Nr. 75. Sibiiu, Marți 28 Iunie (10 Iulie) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN ti Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO HAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 or., 3 luni 1 fl. 75 ar. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Bfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațlunea tipografiei archldleceeane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se refuză. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. IN8ERTIUNILE Pentru odatA 7 or., — de douâ ori 12 or.,.— de trei ori 16 or. rAndui cu litere garmond — ți timbru de 30 or. penna fie-care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul lulie-Septemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime sS fie scrise bine, ca sS se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ in Sibiiu. * ) O înlesnire foarte mare în espediținne se face prin lipirea unei fâșii de adresa dela abonamentul ultim. Comentariu*). Corespondentul nostru din Budapesta cunoscând prea bine marea înțelepciune politică, cu care se conduce statul nostru cu repezi pași spre neînflorire, nu s’a înșelat, când, trimițîndune autograful ministrului de culte Trefort la distincțiunea episcopului din Gherla sub cuvântul, că acest autograf va fi comentat de fiarele maghiare, a reținut dela comentarea lui. Avem înaintea noastră o grămadă de ^iare din ca- pitală, cari în articolii de fond se ocupă cu comen- tarea faimosului autograf. Deși eram deciși a mai publica unele escentrități din fiarele maghiare cu pri- vire la „împărțirea" României, totuși dăm loc astăzi comentariului din „Pesti-Napl6u, reservându-ne drep- tul de a reveni la escentricități cu altă ocasiune. Eată comentariul fără comentariu : „Sânt valachi maghiari, valahi daco români, patrioți buni și răi, credincioși și necredincioși. „Regele nostru Francisc losif premiează cu dis- tincțiuni și ridică la înalte dignități pre credincioșii sei valachi maghiari; pre daco românii, cari doresc * ) Vețli coresp. din Budapesta. FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franfozesce de E. B.) (Urmare). în momentul acesta se deschise ușa și Ulfi- las, căruia fără îndoială dl Goefle îi dase ordini, veni să-l încunosciințeze, că calul seu este prins la sanie. Ulf părea treaz deplin. — Cum! esclamâ doctorul cu surprindere, câte oare avem? Două-spreZece? Nu se poate! Orolo- giul acesta vechiu... Dar nu, ^ise el, uitându-se la ceasornicul seu, snnt tocmai doue-spre-Zece, eu am să merg, se me întrețin cu baronul, de procesul acela mare, entru care m’a făcut să viu. Me mir, ci știindn ne sosit n’a întrebat încă de mine!... Dar dl baron a trimis, răspunse Ulf: nu ți-am spus, domnule ^Goefle ? — Nu! — A t. este o oară, vorba, că a fost ații noapte indispus, altcum ar fi duma alui însuși... — Aici?... Tu esagerezi politeța baronului dragă Ulf!... Baronul nu -Ane nici odată la Stoll- borg! a se rupe dela el, i apasă str'cteța legei. înzadar afectează unii dintre dacoromaniști loialitate cătră Majestatea Sa. Dacă recunosc de domn al lor pe Majestatea Sa Habsburgul Francisc losif, cum pot să-și dorească de principe pe Carol de Hohenzollern? Dacă nu voiesc să fie cetățeni maghiari și doresc se fie cetățenii Daciei, cum cred că vor putea re- specta persoana regelui maghiar cu coroana în cap? Aici nu mai pot alege, 'decât că, sau recunosc Un- garia de patria lor și țin cu noi servind regelui, sau se-și denege patria, unde sau născut și rumpen- du-se de noi și regele nostru, se se lipească de Ro- mânia (Olâhorszâghoz — Valachia.) Cei ce se decid pentru aceasta, ’și trădează patria, — aceasta e lu- cru natural — și pentru afecțiunea și faptele lor poartă și grava responsabilitate. „Dacă vom ajunge la adecă, vom vedea câți vor fi ei. Poporul valachic nu va fi cu ei, el nu pără- sesce stindardul lui Francisc losif. Cătanele vala- che ale regimentelor maghiare să vor lupta con- tra legiunilor daciane cu o bărbăție, ca și se- cuii. „Traian“-ul din Bucuresci nu va ocupa „Apu- lum“-ul, pe care noi maghiarii-’l numim Alba- lulia, căci dacă va veni, ’l gonim afară pre la por- țile de fer cu honvedi valachi. Unii popi (popâk) fanatici sau advocați fantastici pot face cult din Dacoromanism, și pot ațița nemotivata ură contra maghiarilor; massa poporului valach nu i va urma in resboiul civil. „Majestatea Sa distinge pre acei valachi de in- fluință (azon olâh foembereket), cari sunt apostolii păcei civile și ai concordiei. Pe Mihâlka vicecomi- tele din Marmația și pre Szabo lânos, episcopul din Gherla. Aceștia, deși valachi, sunt maghiari buni ca și noi, și regele pentru aceasta-i iubesce. Prin grațiosul seu dar le dă de scire, se continue cu băr- băție lupta contra dacorbmanismului, căci aceasta face un lucru plăcut înaintea feței densului. „Când a decis regele se dea însignii, rang, po- siții înalte și dinstincțiuni (ordo) acestor bărbați, nu s’a fost întâmplat demonstrațiunea din Iași, unde vecinii au voit se-i răpească felrabolni) trei părți de țeară; atunci încă n’a fost Z^⁸ presidentul camerei Rosetti, că Carol este regele românilor, așadară nu Francisc-Iosif. Dacă a mai fost valah în Ungaria, care a ținut de compatibil dacoromanismul cu fide- litatea cătră principe, acum nu o mai poate crede, nu o mai poate Z>ce. Poftim a alege. Cu episcopul Szabo și vicecomitele Mihalka pelângă rege, sau cu Rosetti și Grădisteanu contra ^oastră a tuturor? — Foarte rar, domnule Goefle, dară... — A da! Nu este cu putință a vede pe taica Stenson? înainte de ce me duc la castel, ca se fac vrednicului om o mică visită! Tot așa surd este? — Și mai surd, domnule Goefle; el nu te va pricepe nici un cuvânt. — Ei bine, am se-i vorbesc prin semne. — Dară, domnule Goefle... unchiul meu nu scie că ești aici. — A! da! Ei bine, va afla. — El me va înfrunta, pentru că nu l’am în- sciințat... și pentru că am consimțit... — La ce ? Că m’ai lăsat, să trag aici ? Ei bine spunei că am trecut peste permisiunea ta. — închipuesce-ți, adause dl Goefle franțuzesce și adresându-se lui Cristian, că noi suntem aici pe ascuns și fără scirea domnului Stenson intendantul, vechiului castel. Și ceva foarte bizar este, că nu- mitul d. Stenson, ca și cinstitul seu nepot aici de față se împrotivesc cu deseverșire a lăsa pe cineva se locuiască în ruina aceasta, atât sunt ei de con- vinși, că ea este cercetată de spirite rele și răufă- cătoare ... Fața dlui Goefle devenise deodată serioasă, cât era de veselă, ca și când, dedat a rîde de astfel de lucruri, ar începe ași înfrunta rîsul, și el întrebă în un ton aspru pe Cristian, dacă crede în aparițiuni. — Da, în alucinațiuni, răspunse Cristian fără ezitare. „Cum cugetă guvernul maghiar despre dacoro- manism o a spus ministrul Trefort cu cuvântul în Marmația, și o a scris în epistolă episcopului din Gherla loan Szabo. Cuvintele și scrisoarea dechiară deopotrivă, că statul maghiar a acceptat proclama- rea de răsboiu a dacoromânilor, și înainte de toate va sterpi dacoromanismul aici acasă, cu ajutoriul au- torităților legale și cu a celor valache bisericesci, a căror datorință este se ajute statului în scopurile sale politice. Trefort a toastat pentru vicecomitele Mi- hâlka, a scris epistolă episcopului Szabo și prin acea- sta a provocat pre toți valahii, cari poartă oficiu bisericesc sau civil în Ungaria, pre cei ce sânt pa- trioți fideli și voesc se mai rămână de atari, i-a pro- vocat se-și țină de datorință a sterpi dacoromanismul și a se înrola în o partidă contra periculoaselor prin- cipii și a propagandei trădătoare. „Epistola lui Trefort, bate și la Bucuresci, mini- strul de culte ’și încovoaie sabia, și aceasta nu o face fără scirea ministrului president. Ceea ce n’a anunțat Kâlnoky lui Sturdza o anunță acum Trefort, se în- țeleagă din aceste Valahia, că ce vrea Ungaria. „Pentru noi însă este mai importantă partea de- spre politica internă a epistolei, anunciarea, că „Un- garia nu poate fi stat polliglot" precum e Elveția, statul maghiar a fost maghiar și va fi maghiar. Naturalele dorințe ale naționalităților nu pot trece preste această graniță, trebue se-și tragă seamă cu acest factor, și trebue se le aducă în consonanță cu pretensiunile statului maghiar". Așa țleu, căci fo- losirea liberă a limbei și cultivarea ei este asigurată fie-căruia, libertatea aceasta de faptă esistă în fami- lie (!) în comună, la oficii (?! !) în biserică, în scoală, în pressă, cine nu se îndestulesce cu atâta, acela vrea se descompună statul maghiar, și pre acela guvernul regelui maghiar ’l va tracta ca pre inimic. „Vom sci aduce la rațiune pre acești fantasti, aparțină ei ori cărei classe civile" (Jice ministru. Da cu toată stricteția, fie ei preoți, fie mireni, fie chiar și episcopi, sau domni mari, voevoZi valachi au su- ferim în Ungaria, întocmai cum nu suferim tribuni dacoromâni. Episcopul din Gherla loan Szabo este arătat în fața țerei ca model al episcopilor valahi. Lauda aceasta i compete lui, înse ea nu compete capitu- lului, seminariului și diecesei sale. Szabo este nu- mai de cinci ani în scaunul episcopesc și deși pre- decesorul său, actualul episcop din Oradea mare, Pa vel, încă n’a fost rău maghiar, cu toate acestea printre preoții diecesei sale sunt atâtea elemente dacoromâ- nesci, pe unii canonici nu-i poți aduce la rațiune, — A! ai avut de aceste din când în când? — Da, din când în când, în friguri său sub influența unei preocupații mari. Ele erau atunci mai puțin complete decât în friguri și-mi puteam da samă despre închipuirea mea; dară visiunile ace- ste, totuși au fost îndestul de surprinzătoare, ca să me neodichnească foarte. — Așa este, chiar așa, esclamâ dl Goefle în- chipuește-ți... dară o să-ți spuiu aceasta de-seară: acuma n’am timp. Mă duc, scumpe amice, la baronul; se poate că el mă opresce la prânZ, care se ser- vesce la două oare. în tot cașul am să me reîn- torc cât se poate de îngrabă. A! ascultă, fă-mi un serviciu în absența mea. — Două, trei, dacă voeșci, domnule Goefle. De ce este vorba? — De a scula pe servitorul meu. De al deștepta ? . — Nu, de al scula, a-1 îmbrăcă, ai îmbumba că- mă’șele, al îndesa în pantaloni, care-i sunt prea strîmți și el n’are puterea... — A! pricep! un servitor bătrân, un amic, bol- nav, neputincios? — Nu! nu tocmai așa... ei! eată-1. Minune! S’a sculat singur! — Bine, jupâne Nils! Foarte bine! Te desvoltezi! Eată-ne deja la doue-spre-Zece-oare în picioare! Și te-ai mbrăcat însuși! Nu te-ai prea- ostenit ? — Nu, domnule Goefle! respunse băiatul cu www.digibuc.ro I I 292 și între junimea seminariului episcopesc — 80 de candidați — înfloresce un spirit daco-român, încât silințele episcopului Szabo lânos de a vindeca acea- stă stare de lucruri dacă nu se resfrâng prin pasi- vitatea supușilor sei, nu pot produce resultat de- cât numai pe jumătate. Credem însă că cu tim- pul și pe lângă paciență și mai ales dacă Trefort de sus și comiții supremi vor sprigini jos pe vigoro- sul episcop în animatele sale nisuințe, i va succede lui Szabo se stârpească dacoromanismul din diecesa sa din Solnoc-Dobâca, Bistrița Năsăud și din Crasna. în Marmația e mic numărul preoților daco români, în Solnoc-Doboca energia comitelui suprem Br. Bân- ffy Dezsd și tactica episcopului Szabo nu permit ca dacoromanismul se erumpă în agitațiuni pu- blice, însă prin casele preoților în ascuns să pitulă dacoromanismul; din contră în părțile Bistriței-Nă- săud influenței episcopesci nici pe departe nu i-a succes de a'câștiga credincioși statului maghiar in biserica catolică. „Dintraltele, să nu uităm, că episcopia aceasta o a făcut era lui’ Bach ca instrument contra ma- ghiarismului, și în lung șir de ani agitațiunea con- tra maghiarilor s’a considerat de merit, și acum aceai- stă episcopie servesce intereselor maghiare, luptând cu multe neajunsuri. Episcopul Szabo lânos la ve- nirea sa 'din Oradea mare a eremit aici posițip grea, însă prin purtarea sa corectă și patriotică în curând i-a câștigat pre toți, sciința lui cea mare i-a câști gat va^ă și blândeța amici; el nu atâta prin virtute ci mai mult prin bunețea sa a desarmat o parte a predțimei sale dacoromâne. ^Dotat rău, căci din 12000 florini pe an trebuia se acopere și trebuințele cancelariei episcopesci și în parte și ale seminariului — nu e greșeala lui Szabo, dacă după cum Zice și Trefort, în diecesă lipsesc multe, de cari are episcopul trebuință, ca se poată lucra cu succes. Pagubă că nu s’a dus mini- strul în jos în Transilvania cea mașter îngrigitâ, ca să se convingă în persoană despre starea de lucruri de acolo. Ce e 'drept, miniștrilor nu li se arată și spun toate. „.Mulțămim domnilor, Rosetti și Grădișteanu că au atras atențiunea guvernului maghiar și a politi- cilor asupra Ardealului, un lucru pentru care noi în continuu am tot strigat. Pănă acum se ocupau cu el numai la alegeri, acum l’au pus pe tapet. Căci l’au atacat pe față valachii, după ce de mult ’l subsapă în ascuns. Ceea ce n’au putut face som- noroșii de deputați ai Ardealului, o au făcut în locul lor agitatorii daco-români, au atras atențiuunea Ungariei la pericolul, în care se află Ardealul. Fapte se urmeze după intenție, acesta e răspunsul nostru la epistola Ini Trefort." Revista politică. Sibiiu, tn 27 Iunie. Precum se vede din articolul de mai sus și se va vede și din corespodența de mai la vale, maghiarii caută să întreacă pe cei din Cis - Laitania cu ame- nințările. Prilegiul și de astădată este tot cunoscuta afacere cu toastul dela Iași. Este un fenomen curios, că domnii din partea de dincoaci de Laita și cu prilegiul acesta, ca și CU altele, nu se mărginesc pe lângă obiect și pe lângă firea lui, ci amestecă lucruri, care oameni cu aer de triumf, ,eu mi-am îmbumbat gamșșele foarte bine; uite! — Cam strîmb; dară tot una, și acum, te vei odichnî, pănă .desară? — Ba nu, domnule Goefle; vqesc se mănânc căci ’mi este foarte foame, și aceasta me oprește a durmi bine. — VeZi, Z*⁸⁶ ^1 Goefle cătră Cristian, acesta este servitorul, care mi l’a ales guvernanta mea! Acuma te las sub îngrigirea lui. Fă-1 să te asculte dacă pqți. Eu, din partemi am renunțat la aceasta Aid, Ulf, mergi înainte,.eu te urmez... Ce mai este? Ce ai? — Eu am, răspunse Ulfilas, a cărui gânduri urmau mersul razelor soarelui, o scrisoare în buzu- nar, de care mi-am uitat... — A mi-o da? foarte bine! VeȘi, Cristiane, cât, de bine ești servit, în Stollborg! —- Dl Goefle desfăcu revașul și ceti ceea ce urmează, intrerupându-se la toată fraza pentru a face reflecsiunile sale, franțuzește: „Squmpe advocate..." — Cunosc scrisoarea aceasta... A! este contesa Elveda, marea cochetă, partidul rusesc în rochii!.. „Eu doresc a te vede cea idintâiu. Sein, că baronul te așteaptă la doue-spre-Zece oare. Bine- voesce a pleca din Stollborg ceva mai de timpuriu și intră în apartamentul meu, căci am să-ți împăr- tășesc lucruri serioase..." WWigi ROMAN.___________________________ prudență politică nici n’ar trebui să le amintească. Așa ministrul instrucțiunei publice din Ungaria amestecă toastul dela Iași, «Jartele geografice dela Bucuresci cu atitudinea episcopului gr. cat. din Gherla, loan Szabo, cu succesele lui în promo- varea maghiarisării și cu indigitarea, că toți epis- copii românesci, ca se treacă de patrioți buni, se’și pună chiemarea în servițiul maghiarisărei. El, ceea ceea ce nu se prea șede unui ministru de culte și instrucțiune publică se încearcă și probe de vitejie problematică; el, probabil — fără a se fi înțeles cu ministrul de resboiu din Viena, amenință pentru un toast, cum