu-
nea pleacă de aici la Pietrile roșii. Reambularea
fruptarilor va recere timp de vr’o câteva septemâni.

    *       (Fortificarea Bucurescilor.) „Moni-
toriul“ României publică licitațiuni pentru cărămida
ce va fi de lipsă la fortificațiunile Bucurescilor. Li-
citațiunile se vor face la 1 Septembre și adecă pen-
tru 475.000,000 cărămiZi mari și 1.000,000,000 că-
rămiZi mici. — Projectul de fortificațiunea Bucu-
rescilor, se vede, că este adoptat de guvern. Guvernul
negoțiază cu Krupp din Essen pentru 120 tunuri.
    *       (C o 1 o n i s a r e a Dobrogei.) piarul din Tul-
cea „Ecoul Dobrogei" publică cu privire la mișca-
rea poporațiunei din Dobrogea următoarele intere-
sante date statistice: „Numărul total al emigranți-
lor este de 315, ear acel al coloniștilor de 685, avem
în acești cinci ani un plus de 370 de coloniști, și,
dacă aceste diferențe le am ilustra pe naționalități,
icoana ar fi pe cât de îmbucurătoare pe atât de pro-
prie tendențelor unui stat ca al nostru. Se încercăm:
Dintre cei 315 de emigrați avem mai mult decât
jumătate, 171 Bulgari, și numai 97 Musulmani. Din-
tre 685 stabiliți avem 129 Musulmani, 44 Bulgari
și 339 Români, ear restul se împarte pe diverse na-
ționalități între cari Germanii cu 70 ocupă rangul
întâiu. Ca conclusiune avem un plus de 32 Musul-
mani, 339 români, stabiliți în Dobrogea și un minus
de 127 familii bulgare, cari au părăsit Dobrogea, tre-
când în Bulgaria. Agricultorul bun se bucură când
apa se trage în matca ei. Noi, odată cu adhesiunea
noastră la aceasta bună și sfântă vorbă, așteptăm
încă doi ani de acest progres economic, încă 20
de ani în nasceri și în roadele bune ale școlilor co-
munelor rurale și urbane, putând rosti atunci cu si-
guranță: „viitorul deschis este al nostru !“
    *       (Cholera în fața medicinei) în 1817
se arată cholera pentru întâia oară în Europe. Pănă
atunci remăsese ca un biciu asiatic. în stare de
endemie continuă în oare-cari părți ale Asiei și mai
ales în delta Gangelui, cholera luâ câte o dată pro-
porțiuni epidemice; dar nici odată mai înainte de
secuiul al 19-lea, n’a pătruns în Europa. Medicii
se dispută de 70 de ani asupra cholerii, asupra cău-
șelor ei și tratamentului ce se cuvine a aplica cho-
lericilor. Dar în fond nu s’a putut încă defini cho-
lera. Și nimeni nu poate spune dacă este o boală
cantagioasă sau infectuoasă. Se fie contagioasă ? Tse
fie infectuoasă? eată cele doue epitete cari împart
în donâ tabere pe doctori. O boală se Zice con-
tagioasă, când se comunică dela individ la individ,
fie prin contact direct, fie prin contact indirect. O
boală se Zice infectuoasă când se produce și se îm-
prăștie prin miasmele morbigene respândite în at-
mosferă. Cele doue scoli rivale, școala contagiunii
și școala infecțiunii, în ce privesce cholera, se înte-
meează pe argumente de o greutate mai egală.
      „Contagioniștii" învoacă studiile și fasele cho-
lerii în diferitele ei invasiuni. Totdeauna aceasta
molimă a sosit prin marile căi de comunicațiune
comercială, pe unde cholericii s’au găsit în contact
cu oamenii sănătoși. Ei învoacă esemple foarte în-
semnate, în cari isolarea a apărat populațiuni în-
tregi în contra molimei. în 1831 curtea Rusiei se
închise la Paterhof. Casa imperială n’avu nici o
comunicațiune cu esteriorul cât timp ținu epide-
mia. Aceasta casă se compunea din Zece
persoane. împregiurul palatului cholera făcea heca-
tombe, ear’ înlăuntrul palatului nici un cas de cho-
leră nu s’a arătat. Același fenomen s’a observat la
1855 în Constantinopol, în școala militară și într’o
pușcărie, cari puse în mijlocul unui oraș plin de
cholera, nu deferă nici un bir acestui biciu inspăi-
măntător, grațiă unei sechestrări riguroase.
      în sfârșit, tot la 1855, Sicilia, rupând toate re-
lațiunile cu țerile atinse de choleră molima nu se
arătă
      La toate aceste esemple „infecționiștii" pun în
față altele, tot atât de convingătoare, Ei citează
medici, cari au îngrigit de cholerici, fără să se îm-
bolnăvească. Arată, în strade înefectate, case în cari
nici un cas de choleră nu s’a întâmplat etc.
      între aceste două teorii rivale, se ridică o a
treia înpaciuitoare. Cholera ar fi în același timp și
contagioasă și infectuoasă. Cholericii, după acești
„eclectici", ar fi degajând miasme morbigene, cari
molipsesc atmosfera. Dacă acești din urmă teoretici ar
fi având dreptate cearta dintre înefecționîști și dintre
contagioniști trebue să se sfârșească. Atunci și unii
și alții au dreptate. Dar dacă dânșii se vor mul-
țămi cu aceasta împăcare pe terenul speculațiunii,
lumea, care cade cosită de choleră, va face foarte pu-
țin haz de aceste discuțiuni, pănă ce nu se va găsi
leacul mântuitor, care se o scape din brațele morții.
„Națiunea."



Afacerea dela Tisza-Eszlâr.
(Urmare.)
Nyiregyhâza, 2 Iulie.
     Se continuă ascultarea martorilor. Martorul Vâ
r a d y a fost de față la agnoscerea cadavrului, n’a

www.digibuc.ro

veZut însă chiar nimic; de întreaga întâmplare nu
a auZit nimic. — Preș.: După protocolul de inve-
stigațiune, DTa ai depus: a fi văZut, că de brațul
cadavrului a fost legată o cârpă? — Martorul:
Eu aceasta nu am depus, căci o am auZit numai
mai târZiu dela un cunoscut. — Apărătorul Dr. Ebt-
vos: Avea cadavrul miros greu?— Martorul:
Da, foarte greu. — Dr. Ebtvbs: S’a spălat cada-
vrul cu îngrigire? — Martorul: Nu, s’a vărsat
numai apă preste el. — D. Eotvos: Aveau hai-
nele miros greu? — Martorul: Da. — Dr. Eotvos:
Nu s’au premenit hainele cadavrului?— Marto-
rul; Nu, căci n’a fost cu putință. — Dr. Eotvos:
Cum au fost hainele? — Martorul: Au fost ca
săpunite. — Procurorul: Me rog a se asculta în
sensul legei mai ântâiu acusații și apoi martorii. —
Preș.: Voiu se constat mai ântâiu împregiurările
referitoare la aflarea cadavrului, apoi se încep cu
ascultarea âcusaților.
     Se conduce în sală acusatul Jankel Smilovics.
— Preș.: Acusatule, esci învinuit, a fi unul din cei
ce au schimbat cadavrul? — Smilovics: Nu pot
Zice altceva decât că e ne’ndreptățită acusa; în Ziua
respectivă nici n’am fost la locul acela, la care ași
fi predat cadavrul. Acusatul spune: cu ce s’a ocu-
pat în vara anului trecut; el susține că n’a cunos-
cut de loc pe David Her s c hko. — Preș.: în de-
punerile de mai nainte ai Z’⁸ altceva! — Acusa-
tul: Da, de oarece m'a amenințat judele cercetător
și mi-a promis, că dacă voiu fasiona după dorința
densului, me va pune numai decât pe picior liber.
— Presidentul cetesce depunerile de mai nainte
ale lui Smilovics. — Acusatul: Da, atunci am
depus altcum fiind că am fost silit se o fac. — Acu-
satul spune în decursul depunerei că fasiunea lui de
mai nainte formează basa părții a doua a procesu-
lui și espune întâmplarea așa precum e cunoscută
aZi. El a depus atunci de frică să nu fie chinuit.
— Preș.: Cum poți scorni DTa o astfel de istorie?
— Smilovics: Nu mă voiu lăsa să fiu bătut! —
Preș.: DTa așadară depui, că ai inventat tot lu-
crul?— Smilovics: Da. — Preș.: Din ce causă
l’ai inventat? — Smilovics: Am văZut cum l’au
chinuit pe A. Vogel, și pentru ca se mă scap, am
depus așa. — Procurorul: Nu cred să fi inven-
tat astfel de lucruri, de oare-ce alții, cu cari DTa
n’ai convenit de loc, au depus aceleași lucruri. —
Smilovics. Nu sciu de ce. — Preș. Când ți-ai
făcut depunerile, n’ai cugetat la urmările astorfel de
depuneri ? — Smilovics: Eu credeam că-mi va fi
permis să-mi retrag depunerile. — Apărătorul Dr.
Heumann: în a opta depunere ai espus lucrul așa
ca aZi pentru ce ai depus mai târZiu altfel ? —
Smilovics: Findcă a Zis Herschko, că m’ași fi
împărtășit și eu la schimbarea cadavrului. — Dr. Heu-
mann: Și ce ai Z*⁸ OTa? — Smilovics:
Eu am Z^⁸) ca nu-i adevărat. — Aperătorul Dr.
Eotvos: Cum vine, de ai susținut că Grosz
și Klein ar fi fost complicii Dtale? — Smilovcs:
Am numit complici pe doi din evreii cei mulți,
cari mi s’au presentat, să am linisce. — Eotvos:
Cum de ai depus? — Smilovics: Judele cerce-
tător a fost cel puțin de 50 ori la mine Z’Ua și
noaptea, a stat de mine și m’a înspăimântat. — Dr.
Eotvos: Luatu-sa protocol cu Dta? — Smilo-
vics: Nu. — Dr. Eotvos: Nu scii Dta. că ju-
delui cercetător nu-i este ertat a cerceta noaptea
temnițele? Poți dovedi, că a fost acolo? — Smi-
lovics: Dacă și-ar aduce aminte temnicerul. —
Dr Eotvos: Mai târZiu ți-ai revocat depunerea,
pentru ce? — Smilovics: 0 am făcut din îndemn
propriu. — Procurorul: Dta susții, că te-au ame-
nințat ? — S m i lo v i c s : M’au amenințat. — Preș.:
Când s’ar fi întâmplat aceasta? Dta ai depus foarte
de timpuriu?
     Procurorul propune ascultarea martorilor
referitoriu la împregiurarea, că ascultat-a în adevăr
judele investigator noaptea. — Acusatul Wollner
declară, că și pe el la cercetat judele investiga-
tor Bary adesea noaptea și I-a ascultat.
     Aperătorul Dr. Friedmann constată, că ju-
dele cercetător e în Sală de față, și cu ascultarea
dânsului ca martor ar fi deci resultatul dorit, fiind
informat despre tot decursul pertractărei. — Dr.
Friedmann (cătră Smilovics): De unde ai cunos-
cut numele, cari ocură în depunerea Dtale? — Smi-
lovics: Judele investigător a întrebat: Fost-a lu-
crul astfel; eu am răspuns; da a fost astfel — de
unde ași fi sciut starea lucrului? (Ilaritate.) — Dr.
Eotvos: Judele cercetător e penibil dacă a cer-
cetat în adevăr noaptea temnițele și a ascultat fără
a lua protocol. Mă rog se esă judele cercetător din
sală de oarece am de gând să presint tribunalului
o propunere, pe care respectivul în sensul legei
n’are a o auZi. — Presidentul: Mie o astfel de
lege mi-e necunoscută, nici nu pot propune îndepăr-
tarea unui ascultător din sală. (Strigări vii: Eljen!)
— Dr. Eotvos: Propun a se culege declarațiunile
procurorului Nagy Egressy, în care se învinuesce

322

TELEGRAFUL ROMAN.

judele Bary, că ar fi umblat noaptea prin temnițe
pănă ia interzis intrarea. Declarațiunile se se acludă
la materialul actelor. — Urmează ascultarea marto-
rului Weis, care depune, că cuvintele, ce i s’au
pus în gură în protocol, nu le-a pronunțat. Bary
a fost singur la luarea protocolului. Martori s’au
chemat spre subscrierea protocolului numai după
închierea acestuia. Una din depunerile mai însem-
nate nici nu se află în protocol. — Martorul urmă-
tor Smilovics ^ice, că depunerea sa înaintea ju-
delui cercetător a fost fals luată la protocol. Judele
cercetăror nu ia permis se se uite în protocol. De
față la ascultare n’a fost nimenea afară de judele
Bary.

Nyiregyhâza, 3 Iulie.
     Să conduce în sală acusatul David Herschko.
Acusatul n’a vă^ut cadavrul aflat de plutași. A au-
Zit despre el numai dela alții. — Preș.: Să susține,
că DTa ai fi dus cadavrul la plutașul Matei? —
Herschko: Nu-i adevărat. — Preș.: Jankel Smi-
lovics v’a predat vouă cadavrul? — Herschko:
Eu n’am cunoscut pe Smilovics, nu l’am întâlnit
nici când și n’am vorbit cu densul. — Preș.: La
cercetare ai depus DTa cu totul altceva și ai și fa-
sionat. — Herschko: Fiind condus în sală m’au
pus sub o bancă, m’au bătut și chinuit — Preș.:
istorisesce aceasta mai pe larg. — Herschko:
Mai ântâiu m’a bătut comisariul de siguranță cu
pumnul peste cap, strigând: depune! Eu am <Jis,
că nu sciu nimic. — Preș.: Cine a fost de față?
Herschko: Judele cercetătoriu, procurorul, comi-
sariul de siguranță și temniceriul. — Preș: Ce s’a
întâmplat după aceea? — Herschko: Am mai țiis
odată că nu sciu nimic. — Preș.: DTa ai povestit
însă pe larg afacerea cu schimbarea cadavrului; de
unde ai sciut starea lucrului? — Herschko: Ma-
tei mi s’a pus față în față; eu însă am stat pe

lângă aceea că nu sciu nimic; acum mă legară cu
funii și me chinuiră să beau apă peste măsură. —
Preș.: De unde ai sciut însă întâmplarea cu schim-
barea cadavrului? — Herschko: Matei a spus tot
în fața mea. — Preș.: Mai târziu ai făcut aceeași
depunere aici în Nyiregyhâza înaintea judelui cerce-
tătoriu?— Herschko: Acolo nu m’a chinuit, ju-
dele cercetătoriu a $is însă: dacă nu fasionezi, o
să te nefericesci. Fiindcă n’am fasionat m’a ame-
nințat judele cercetătoriu și m’a numit „dobitoc"
pănă ce am Z'⁸, „nu-mi poruncesci." — Preș.: îna-
intea tribunalului ai făcut DTa aceeași fasiune? —
Herschko: Da, de oare-ce judele cercetătoriu m’a
chemat nainte la sineși m’a înspăimântat; dînsul a
mai Zi^ că dacă voiu depune tot așa voiu fi eli-
berat.
     Sub decursul ascultărei remâne Herschko pe
lângă depunerile sale de a^i. Din toate lucrurile,
câte le-a depus n’a veZut nimic. Procurorul adre-
sează unele întrebări acusatului Herschko. Din în-
trebările respective resultă, că chinurile s’au efep-
tuit totdeauna în fața a trei persoane.
     Cătră acusat se adresează și apărătorii cu în-
trebări referitoare la chinuire. Herschko le re-
spunde, că a fost condus într’o casă departe de-locul
cunoscut și că acolo a fost chinuit. — Dr Eotvos:
Ai plâns când teau bătut? Herschko: Nu mau lă-
sat se plâng, — Dr. Eotvos: Cine ți-a demandat
să bei apă? — Herschko: Comisariul de sigu-
ranță. — Dr. Eotvos: Cum sau luat protocoalele
cu Dta? — Herschko: Temniceriul K a r an c say
a tradus depunerile mele, cu toate acestea le-am sub-
scris. S’au cetit numai unguresce cu toate că nu
pricep limba maghiară. Judele cercetătoriu a fost
totdeauna singur.
     Apărătorul Dr. Szekely: atrag atențiunea înal-
tului tribunal, că temnicieriul Karancsay care e a se
asculta ca martor stă la ușa salei; prin aceasta se


alterează resultatul cercetărei. — Presidentul cere
a se închide ușa. Aperătoriul Friedmann se roagă
a se constata, că la ascultarea primă cu Herschko
funcționează ca interprete un preot grecesc. Herschko
a depus atunci ca a^i. La toate ascultările a func-
ționat ca interprete temniceriul Karancsay, acela, care
a chinuit pre cei prinși. Herschko declară în fine,
că e nevinovat că n’a făcut nimic și că nu scie ni-
mic. — Lucrurile cuprinse în protocoale nu sunt
vorbite de el. A fost întrebat, la toate întrebările
înse a respuns, că nu știe nimic. Urmează o pauză
în pertractare.                            (Va urma).


Loterie.
Mercuri în 25 Iulie 1883.
Sibiiu:        15     51     6»     58     35


Bursa de Viena si Pesta.
Din 24 Iulie n. 1883.
Viena B-pesta
Renta de aur nng. de 6°/..................'   . . . 119.90      119.75
Renta de aur ung. de 4°/₀                     . .      88.55    88.45
Renta ung. de hârtie............................... 87.         86.90
împrumutul drumurilor de fer ung......................137.75    137.75
   emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer
   oriental ung..  ................................ 9180        91.75
II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de
   fer orient ung........................................114.—    114.—
Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer
   orient, ung........................................   99.70    99.75
Obligațiuni urbariale transilvane..................... 99.30    99 25
Obligațiun urbariale croato-slavonice ......            99.—    98.—
Obligațiuni ung. de rescump&rarea pământului . . . 100 50     101.25
Obligațiuni ung. eu el un sală de sorțire............. 98.50   98.50
Sorți de regularea Tisei............................  109.80  110.25
Acțiuni de bancă austro-ung .    .      ........... 837.—       838 —
Acțiuni de bancă de credit ung. . ᵣ.................. 292.50  291.50
Acțiuni de credit austr.............................  293.60  293.40
Argint.............................................—.—           —.—
Scrisuri fonciari ale institutului „Albina"...................... 100 30
Datorie de stat austriacă în hârtie................... 78.05    78.75
Datorie de stat austriacă în argint................ 79 55       79.70
Londou (pe polița de trei luni).................... 120.—       120.05
Galbin . ,     .................................... 5.64        5.67
Napoleon........................................... 9.50*/, 9.50
100 maree nemțesc! . . .  ..............................5859    68.50

Nr. 247.                [446] 1—3
CONCURS
     Pentru întregirea stațiunilor în-
vățătoresci dela scoalele confesionale
gr. or. din comunele mai jos însem-
nate, țiitoare de protopresbiteratul
Mercurei, se escrie concurs cu termin
pănă la 12 August st. v. a. c.
    1.      Rod, cu salariu anual de
300 fl.
    2.      Gârbova, cu salariu anual
de 200 fl., cuartir liber în edificiul
scoalei, 4 stânjini lemne de foc, din
care e a se încălzi și școala și gră-
dina de legumi în mărime de 400 Q°.
    3.      Bogatu, cu salariu anual
de 200 fl. și cuartir liber în edificiul
scoalei.
    4.      Armeni, cu salariu anual
de 150 fl. și cuartir în edificiul scoalei.
    5.      Sângătin,cu salariu anual
de 130 fl, cuartir liber în edificiul
scoalei, lemne de foc și grădină de
legumi.
    6.      Beșinău, cu salariu anual
de 100 fl.
     Doritorii de a ocupa vre unul din
aceste posturi au ași adresa cererile
concursuali, instruite conform prescri-
selor legilor din vigoare, oficiului pro-
topresbiteral al tractului Mercurei în
Mercurea pănă la terminul indicat,
însemnându-se numele comunei unde
este ubicațiunea și posta ultimă a con
curentelui.
în conțelegere cu concernintele comi-
           tete parochiali.
Oficiul protopresbiteral al tractului
               Mercurei.
     Mercurea, 6 luliu 1883.
loan Droc m. p.,
adm. protopresb.
  Nr. 85.                   [447] 1-3
           CONCURS.
     Pentru ocuparea a trei stațiuni
învețătoresci la școala elementară ca-
pitală română gr. or. din Poiana, pro-
topresbiteratul Mercurei, se escrie prin
aceasta concurs cu termin pănă la 12 Au-
gust st. v. cu următoarele emolumente:
    1.      Doue posturi cu salar anual
de câte 300 fl. v. a.
    2.      Un post de adjunct dotat cu
250 fl. anuali.
     Salarele se solvesc din ajutoriul
dela alodiul comunal în rate lunari
anticipative.

     Dela învățători se cere, ca în
dumineci și sărbători se țină strană
în sânta biserică.
     Concursurile instruite conform le-
gilor din vigoare, sunt a se adresa
pănă la terminul sus indicat cătră
oficiul protopresbiteral al Mercurei.
în conțelegere cu oficiul ppresbiteral-
     Poiana, 24 Iunie 1883.
                  Comitetul parochial.
N. Maneguț m. p.,
paroch și președinte.

  Nr. 248.                    [449] 1-3
CONCURS.
     Pentru întregirea posturilor înve-
țătoresci dela scoalele confesionale gr.
or. din comunele mai jos însemnate,
țiitoare de protopresbiteratul Mercurii,
se escrie coneurs cu termin pănă la 13
August st. v.
    1.      Cin adie, cu salariu anual de
250 fl. v. a. cuartir liber în edificiul
scoalei și grădină de legumi în mărime
de 2 jug.
    2.      Ludo ș, cu salariu anual de
200 fl. relut de cuartir 20 fl. și lemne
de foc.
    3.      S p r i n g, cu salariu anual de
200 fl. cuartir liber în edificiul scolei
și lemne de foc.
     Doritorii de a ocupa vre-unul din
aceste posturi, ’și vor adresa cererile
Ier concursuali. instruite conform le-
gilor din vigoare, oficiului protopres-
biteral al tractului Mercurii în Mer-
curea pănă la terminul susindicat îu-
semnânduse numele comunei unde le
este ubicațiunea și posta ultimă
Dela oficiul protopresbiteral a tractu-
lui Mercurei.
     Mercurea 8 Iulie 1883/
loan Droc m. p.,
adm. ppresb.


  Nr. 187.               [448] 1—3
CONCURS
    Pentru întregirea unui post de
învețătoriu, la școala elementară ca-
pitală gr. or. din Sas-Sebeș, se escrie
concurs cu terminul pănă la 14 Au-
gust a. c. st. v.
    Emolumentele împreunate cu acest
post sunt: 300 fl. v. a. ear după doi
ani de serviț 350 fl. v. a. la an.
    Doritorii de a ocupa acest post
au ași adresa suplicile instruite in

sensul legilor din vigoare la oficiul
protopresbiteral gr. or. în Sebeș, tre-
bue se fie absolvat cel puțin 6 clase
gimnasiale, și iertând împregiurările
se se înfățoșeze în vre-o duminecă ori
sărbătoare în biserică, pentru a și areta
desteritatea în cântări și tipic.
     Sas-Sebes, 1 luliu 1883.
în conțelegere cu oficiul ppresbiteral.
 Comitetul parochial din Sebeș.

Nr. 317 S.              [444] 2-3
CONCURS.
     Pentru postul de profesor de agro-
nomie și grădinărit la institutul die-
cesan de teologie și la cel de peda-
pogie se deschide prin aceasta concurs
cu termin pănă la 25 August a. c.
stilul vechiu.
     Salariul este 600 fl.
     Competenții își vor trimite peti-
țiile cătră „Consistorial diecesan gr.
or. în Caransebeș" și le vor instrua cu
următoarele documinte:
     1.     Astestat de botez.
     2.     Atestat despre studii gimnasi-
ale, reale sau din școala cetățenească.
     3.     Atestat despre studiile de agro-
nomie și grădinărit.
     4.     Atestat despre eventuala praesă
în agronomie și în grădinărit.
     Caransebeș din ședința consisto-
rială ținută în 2 Iunie 1883.
           Consistorial diecesan.


Nr. 107                [440] 3—3
CONCURS.
     Pentru întregirea parochiei va-
cante de classa III Crăciunesci,
protopresbiteratul Zarandului, se es-
crie concurs, în urma ordinațiunei prea-
venerabilului consistoriu archiediece-
san dto. 10 Februarie a. c. 155 B. cu
terminul de 30 Zile, d?ela prima
publicare în „Telegraful român."
   Emolumentele împreunate cu acest
post parochial sunt:
     1.     Casa parochială cu grădină de
legume.
     2.         Porțiunea canonică.
     3.         Stola usuată.
     Toate aceste emolumente compu-
tate in bani, dau suma de 339 fl. v. a.
     Doritorii de a competa la acea-
sta parochie, vor avea ași așterne pe-
tițiunile instruite în sensul „statutului

organic" și al „regulamentului con-
gresual pentru parochii" la subscri-
sul, pănă la terminul sus indicat.
     Brad în 25 Iunie 1883.
în conțelegere cu comitetul parochial.
Georgiu Pârâu m. p,
adm. ppresbit.

 Nr. 82.                  [442] 3-3
         CONCURS.
     în urma resoluțiunei dto 20 Ia-
nuarie a. c. Nr. 4996—1882. B. încu-
viințându-se din partea Venerabilului
Consistoriu archidiecesan instituirea
unui capelan lângă bătrânul paroch
loan Leach din Blăjeni, Valea-
Crișului, pentru ocuparea acestui
post, se escrie concurs cu termin de
30 di 1 e dela prima publicare
în „Teleg. Român."
     Venitul împreunat cu acest post
este jumătate din întreg venitul pa-
rochial anual de 460 fl. v. a.
     Doritorii de a ocupa acest post
au de a-și trimite petițiunile lor in-
struite în sensul statutului organic și
al regulamentului congresual pentru
parochii la subscrisul ’pănă la timpul
sus indicat.
     Brad în 7 Iulie 1883.
în conțelegere cu comitetul parochial.
Georgiu Pârău m. p.,
adm. ppresbiteral.

 [445]                           2-3

        Anunciu.

     Din partea unui institut particular din
România se caută un tiner Român, ab-
solvent a unei scoale pedagogice, cunoscând
bine și limba Germană.
     Va avea o bună remuneraținne.
Adresa pentru Iulie:
  I. Stănescu, profesor Elbpatak:
car mai departe .-... Buseu România.


        Anuneiu.

     Se vinde cu preț scăzut pănă la 1OO
hectolitre vin vechili din 1880 și
1881 și non din 1883 asemenea vinars
de prune (silvoriu, schligovitz) fert de
doue ori din 1881 și din 1883 pănă
la 10 hectolitre, atnbe de cualitate foarte
bună. Dela 30 Iulie n. încolo se vor vinde
mai scump.
     Amatorii se se adreseze la
              loan Stanca, m. p.,
[443] 2—3    paroch gr. or. în Vulp&r
(Borberec) posta ultimă Alvincz.

Redactor răspun^etor Nicolau Cristea,

www.digibuc.ro

Editura și tipariul tipografiei arehidiecesane.