Nr. W. Sibiiu, Joi 7/19 Iulie 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 or. Pentrn monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 8fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlatrațlunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt ase adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulîi nepublicați nu se înapoiată. IN8ERTIUNILE Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 cr. pentru ăe-care publicare. Revista politică. Sibiiu, io 6 Iulie. Pănă când în Ungaria domnul ministru de culte și instrucțiune publică provede politica Șilei cu enunciațiuni, care de care mai nepotrivite, dincolo în Cis-Laitania se petrec lucruri de însemnătate po- litică. Triumful cechilor față cu nemții și al polo- nilor față cu rutenii sunt deja lucruri cunoscute și supărate. Acum cetim despre o nouă întreprindere. Este vorba de promovarea croatismului în Dal- mația. întreprinderea aceasta înse are deocamdată să înainteze încet. Causa o spune „Vaterland®. înainte de toate, Șice organul feudal, trebue cruțată susceptibilitatea ungurească. Se scie cu ce ochi privesc ungurii uniunea Dalmației cu Croația; să scie cu ce nelinisce este văȘut catolicismul în Bosnia și Erțegovina și pentru ce, pe cât numai se poate, se preferă serbii. Afară de aceea chiar și în foile guvernamentale unguresci, precum, bunăoară, în „Nemzet", se văd aruncate observări, că sistemul Taaffe promovează în Dalmația planuri mari croatice. „Vaterland" mai înșiră și alte momente, din cari se poate vede că ideea croatisării Dalmației, din respect cătră unguri se va împedeca, nu ^ice înse, că aceea se va paralisacu totul. Destul că în Cis-Laitania se întâm- plă lucruri, cari au mai multă însemnătate și mai mari urmări decât proclamațiunile trefortiane, ear susceptibilitatea ungurească o putem privi numai de un pretecst, prin care se ascunde intențiunea cea ade- vărată al guvernului cis-laitan. De sigur că nu din motivul susceptibilității ungu- resci, foile polone din Galiția au aflat că ar fi bine, dacă s’ar putea o pace cu rutenii. De o camdată gândul acesta bun al polonilor nu se pune în lucrare, pentru că polonii, crescuți în scoală iesuitică, poartă fru- moasele fraze de pace în gură, speculează înse de altă parte, dacă ar putea provoca scisiune în sinul rutenilor. Rutenii înse cunosc prea bine cu cine au de a face și sunt mai solidari ca ori și când altă dată în procederea lor. Ei nu cred că polonii voiesc sincer o pace cu dânșii, din contra se tem, că manevra este pentru streinătatea, care nu cunoa- sce împregiurările de acolo, și de aceea foile lor susțin resoluțiunea publicată și în coloanele noastre. Cetim, scrie „Telegraphul", în Șiarul „Diritto" din Roma cu data de 7 luliu st. n. următoarele : „Pretensiunea scuselor oficiale române relativ la toastul rostit la Iași de domnul Grădișteanu persi- stă pentru tot deauna in alte sfere din Viena ast- fel că chiar astăzi Presa Vieneză iși face echo și găsim întrensa indice ce trădează necalificabila pre | tențiune cătră statul român numai pentru că e vorba de un regat cu frontiere puțin întinse. Cităm numai cuvintele din „Deutsche Zei- tung". „După comunicatul ce ne vine dintr’un „isvor bine informat, pănă astăzi (4) nici o scusă nu „ne-a venit încă la Viena din partea guvernului ro- „mân asupra toastului Grădișteanu." „Nu ne putem ascunde mirarea noastră pentru acest mod, căci tot ce se poate s’a făcut de cătră gu- vernul din Bucuresci și Regele Carol I. Când un gu- vern publică categorica sa opiniune asupra unui in- cident oare care în „Monitorul oficial" al Statului, acele cuvinte sunt acele ale oficialei și legitimei au- torități și trebue se fie de ajuns celuilalt guvern, ce se crede interesat și păgubaș din deplorată cir- cumstanță. Atât mai mult aceasta are valoare pen- tru toastul Grădișteanu ce fără dreptate ar voi se se ridice la gradul unei cestiuni internaționale și care negreșit nu are trebuință de scuss între guvernele ce se respectă. „Opinia noastră este, că pe o cale rea se află Austro-Ungaria". Locuitorii din insula Creta refusă de a plăti Turciei dările și guvernatorele de acolo ar fi voind se întrebuințeze forța armată. Ar fi de ajuns se se tragă un singur foc de pușcă pentru ca să se aprindă o nouă revoluțiune în Creta. De aceea este probabil că guvernul din Constantinopole va recurge la alte măsuri sau va face noue concesiuni Creteni- lor, pentru ca se evite o rescoală ale cărei conse- cințe nu se pot calcula. în ori ce cas înse, se poate țlice că Turcia se află ații într’una din posițiunile cele mai critice, care poate deveni mai rea, dar mai bună nici odată. Emanciparea politică a femei ei în Englitera astfel după cum o propusese Hugh Mason, a ocupat cea mai mare parte a ședinței dela 7 Iulie a Ca- merei comunelor. Desbaterea a fost interesantă. Printre conservatori s’au aflat mulți cari au combă- tut într’un mod foarte viu ceea ce ei numiau „intro- ducerea elementului istoric" în alegerile legislative. Cât pentru autorul propunerei, d. Hugh Mason a lucrat în contra causei sale, făcând o deosebire între femeile măritate și cele nemăritate și susținând că cele dintâi îi par nedemne a esercita dreptul de vot. Cu toate acestea, causa emancipării politice a femeilor a avut în camera comunelor mai mulți ade- renți de cât în ori ce altă țeară din Europa, și chiar de cât în multe țeri unde este vorba de întinderea dreptului de vot pentru bărbați. Cetim, scrie tot „Telegraphul", în „l’Indepen- dance belge." dela 9 Iulie. Nu este un secret pentru nimeni că în Italia lucrează de mai mult timp influențe înalte pentru a aduce o apropiere între Papa și monarchia Italiană pe basa părăsitei, dacă nu complete cel puțin par- țială, a legii garanțiilor. Evoluțiunea d-lui Depre- tis cătră centrul drept n’ar fi avut în realitate un alt scop de cât de a provoca, într’un viitor mai mult sau mai puțin apropiat, această capitulare. Pentru mo- ment ne mărginim a înregistra sgomotul despre această schimbare a politicei guvernului italian. Această schimbare ar fi un fapt însemnat și de natură a modifica în mai multe puncte politica europeană. Cu toate acestea, nu se poate uita categorica declarație făcută la Stradella de d. Depretis, că nu va părăsi nici odată legea garanțielor. Din reflesiunile „Românului⁴‘. piarul „Românul" în primul seu dela 2 Iulie n., după ce citează cuvintele lui Beust: „nu mai este Europă" desbate foarte pe larg și am pute țlice sen- sativ posițiunoa cea grea a României, pe care, țlice „Românul", Austro-Ungaria voiesce se o distrugă. Oprindu-se in desvoltarea ternii sale ceva mai mult la istoria Moldovei din timpul lui Ștefan cel mare, a cărui statuă se desveli deunățlile la Iași, „Românul" arată cât de folositori au fost pentru Eu- ropa românii de pe acele timpuri, pentru ce Ștefan cel mare a fost nnmit chiar de papa de pe atunci, aperătorM creștinătății. Venind la toastul lui Grădișteanu, „Românul" cu o vehemență lui neobicinuită continuă astfel: Ausrro - Ungaria scie bine că noi, chiar dacă toți am voi se luăm Bucovina, Traasilvania, Banatul și Basarabia, preste putință ne-ar fi. Pentru ca se o facem aceasta trebue se avem, cel mai puțin, un milion de oștire cu care se trecem Carpații, să luăm Pesta, se luăm apoi Viena, și se ajungem poate la Koniggrătz, ba încă și la Magenta, pentru ca se se încheie pacea și astfel se ne redea Austro-Ungaria acele trei petri scumpe ale coroa- nelor lui Ștefan și Mihai. piserăm că va tribul să mergem pănă la Konig- grătz și la Magenta, fiindcă Austro-Ungaria este susținută de imperiul german și de Italia. Astfel dar ne va' trebui cel mai puțin două milioane de oștire; căci toată lumea mai scie că în starea ac- tuală de lucruri nici Francia, nici Englitera nu vor începe resboiu cu Germania, cu Italia și cu Austro- Ungaria, și aceasta pentru ca să ne redea noue cele trei petri «cumpe perdute în nenorocirile timpurilor. FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). Cristian remase la fereastă și așcepta se o vadă întorcendu-se; dară ea nu se întoarse și ușa se deschise. Margareta apăru, și Cristian abia avu timp a închide repede lada, din care marionetele își arătau, cu indiscrețiune, nasurile lor groase și gurile lor rîțlende. — Cum! domnule, esclamă tinera fată cu sur- prindere, Dta ești încă aici ? La aceasta nu m’am asceptat! Eu am gândit, că ai plecat! — Doară nu vei fi întâlnit pe cineva prin curte ? țlise Cristian, care, pe semne, nu era mânios a se acăța de împregiurarea aceasta a soartei. — Eu n’am vă^ut pe nimenea, țlise Margareta, și, de oare-ce viu pe ascuns, am și întrat iute, ca se nu mă vadă nimenea; dar, încă odată, domnule Goefle ar trebui se nu fii aici. Baronul trebue că scie acum numele persoanei, care a îndrăsnit a i se împrotivi, și te conjur se pleci. — Se plec'? Dta îmi spui aceasta așa crudeil dar îmi aduc aminte că în faptă eu am plecat, pen- tru a nu mă mai reîntoarce. Dl Goefle mi-a dat se pricep că l’ași pute încurca și pe dlui în fatali- tățile mele, și i-am promis a dispărea și Dta mă găsesci tocmai începând a-mi pacheta geamantanele. — O! dar continuă, că eu nu voiesc se întâr- Șiu. — îți este dar de grabă a numai auțli de mine ? Dar așa închipuesceți că eu sunt deja îmbarcat cel puțin spre America, că fug, cu ventrele pline, de groaznicul meu inimic și vers lacrimi în amintirea acelui prim cadril ce va fi cel din urmă în viața mea... — Cu mine, dar nu cu altele? — Cine scie? Eu-1 care-ți vorbesce în momen- tul acesta, nu este decât o umbră, un fantom, amin- tirea aceluia care a fost ieri. Celalalt eu este jucăria undelor și a destinului; eu nici habar n’am de el ca și când ar locui în lună! _______ Doamne! cum ești de vesel, domnule Goe- fle ! Scii, că eu nu sunt nici decât veselă ? — in adevăr, țlise Cristian, surprins de aerul trist al Margaretei, eu sunt un miserabil, că vor- besc de mine, precând ar trebui să mă nelinișcesc de urmările evenimentului de aseară! Dară, ai bine- voi a-mi răspunde, dacă mi-ași permite o între- bare? — O! Cum să nu, după toate, că întâmplarea te a făcut să scii despre mine... Ații noapte, mătu- șă-mea m’a înfruntat foarte și dase domnișoarei Po- tin ordinul, a-mi pacheta geamantanele și a mă duce astățli la Dalby; dară, azi-dimineață, a fost toate schimbate și după o convorbire secretă cu baronul, care și-a recâștigat, precum țlice d-ei, întreaga sa sănătate și veselie, s’a hotărît că eu am se rămân aici, și n’am alta a face pănă de seară, decât a-mi pregăti toaleta. A propos, scii că a venit de sigur Cristian Waldo? Se țlice chiar, că el șede aici în Stollborg. L’ai întâlnit, dacă este aici? L’ai vățlut? -r- De bună seamă. — Fără mască? A! cum este el? Are în ade- văr un cap de moarte? — Ceva mai rău! El are un cap de lemn. — A! Dta îți bați joc. Nici decum. Dta ai jura, dacă l’ai vedea, că fața sa este tăiată din un trunchiu, cu un cuțit, care taie rău. El samănă cu cea mai urită din ma- rionetele sale; vețli, cu asta. Și Cristian arătă o figură de sbir grotescă, ce ieșise din cutie, și Margareta o ar fi putut vedea însuși, dacă ar fi fost mai puțin preocupată. — A! în adevăr! ^ise ea cam înspăimântată, aici este doară cutia sa blăstemată? Doară locuesces cu Dta în odaia aceasta? www.digibuc.ro 308 TELEGRAFUL ROMAN. Dovedit este dar, că Austro - Ungaria n’a făcut | și nu face atâta sgomot pentru suspinul domnului Petru Grădișteanu de cât fiind că caută pricină de a putea Zice? că mica Româniă amenință pacea sta- telor celor mari. Resultatul ce se speră dela această închipuită acusare ni l’a mai spus și gazeta „II Popolo - romano", organul dlui Depretis, care a pu- blicat articolul ce i s’a trimis, din Pesta sau din Viena, prin care Zice: „Europa se supună cestiunea română și consti- tuțiunea țărei unei nouă cercetări. “ Dar de ce nu, cel puțin și a Italiei irridente ? Mai trebue o dovadă, că Austro-Ungaria nu nu- mai nu se putea supera de toastul dlui Grădișteanu, dar că nici avea cel mai mic drept de a reclama ? Eată și aceea dovadă. La 8 Iunie 1867 imperatorele Austriei, împă cându-se cu ungurii și împărțind cu dânșii împeră- teasca-i domnie, se încorona la Buda-Pesta, rege al Ungariei. La ceremonia încoronării se aduseră 11 stindarde „ale țărilor cari s6 țin de coroana sântului Ștefan* Ale căror țări fură aceste 11 stindarde ? Eată numele acestor țări încoronate, unele în realitate și altele în efigie. Ungaria, Transilvania, Bosnia, Serbia, România, Croația, Galiția, Cumania, Slavonia, Dalmația și Lo- domeria. Dacă dar în ceremonia încoronării regelui Un- gariei s’a pus, în mod oficial, pe coroana Sântului Ștefan al Ungariei și briliantul ce se numesce Ro- mânia, pe ce drept se face atâta mare sgomot, pen- tru că la sfârșitul unui banchet un simplu cetățian a suspinat după petrile cari s’au perdut din co- roana lui Ștefan al Moldovei ? Regele Ungariei a depus atunci următorul ju- rământ: „Fruntariile Ungariei și ale țărilor încorporate ei, și tot ce se ține de aceste țări, cu ori-ce preț, si titlu, nu le vom înstrăina, nici le vom micșora, ci din contră le vom Înmulți Și întinde, pe cât se va putea, precum se cuvine pentru prosperitatea publică, pentru gloria și înmulțirea acestor țeri ale noastre. “ Acesta este jurământ; și noi, tot n’am strigat că Regele Ungariei provoacă răscoală în România, jurând că ne va cuceri și de fapt; și nobilii, vitejii, puterniciii și bunii nostrii vecini strigă că se face anarchie în marele imperiu, fiindcă dl Petru Grâdi- șteanu, pe când se sfârșise banchetul și Regele era se plece, suspină de perderea petrilor, ce acum 400 de ani, împodobeau coroana lui Ștefan 1 Cele mai multe țliare Austro-Ungare necurmat ne calumniează, ne insultă și ne amenință. Ele sunt nedrepte, dar au cel puțin meritul de a spune ce cugetă ungurii. Sunt însă unele, între cari „Neue- Freie-Presse", care, cu ocasiunea toastului dlui Petru Grădișteanu ne spune că Austro-Ungaria ne iubesce foarte, că mult bine ne a făcut și doresce să ne facă, și că cu siguranță ne putem arunca în brațele imperiului, și mai cu seamă în brațele regatului ungur, când Rusia ne va amănința. Vom vorbi în altă ții mai pe larg în privința dovezilor de iubire ce necurmat ne-au dat și ne dau vecinii nostrii. Astăzi, lipsindu-ne spațiul, vom aminti numai câte-va fapte. Austria s’a opus, din toate puterile, la propu- nerea lui Napoleon, pentru unirea cestor două prin- cipate. Ba nu, linișteșce-te, n’ai se-1 veȘi- El a ieșit, și a rugat pe dl Goefle a-i permite, să-și depună ba- gagiul seu aici. — Sărmanul! replica Margareta în gânduri, el este așa de urit ca aceasta! Se credem, ce Zice lumea. Sunt oameni, cari l’a veZut frumos, și este el doară betrân ? — Cam la patru zeci și cinci de ani; dară la ce gândesci, și de ce ești așa tristă? — Nu sciu, sunt tristă. — Pentru-că rămâi în castel și ai se veZi de- seară marionetele? — A! du-te, domnule Goefle, dta me tratezi chiar ca pe un copil. Eri, la bal, adevărat, că am fost veselă, mi-am petrecut, am fost fericită, me credeam eliberată pentru tot-de-una de baron; dară astăZi, mătușă-mea însăși are speranțe, bine o văd, și tre- bue se reapar înaintea unui om, pe care-1 uresc d’aici încolo din toată inima. Nu m’a insultat el ieri, într’un mod laș? Mătușă mea poate Zice, că el a voit se glumească, dară nu se glumesce cu o fată de versta mea ca cu un copil. Pentru a mângâia încâtva mândria mea eu mi-am Z’⁸? că el va h vor- bit în deliriu, și că atacul său de nervi a început deja, când mi-a spus vorbele acele grosolane ; așa este și opiniunea prietenelor mele; dară sciu eu, ■ce-mi va spune astăZi, când îl voiu revedea? Fi va el răutăcios sau nebun, dacă mă mai insultă, cine Ea a cerut și a dobândit voia de a ocupa țeara cu armatele ei, pentru a ne umili, pentru a Z'ce Europei că nu suntem în stare de a ne guverna, pen- tru a ne deprinde cu domnirea acestor armate și pentru a ne opri de a lua și noi o mică parte la resbelul din Crimea. în congresul dela Paris s’a opus cu stăruință la unirea Principatelor. La alegerea principelui Cuza s’a opus pe cât a putut. Ea a dechiarat necurmat atunci că ceia ce perde pe tărâmul politic îl va recâșciga pe terâmul economic; și a luptat și luptă cu bărbăție, pentrn a se ține de cuvânt. La alegerea principelui Carol s’a împotrivit prin toate mijloacele. Nu voesc, striga ea necurmat, încă dela 1857, să mă găsesc între doue Piemonturi. Nu credem că avea dreptate, căci cunoscut este că sclavii și cei tare persecutați sunt totdeauna mai periculoși decât popoarele libere. Acest adevăr pare că-1 cunoasce cernitele Taaffe, căci vedem că tinde a face un imperiu federativ, singurul mijloc sigur de a face pe Austro Ungaria se fie un imperiu drept, iubit și prin urmare în- tr'adevăr puternic. In ori ce cas atunci imperiul vorbea precum și făcea: pe când acum spune că ne iubesce și în fapt necontenit ne lovesce în modul cel mai nedrept și cel mai sugrumător. Negreșit că imperiul Austro-Ungar poate se cu- cerească o bună parte din imperiul otoman, acum când Francia și Englitera sunt foarte bolnave și el este susținut de marele imperiu al Germaniei și are și pe Italia în serviciul său. Negreșit că România fiind încinsă de naționali- tăți de altă gintă este în mai mare pericul de cât toate cele lalte. Cunoascem pericolul, vedem lovirile ce ni se dau din toate părțile, vedem propaganda ce se face chiar contra Regelui nostru — fiind că are cali- tățile cele mari ale unui Hohenzollern —; dar n’a- vem ce face decât a suferi, a veghia și a ne pre- găti ca cel puțin să perim cu onoare; astfel vom avea asigurarea, că și Europa și vecinii noștri ne vor saluta cu respect pe câmpul de onoare stri gând cu toții, în inima lor — nedreptate mare s a iăcut acestei națiuni nobile, brave și pătrunse de simțeminte de dreptate, de ordine și de iubire pen- tru toate popoarele. în ceea ce privesce pe puternica noastră vecină, ce astăzi se numeșce Austro-Ungaria, n’avem altă putință decât ai esprime simțemintele noastre de durere pentru ura și persecuțiunea cu care ne gra- tulează și ai Zice cu cea mai deplină sinceritate: Puternică esci; și cu puterea Germaniei — mai cu samă pe cât Francia și Anglia sunt bolnave — multe cuceriri poți face. Credem înse — cu mica noastră pricepere ■— că pe calea unei sincere și pe deplin liberale confederațiuni ai fi mult mai puter- nică, căci ai trăi astfel prin tine înseși, prin drep- tate și libertate". în numerul dela 1 Iulie v. același țliar intro- duce primul seu cu cuvintele: „Cel mai rău surd este cel care nu voiesce să auZă, “ pâșesce pe larg în contra sgomotelor respândite despre diferențe în- tre ministrul president Brătianu și Rosetti. Termi nând cu aceasta reflectează la unele Z’se ale Ziaru- lui „La Gazette de Roumanie" că adeca austriacii și mai cu samă ungurii sunt convinși, că este în in teresul lor ca statul român se fie tare și Zice din | me va ocroti? Dta nu vei mai fi aici și nimenea nu va cuteza... — Cum! Nimenea nu va cuteza, cine sunt oa- menii aceia din giurul dtale? Și acei tineri bravi, cari i-am veZut eri?... — Da, de sigur și eu am creZut așa; dară ei nu me cunosc, domnule Goefle, și se poate că ei cred, că merit insultările baronului. Pentru mine este o recomandație cam tristă a fi Introdusă în lume de mătușâ-mea, care, de sigur foarte cu ne- drept, are reputația de a sacrifica tot, chesțiilor de interes politic. — Sârmană Margaretă! Z’⁸e Cristian atins de penibila situațiune a acestei fete amabile. Sincer emoționat, precum era, el nu gândea la o familiaritate vătămătoare, așa și Margareta nu cu- geta nici decum la ceva rău, lâsându-l se-i ea mâna care înse îndată o lăsa, simțind earăși realitatea împregiurărilor. — Ei, Z,⁸e el, totuși trebue se te hotăresci? — M’am hotărît. Numai pasul cel dintâiu este greu. Acuma, am se me impotrivesc teribilului Olaus la fiecare întâlnire; am să-i spun adevărul în fața lumii, și mai bine voesc se fiu un demon de răutate, decât favorita acestui pașă dalecarlian. Eu ved că o să me apăr singură mai bine; căci dacă ai fi dta aici, m’ași teme a te vedea pe partea mea în detrimentul Dtale, și ma’și reținea mai mult. Tot www.digibuc.ro parteși ca aceasta a fost totdeauna și opiniunea ro- mânului ; dar cu toate acestea, ungurii mai cu samă nu vor se înțeleagă acest adevăr. „Prin urmare, Zice „Românul" mai departe, sfat pentru sfat, cute- zăm și noi a Zice confraților dela „Gazette de Rou- manie": — Vorbiți cu Ungurii; faceți-i se înțeleagă și interesul lor, și periculul spre care se prăvălesc pe calea pe care au mers și merg cu ochii închiși. Acea- stă încercare au făcut-o necurmat ai nostrii încă dela 1848 și totdeauna fără cea mai mică isbândă; cât despre noi, fiți siguri, onorabili confrați, că de- plin înfrățire am dorit și dorim nu numai cu Au- stro-Ungaria, dar cu toți vecinii noștri, și cei mari și cei mici. Fiți siguri asemene — și seim că cu- nosceți adevărul — că nici odată Români de aici n’au făcut peste Garpați, propagandă de rescoală; din contra noi le am Z^ necurmat: — răbdați, cereți cu liniște dreptatea ce vi se cuvine, căci va veni de sigur Z’ua $ⁿ care chiar Ungurii vor cunoasce și vor înțelege și dreptatea și interesele lor cele adevărate. Dacă dar țipă me- reu naționalitățile sub administrațiunea Ungurilor nu noi le facem se țipe ci necurmatele loviri și nedrep- tăți ale guvernului Ungur." După acestea reflectează „Românul" Z*arulu‘ »N- fr. Presse" și adecă la cele Z>se ide acest Ziar 5în Iulie n. „N. fr. Presse" scrie atunci: „Mult mai mare greutate se acordă, și la Viena și la Pesta, discursului d-lui Rosetti care celebră pe regele Carol ca Rege al Românilor. Regele a respuns la acest discurs, care a făcut parte în actele oficiale și s’a publicat și în „Monitoriul oficial." Ântâi: Faptul este că nu regele a răspuns la discursul d-lui Rosetti ci acesta la discursul Re- gelui. Eată dar o nouă travestire a adevărului; eată o nouă dovadă, că ceartă gratuită ne caută, și pun pe rege în causă. Al doilea: La 10/22 Mai 1866, domnul Dumi tru Ghica, ministru de interne, în cabinetul preșeZut de d. loan Ghica, supt Locotenența Domnească pre- ș Zută de d. Lascar Catargi, a publicat programa primirei oficiale a principelui Carol în acea pro- gramă se dice, conform otărîrei Adunării: „Domnul Românilor* După ce principele Carol depuse jurământul, la tribuna adunărei, în mânile aleșilor națiunii, proce- sele verbale constată: „Măria Sa, condus de cătră membrii biuroului adunărei și de d-nii miniștrii părâsesce sala în mij- locul strigătelor prelungite: — „Trăiască Carol! Trăiască Domnul Româ- nilor!!¹¹ Și pentru ce adunarea și guvernul au prescris acest titlu? Fiind că numai cei cari domniau prin dreptul divin se puteau numi Domni ai unei țeri. Fiind că se putea și se poate Zice: Imperato- rele Austriei, Regele Ungariei etc. etc. Ludovic Philip însă și Napoleonii, cari au dom- nit prin alegere ear nu prin dreptul divin, n’au mai puțut fi domni ai țerei ci ai oamenilor, și de aceea titlul lor au fost: rege al Francesilor, imperatore al Francesilor, domn sau rege al Românilor, ear nu al Franciei, al României. Titlul de domn al Românilor l’a avut necurmat principele Carol. Când s’a bătut moneta cu efigia atâta, domnule Goefle, nu voiu uita nici odată po- vețele bune, ce mi le ai dat și maniera cavalerească cu care ai respins pe baronul acesta uricios. Nu sciu dacă ne vom mai vedea vre o dată; dară ori și unde vei fi, dorințele mele vor fi cu Dta și am se me rog lui DumneZeu, se-ți dea mai multă fericire, decât mi-a dat mie. Cristian fu viu atins de aerul afectuos și sin- cer a acestei copile drăgălașe. *Din privirea și din accentul ei se revarsă toată inima sa, fără cea mai mică părticea de cocheterie. — Dragă Margaretă, îi Z’⁸e el ducând mâna ei frumoasă la buzele sale, îți jur că și eu îmi voiu aduce aminte de dta! Ah! pentru-ce nu sunt eu bo- gat și nobil! eu ași avea poate puterea a te socoti, și de sigur ași face toate din lume spre a obținea fericirea de a te protege; dară eu nu sunt, nimica și prin urmare, nici nu pot nimica. — Pentru aceasta nu-ți mulțămesc mai puțin replică Margareta. Eu îmi închipuesc că Dta ești un frate, care nu l’am cunoscut, care mi l’a trimis DumneZeu pentru un moment, în oara suferinței mele estreme. Primesce scurta noastră reunire așa, și să ne Z>cem adio, fără a despera in viitor. Candoarea Margaretei în fipse în sufletul lui Cristian o remușcare. Djntr’un moment la altul, dl Goefle putea reveni, și era cu neputință, ca tinera contesă, care a observat așa de bine asemănare!» TELEGRAFUL ROMAN. 309 principelui, atunci numai s’a strecurat pe monetă titlul de domn al României. Nu seim prin ce în- demn guvernul a făcut acest act care, după noi este nedrept pentru țeara româneasca, căci el amintesce timpii feudalității, ear nu timpii în cari domnii și regii se urcă pe tron prin „voința națională/ prin alegerea poporului. Dacă mulți din noi n’au protestat în Cameră, mai cu seamă când titlul de domn s’a schimbat în acel de rege, ear nu împeratore •— căci în limba noastră nu este cuventul de rege, ci numai acela de domn sau Împărat, cum este și la Greci, — și dacă am tăcut când i sa dat titlul despotic de rege al României, ear nu al Românilor, causa a fost, că nu voirăm se deschidem, în acele momente solemne, o desbatere pe forme. Nu putea inse, d. C. A. Rosetti, ca în fața sta- tuei lui Ștefan — care fusese domn de popor — se dea regelui Românilor un titlu feudal, un titlu care surpă în formă suveranitatea Românilor asupra țe- rei lor. Și protestă pentru aceasta marele și puternicul Imperiu al Austro Ungariei! Se crede acolo serios de cineva, că titlul de domn al Românilor ar însemna o dorință a cuceririi altor pămenturi românesc], ear domn al României ar însemna abdicare! în adever dacă „Gazette de Roumanie" crede în asemenea glume în loc de a vedea și prin aceasta, că ni se caută ceartă cu luminarea, apoi, în ceea ce ne privesce, respectul ce avem pentru marele imperiu ne silesce se credem că politeța din saloa- nele oficiale oprește pe <^isa Gazettă de a mărturi ceea ce, din nenorocire pentru noi, adever este. Nu ne mai eartă spațul de a ne lămuri astăzi pre deplin cu Pressă austro ungară. Lăsând dar aceasta esplicare pentru altă ȘÎ cât de ușor poți înșela cu lămuririle dtale 1 Eu nu mă simț vătămată de gluma însuși; venind aici, eu am făcut o greșală și o nesocotință pentru cari fui pe- depsită prin o mistificațiune; dară ce me face tristă este, că dta ai persistat pănă la sferșit cu atâta aplomb și sinceritate. — pi cu remușcări și cu rușine: o greșală aduce altele cu sine, și... — Și ce? ce mai ai a mărturisi? (Va urma.) Noi înse trebue să înghițim pe aici un aer greu plin de praf, vânturile flueră neîncetat, când ca orcan, când ca un samum omorîtor; clima face pe aici dese salto mortale din căldura tropică în receala de toamnă ; n’avem pădure în apropiere, unde se ne recreăm plumânile împovărate de praful cel mult; bem apă ca și smoala, cetim și au^im sudălmi și batjocuri asupra tot ce e românesc. în atari împregiurări cred că nu ne vei afla dispuși a poetisa ca pe acolo! — Natura e în floare acolo, aici e mai moartă, po- soinorîtă ca o babă bătrână, se fugi de ea! — Noi am fugi de ea de clima aceasta nesuferibilă, nesănătoasă, carea spre durerea noastră nespusă ne-au consumat copii, mlădițe fru moașe, (un băiat de 2x/ₐ ani și o fetiță de 6l/ₐ ani) Dar aerul acest greu plin de miasmă maghiarisătoare nu vrea se seie și nu îi pasă de perirea elementului nostru. Toate rugările noastre modeste motivate de a pută fi strămutați în re- giuni mai sănătoase, mai corespnn^etoare naturei noastre și mai priincioase, sânt de ani de ^ile în continuu respinse, nebăgate în samă. Șciu că la acestea vei face observarea ca se mergem la vre-o baie, scaldă, sau să ne tragem la Ardeal pe timpul de vară și așa să ne recreăm. Dar scumpetea cea mare de aici pe și mărimea familiei nu ne permite a face voiagiuri scumpe ! Bieții copilașii noștri nici nu cunosc ce e pădu- rea, ce e deal, cum rodesce un pom, cum se ară, cum se seamănă, seceră, atare scoli practice nu sânt pâ aici. Oare îm împregiurări de aceste putem fi poetic dispuși, putem se ve scriem ceva mai înveselitor și din părțile acestea? *) Și totuși m’am decis a vă scrie câte ceva și a mă scutura de tăcerea adâncă, de 'pasivitatea aceasta mortificătoare și nimicitoare! Sciți bine odinioară ce activ eram, atât pe terenul bi- sericesc, cât și pe cel național, și nu fără succes ! Odini- oară se bucurau creștinii noștri de sfatul meu de sprigioana mea morală! Câte îmbărbătări, câte îndrumări serveau lor de cinosură, că pe care cale ce foloase pot câștiga! Bieții erau și mulțămitori, eu înse’îndestulit că mi-am făcut dato- rința de creștin, de cetățean al patriei. Adi însă stau, sânt silit de forța împregiurărilor politice a sta cu manile încru- cișate și a căuta cu ochi doioși și cu inimă plină de durere, cum se seduc oile retăcite de oameni, cari vânează interese personale, fără de ale pută da sfat contrar. — Dar, dacă s’ar afla om inteligent și acolo, oare un atare sfat nu s’ar timbra din partea conducătorilor politici de ații de agitațiune în contra maghiarismului și a întregi- tății statului. Au doară nu pentru aceea fură amploiați ro- mâni d n cercuri românesci strămutați în cercuri unguresci pentru că nu se făcură unelte oarbe și apostoli ai maghia- rismului? Oare nu tot pasul făcut în interesul națiunei și al bisericei fu timbrat de agitațiune periculoasă întregității statului? și ce faceam noi? nimica alta decât pretindeam să se respecteze și aplice legea de naționalitate, de limbă și de scoale și în favorul națiunei bisericii noastre? Am tăcut, am răbdat, am așteptat schimbarea situațiu- nei politice, domolirea șovinismului maghiarisător; în zădar situațiunea s’a înăsprit și devine din ce în ce mai nesuferi- bilă. Ve^endu se acum șovinismul maghiarisător demascat și de națiunea română combătut și înaintea Europei descoperit și deoare ce noi nu vream se ne supu- nem odată cu capul acestui șovinism, care, în loc se dea viață binefăcătoare omoară tot ce e simț bun în acest stat poliglot, ne prigonesce cu toată furia lor asiatică și aduc legi peste legi, cum se ne sugrume ori ce mișcare națională. Un steag ardelenesc, sau rumânesc de un băie- țel de student la un loc public așezat, le cășunează spaime și strigă după poliție și amenință cu închiderea scoalelor. Dacă le țlici că statul acesta e poliglot, să ne respecteze și pe noi drepturile noastre etc. atunci să sufulcă un „Trefort“ și scrie o epistolă lungă în ditirambe de laude unguresci ultramontanului Szabă, episcop în Gherla,[accentuând, că d e c o' râtul episcop, nu se ține de carii vreau să scie de o Ungarie poliglotă. A plesni în fața Europei un ministru de pe banca guvernului statistica Ungariei, a nega pur și simplu poliglotismul acestui stat, adecă diversele naționalități cu diversele limbi în număr de milioane; și a spune aceasta unui episcop român, a căruia turmă constă numai din români, înseamnă atâta, de a ne decreta de morți, înseamnă a presupune, că românii de sub episcopul Szabâ nu sânt români. Dacă le place aceasta palmă românilor de sub Szabo, și lui Szabo, apoi parte, sufere cu consciință liniștită și remână înferați, noi însă desvotăm și reprobăm aceasta procedură a unui Ministru în contra unui popor pacinic cum e cel românesc! Și doamne! ce mai larmă făcură compatrioții noștri pentru toastul unui G r ă d ițe t e a n u. Nu se rușinară a numi neamul românesc păduchios. Cine? poltronii de nemeși trențuroși cu cultura unui surugiu și betyâr din soiui cărora e plină temnița! Aceștia vor se ne dea cultură? în a înjura alte neamuri? Ar fi timp să se mai modereze acești pol- tronii și șoviniști, că de nu ații mâne se vor trezi cu mi lioane de Grădișteni! Altmintrenea noi sântem mândri a fi români. Și încă ce mai bucurie satanică se esprimă în foile lor de când guvernul României des votează cele cuprinse în toastul lu Grădișteanu. *) Nu numai poesia înveselesce ți matematica dispune bine po om. Red. Altmintrenea timbrezene acești nerușinați și fără sim- țemânt, așadă pe amploiații de stat ori și unde vor voi, ei vor remânea credincioși națiunei noastre și ca atare și nu- mai ca atare vor fi patrioții cei mai fideli. Aceasta se și o însemne odată pentru totdeauna. Trecând în călătoria mea prin Seghedin m’am mi- nunat de străformarea lui I Precât a fost strivit ecsundarea cetatea aceasta prefăcându-o într’un lac mare cu puține case și cu bisericile remase, preatâta sa ridicat și imfrumsețat; s’a înălțat cu un metru mai mult decât a fost nivelul apei pe timpul esundării, sa edificat deja peste 2000 de case noue dintre care escelează casa magistratului cu turn nou, teatrul grandios cu statuete, frescuri și arabesce decorat, palatul tribunalului civil și separat acelui criminal, palat de postă și telegraf și alte palaturi private cu esterioruri pi- toresci și cu un lues esterior ce numai prin orașe mari se ved, strade cerquale și radiale bine pardosite și ade- seori udate, inpuținează praful nesuferibil, un cbeiu scump și un pod de fer grandios preste Tisza. Plântarea de ar- bori și compunerea de parcuri completează frumseța cetății și i dă un colorit de cetate mare. Cu milioanele din visteria statului — la care concurgem și noi românii cu milioanele noastre și de care maghiarii nu fug, ci le primesc dela noi cu plăcere și atunci nu țlic: nu-mi trebue banul teu! că ești dacoromân ! — împrumutate parte pentru orașul Seghedinul, parte pentru cetățenii aceia cari au edificat și edifică case private, și milioanele din mila Europei întregi pre sama ecsundaților adunate, între ei împăr- țite sciu se facă minuni! Dară pe cât de frumos e orașul pe atâta de nefericit și sărac e; pentru că oamenii edificându și casele, orașul regulându-și și ridicânduși edificii publice și au îngropat țoți banii nu numai cei împrumutați ci și cei privați, în edifi- ciile cele noue și fiind-că pe teritoriul cel mare al Seghe- dinului s’au edificat prea multe și prea mari case și încă cu etage. Stau cu sutele goale, nefiind ațâți locuitori, cari se le locuiască, carnetele înse după împrumuturi trebue plă- tite, și fiindcă fără chiriași destui spre acoperirea carnetelor, banii ceruți nu încurg. Pe rând casele cele nouă vin la li- citare și se vând pănă la suma prețului împrumutului de stat, celelalte împrumuturi și banii proprii, ba unii și pă- mânturile proprie, carii le-au dat zălog numai și numai ca se noată contrage imprumuturi mai mari și se poată edifica, sânt perdute, și oamenii ajung pe strade, se fac din oameni cu stare bună proletari. Doi oameni ajungând în starea aceasta au și nebunit, unul dintre ei s’a aruncat în valurile Tisei, lăsând după sine o familie numeroasă. Și apoi casele licitate scii în acui mâni ajung? Partea cea mai mare în a evreilor, comerciul e deja în mâna lor, încât maghiarii înșiși încep a fi îngrigiți de viitorul Seghe- dinului, prorocind jidovirea lui! Aceasta e o urmare a reconstrucțiunei; ceealaltă e de natură politică și mai tristă, adecă: oamenii împrumutători se făcură sclavi, iobagi politici ai guvernului actual, din oameni radicali cu principi; kossutiane, tămâiază la laude familei Tisza pănă la greață! Vedeți cum se economisează milioanele statului? Ve- deți pentru ce plătim noi dare? se se peardă în ziduri luc- suoase, care ații mâne vor remână goale, s’au trebue alte milioane, încă ca se aducă și universitate, tablă reg. și co- mitat în Seghedin, ca acestea înmulțind apoi locuitorii. Și totuși vor remânea în parte mare goale, pentru că apa Tisei are funestă natură de a aduna tot năsipul din părțile de sus pe alvia Tisei de lângă Seghedin așa, în cât în tot anul urcându-se nivelul Tisei, nu vor trece 10 ani și earăși va esunda. Drept că aceasta esecundare nu va derîma edificiile, fiind toate solide și tari făcute, dară va spăria și împrăștia comerciul și oamenii de aci, sau ca se nu se esun- deze vor trebui earăși noue milioane contrase pentru a ri- dica nivelul Seghedinului earăși cu 1-2 metri mai înalt și tot așa pănă în infinit. — Apoi de unde se mai ajungă bani și pentru o scoluță română? când numai un oraș ma- ghiar consumă atâtea milioane. Oare cum să prospereze acest stat în mânia lui Trefort poligot — și cum se înflorească patriotismul maghiar în inimile românilor pre lângă fulgerile unui Trefort și pe lângă șovinismul maghiarisător. Dascălii noștri dela sate luminătorii poporului, educătorii tinerimei noastre, carii nici în dricul verii, n’au odichnă ; după ce 10 luni învățară pe băieții și fetițele dela sate, nici acelea 2 luni de văcanță pe sama școlarilor concesă, dascălilor noștri nu e permis a le folosi spre recreațiunea lor proprie; ei trebuie se’și părăsească vetrele, economia și familia lor, și se meargă în orașe unguresci și se învețe limba maghiară, după comanda lui Trefort pe lângă un diurn de 70 cr, din care se plătească cortel și vict, Mai per de foame, și totuși să aibă gust și zel de a înveța și limba maghiară!! Apoi încă cu ce purtare bruscă ii instruează pe învățătorii români, se uită la ei cu ochi de ură, ba vâ^ui când saluta un învețător român cu j6 reggelt (bună dimineața) pe profesorul seu ma- ghiar, că [acesta nici nu ia respuns ci s’a uitat numai crunt la el I Cu bună sama în tot dascălul român vede un Gră- diștean! Apoi bre! așa se cultivează românii pe la noi, sub eghida maghiară. Me bucur înainte că pe lângă atari tractamente oepa- trioți buni cu simțuri maghiare cresce Trefort! AdeveruL www.digibuc.ro 310 TELEGRAFUL ROMAN. Varietăți. * (Personalia). Baronul Mayr, legatul au- stro-unguresc dela Bucuresci, a sosit în 14 ale 1. c. în Elopatak. Se țlice că toată vara o va pe- trece ca oaspe acolo. * (Necrolog). Dela Ucia inferioară primim scirea tristă, că Dr. Constantin Pomuțiu, consiliat regesc și medic ceicual al Arpașului inferior, după o suferință abia de doue (Iile, a repausat in 4 1. c. în etate de 69 aUi. Pe defunctul ’l deplânge soția sa Catarina născută Wunderlich și fiul lor I si dor, student în clasa Il-a gimnasială abia in etate de 12 ani, precum și inteligența și poporul din cercul seu care la stimat și iubit. înmormântarea a avut loc în 5 Iulie în Ucia inferioară. Fiei țerîna ușoară! * (Procedură ungurească.) încă la 28 ale lunei trecute am primit o insciințare din comitatul Unedoarei despre o procedură curioasă la o alegere de notar cercual. în toamna anului trecut s’a ales cu unanimitate de voturi în cercul Gurasadei, cu 8 comune curat românesci, notar un român. La po- stul acesta mai candidase și un ungur și adecă cum- natul d-lui baron Kemeny Elek, solgăbirăul Iliei. Deci alegerea cu unanimitate a românului, fără de a protesta cineva în contrai s’a — auriți și mirațivă ! — nulificat, din causa — și acum mirați-vâ și mai mult 1 — „kor hiâny miatt" va se Zică din lipsa verstniciei, cu toate că alesul are censură de notar, a depus jurământ, a întrat în funcțiune și după ce a func- ționat 25 ^ile s’a descoperit defectul acesta nepre- veZut în lege. Interesant este că în cașul acesta este amestecat și ministrul, căci într’un târziu cere dela ales „decretul de majorean". Suprins de ce- rerea aceasta a înaintat o hârtiă, lângă care și de- cretul de majorean la ministeriu. în urmă se duce la Budapesta unde i se fac promisiuni frumoase; dar cu toate acestea primesce resoluțiunea cunoscută mai sus. Solgăbirăul baron cum află de resoluțiune se duce însoțit, de 4 gendarmi la Gurasada și invită pe juZii comunali în cancelaria notarială. Aci preste voința representanților cari cer cel puțin substi- tuire, domnul solgăbirău octroiază pănă la alegerea de- finitivă pe un Medves Lâszlo înfuncțiunea notarială. Acest Medves este una și aceeași persoană, care la îndemnul dlui baron Kemeny a descoperit ne- vârstnicia notariului ales. Procederea aceasta a d-lui baron, ni se spune că a produs indig- națiune în alegători, făcând escepțiune doi ma- ghiari, un jidan și doi preoți români. Ni se spune că acești doi preoți agitează chiar pentru un anume Toroczkay, motivând agitarea lor cu impregiurarea că nu am avea candidați. Concursul espiră în 24 Iulie n. Credem că românii cualificați vor fi con- curs și de astădată și dacă n’au concurs se con- curgă. Pe lângă proceduri ca cea de mai sus este adeverat, perd mulți curagiul. înse nu trebuie ca să ne intimideze nici o faptă incorectă a con- trarilor naționalității noatre, fie ei chiar și baroni, căci ei ar vrea se fim așa de buni și se lăsăm lap- tele pe sufletul vițelului! * (Incendiu mare.) în Sz. Miklos, comi- tatul Lipot, s’a escat în 15 Iulie n. un incendiu înfricoșat. Mulți oameni au căZut jertfă focu- lui. Opt sunt înmormântați 20 lipsesc. Căpitanul cetății a murit în foc. Toată cetatea afară de șirul caselor din dreapta dela gară, este o grămadă de ruine. Edificiul cel nou al casei de păstrare sa surpat. Locuitorii au remas pe strade; miseria e mare. * (Alegerea demnitarilor academici./ Pentru anul scolastic 1883/84, scrie „Candela", se alese de Rector al Universității Francisc-Iosefine din Cernăuți profesorul de teologiă Isidor de Onciul și după ce renunță la aceasta demnitate din causa sănă- tății sale, profesoru de teologia Vasiliu de Repta; eară de decan al facultății teologice se alese pentru anul numit prof. Eusebiu Popovici. (Serbarea nascerii s. loan Botezăto- ri ul din Suceava.) Cetim în „Candela" din Cer- năuți: înalt Prea Sânția Sa păr. Archiepiscopul și Mitropolitul Silvestru pleca în 23 Iunie (5 Iulie) a. c. la Suceava, spre a săvârși acolo în biserica Metropoliei în (lina nascerii s. loan Botezătoriul servițiul dumne^eeec. La gara Ițcani fu întimpinat de representanții autorităților din Suceava și con- dus la Mitropoliă, unde se adunase acum peste 8000 de închinători la venerabilele moasce ale s. m. m. loan cel nou. La preveghiare cuvântă Prea Cucer- nia Sa protopresbiterul Artemiu Berariu despre da- rul învățării, al mângăerii și al vindecării depus în biserică de D-l nostru Is. Christos. Sânta liturgie o celebra înalt Prea Sânția Sa în Sobor de 6 pre- oți și 4 diaconi și împărtăși în decursul ei doue chirotesii și doue chirotonii. Eșind procesiunea cu Redactor răspunzător Nicolau Cristea. venerabilele moasce ale s. m. m. loan cel nou la lo cui sânțirii de apă ținu Cuvioșia Sa profesorul de re- legiune Emanuel Ciuntuleac a doua cuvântare, vorbind de importanța religiunei în moralisarea și cultivarea ponorului. întorcându-se conductul la biserică, se încheia festivitatea cu a treia cuvântare rostită de înalt Prea Sânția Sa Păr. Archiepiscop și Metrcpolit. A doua (^i plecă înalt Prea Sânția Sa la monăstirea Dragomirna, unde liturghisind făcu doue chirotenii și ceremonia parastasului. în amembele locuri cân- tarea chorală în decursul ceremonielor o escutară cu mare bravură șese seminariști din Cernăuți. * (Ungurii în Paris). Despre banchetul din Ho- tel Continental¹¹ dat în onoarea scriitorilor și artiști- lor unguri cetim în „Corespondența francesă" urmă- toarele: „Domnul Henri Martin s’a făcut nemuritor prin descoperirea simpatielor, cari de sute de ani esistă între unguri și francezi. Discursul și l’a în- cheiat cu un puternic „Hljenu. Sa sculat apoi Pulszky și făcu complimentele binemeritate revoluției franceze se înțelege de sine că n’a întârziat a da un eclatant testimoniu clerului unguresc și nobilimei maghiare lăudând principiile din 1789. Cât de încântați au fost francezii, cari vreau se se curețe cât mai curând de religie și privilegii, cât de încântați au rămas ei după cele auZite dela Pulszky, — nu ni se spune. Eduard Lockroy avu cutezanța a vorbi despre literatura maghiară, despre care el va fi sciind tot atâta ca și despre cea iapaneză. în ce legătură de idei a numit el pe maghiari „iubiți mei patrioțiu nu se scie încă; inse în jurul lui Victor Hugo sau fost dedat oamenii a se dispensa dela reflectare. Mai înțelepșesce a vorbit Munkâcsy căci el a vorbit mai natural. Prin telegraf a mulțemit bravelor un- guroaice pentru esemplul dat doamnelor franceze prin disposițiunea de a voiagiu, arătând francezilor cât sunt de bătuți la cap ,dacă-și țin acasă muerile. Doamna Edmond Adam, vice-presidenta comitetului n’a luat parte la serbarea de înfrățire, a fost de față înse secretariul Ziarului „Nouvelle Revue“ și totodată vistiernicul comitetului, care încă a vorbit, însă nime nu-1 asculta, și spre norocul lui, a început a suna „ Mareeillesa“, la auZul căreia s’au sculat toți ungurii în picioare și începură din nou a sbiera „Hljenu. * (Timpul). După căldura cea tropică, la 40 graduri, de alaltăeri încoace, după o ploaie re- coritoare, avem timp recoros cu vent. Pe munții Oltulnlui și cei din apropierea Sibiiului se vede multă zăpadă. * (Colera). O telegramă de eri dela Alecsandria (Egipt) spune că în părțile acelea colera ea dimen- siuni tot mai mari. Afacerea dela Tisza - Eszlâr. (Urinare.) Nyiregyhâza, 27 Iunie. Apârătoriul Eotvos atrage atențiunea într’a- colo, că martorii stau în contact unul cu altul; den- sul cere se se incuie ușa sub durata ascultărilor ur- mătoare. — Apărătorul Eotvos: (cătră Henter). Locuesce Moriț la DTa? Henter: Da. — Eot- vos: Cine ți-a poruncit se-1 țini la DTa? H en te r : Domnul vice-comite mi-a poruncit. — Eotvo s: Ți sa dat aceasta în scris? — Henter: Nu mai sciu, s’a și scris foarte mult în afacerea aceasta. — Eotvos: Unde ai condus pe Moriț? — Henter: în locuința mea. — Eotvos: L’ai păzit. — Henter; Da, ca se nu convină cineva și se vorbească cu el fără sci- rea mea. — Eotvos: Cum a fost Moriț? — Hen- ter: La început n’a mâncat mai nimica, după aceea a cerut înse de mâncare; la început a mâncat nu- mai pâne și lapte, acum mănâncă cu mine. — Eot- vos: Cine îți plătesce spesele? — Henter: Con- tele Palffy, vicecomitele, îmi predă pe lună pentru Moriț circa 40 fl. — Eotvos: De când e la DTa Moriț? — Henter: Dela începutul anului acestuia. Acum nu se mai roagă. Adeseori a ^is: „De ce se mai fiu evreu." Eot- vos: Cine avea voie se vorbească cu Moriț. — Hen- ter: Au vorbit mulți cu el. — Eotvos: De esem- plu? — Henter: Băieții și neguțătorii ce veniră în curtea edificiului comitatens; curtea stă deschisă și poate întră ori cine. Eu am fost totdeuna de față; cu el singur nu pute vorbi nimenea. — Eot- vos: Au venit și rudenii de a le lui, spre esemplu bună-sa și mamă-sa mașteră, de ce nu le-ai lăsat la băiat? — Henter: Fiind că așa mi-a poruncit vi- cecomitele. — Eotvos: Sciut-ai DTa, că aceasta e contra legei. — Henter: Eu fac aceea, ce-mi po- runcesce vicecomitele, căci eu sunt acela care tre- bue se asculte. Eotvos: N’a dorit Moriț nici când, se vor- bească cu mamă-sa. — Henter: Nu; s’a ascumi totdeauna căci se temea de ea. — Eotvos: Bine. Spune-mi cum s’a întâmplat lucrul cu atentatul de noapte? — Henter: Nesce oameni au umblat, se poate, cu ideea se fure pe Moriț, eu am pușcat după ei. — Eotvos: Dar n’ai avut pe cine se pusei; to tul a fost numai poveste. — Henter: Eu credeam că sunt atentatori. — Eotvos: Lucru minunat, DTa credai numai, ear Moriț o scie cu siguritate. — Henter: Moriț e copil cu minte — Eotvos: D-ta ai depus mai în toate punctele aceea-și ca Barcza, numai în punctul din urmă nu; după depu- nerea lui Barcza ar fi Z’⁸ copilul . .. Henter (nă- căjit) Nu mai respund la nici o întrebare. — Preș: Nu merge, trebue se respunZi- — Eotvos: Prin astfel de respunsuri nu te vei scăpa de datorință. — Henter: Remăn pre lângă depunerea mea me rog înse se se asculte Antonie Bobak: acesta poate povesti detaiuri în privința corumperel efeptuite de Barcza. — Eotvos: DTa, precum se vede, scii înainte, ce va respunde martorul ? A fost acela de față, când a vorbit Barcza cu DTa? —Henter: Nu. —Ed- tvo s: Me vog se se iee aceasta la protocol. — Ape- rătorul Szekely (cătră Henter): Condus-ai pe Moriț în teatru? — Henter: Da, —Szekely: Aud, că a fost și după culise? — Henter! Ești foarte reu informat, (ilaritate.) — Martorul următor e Ant. Bobak, servitoriu la Henter. Acesta a v&Zut pe Barcza adese ori la Henter, n’a ascultat nici când la vorbirea dintre ei. Depune înse, că Barcza ar fi voit se-1 corumpă cu bani și să aducă prin el pe Moriț la altă depunere. — Preș: Când s’a întemplat aceasta? — Bobak: Astă earnă, când fu Barcza aici. — Eotvos: Făcut-ai atunci aretare. — Bo- bak: Nu; nu mai alaltăeri am vorbit despre lucru. — Eotvos: Așa dar atâta timp ai lăsat lucru la o parte ? Barcza susține, că ar fi minciuni cele Z*⁸⁶ despre el. Comisariul de siguranță Recsky se însinuă la cuvânt și spune, că Barcza ar fi voit se corumpă pe doi bărbați. . Acești bărbați se învită înaintea judecătoriei. Urmează confrontarea lui Barcza cu Coloman Peczely diurnist la tribunal. — Barcza vrea se jure, că depunerea lui e adevărată. Procurorul de stat propune pe basa unui testi- moniu de moralitate, în care se arată, că Peczely ar fi om de nimic, ca Peczely nu se admită la jurământ. Ședința se încheiă la 3 oare d. a. (Va urma). Loterie. Mercuri în 18 Iulie 1883. Brunn: 81 26 65 66 38 Bursa de Viena și Pesta. Din 17 Iulie n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6%...................• . . . 120.— 119.75 Renta de aur ung. de 4°/₀............................. 88.65 88.65 Renta ung. de hârtie.................................. 87.10 86.95 împrumutul dramurilor de ier ung.................... 137-75 137.75 emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung........................................ 91.80 91.75 II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient ung.......................................114.50 114.— Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung........................................ 99.— 99.— Obligațiuni ung. de reseumpStarea pămeutnlui . . . 101.— 101.— Obligațiuni ung. cu elausulă de sorțire .... 98.60 98.50 Obligațiuni urbariale tameșiane de........... 99-25 99.25 Obligațiuni urb. temeț. cuasulă sorțire...... 97.70 97.50 Obligațiuni urbariale transilvane.................... 99.25 98.25 Obligațiun urbariale croato-slavonice.............. 99.— 98.— Obligațiuni ung. de răscumpărarea Șeei de vin . . 98.— 98.— Scrisuri fonciari ale institutului „Albina*¹.................. 100.30 Datorie de stat austriacă în hârtie.................. 78.75 78.75 Datorie de stat austriacă în argint................ 79 65 79.50 London (pe polița de trei luni).............. 120.— 120.05 Galbin................................................ 5.65 5.66 Napoleon.............................................. 9.50 9.60 100 maree nemțesc! . . . ..................... 58.50 58.45 Nr. 252 pp. [439] 2—3 CONCURS. Pentru întregirea postului vacantde învâțătoriu la școala elementară gr. or. română din suburbiul Brașovului „Tocile" sâ escrie concurs cu termin pănă la 6/18 August a. c. Cu acest post este împreunat salariu anual de 300 fl. v. a. învețătoriul ales este datoriu a ține și școala de repetițiune. Petițiunile concursuali instruite conform le- gilor din vigoare sunt a se adresa oficiului proto- presbiteral al tractului Brașov I. Brașov, 24 Iunie 1883. In conțelegere cu dl protopresbiter. Comitetul parochial. Vasilie Sfetea m. pᵥ paroch gr. or. oa președinte. Editura și tipariul tipografiei archidieceaane. www.digibuc.ro