Nr. 12. Sibiiu, Sâmbătă 25 Iunie (7 Iulie) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbilo pe an 7 fl., 6 luni 3 fi. 50 cr., 3 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fi., 6 luni 4 fi., 3 luni 2 fi Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 3 luni SA Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlatrațlunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele stint a se adresa la: Redaoțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se refnsă. — Articulii nepublicați nu se Înapoiată. INSERTIUr -M Pentru odată. 7 cr., — de două o» -2 or., — de trei ori 16 cr. rftndul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-oare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul lulie-Septemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelangă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fle scrise bine, ca s& se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sferșesce cn ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Se nu dăm uitărei. Ne-am ținut de datorință a ne ocupa, nu odată, ci în mai multe rânduri cu afacerile electorale. Se poate, că cele de pănă acum țlise și scrise în afa- cerea aceasta, pentru mulți vor fi fost de ajuns. Se va fi ve^ut destul de clar necesitatea, ca cei inte- resați mai cu seamă acum se se îngrigească, se nu rămână pe nedrept neîntroduși în listele alegătorilor. Se poate, ca unul sau altul, să scape din vedere timpul dat de lege pentru a reclama în contra unei sau altei neîndreptățiri. De aceea e bine, se ne adu- cem aminte, că pănă la 15, respective 25 a lunei curente, după călindariul nou, trebue se se facă re paraturile în privința listelor de alegători. Ne ar pare rău, când s’ar întâmpla, se nu se poarte grige de corectura listelor electorale, fie din trecere cu vederea a terminilor de mai sus, fie din indiferența, ce ar observa cineva față cu lucrările prealabile esercițiului unui drept din cele mai car- dinale a fîe-cărui cetățean. Ne ar pare rău, când s’ar întâmpla, ca în unele sau altele părți, reclamațiunile de ori-ce natură, dar în afaceri electorale, se nu se ia în considerațiune de organele, căror legea a încredințat afacerea ale- gerilor. Căușele unor eventualități de feliul acesta sunt destul de cunoscute. în împregiurările noastre n’avem se ne luptăm numai cu vederi, care difer de ale noastre în ceea, ce privesce administrațiu- nea statului preste tot. Sunt tendențele de supre- matisarea, de esterminarea naționalităților, ce nu fac parte din naționalitatea, astăzi la putere și ce nu vor se se jertfească în favorul acestei naționa- lități domnitoare; — causă de ajuns de a înăspri lupta chiar și pe terenul acesta. Și întrați odată pe această cărare, contrarii noștri, precum îi vedem cu alte prilegiuri repetjindu-se asupra noastră, este lucru firesc, ca și acum și pe acest teren se nu fie mai cruțători, ci pe cât le va fi cu putință, se ne respingă, și se ne depărteze dela dreptul, ce ne compete. Astfel de încercări în se se nu ne causeze nici o confusiune. Noi se fim bine orientați în privința scopului nostru și în privința scopului contrarilor noștri. Se fa-sem aceea, ce este în folosul binelui co mun, în interesul cel adevărat, și în chipul acesta vom paralisa, în același timp, încercările egoistice ale con- trarilor noștri, a căror țintă este patriotismul unila teral și fals. Vitregitatea timpurilor trecute ne a creat o po sițiune plină de greutăți. Urmarea a fost, ca și ma- terialicesce se cădem. Mai vine și împregiurarea că anumit pentru noi românii s’a susținut o lege elec- torală separată. Toate contribue, ca numărul alegă- torilor noștri să fie mai mic, decum ar trebui să fie. Este învederată dar datorința noastră, să ne ferim de a conlucra și noi, fie și prin nepăsarea noastră, în direcțiunea croită și susținută din toate puterile de acei ce s’ar bucura, când ar vede numărul ale- gătorilor noștri redus la nulă. Sperăm, că atât cuvintele noastre, cât și ale co- legilor noștri, cari s’au ocupat cu afacerea, nu vor fi înzadar. Sperăm, că mână în mână cu interesarea de dreptul neștirbit al contribuabililor români, va merge și descoperirea în public a acelor fapte, prin care ’n mod obrasnic, ici și unde, s’ar încerca cineva a denega dreptul electoral al contribuabililor români. Descoperirea aceasta nu este un lucru neînsemnat și cu atât mai puțin vre-un act de resbunare. Ea este un protest legal în contra ilegalităților și tot- odată q posițiune, sau un factor, la părere negativ, în realitate însă sporind suma positivă a alegători- lor noștri. Eată dar, ce însemnătate are pretensiunea noa- stră de a se sci în public toate nedreptățile comise față cu românii în afaceri electorale. Trșbqe așa- dară adunate toate din toate comunele, întocmai cum se adună numărul celor îndreptățiți. Ele au a fi ți- nute în evidență și a fi computate, căci ele ne vor da adevărata situațiune, cum stăm noi cu numărul ale- gătorilor. Și de suma alegătorilor vom ave mare necesi- tate, ori care ar fi atitudinea politiqă a românilor în viitor. Avem mare necesitate, fiindcă la ori ce în- tâmplare românii să nu mai sufere a li se ^ice, că sunt numai massă, dar nu oameni capabili de a par- ticipa activ la afacerile publice de stat. Chiar și dacă am continua și în viitor politica pasivității, care noi nu o am găsit nici când potri- vită, vom cumpăni cu votul nostru (pasiv) cu mult mai tare decât, când asupra numărului alegătorilor no- ștri va plana o negură groasă, bună de a o esploata acei, ce în tot momentul sunț gata a< ne tacsa de turme venite de eri alaltăeri; fără capătâiu și fără de așezământ. Destul au falsificat și falsifică istoria la umbra indiferentismului nostru. Destul au spus lumei, că numai ei sunt ce sunt, fiind că sciau^că/ noi tăcem și tăcând noi nedreptățiții, ei, mincinoșii, trec în lume de spunătorii adevărului, de columnele statului și pe urmă chiar și de binevoitorii noștri. De aceea încă odată ne adresăm cătră toți, câți sunt competenți a stărui cu toată energia, ca nici un contribuabil român se nu rămână eschis din numărul alegătorilor. Spre sfârșitul acesta ar fi bine, ca în toate comunele să fie unul sau doi, sau și mai mulți in- divițli, cari anume să esamineze listele electorale și indată ce observă incorectități să caute, ca acelea să se delăture pe calea sa, sau dacă nu se îndreaptă cașurile de felul din urmă să le adune. Stăruința, energia au făcut minuni în toate timț purile. Ele ne vor duce și pre noi la țînta, care cu frunte senină o putem bucina în lumea largă ori și când, la dreptate. N’am cerut noi românii și nu cerem mai, mult decât dreptate. Dar numai cu cerutul vedem, că nu e de ajuns, trebue, ca se ne îngrădim cu toate mijloacele legale, ca să ni se și dea! Revista politică. Sibiiu, in 23 Iunie. Fiind scoalele elementare și secundare deja asi- gurate, domnul ministru al instrucțiune! publice, cetim, că își întoarce privirile spre universități. FOIȚĂ. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). — Vai! scumpe amice, dacă ne judeci pe noi după intrigile, vanitatea, violența și venalitatea in- famă a nobilimei noastre actuale de ori și care partid politic, trebue se ne ții de națiunea cea de pe urmă a universului, dară te ai înșela; căci în faptă, noi suntem un popor bun, și nu ne-ar trebui, decât o revoluție sau un resboiu. serios, spre a aduce la suprafață, calitățile mari, părticelele de aur cu- rat, ce au că^ut la fund. în momentul acesta, nu ve^i din noi, decât drojdiile... Dară se vorbim de dta; nu mi ai esplicat esistența dtale în Stock- hqlm. Cum ai făcut, în țeara aceasta a intrigelor și a neîncrederei, de ai putut trăi sub mască și n’ai fost incomodat, prin cei trei sau patru polițai, cari lucrează pentru diferitele partide? — Pentru că nu trăiesc sub mască, precum ve$i, domnule Goefle; aceasta ar fi foarte genat, și odată'Ceₙme aflu,,la o- sută. de pași, de barca, mea, eUriUw nici, o caușă^ a, nu-mi arăta Țață, Rresce, cu precauțiunile cele mai simple, pentru reținerea cu- | rioșilor. Eu nu sunt un personagiu atât de impor- tant, ca să umble lumea să mă vaijă, și micul mi- ster, de care mă servesc, a contribuit mult la vaza, ce mi-am câștigat-o. De altmintrelea, eu, ca om de lume, nu merg așa departe, a mă întrista, dacă-mi cade vr’o dată masca jos și un trecător recunoasce din întâmplare pe foarte obscurul adept al sciinței, care, sub alt nume, se consacră studiilor sale în alte ore și în alte locuri a le orașului. — A! Veiji! Tocmai aceasta nu mi-ai spus. Ai avut, după ocasiune, în Stockholm, alt nume, decât Cristian Waldo, și alt dornicii ca Jean, Puffo și re- stul trupei de prin cutii? — Da, domnule Goefle. încât pentru nume, vreai dară absolut să-l scii ? — De bună seamă! N’ai încredere în mine? — 0! Dacă e așa, mă grăbesc a te lămuri. Numele acela este Dulac, adecă traducerea franceză a primului meu nume de fantasie, del Lago; l’am purtat în Paris, spre a nu-mi atrage prin vre-o în- tâmplare nenorocoasă răsbunarea ambasadorului de Neapole. — Foarte bine! Și ți-ai făcut, sub numele ace sta, niscari relațiuni bune în Stockholm ? — N’am prea cercat, căci nu mă grăbesc. Mai nainte de toate, am voit să cunosc bine, bogă- țiile orașului, încât privesce arta și sciința, și apoi fisonomia locuitorilor, gustul lor, obiceiurile lor: căci pentru un strein, fără relații, este fdarte ușor a studia obiceiurile și ideile unui popor, în centrele reuniunei publice. Aceasta am făcut-o și acuma doresc a cunoasce toată Svedia, spre a mă presenta la reîntoarcerea mea în Stockholm și în Upsala în- vețaților celor mai de frunte, cu deosebi dlui de Linne. Pănă atunci, voiu fi primit scrisorile de re- comandație, ce le-am cerut în Paris, și în tot cașul cred, că o să am a spune ceva interesant acelui bărbat vestit. Poate voiu reuși a aduna în înde- părtare obiecte, care lui i-au scăpat din vedere, și a-i face ceva plăcere, oferindui-le. Nu este călăto- rie, ce n’ar aduce descoperiri sau observațiuni folo- sitoare asupra unor lucruri deja semnalate. Un ti- ner obține dreptul de a se întreține cu marii mă- iestrii ai sciinței numai, dacă le aduce tributul stu- diilor și resultatul recercărilor sale; astfel nu este decât o mvlțămire a vanității sau a curiosității, ce tinărul și-o procură și un timp prețios, ce el răpe- sce autorițăților scientifice. Încât pentru poliție, fiind că mi-ai pus o întrebare și în privința aceasta, ea m’a lăsat, în pace, după un interogator repede, în care am răspuns pe semne cu o francheță mulță- mitoare. Bunii orășeni, la care am locuit și care m’au tratat ca pe un membru al familiei lor, au răspuns pentru buna mea purtare și au păstrat, față cu publicul, micul secret a individualității mele duple. Precum vei^i, domnule Goefle, situația mea este de present foarte bună, eu îmi pot conserva www.digibuc.ro 288 TELEGRAFUL ROMAN. Literații maghiari și artiștii maghiari se duc la Paris Este sciut, că direcțiunea centrală a drumu- rilor de fer din Germania nu s’a învoit a-i transporta cu prețuri scăzute și de aceea domnii literați și artiști au ales drumul, care duce prin Italia. Biroul de pressă în Budapesta înse a mai escugetat o despăgubire pentru refusul cel cu fineță al Germaniei și tipăre- sce în „Reforme" din Paris cam următoarele: „Ma- ghiarii, când n’au înaintea ochilor Budapesta și Du nărea albastră, caută spre Paris. Necasul celor de- lângă Spree pentru aceasta nu este în stare să schimbe nimic în afacere. în vechia capitală a Ungariei, pre- cum și în cetatea lui Huss, francezii sunt iubiți, în tocmai precum sunt pretutindenea iubiți, unde inimile bat pentru progres și libertate, în Boemia, Ungaria și Polonia. Dela Bursele nemțesci vine scirea, că sunt aplecate a trimite efectele unguresci acasă. „P. LI." are sciri, că în peninsula balcanică se , întâmplă lucruri foarte remarcabile. După „agitați- unile din România și încordările radicalilor serbesci, atrag atențiunea lucrurile din Bulgaria. Ori cum de încurcate sunt lucrurile aci, ^ice „P. Ll“, nesu- ințele de a se impreuna cu Rumelia răsăriteană nu încetează." Scirea, că Germania ar fi pretins dela Ro- mânia categoric, se se supună hotărîrilor confe- renții dela Londra, se deminte din parte competentă cu adausul, că pentru Germania nu esistă causă la o acțiune separată, care foarte probabil se va face colectiv. Pece ani dela moartea lui Șaguna. Astfel întitulat, „Imparțialul" din Bucuresci pu blica articolul următor: „Românii ortodocși din Transilvania și Ungaria, îmbrăcați în doliu, au serbat la 16 curent, a trecea aniversare dela moartea reposatului metropolit Andreiu Baron de Șaguna. Ne unim și noi întru toate cu Românii pătrunși de sentimentul recunoscinței față cu acela, care în toată viața lui n’a avut alt ceva în vedere, decât scoaterea neamului român dela în- tunerec la lumină, dela robiă la libertate. De sigur nu sunt prea mulți în România, cari se cunoască pe deplin mărirea și valoarea faptelor lui Șaguna. La această împregiurare au contribuit cu deosebire multele Gestiuni politice de prima or- dine, care au absorbit cu totul atențiunea sferelor luminate ale statului român. Sperăni înse, că ceeace nu s’a făcut, se va face de acum înainte. Suntem datori a eși din cercul ângust al cunoștințelor, care privesc numai împregiurările și faptele proprii vieței publice a regatului român. România trebue se fie centrul de lumină, a cărui raze trebue să străbată pănă în colțurile cele mai îndepărtate ale Românis- mului. „în ce privesce special pe Ungaria și Transilva- nia, fiecare Român, din ori-care parte ar fi el, tre- bue se caute a pătrunde în bogăția ideilor și fap- telor celui mai mare părinte sufletesc și celui mai distins bărbat politic al Românilor de sub coroana ungurească. Cine va pute cunoasce istoria Româ- nilor de preste munți dela 1848 încoace, atât din punct de vedere politic, cât și din punct de vedere al culturei, fără ca să cunoască pe acela, împregiu- rul căruia un sfert de secol s’a învârtit toată mișca- rea națională de acolo ? Nu este teren al activită- umorul meu cel bun, de oarece posed libertatea, am o profesiune îndestul de lucrativă, o pasiune pentru știință și lumea este deschisă înaintea pașilor mei sprinteni 1 — Dară punga dtale a făcut naufragiu pe lacul Wettern. .. — O! VeȘ.i domnule Goefle, lacurile sunt im- populate de genii buni, cu cari, eu stau de bună seamă în relații fără scirea mea. Nu sunt eu Cristian del Lago ? Sau coboldul din lacul Wettern îmi va înapoia punga mea, într’un moment, când nici nu mă gândesc la ea: sau va face se o găsea- scă vr’un biet pescar, căruia îi va părea bine, și ori și cum resultatul va fi escelent. — Dară... totuși... ai niscari bani în buzunar, băiete? — Absolut nimic, domnule Goefle, răspunse ti- nărul bărbat ridând. Am avut chiar, cât mi-a fost de lipsă, se ajung aici, stringându-mi ceva pântecele spre a lăsa să mânce, după plac, servitorul și mă- garul meu: dară, deseară primesc trei-^eci de r;gs- daleri, pentru comedia mea și după dejunul acesta copios, lângă dta și lângă soba aceasta escelentă, în fața acestui frumos peisagiu de diamanți, cari stră- lucesc acolo jos, prin nuorii de fum, eșiți din pi- pele noastre eu me simț omul cel mai bogat și cel mai fericit. — Dta ești, fără îndoeală, un original, ^ise dl Goefle sculându-se și golindu-și pipa. în dta este ței naționale, unde numele lui Șaguna să nu fie scris cu litere neperitoare. De ’l cauți în biserică, îl gă- sesci luptând din răsputeri contra adversarilor, cari iebutiră a umili biserica ortodocsă română și a sfărma autonomia ei; îl găsesci muncind <^iua și noap- tea spre a pune temelia cea mai solidă organismului bisericesc; îl ve^i, cum lasă puterea din mânile sale spre a chema la conducerea afacerilor bisericesci luminile tu- turor credincioșilor și cum dă bisericei sale constituțiu- nea cea mai liberală, din câte esistă. De’l cauți în scoală îl găsesci fără seamăn, creând spriginind și încurăgiând școala română. Al lui este meritul, dacă astăzi în Transilvania, este o raritate, să mai găsesci un sat românesc fără scoală. Tot atât de însemnată a fost și activitatea lui politică. Nu este o ocasiune, unde se nu-1 ve^i pe densul în fruntea afacerilor necruțând nici bani nici sănătate alergând în vremuri furtunoase ca și în vremuri liniștite în toate părțile, de unde putea aștepta vre-un bine pentru Români. Pe terenul politic însă și Șaguna ca toți oamenii mari a avut mulți și înverșunați adversari. Chiar dintre Români s’au găsit unii, cari nu s’au sfiit a arunca cu tină în el, negândindu-se, în orbirea lor, că făcând pe Șaguna să se retragă din fruntea afacerilor, vor lăsa o turmă fără păstor, după cum s’a și întâmplat pe la sfârșitul vieței lui Șaguna. „Aceste rânduri sunt departe de a pute fi mă- car un palid reflecs al activităței și binefacerilor lui Șaguna. Nici nu-a fost scopul nostru de a-i face tabloul. Acesta îl poate găsi cine-va în Biografia lui, publicată la Sibiiu, carte premiată de sinodul ar- chidiecezan. Am voit numai se deșteptăm atențiu- nea tuturor asupra celui mai mare bărbat, care l’au avut Românii din Transilvania și Ungaria, dacă nu- mai mult, dar cel puțin în secolul acesta." Moțiunea rutenilor. „Rutenii sunt locuitorii cei mai vechi ai Galiției. Când principatul Halicz, ce l’a fundat Danilă Roman, la anul 1255, fu împreunat cu Austria, Rutenilor li s’a asigurat dreptul de selfguvernament și repre- sentanța staturilor. împăratul losif și după el îm- păratul Ferdinand au promis rutenilor, că-i vor lua sub scutul lor. De asemenea s’a promis rutenilor în primul parlament vienez și în parlamentul din Kremsier în discursurile tronului perfectă egală în- dreptățire națională politică. împăratul Francisc lo- sif încă a recunoscut ca națiune independentă și le a dat acele libertăți și acele drepturi ca și ce- lorlalte popoare ale împărății austriace și prin ma- nifestul dela 20 August 1865 i-a chiemat, se ia parte la lucrările organisațiunei constituționale. în urmă legile fundamentale au recunoscut rutenilor drep- tul de a’și desvolta naționalitatea lor. „Cu toate acestea rutenii din Galiția sunt espuși prin ordinea dietală din 26 Februariu 1851 unei maiorisări nelimitate de cătră poloni cu privire la toate interesele lor naționale și politice; 2. în urma aceasta cu toate silințele lor nu se pot folosi pe cale legală de drepturile asigurate, spre a’și pute cultiva naționalitatea lor; 3. in modul acesta rutenii sunt puși la discrețiunea maiorității dietale, și în deșert așteaptă ei, eă se vor crea legi, cari se le asigure drepturile naționale. De când partida ostilă rutenilor are majoritate în dietă, ea face fără concursul rutenilor legi, cari vatămă interesele ru- tene și nu corespund trebuințelor lor, ci au de un fel de amestec de bărbat și de copil, de învățat și de aventurier. Se pare chiar, că dta iubești net bunesce faza cea mai din urmă a vieții dtale, și că, departe de a o considera ca neplăcută, dorești a o prelungi sub pretecstul unei mândrii esagerate. — Pardon, domnule Goefle, răspunse Cristian, încât pentru mândrie nu esistă mijloc, sau totul sau nimica. Eu am gustat sărăcia, și sciu cât de ușor te înjoșesci prin ea. Omul nevoit a trăi din a le sale, trebue se se dede a nu se teme de sărăcie, ci chiar să se joace cu ea. Ți-am spus, cât mi-a fost viața de grea, într’un oraș mare. Acolo, în mij- locul ispitelor de tot felul, sărăcia, este foarte pe- riculoasă, pentru un bărbat tiner și activ, care cu- noasce puterea pasiunilor. Aici., din contră, în că- lătorie, va se (jică în libertate, și ocrotit de un in- cognito, ce-mi permite a reintra mâne în lume sub forma unui bărbat serios, eu me simț ușor ca un student în ferii, și nu mi-e dor, o mărturisesc, a re- lua cafenele silei și secăturile convenienței. Ei... înțeleg, dise doctorul: imaginația mea, care n’a slăbit mai mult decât a altuia, îmi representă îndestul plăcerea romantică a vieței aceste nomade și fără grigi. Dară dta totuși iubești lumea și n’ai împrumutat garderoba mea de ceremonii, pentru a esplora ghiața pe la miezul nopții? (Va unna.) scop slăbirea elementului rutean; 4. rutenii se îm- părtășesc foarte puțin de acele drepturi și libertăți, de care se bucură celelalte naționalități în Austria încă de mult; 5. partea cea mai mare a ordinațiu- nilor împărătesei și a legilor și mai cu seamă acelea, cari privesc întrebuințarea limbei rutene în oficii și la tribunale în Galiția resăriteană, nu se esecută nici decum, sau numai pe jumătate. „Pe teremul politic n’au fost esecutate: în deci? siunea împăratului Ferdinand din 9 Maiu 1848, prin care se ordonă, ca fiecare funcționar în părțile rutene se arate că scie limba ruteană, de unde nu, să i se dea dimisiunea; mai încolo ordonanța mini- strului de justiție din 1849, prin care li se impune funcționarilor îndatorirea pe lângă amenințarea de a fi destituiți din post, ca să învețe limba ruteană ca limbă provincială; mai departe în decisiunea din 1852 și ordonanța ministrului de interne din 1852 din 22 Noemvre, prin care se recunoasce paritatea limbei rutene cu limba polonă și să însărcinează tribunalele galițiane din partea ostică se întrebuin- țeze în toate căușele, civile și criminale limba ru- teană; mai încolo ordonanțele ministeriale din 24 Martie, 9 Iunie, 9 Iulie 1860, prin care se carac- terisează limba ruteană ca limbă provincială și se stabilesce în principiu, că partidele rutene pot da hârtii în limba ruteană și că de regătoriile au să co- munice cu rutenii numai rutenesce. „A succes polonilor a mai zădărnici și alte multe ordinanțe și decrete ale guvernelor „fidele constitu- țiunei", cari dispuneau, că resoluțiunile și edictele să se dea părților rutene în limba ruteană, că per- tractările se se țină în limba părților, că edificiele deregătoriilor și ale tribunalelor se aibă atât pe din- lăuntru, cât și pe din afară inscripțiuni poloane și rutene. Ordinanțele ministrului de instrucțiune, prin cari se apără limba ruteană în instrucțiune, au avut aceeași soarte. Rutenii n’au stăruit, că Galiția se se împartă în doue părți, n’au protestat nici in contra statului dietal, ci își dădură silința a găsi un mo dus vivendi cu polonii. In trei rânduri au făcut ru- tenii propuneri în dietă, ca să se reguleze relațiunile naționale în Galiția. Mai întâiu în ce privește con siliul provincial (Landesausschuss) „propunerea" se se respingă. în contra propunerei a doua a remon- strat representanlul guvernului, provocându-se la art. 19 al legilor fundamentale și a treia a făcut, că propunerea relativă la regularea cestiunii rutene nici nu s’a admis la disensiune de maioritatea dietei. „Având în vedere, că Rutenii au dreptul ca și celelalte nați nalități a’și desvolta liber naționalita- tea lor, care drept le este garantat prin constitu- țiune; având în vedere, că decretele guverniale pănă la 1870 luau în considerațiune interesele ru- tenilor, rutenii adunați în conferența națională cer, că guvernul să esopereze pe cale cuviincioasă o lege spre scutul rutenilor, cari se află în dieta galițiană în minoritate și se în- grigească, ca toate ordonanțele și toate legile rela- tive la limba ruteană să se accentueze și se se pă- zească strict de cătră toate autoritățile. Guvernul este provocat, ca să delătureze ordonanța, prin care se poruncesc©, ca hârtiile rutenesci se se scrie cu litere latine și să se lase caracterele cirile. Mai încolo se provoacă Rutenii se formeze reuniuni politice în părțile locuite de Ruteni, și să privegheze, ca toți Rutenii și toate reuniunile și corporațiunile lor în relațiunile cu deregătoriile și cu guvernul se se folosească de limba ruteană. în urmă con- ferența națională provoacă pe deputății ruteni, ca unicii representanți legali ai celor 2¹|, milioane Ru- teni, să staruiască energic, ca se se facA. în dietă moțiuni, în sesiunea viitoare, în înțelesul resolațiu- nilor conferenței rutene. De cumva maioritatea dietală tiar voi se admită moțiunile la disensiune, atunci deputății ruteni cu toții să’și de- pună mandatele și să facă politica de a b stinen ță.“ „Timpul“ despre stricarea numelor române. Reproducem un articol, care biciuesce mania de a maghiarisa tot, împreunată cu o dosă colosală de ignoranță. Eată articolul: Mai lesne se torc pusderiile, pe cari cineva le are în cap în loc de creeri de cum se toarce cânepa reală. La această idee ne au adus o foae ungurească oficioasă „Nemzet" — care, amețită de rolul Porților de Fier, ca arteră de transport, preface deja tot Orientul în țeară ungu- rească, face din Buda capitala universului și poartă făclia civilisațiunii pănă în Siberia; la Finno-tatari... frații veri- tabili ai Maghiarilor. A duce civilisațiunea în Orient? Dar pentru a o duce trebue cineva s'o aibă. Civilisațiunea ungurească e egală cu zero: zero ridicat la ori ce potență posibilă, remâne tot zero. Cumcă ungurii, ca toate popoarele de stepe, sânt ca- valeroji ji nu tocmai răi la inimă, n’am avă de tăgăduit, www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 289 Dar sânt și remân Turci. Turcul vulgar era om onest și ospitaliar, dar din causa unei constante incapacități de cul- tură, i s’au superpus în Constantinopole fel de fel de ma- meluci din toate neamurile posibile și imposibile, cari îm- plinind formalitatea tăerii împregiur, se moametanizau câști- gând prin asta pretextul și ocasia de a fura și de a slei împărăția pănă la măduva oaselor. Aceste elemente, pen- tru ași păstra dominațiunea prin menținerea întunerecului, escitau fanatismul religios și de rasă al bietului popor tur- cesc în contra conlocuitorilor lui istorici, pănă ce lumea, desgustată de acest simulacru de organizare, a cărui princi- piu de stat era nedreptatea, fanatismul și apăsarea, a con- damnat unanim impărăția la peire. Era un popor cu mari calități, dar — conform teoriei corelațiunii Creșterii și scăderii, descoperită de Dârwin — defectele corespunzătoare acelor calități erau egal de mari. Cam în starea aceasta se află Ungurii — căci spunem sincer: poporul acesta pare încă atât de inept în toate pri- virile, încât ne vine a rîde, când Românii pretind a vedă în ei niște adversari serioși. Maghiarul e un adversar co- mic, e ca Tersites din Iliada lui Homer. Fâră îndoeală, pentru a duce civilisațiunea în Orient, Maghiarii vor fi căutând a câștiga simpatiile popoarelor du- nărene, căci civilisațiune cu de-a sila nu se poato; dor de zor nu se scie pela noi. Elementul cel mai numeros, mai avut și mai luminat de lângă Dunăre sunt însă Românii. Să vedem acum, în ce chip dnii maghiari caută a câș- tiga simpatiile Românilor din Ardeal, pentru ca, mediata, să le câștige pe ale noastre. într’o adunare pseudo archeologică ținută la Deva, în 30 Mai, un domn... doctor (?) anume Solyom Fekete (pare o traducere din Salamon SchwarzJ — indealtmintrelea president de tribunal, obligat pănă la oare-care grad de a fi om serios — a susținut că în comitatul Unedcarei — în care nu sânt Unguri — Românii ar fi schimbat numirile localităților și că ei s’ar fi substituit Ungurilor. Spre ex. Numele Josani ar fi ---Kozeptelek Densuș ---Domsos Uroiu ---Aranyos Criscior ---KBros-csor Câmpul lui Neagu ---Nyak mezo a. m. d. Aceasta o susține un așa numit învățat pentru un ținu t( care populația de aproape 200,000 (mai multe. Red.) de su- flete e esclusivromânească și de lege resărileană, pen tru un ținut, din care a eșit familia Corvinilor, probabil și a Basarabilor și a dinaștilor din Moldova chiar. Căci eată ce Z>ce Miron Costin în această privire: Marca Muntenilor prosintă un corb (corvus). Tradițiunea despre începutul lor e următoarea.⁻ Pe când Românii locueau încă în Făgăraș, o frumoasă copilă căZ&nd în dragoste cu Domnul Ardealului și simțin- du-se grea, principele dă un inel de aur și o trimite înapoi la părinți, porunciadu-i de a reveni, după ce va nasce, cu copilul și cu semnul. Fata nasce pe Negru și, luându’l în brațe, intovără- șită de un frate al ei, purcede în drum. Dar într’o dum- bravă sora și fratele adorm de oboseală, lăsând inelul drept jucărie în mânile copilului, ca să nu plângă. Prin o minunată întâmplare, un corb flămânzit, pri- vind de pe stejar, cum străhicesce ceva în mânile copilului se aruncă, ia inelul și ’l înghite. Copilul țîpă, sgîriat de ghearele corbului; muma sare în picioare, frate-său se trezesce și ambii privesc cu durere perderea inelului cu care era legată parola principelui. Dar nici însuși corbul nu se mișcă, înțepenit prin efectul unei mâncări atât de nenaturale; unchiul copilului încordează arcul, se apropie, lovește; și corbul cade jos cu săgeata. Pipăind inelul în gâtul paserei, tinerul ’l lasă acolo, pășește vesel înainte și aducând pe sorusa cu copilul la Domnul Ardealului, ’i dă în mână inelul și-i oferește și pe minunatul corb. De atunci Țară-românească are uncorbîn sigil Principele Ardealului dede lui Negru titlul de voevod. Crescând mare, prin mijlocirea tătine-său, Negru ca- pătă voivodatul Făgărașului. Acesta a fost fundatorul țării românești... Corbul e marca dinastiei Corvinilor dincolo de Carpați, a dinastiei B a s a r a b i 1 o r ^dincoace. Abia în se- colul nostru poeții Văcărești au aquilisat corbul și Domnii dela 1821 încoace l’au substituit în marca țerii. Dar legenda de mai sus nu dovedesce numai legătura între Corvini și Basarabi, ci mai mult: persistența miturilor de origine arică în memoria poporului nostru. Legenda lui Costin e legenda Sa k un tal ei, dramati- sată în limba sanscrită de kalidasa. E aceeași poveste — numai în Sakuntala corbul e înlocuit printr’un pesce din rîul Ganga. Dar ce sciu Ungurii? Li s’a superpus ca element de cultură tot veneticul, incapabil de a fi profesor de patru clase primare dincolo de Laita, și fiindcă acest soiu de oameni privesc sciința și istoria, ca un fel de marfă, care trebue apretată după gu- sturile primitive ale Ungurilor, de aceea volume de plagiate și de neagră ignoranță se scriu de cătră de al de Hunds- dorfer (răabotezat în Hunfalvy) prin cari — fără nici o probă positivă, prin reticențe și sofisme, se tăgăduiesce con- tinuitatea Românilor în Dacia. Pare că ar simți că Unedoara e leagănul dinaștilor români, de aceea se aruncă cu toată furia de maghiarisare asupra acestui ținut. E probabil, că și dinastii Moldovei sânt originari din Hațeg. Nepotul da soră a! celui d;n urmă Piast, Ludovic I, rege polon și maghiar, a donat la 1363 satul Zalazd din ținutul Hunedoarei contelui Vladislav, fiul lui Mușat din Almagiu și fiilor sei Petru, loan, Alecsan- dru și Mușat. Un Petru Mușat e Domn în Moldova (1375 —1392) și întemeetorul dinastiei, din care ca culminațiune, a resărit Ștefan V. Mușat cel Mare. Chiar Maramureșenii par a fi din Hațeg. Ce e „Maramurăș" decât o combinare între numele român al Porții de Fer (Marmura) și numele Mureșului, care curge la nordul ținutului? Asttel sub un Piast ș: mai târziu sub un Jagelon (din Litvania), care pe lângă coroana Poloniei era ales — prin influența iui loan Corvin — rege al Ungariei, Românii se ridică și se respândesc în Carpați și în promontoriile lor, ba le dau Ungurilor chiar pe regele Mateiu I, — și tocmai acest ținut, ilustrat prin strămoșia a trei dinastii române se fie acela, în care poporul nostru se se fi substituit Maghia- rilor? Vîrfurile cele înalte ale Părincului (Paniculum), Schelvaiului, Cârjei și Retezatului au nume unguresci? La banchetul, dat în onoarea acelei adunări pseudo arcbeologice, un alt înțelept — în de altmintrelea notar pu- blic, cu clasicul nume Sandor losef, a ridicat un toast — într’un ținut curat românesc bine-înțeles — Z'c6nd: „Să trăiască tot ce e maghiari Se piară tot ce nu e ma- ghiar"! ........... La Intrarea Ciangăilor emigranți în Deva, nesce cio- bani se uitau — de sigur rî^ând, căci Românul e de felul lui rîZetor, — la sărăcimea, care trecea pe drum. Un alt ungur, notar la fondurile orfanilor (români bineînțeles,) fon- duri, cari se fură regulat în Ungaria, le Z*ae restindu-se „în lături călăilor 1“ Eată în ce mod Maghiarii vor se ducă civilisațiunea în Orient! Dar ca probă de neagră ignoranță a adunăturilor, cari guvernează Ungaria vom cita faptul următor. în ținutul Solnoc-Dobâca, populat în majoritate de Ro- mâni, li s’a împărțit comunelor câte un dicționăraș româno- maghiar de nume proprii, ca se serve pentru a traduce nu- mele noastre de botez în echivalente curat unguresci. Se scie ce rol joacă Mineiele adecă Viețile Sfinților și Calendarul în viața poporului nostru. Datina e, că copilul se primească numele sfântului, în care Z* ⁸’a născut, încât onomastica și Ziua de nascere cad astfel firesce în una și aceeași Zi- Numai din respect deo- sebit pentru voința nașului, Românul se abate dela această regulă. E natural asa dar, ca numele de botez ale Români- lor se fie foarte variate, ceea ce înlesnesce constatarea iden- tității mai mult decât, dacă pe toți i-ar chema Janos și dă tot odată un teren vast fantaziei poporului, care scur- tează aceste urme sau le adauge sufixe desmerdătoare. Nu lungim aceste șiruri spre a areta, cum traducerea aproape a ori-cărui nume probează ignorarea celor mai elementare cunoscințe de istorie și de linguistică. șirăm numai mai la vale aproape totalitatea acelor termini, din care se va vedă că aproape toate sânt tals traduse. Numai câte-va probe. Anania, nume biblic de bărbat, e tradus prin numele femeesc Anna: Ephraim, numele unei ginți ebrcice să traduce cu tartaricul Elemer; Hierotheus cu Ru- dolf; Eustachius cu Albert; Zenobia, regina Palmyrei, cu tartaricul nume de bărbat Zoltan ș.. a. m. d. — Cetitorul le poate vedă pe teate sub un titlu special. Și acești oameni săraci, ignoranți, malonesci în poli- tică și în sciință, vor se ducă civilisațiunea în Orient? Projectul de lege pentru scoalele medii. (Urmare din nr. 68.) §. 16. Numărul oarelor pe săptămâna din obiectele ordinare — afară de gimnastică în cele 4 clase inferioare nu poate trece preste 26, în cele 4 superioare preste 28; cu cele estraordinare pentru un elev pe săptămână pot fi 30 în cele 4 clase inferioare și 32 în cele 4 clase superi- oare. §. 17. în o clasă din institutele medii nu pot fi de re- gulă mai mult de 60 de elevi. Dacă în trei ani consecutivi numărul elevilor trece preste 60, sânt a se înființa clase paralele, și respectiva autoritate supremă școlară va îmulți conform acesteia pute rile didactice. Dacă numărul elevilor trece cu puțin preste 60, mini- strul de culte și instrucțiune publică la motivata propunere a respectivei autorități supreme școlare poate abstrage dela înființarea claselor paralele (Propunerea Escelenției Sale archiepiscop și metropolit Miron Romanul: Dacă numărul elevilor nu trece cu mult preste 60, mi- nistrul de culte, respective snprema autoritate a institutului confesional poate abstrage dela introducerea claselor paralele). § . 18. Elevii pot fi eliminați pe cale disciplinară și adecă : a) numai din institutul în care studiază; b) din toate institutele din patrie. în cașul din urmă decisiunea trebue subșternută în tot cașul ministrului de culte și instrucțiune. Pentru publi- carea deoisiunei întărite și pentru stricta ei ținere se îngri- gesce ministrul numit. § . 19. La scoalele, cari stau sub immediata conducere a ministrului de culte și instrucțiuno publică, didactrulîl statoresce ministrul, înse acest didactru de susținătorii insti- tutului este a se considera numai de macsimum. La scoa- lele coufessionale didactrul îl statoresce autoritatea școlară respectivă. Normarea didactrului pentru scoelele medii publice susținute de jurisdicțiuni comune, corporațiuni și singuratici se așterne ministrului spre aprobare. § . 20. Cursul anual este 10 luni. Feriile cele mari se țin în lunile luliu și August. § . 21. în scoalele medii la finea fie-cărui an se țin esamene publice de clasă. Elevii din classa a VIII, afară de esamenul de clasă au se facă și esamen de maturitate. (Propunerea Esc. Sale Miron Romanul: Ca aman- dament la acest §: Dacă ei voesc șefie primiti in un insti- tut mai înalt.) § . 22. Esamenele de maturitate sânt scripturistice și verbale. Ordinațiunea pentru esamene o statoresce mini- strul de culte și instrucțiune publică cerând opiniunea su- premei autorități confesionale respective a universităților, respective a corpului profesoral dela universitate. Esamenele acestea se vor țină publice, și testimoniile despre aceste esamene se vor estrada în limba maghiară dacă însă se va cere, ele se pot aclude și în traducere în limba institutului respectiv, sau în limba latină. (Propunerea Esc. Sale Miron Romanul: Esame-- nele de maturitate sunt scripturistice ți verbale. Parțialele modalități pentru fie-care se vor statmă între marginile legei prin instrucțiuni separate. Instrucțiunea pentru esamene escepționând scoalele con- fesionale, la toate institutele, o statoresce ministrul de culte ți instrucțiune, ascultând opiniunea universităței respective a corpului profesoral dela universitate, la scoalele confesio- nale o statoresce respectiva autoritate confesională reflectând la intrucțiunile ministeriale, ce i se vor comunica. Aceste esamene sânt publice, ți la dorința elevilor, cari au depus esamenul, testimoniile se vor estrada sau în limba maghiară, sau în limba institutului, dacă aceea nu este cea maghiară, sau în limba latină.) § . 20. Esamenele de maturitate se fac în fața corpu- lui profesoral dela fie-care scoală medie cu 8 clase sub presidiul directorului suprem districtual, sau a substitutului dineului esmis de ministrul cultelor și instrucțiune! — even- tual pe lângă participarea altor membrii din comisiune, — în scoalele confesionale sub presidiul bărbaților esmiși de competenta autoritate confesională. La esamenele de maturitate în institutele confesionale ministrul de culte și instrucțiune esmite representant gu- vernial, din care causă suprema autoritate respectivă de scoale este obligată a face cunoscut ministrului timpul, când se fac esamenele cel puțin cu o lună înainte. Representantul guvernului esmis ae ministru n’are nici un drept de a dispune; din contră are datorință de a privegia, cu disposițiunile legei de față și instrucțiunile mi- nistrului pentru asamenele de maturitate se se observe. Spre acest scop: a) Se uită (megtekinti) printre lucrările scripturistice făcute pentru esamenul de maturitate. b) Este present la esamenele verbale și are dreptul să pună fie cărui elev întrebare din fie care obiect. c) Ea parte în conferința corporațiunei esamenului scrip- turistic și verbal. d) Face raport detaiat ministrului despre purcederea și esperiența sa. (Propunerea Escelențibi Sale Miron Romanul: Alinea a doua rândul 2 în loc de „esmite“ să se pună „poate esmiteu Alinea a treia: Representantul guvernului esmis de ministru n’are nici un drept de a dispune; este îndreptățit înse respective obligată. a) Se se uite la lucrările scripturistice făcute pentru esa- menul de maturitate; b) Se fie present la esamenul verbal ți aici poate pune din fie care obiect fie cărui elev întrebări. c Se fie de față la deliberarea comisiunei esaminătoare asupra resultatului esamenului scripturistic ți verbal. d) Se observe, că se consideră la institutul respectiv disposițiunile legei în fine. e) Face raport detaiat ministrului despre procederea sa ți esperiințele sale.) §. 24 Dacă sub decursul esamenului representantul gu- vernului-vine la convingerea că legea și instrucțiunea eș- misă pentru esamene nu s’a observat în vre un cas, obser- vările sale cu privire la aceasta și le espune în protoco- lul conferenței finale asupra resultatului esamenului și face raport la ministru. în acest cas estradarea testimoniului se ține în suspens pănă la deciderea finală a cașului. Ministrul provoacă pre competenta autoritate supremă școlară se cerceteze, cum stă lucrul. Autoritatea supremă cercetează lucrul îndată, și dacă va afla că s’a întâmplat illegalitate sau iregularitate opresce estradarea testimoniului de maturitate; la din contră estradă testimoniul, despre pur- cederea sa însă în tot cașul face raport la ministru. (Va urma). www.digibuc.ro 290 TELEGRAFUL ROMAN. Apel! Reuniunea femeilor române selagiane la daltă cu despărțământul XL a Asociațiunei transilvane pentru literatura și cultura poporului român, ’și vor ține ședința publică-în acest an 27 August, s. n. la Tășinad. Pentru primirea membrilor participanți la acea adunare, inteligința română din Tășinad și din giur, în conferență privată ținută sub presedința d-lui senior advocat Georgiu Filep, și-a ales un Comitet arangiator, care, afară de alte agende, mai are mi- siunea a se îngrigi și despre înmulțirea fondurilor lăudatelor instituțiuni, în specie a Reuniunei femeilor române din Selagiu. Abea trecură doi ani, de când această Reuniune — înființată ₍ prin zelul Doamnelor române selagiane în acompaniart cu spriginul bărbaților noștri devotați culturei și crescerei românesci, și-a primit statutele dela înaltul Minister cu îndatinata clausulă aprobă- toare și eată sporiul vădit — cu ocasiunea ședinței publice precedente — ne asigură că aceasta institu- țiune chemată a respândi — în cercul seu — lu- mină și cultură națională, propâșesce spre ținta de- fiptă cu progres din ce în ce mai mulțămitor. Scopul Reuniunei e precisat în statutele ei, unde la §. 2. se ^ice că este: „înaintarea învețămentu- lui poporal și a industriei de casă, cu deosebită privire la secsul femeesc din comitatul Selagiu Acest Comitet pătruns de sânțenia scopului și dorința de a se face posibilă sporirea avenei materiale a Reuniunei femeilor, r. s. s’a decis a face sorțirea unei loterii de obiecte a cărei venit curat se se adauge la fondul desmenționatei june Reuniuni. Apelăm la spriginul On. public român și în specie acelui din Comitatul Selagiu, pentru reușita cu mulță- mire a acestei întreprinderi modeste; se binevoească — pănă la 15 August st. n. •— a ne onora cu trămite- rea de obiecte pentru sorțire, bani, ori ce lucruri de mână, cărți, icoane și alte obiecte în preț cât de modest — cu adresa la subscrisul president în T a s n â d. Mai rugăm pe toți, căror le zace la inimă cul- tura și crescerea națională a se înscrie de membrii la vre-una ori ambele din aceste societăți. La Reuniunea femeilor române membrul fun- dator solvesce odată pentru totdeauna 20. fl. v a. Membrul ordinar câte 1 fl. la fie-care an, sau odată pentru totdeauna 10 fl. La asociațiunea transilvană pentru literatura și cultura poporului român membru fundator solvesce 200 fl. v. a. Membru Ordinar. 100 fl., sau câte 5 fl. la fie care an. Cari solvesc tacsa regulat primesc — gratuit — — foaia Asociațiunei „Transilvania®. Toți alți contribuenți atât la Reuniune, cât și la Asociațiune, sunt ca binefăcători. Despre banii incurși la comitet pentru ori care din memoratele instituțiuni, întocma despre obiectele trămise pentru loterie și efectul acesteia, se va face ratiociniu public în vre-unul din jurnalele noastre naționali. Din ședința Comitetului ținută în Tașnâd la 15 Iunie 1883. Georgiu Filep m. p, Vasiliu Patcaș m. p., președinte actuariul comit. Varietăți. * (Necrolog.) Luni în 20 luniu a. c. după un morb lung și după împărtășirea cu ss. taine a repausat în Domnul veteranul nostru paroch loan Perșoiu, paroch gr. or. în comuna brăneană Moieciu- inferior (Protopresbiteratul Branului), în anul al 80 al etăței sale, al 51 al păstoriei și al 38 al vă- duviei sale. Pe defunctul îl deplâng fii săi loan Perșoiu, comerciant în Brașov, fiica Maria căsă- torită loan Moșoiu, nepoatele Sofia căsătorită loan Oniț, Maria căsătorită I. Mănoiu, Anna căsătorită cu preotul loachim Ciurea, apoi nepoții loan I. Perșoiu, loan, George, Nicolau și Moise Moșoiu, nepoatele Elena, Emilia, Florica I. Perșoiu, Elisaveta Moșoiu, pre- cum și alte rudenii de aproape. Osemintele defunctului se vor astruca în urma serviciului religios, ce se va celebra de 12 preoți, în cimiterul bisericei din Moieciu inferior în 22 luniu la 2 oare post meridiane. Repausatul a fost un preot zelos, stăruind în tot decursul vieții pentru binele fiilor sei sufletesci pentru binele bisericei și scoalei acestei comune. Eie-1 țerîna ușoară! * (Convocare.) Adunarea generală a sub- despărțămentului al VH-lea al Asociațiunei transil- vane, din Munții apuseni se convoacă prin aceasta pe Duminecă din 15/3 luliu a, c. în opidul montan Ofîenbaia, la care se învită cu onoare, toți membrii acestui despărțământ, precum și toți, cei ce se in- teresează de cultura poporului român. Abrud în 1 luliu 1883. Comitetul cercual. loan Gali m. p., directore. Afacerea dela Tisza-Eszlâr. (Urmare.) Martorul următor, pandurul loan Bako a con- dus pe Moriț la car, n’a vorbit inse cu dânsul: mai târziu a intrat în casă și a aflat pe M or i ț stând în picioare. — Prea. Au^it-ai DTa ceva din cele ce s’au întâmplat? — Martorul: Da, căci Moriț a făcut depunerea. —Preș. L’au chinuit?—Mar- torul: Nu. — Preș. Ce a făcut judele învestigător ? Martorul: Dânsul a Șis: Moriț tatăl tău a depus to- tul, depune și tu. — Preș. Ce s’a întâmplat mai de- parte? — Martorul: Moriț își dede depunerea la protocol. Depunerea i se ceti șii se puse întrebarea, că adevărate sunt toate. Moriț ^ise, că așa sunt. Afară de aceștia au mai fost alte trei persoane de față, chemate anume de comisariul polițian, Recski, ca se nu