Nr. TI. Sibiiu, Joi 23 Iunie (5 Iulie) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. ! Apare Marția, Joia și Sâmbăta,. ABONAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl,, 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străin itate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 Inni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlatrațluaeâ tipografiei arohidlecesaae Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele stot * se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român'¹, strada Măcelarilor Nr. 43, Epistole nefrancate se rotașă. — Articuiii nepublicați nu se Înapoiază, INSERTIUNILE Pentru odatA 7 or., — de două ori 12 or„ — de trei ori 16 or. rândul ou litere țarmond — ți timbru de 30 er. pentru âe-oare publicare. Model de stil unguresc. Motto: Stilul e omul. Multe lucruri uerumegate am reprodus din fi- arele maghiaro jidane, și aceasta o am făcut o numai și numai ca se aibă și publicul nostru cunoscință de necăliturile unguresci. Astăzi mai reproducem una din ^iarul guvernamental din Cluj, „Magyar- Polgâr“, dela 4 luliu, 1883. Eată-o.¹ Toastul din Iași. Cunosc în părțile ardelene un fost candidat de deputat, care cu lunile nu și-a uitat de căderea sa, nu pentru că a căZut, ci pentru neînsemnata ma- joritate de 5 voturi, cu care a învins inimicul său. De multe ori Z'cea el pretinilor sei, arătând la ceafă: „Cele 5 voturi ’mi zac aici și nu le pot uita." Așa sunt și eu cu toastul din Iași, când un orator valach din România a beut pentru anecsarea Bucovinei, a Ardealului și a Bănatului. Această escelare valachă în oratorie mi-a în- greuiat și mie ceafa, și nu o pot uita, nu de frică, ci de ciudă. Dacă ar fi ținut un asemenea toast vre un bărbat al unei națiuni puternice, cu va^ă, cu rolă — bună - oară un neamț — înțeleg, că el să pună pe oameni pe cugete; însă când vrea să fie opinca cismă de cavaler â la Napoleon; când vorbesce de anecsiune o poporațiune, pe care mai dineaori noi (?!?) o am ridicat, — proștii de noi — din starea de vasal, pe care ne-am grăbit a o recunoasce de re- gat independent, și cu care monarchia sub ministe- riul Andrâssy a legat contra dreptului internațional convenție comercială, ca cu un stat independent, pe când ea sta sub legături tributarie la turci: când voesce se ne anecteze și se ne Sughiță o ase- menea populație, la care basmaua se ține de ob- jectele de lues; când crede custura (kaczor), că este sabie de Damasc, și când sarica ciobanului se gerează ca togă de senator, e cu neputință, se nu se atace partea din derept a căpățînei*) Hm I Se fi ajuns noi acolo, încât se credem că ne va anecta valachul și va șterge de pe doue te- ritorii pe maghiar? Rău cunosc oamenii istoria colo în Iași, unde s’au înflăcărat spiritele de bună seamă de purpuriul vin unguresc. (Le vom servi noi și cu mijloace de a se stâmpăra.) Nu sciu ei doară că cu poetul vorbind: *) Ut figura doctt. N. Tr. FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). „Cu două Zii® urmă eu mă aflam într’un han prost față cu un flăcău îndesat și robust, care pă- rea că doarme cu cotele pe masă și cu fața ascunsă în mâni. Eu îmi luasem, de o jumătate de sfanț, un ulcioraș de bere, pâne și brânză. Trăind așa, eu aveam cu ce călători, vr’o săptămână de Zii®- Vis- aviul meu, întrebat de cârciumăreasă, nu respundea. Pre când el ridică capul, veZui, că plânge. „— îți este foame, i-am Zis eu, și n’ai cu ce plăti! „—■ Așa este, fii răspunsul laconic. „—• Ei bine, replicai eu, dacă este pentru unul este și pentru doi; mănâncă! „Fără a răspunde ceva, el scoase un cuțit din buzunar și începu pânea și brânza mea. După ce mâncase în tăcere, el îmi mulțămi cu puține cnvinte îndestul de urbane, și eu avui curiositatea, a întreba după causa nefericirei sale. El se numea, nu mai Bciu cum, și avea drept nume de batjocură, Puffo. El „Luceafărul de nord, al orientului șr~de sud apune în mare maghiară." „Mafiyar te^ger vi^en kuny el Eszak, kelet es del huilă csillagau. Și-au uitat cei din România, că Marea neagră a fost granița Ungariei ? Nu sciu ei, că la încorona- rea regelui unguresc se poartă și insigniele României? Se scie dar și se nu uite! Czinye milltye! Ce? Un- gurii au purtat resboaie învingătoare cu națiuni pu- ternice, și acum, cum și Zic® numai poetul? „^s most e tetvek egyenek meg.“ (Și acuma se ne mănânce păduchi aceștia.) Nu va fi așa, domnule Grădiștene, după cum ai toastat Dta, ci va fi, că noi vom trimite în Ro- mânia nu cătanele noastre regulate, nici pe honvezi, ci numai secuii înarmați; ve vor juca pe voi secuii nostrii hora în ediție ungurească, că Zău pe Dum- nezeul meu, eroii vostrii de gură dela Grivița și dorobanții, dela Brașov pănă la Dobrogea, vor vede tot numai nuntă, vreau să Țic, Bucovină, Ardeal, și Banat. Și apoi, după ce sabia secuiului va fi scris pe spinarea fie cărui valach monogramul DumneZeului Ungurilor pănă la Marea, neagră, atunci sub un comisariu vom trimite trei maghiari ca oficiali de comitat (prefectură) — pre un hun, jazig și se- cuiu, ca ei din regatul valach se facă trei comitate (prefecturi) unguresci. Și așa pământul acela a fost odinioară al ungurului. Se fie ear al lui. Numele comitatelor vor fi: comitatul Bucovina, Ardeal și Banat. Veți căpăta, ce vreți, de vă va suna cojocul cel valachic (az olâh kozsok). Am scris contra toastul acesta, căci aceasta este sânta mea conv ngere și după cum avui ocasi- unea a observa, fie care maghiar nutresce asemenea simțăminte față cu toastele, pe care și Șiariul „Magyar-Polgâr" cu un dispreț potrivit, propriu un- gurului l’a numit musare românească. Din aceste pot vede cei din Iași si Bucuresci, cât de tare ne temem noi de fanfaronada valahă și încât o luăm de serios. ₄ Are inse lucrul o parte;, care străbate pănă la rărunchi, și dau espresie opiniei publice maghiare, când Z'c, că e curios dela cei din România, ca ei în loc de mulțămită se îndrăsnească a vorbi astfel mo- narchiei noastre. Alianța Austro-Ungariei o caută Occidentul, România înse îndrăsnesce a o insulta. Să ne fie de învăț. era din Livorno, în Italia, o recomandație rea pentru oameni de o cutare clasă. în ochii fiecărui mari- nar a litoralului mediteran, Livornezul este sinonim cu pirat. Acesta justifică în cât-va prejudițiul: el a fost marinar și ceva flibustier. De present era sal- timbanc. „Eu l’am ascultat cu prea puțin interes, căci el istorisea reu, și istoriile aceste de aventurier n’au interes, decât prin maniera istorisirei: în sfârșit, dacă le privesci bine, toate seamănă. Și totuși, auZind că omul acela vorbesce de teatrul său neproductiv, l’am întrebat, că ce fel de representații dă. „— 0 Doamne, îmi Zi⁸® eh este poate între- prinderea cea mai rea, de care m’am apucat în viața mea! Se-l ia dracu pe acela, care mi-a pus-o în cap! „Vorbind așa, el scoase din buzunar, o mario- netă, și o aruncă supărat pe masă. „Mie mi-a scăpat un țipet de surprindere: ma- rioneta aceea, grozav de murdară și de zângălită, era opera mea, era un burattino de fasonul meu! Ce Șic ? Era primul meu actor, șeful trupei; era spi- ritualul și încântătorul meu Stentarelo, floarea de- buturilor mele, prin orășelele Apeninelor, favoritul frumoaselor Genueze, fiul cuțitului meu și al vervei mele, columna teatrului meu! „— Ce, miserabile! esclamai, tu poseZi pe Sten- tarello, și nu scii trage din el nici un folos? „— Mi s’a spus, răspunse el, că el ar fi adus mulți bani în Italia, și acela, care mi l’a vândut în Aprob întru toate cele Zise de amicul meu „m“ în această afacere și la acest loc cu privire la po- litica internă. Mai adaug numai atâta, că toastul din Iași, privind împregiurârile, între cari s’a ținut, documentează, că Austro-Ungaria în partea stângă a Dunărei de josaperdutmult din autoritate și din nimbul puterei sale. O vor simți și recunoasce aceasta în „Ball- platz“-ul din Viena și dacă da, atunci nimbul și au- toritatea trebuesc rehabilitate cu mână de fer. Tot de aceea m’am rugat lui DumneZeu se dea pace națiunei maghiare, ca se se odichnescă după atâta sânge versat, și se se întărească, dacă inse vorbesc astfel în Muntenia, acum Zi®, ®a e bine se ne tra- gem cât mai curând seama cu ei, și cu o mână numai să le dăm o lecțiune, de care să’și aducă aminte și generațiunea a șepteZeci și șeptea. Grădișteanu în ediție maghiară. Revista politică. Sibiiu, în 22 Iunie. Achitarea lui Istoczy, despre care raportăm mai pre larg la alt loc, a produs în cercurile gu- vernului unguresc un resimțemânt mai mult decât neplăcut. Oficioasele din Buda-Pesta sunt cătră- nite și varsă scântei de necaz asupra curții jle jurați de acolo. „P. Ll.“ a publicat eri un articol dela Viena înti- tulat: „Contele Taaffe și situațiunea", după cum Zi®®> pe basa informațiunilor luate din locuri norma- tive. Articolul se ocupă cu decentralisarea căilor ferate și cu conflictul dintre politica internă și es- ternă. Cât pentru cea dintâiu, guvernul Cislaitan, spune că nu o încuviințează. Articolul înse concede, că se vor înființa in Cislaitania oficii centrale de căi ferate, mai mult sau mai puțin subordinate. — Ce prive- sce politica internă din Cislaisania articolul susține, că nu este în contrazicere cu alianța austro-germană, fiindcă guvernul nu voiesce să slaviseze Austria, pre- cum nu voesce nici se o germaniseze. „Deutsche Zeitung", reflectând la articlul din ₙP LI." ZiceJ că ⁿu pricepe, cum o foaie politică serioasă, care mai nainte Zi®ea> că contele Taaffe este turburător de pace, vine se spună acum, că același Taaffe a convins pe popoarele Austriei des- pre iubirea de pace a lui Bismarck. De altă parte „Beobachter" din Stuttgart,precum și „National" din Paris, încă ceva mai nainte, ocupându-se cu starea Paris, mi-a spus că-1 are, ca și restul trupei, dela un signor italian, bine îmbrăcat, care pretindea a’șî fi făcut stare cu. .. Doară chiar Dta esci ? „El îmi istorisi apoi, că avuse ceva succes în Francia, pe strade, cu teatrul și personalul nostru; că, sciind mai multe limbi streine el voia să călăto rească, dară, neavend noroc, el a dat tot de rău, pănă la momentul, când l’am întâlnit eu, hotărît a vinde tea- trul și a începe cu instruirea unui urs, pe care avea de gând să și-l procure în munți. „—Ei bine, i-am Zi® eu, arată-mi teatrul teu și ceea ce scii face. „El me duse într’o șură, unde i-am ajutat a’șî pune materialul său în picioare. Eu am recunoscut aci, actorii cei mai buni din trupa mea, amestecați cu adunături de marionete proaste și acoperite cu zdrențe și cu răni. Puffo mi-a jucat o scenă, spre a-mi da o probă de talentul seu. El manua burat- tinii sei cu desteritate si nu-i lipsea o oare-care vervă grosolană; dară m’a junghiat drept în inimă de du- rere, veZând actorii mei, căZuți în astfel de mâni și siliți a juca astfel de roluri. Regândindu-me înse, eu am vâZut, că Providența ne a reunit, spre mân- tuirea noastră comună. îndată am organîsat singur o representație în sat și am câștigat un galben, spre marea uimire alui Puffo, care, din momentul acela, mi-a predat teatrul, actorii și îngrigirea de propriul său destin. www.digibuc.ro 284 TELEGRAFUL ROMAN. lucrului din Austria, ajung la conclusiunea, că ten- dența de degermanisare nu poate fi bine văZută în Germania. Capul legitimiștilor francezi, contele de Cham- bord, este rău bolnav. Impregiurarea aceasta a pus în mișcare pe toți monarchiștii francezi. Toastul lui Grădisteanu, după cum s’a pu- tut vedă și mai sus, și după cum se poate vede în foi numeroase, nu este luat dela ordinea țlilei. De- clarațiunea din „Monitorul* României, se vede a nu fi de ajuns pentru a satisface pe guvernul austro- unguresc. Raporturile dintre Francia și China sunt încă tot încordate. Chinezii au cumpărat 25,000 pu- sei Mau ser din stabilimentele Germaniei. Budapesta, 21 Iunie vechiu 1883. Nu va fi fără interes să scie și cetitorii „Te- legrafului Român “ despre un interesant proces de pressă petrecut aici în săptămâna trecută. Procesul a fost de tot caracteristic și este de importanță actuală. în el s’a oglindat întreagă viața noastră actuală, politică, economică și socială. Resultatul ' acestui proces se va păre acum fâră roade, înse nu este eschisă posibilitatea ca viitoriul cel mai de aproape se producă roadele folositoare. Să vedem însă procesul. Renumitul antisemit Istoczy în numărul 10 din 15 luliu 1882 al organului seu „12 ropirat* 12 broșuri — a publicat un articol sub titlul „ElzSldoSO- dfltt Magyarorszâg.“ Ungaria jidovită, în care ară- tând multele rele, cari vin asupra Ungariei dela jidani, ajunge la conclusia: ki veluk „Magyarorszagbol* afară cu ei din Ungaria. Procurorul de stat a intăntat încă în toamna anului trecut contra lui Istoczy pentru publicarea acestui articol proces de pressă. Istoczy este de- putat în dieta Ungariei. La cererea procurorului Istoczy fu lipsit de immunitatea de deputat și ast- fel s’a inscenat comedia, care Sâmbăta trecută s’a terminat prin achitarea lui. Pertractarea s’a început la 10 oare înainte de ameaqi și s'a terminat la 3 după ameaZi- Intrarea în sala de pertractare a fost permisă numai celor, ce au produs bilet de intrare. Cu toate acestea atât public se afla, încât abia mai puteam resufla. Ținuta publicului, considerând impregiurările, a fost destul de liniștită. Se înțelege că la un proces atât de interesant este greu omului se se stăpânească, și mai ales, când procurorul de stat scusă înșelăto- riile jidanilor prin aceea, că sunt creștini și mai înșelători de cât jidanii. Tribunalul s’a compus din Kriszt ca president, Zsigmondovics și Brinkinann ca juZi votanți. Din partea procuraturei a fost Fekete Odon sub-procuror, pe Istoczy Fa apărat candidatul de advocat Vadnai Anelor. Juriul era compus din elemente de tot meste- cate. Nu scia omul, sunt mai mulți jidani, filose- miți ori antisemiți. Procurorul de stat n’a rămas știrbit în dreptul seu de a respinge din juriu per- soanele, cari nu’i convin, căci a respins 12. Aperă- toriul lui Istoczy a respins numai 8. Astfel s’a con- stituit juriul și s’a început pertractarea. La întrebarea presidentului Istoczy răspunde, că numele lui este Victor Istoczy, el este de 41 de ani de rebgiunea rom. cat., s’a născut în Szent-Ke- ¹ mosaică. reszt, comitatul Vas, locuesce în Pesta este deputat dietal, și n’a fost pedepsit nici odată pentru delicte de presă. Din acusa procurorului de stat voiu estrage locurile mai marcate cuprinse în articolul încriminat: „S’a furișat între noi o seminție streină cu mo- ralitate stricată, cu caracter blăstămat și cu ne- spusă impertinență prin mijloacele sale infernale a ajuns la stăpânire .... „Ni-a stricat întreaga viață publică, ne-a forțat desvoltarea în direcțiune falsă, a adus între noi pă- cate ne mai cunoscute, ne-a răpit pe căi furișe toată averea, ne a răpit puterea spirituală.......... „Advocatul, medicul, pretorele, judele cercual, dacă nu este jidan, este în buzunarul jidanului, și ei sunt instrumentul jidanului, întocmai ca și țăranii.... „Pre judecătorii publici i-au corupt, i-au cum- părat întreprinzătorii și liferânții de jidan . .. „Prin cambiile lor au corupt jidanii pre depută- ții dietali asemenea ca și pe ceialalți, și din 550 de deputați dietali abia sfânt 50, cari la porunca jidanului să nu voteze în interesul jidanului și pentru jidani, . .. parlamentul este representantul intereselor jidane. „întreagă viața noastră socială geme sub mur- darul jug al influenței jidane. „Ușura și corupțiunea strică poporul în inte- resul jidanilor. „Jidanul e jidan cu trup cu suflet și în veci nu se schimbă. ’Și schimbă coloarea de câte ori se cere, dovadă jidanii poloni, jidanii spanioli și „ai noștri*. Și-a, schimbat coloarea, dar internul nu. „Pentru noi e tot una, dacă jidanul e ortodocs, neolog, de status-quo, german sau jidan de 5 pițllle (cu atâta cumpără jidanii numele neaoșe unguresci Nota Aut.) seim că jidanul e blăstămat, seim că va fi spre perfiarea patriei cât timp afurisita lui respira- țiune va inficia aerul- pe pământul, care geografii 'l numesc Ungaria. „Principiul nostru este că jidanul e blăstămat, că nu e capabil de îndreptare, programa noastră este: afară cu jidanii din Ungaria! Cum va fi cu putință numai afară cu ei, se-i gonim, după cum se gonesce hoțul care să îndeasă în casă, după cum să gonesce usurpatorul din locul, care nu-1 merită...“ La întrebarea presidentului, Istoczy răspunde, că nu este densul autorul articolului încriminat, însă primesce responsabilitatea pentru el. Subprocurorul de stat Fekete în vorbirea sa și- a dat silința să capaciteze pe juriu, că Istoczy tre- bue condamnat, de oare-ce ațîță poporațiunea con- tra unei confesiuni recepte și astfel strică liniscea cetățenilor S’a provocat la antisemitismul din Ru- sia, Germania și Austria, unde el se poate face fără periclu, căci acele state sunt naționale și puțin le pasă de turburări jidănesci. Ungaria însă pere fără jidani. Consciu că teoriile despre fericirea, ce ni-o aduc jidanii, nu va produce mare efect în juriu, procurorul apelează la reputația Ungariei în strei năte, care nu-și va face vre-o părere favoritoare despre starea noastră după portretul făcut de articlul încriminat. în fine se roagă, se declare ju- riul pe Istoczy de vinovat. Apărătoriul lui Istoczy, Vadnai, se ocupă de cuprinsul acțiunei în locul prim. Dînsul constată, că acțiunea cere condamnarea pentru ațîțare con- tra religiunei mosaice, pre când în întreg articolul încriminat nu este un singur cuvânt despre religia Religia jidană stă cu jidanul în strînsa legătură, ca și musica și jocul. Nu putem juca fâră musică, însă musica o putem asculta și fără de a juca. Așa și cu jidanii. Putem vorbi de ei fără a le atinge religiunea. Pentru un articol, în care un creștin cu nici un cuvânt nu atinge religia jidanului, se face pro- ces creștinului, pentru că el este creștin, însă jida- nului — deși Talmudul lor mai pe toată fața e plin de cele mai mârșave calumnii asupra creștinilor, nu i se face nimic, pentru că este jidan. Aici vorbito- rul servesce cu modele. De esemplu jidanii numesc pausul „jajim neszekh* — vin de versat, — potirul „kelev* — câne, apă sânțită — „majim metumme^ — apă spurcată, biserica creștină — „besz kissze mosov* — abort, — preotul „naulin* — hoheriu — etc. Pentru acestea nu face procurorul jidanilor pro- ces de pressă. Trecând preste acestea apărătoriul arată că în adevăr jidanii au întreagă Ungaria. Cât pentru ju- stiție se provoacă la cașul dela Tisza-Eszlâr, pen- tru administrațiune la alegerea de deputați, pentru parlament la estradarea lui Istoczy în urmă vine la pressă. Va fi bine se notăm cele Zise de apăratpriu cu privire la pressă din Ungaria. Sunt ocasiuni, unde ungurii constată, ceea ce noi am âccentuat de multe ori, constată adecă, că pressă din Ungaria ne poate înjura după modelul lui „Pester Lloyd‘f, căci procuro- rul de stat nici habar ffare. După ce constată că câteva Șiare jidane a târît tribunalul din Nyiregyhâza prin noroiu fără a fi băgate în samă de procuror, vobițorinl Zice: Și dacă e permis fiarelor să însceneze instigațiuni slave, germâne și române, în un ton, care vatămă adânc simțul respectivelor naționalități, și pentru cari procu- rorul regesc ri a intentat în contra nici uneia proces de presă, nu înțeleg, pentru ce este densul atât de simți- toriu, dacă în urma urmelor se face critică și asupra jidanilor. Sau doară în Ungaria numai contra jida- nilor nu este ertat a se scrie ? Pre germâni, șerbi, români, slovaci și alte națio- nalități din patrie, cari sute de ani au apărat patria asemenea cu noi contra neamicilor din afară. . . . pre aceste naționalități le pot insulta fiiarele, le este permis să le agiteze; însă îndată ce este vorba de jidani, pe procurorul de stat îl apucă spasmurile și nelini- scesce cu procese de presă pre patrioții unguri, cari se vaieră pentru pustiirea patriei și a naționalităței lor. După replica procurorului și duplica apărăto- riului vorbesce Istoczy, arătând motivele, cari l’au si- lit se fie antisemit. Se pune juriului întrebările obicinuite și după o deliberare de 'fi oară se anuncie verdictul, prin care Istoczy se dechiară de nevinovat. Astfel s’a terminat acest proces de presă, care pentru noi este instructiv din mai multe motive. E de însemnat că acest proces s’a pns la ordinea Zi- lei tocmai acuma, când se pertractează tendențiosul proces dela Tisza-Eszlâr, în care procurorul de stat face pre apărătoriul vinovaților, discreditând în ochii lumei justiția din Ungaria. E bine, se ne notăm lucrurile de natura ace- stora, căci Ungaria este țeara, în care surprinderile ne vin Zi de Zb ° împregiurare, care multe dove- desce, numai stabilitate și stare normală nu. Sa- pient! satis. „Nu eram eu îu adevăr protegiat de Cer ? n’am găsit unicul mijloc, a-mi continua călătoriile cu ușo- rătate, fără a mă îndatori cuiva și fără a-mi spune numele și fața capricielor publicului? în puține zile, toate marionetele fură supuse cuțitului, fură cură- țite, zugrăvite, îmbrăcate de nou și bine rânduite într’o cutie largă și portativă. Și teatrul fu restau- rat și lărgit pentru doi operanți. Pe Pufib l’am luat în serviciul meu, însărcinându-l cu întreținerea, cu arangiamentul și cu paza etablismentului, tot o dată cu transportul unei părți a teatrului, pe ume- rii sei largi, precum era dedat; căci voiam, ca nici- odată, a consacra pe Jean serviciului sciinței și a-i da bagagiul meu de naturalist. „Puffo, de bună seamă, este un tovarăș slab. El este greoiu la spirit, însă bun la vorbă, cu atâta mai mult, că el are darul de a vorbi fără a spune ceva. El are un accent rău în toate limbile; dară, el se înțelege în multe țeri, și aceasta are însemnătate mare. Eată de ce l’am ținut. Eu, puțin stau de vorbă cu el; am reușit, a-1 desvăța de vorbe grosolane. Eu îi încredințez scenele populare, care sunt dh fel de intermezzi, spre a me odichni nițel. Când am trei sau patru pe scenă, eu folosesc mânile ăâle și fac să vorbea- scă toate persoanele cu îndestulă desteritate, încât creZi, că auZi mai multe voci diferente. îfl sfârșit, domnule Goefle, dta m’ai veZut la lucrii și scii că eu petrec lumea. Cu toate aceste, n’am făcut mai multă procopseală prin Germania, și mi-a venit ideea, că în Polonia mi-ar merge mai bine. Polonii au spi- rit francez și gust italian. Noi am percurs dară în Polonia și în Dantzig ne-am îmbarcat, după șese septemâni de călătorii și de succese spre Stokholm, unde am avut recete foarte frumoase. Acolo am primit invitația baronului de Waldemora, o invita- ție,, ce am acceptat cu plăcere, pentru că m’a pus în stare, a vede țeara, care pănă acuma m’a inte- resat mai mult. Cătră Nord s’au îndreptat tot- de-una aspirațiunîle mele, fi-va din causa mare- lor contraste, ce se ofer aci, unui locuitor de mează Zi, fi-va dintr’un instinct patriotic, care l’am simțit în mină din copilărie. Și totuși nimic nu estă mai puțin sigur, decât originea aceasta boreală atribuită limbei mele stricate, bâlbâite sau pe ju- mătate uitate, de învățatul filolog, de care ți-am spus; tot una, vis sau presimț, în imaginațiune am văZut tot-de-una țeara romantică, care o am acuma îhâintea ochilor mei, și cu plăcere ași fi făcut o cale cât de lungă, ca se viu aici, adecă să traversez Malarnul și se descind pănă la Wettern pentru a esploata toată regiunea lacurilor mari. „Dară mi-a fost scris, că accidentele să mă ur- mărească. Puffo, care s’a îngrășat, de când îl nu- tresc eu, și care începe a se feri de oboseli, voia să meargă într’o sanie cu chirie, pe acest loc misterios, Wettern, a cărui adâncimi se par tulburate, prin evo- luțittfli vulcanice. GhiaU sla spart și ha'uele, albitu- y www.mgiDUC.ro* rile și banii mei s’au înecat. Din norocire, Puffo era îm momentul acela pe jos și putu scăpa cu vi- zitiul săniei, care își perdu sania și caii. Eu, din norocire am mers pe țerm împreună cu Jean, cu teatrul, cu actorii și cu bagagiul meu scientific. Dară mulțămită ceriului, n’am perdut tot, și mâne o să-mi fac bani, căci dau o representație, cu preț fix în castelul omului de zăpadă. — Ei bine, Zise dl Goefle, strîngând de nou mâna lui Cristian Waldo, istoria dtale m’a interesat și mi-a plăcut; nu sein, dacă o ai spus ctt plăcere, dâră ma- niera dtale de a vorbi repede, plimbându te prin odaie, gesticulația dtale italiană, și fața dtale, din nu sciu ce țară, espresivă și de bună seamă fericită, mi-a făcut istoria Dtale foarte atrăgătoare. Eu văd în Dta un spirit bun, o inimă escelentă, Și gteșfelile, ce ți le reproșezi, mi ce par prea neînsemnate, ît? amâ- nare cu rătăcirile, în care ai fi putut cadă arun- cat așa tiner în lume, fără călăuz, fără avere cu o față frumoasă, un instrument de peire pentru am- bele secse, într’o lume așa de coruptă, ca lumea din Paris și din Neapolo. . . — Va se Zi°âj domnule Goefle, lumea din sta- tele de Nord, este mai morală și mai curată? O cred; și totuși, ce am văZut în Stockholm. . . (Va urma.) TELEGRAFUL ROM^N. 285 Răspunsul guvernului român la nota co- mitelui Grânville dela 14 Martie. Aceste întrebări nu par inoportune față cu disposițiu- nile tratatului dela Londra, care modifică toarte mult regi- mul de uniformitate introdus în legislațiunea fluvielor in ternaționale prin tratatul dela Viena și de care Dunărea de jos trebuia să se benificieze într’un mod larg, în virtutea tra- tatelor dela Paris, din 1856 și dela Londra din 1881. Aceste acte creaseră pe tot cursul Dunărei navigabile, două regimuri, — acela al autorității maritimo internațio- nale, și acela al autorității fluviale proprie țHsă, acordând amândouă țărmurenilor un loc, care le revenea de drept. Dacă în urma tratatului dela Berlin, care despărți Dunărea în două părți deosebite — aceea din Sus și aceea din josul Porților de fer — se formară pe partea din sus regimuri deosebite unele de altele, tratatul dela Londra din 1883 dă nascere la patru regimuri deosebite în partea din sus. Comisiunea europeană este menținută în puterile ei ex- teritoriale. administrative și esecutive, suferind o restrioti- une precum și în același timp o întindere a limitelor juris- dicțiunei sale. Pe brațul Oceakoff, autoritatea teritorială îngădue re- gularea navigațiunei și esercită poliția fluvială într’o com- pletă independență și în afară de ori-ce control al unei au- torități comune, țermureană sau internațională. în brațul micst dela Chilia, flecare din țermureni aplică direct regulamentele în vigoare în brațul Sulina. Regulamentul de navigațiune și de posiție fluvială, de stinat Dunărei dela Porțile de fer pănă la Brăilă, atribue unei comisiuni internaționale puterile administrative și ese- cutive cele mai largi, și suprimă drepturile teritoriale ale țărmurenilor pe apele și țărmurile lor. Stabilirea acestor diferite regimuri nu este de sigur favorabilă intereselor navigațiunei și comerciului; căci isto- ria navigațiunei fluviale este prea recentă în memoria tutu- ror, pentru ca să se uite marile inconveniente, pe cari o ase- menea diversitate le atrage neapărat după dînsa. Este de trebuin ță, pe de altă parte, de a reaminti că guvernul M. S. Regelui n’a cerut nici odată, ca o parte oare-care din gurile Dunărei să fie sustrasă dela jurisdicți- unea Comisiunei europene. Dacă această situațiune generală trebue să fie foarte viu regretată, în vederea resultatelor, cari vor fi o conse- cență inevitabilă, guvernul regal n’ar pută lăsa să se treacă sub tăcere situațiunea creată de regulamentul de navigați une, de poliție fluvială și de supraveghiere anexată la tratat. Două principii fundamentale ale legislațiunei fluviale au fost alterate de regulamentul menționat: 1. Principiul, că poliția fluvială aparține fie-cărui Stat pe propriele sale ape, și nu este decât liberul esercițiu al suveranităței sale, și 2. Principiul, că în materie de legislațiune și de su- praveghere, Statele nețărmurene nu pot să se bucure de drepturi egale cu acelea ale riveranilor, decât numai dacă le esercită în calitate de mandatare ale Europei. Dispoaițiunile contrarii acestor principii au împedecat pe guvernul M. S Regelui de a trece la Galați de partea majorității, pentru a face se se obțină pentru regulamentul în dîscuțiune unanimitatea cerută. Divergența nu esistă în realitate decât asupra Titlului III al acestui regulament, întitulat „Esecuțiune și supraveghiere." Ne unindu-se cu maioritatea, guvernul regal nu s’a pus pe un teren esclusiv, negăsind ceea ce ar fi indis- pensabil pe Dunăre: libertatea cea mai complectă a naviga- țiunei și comerciului. Din contră interesele ei fiind strâns legate cu interesele generale ale tuturor națiunilor, el dore- sce să vadă practicându-se această libertate în modul cel mai larg. Ceea ce cere el este menținerea esercițiului păr- ților inalienabile și fundamentale, ale independenței și suve- ranității Statelor. Un regulament fluvial fiind discutat ș. consimțit într'o comună înțelegere de țărmureni și de Europa, asigurând navigațiunei și comerciului o deplină și întreagă libertate, țărmurenii angajându-se într’un mod solemn a’l esecuta și al respecta, nu pare nici oportun, nici folositor de a cere dela România sacrificarea unei părți esențiale a puterilor sale administrative și esecutive. Nu micșorarea acestor puteri formează scopul regulamentelor fluviale, ci dispoaițiunile privitoare la libertatea fluvielor. N’ar fi oare a se paralisa efectele salutare ale regula- mentelor, creându-se dela început conflicte, și de a arunca neîncrederea acolo unde o acțiune paclnică este atât de ne cesară, unde o încredere reciprocă numai este capabilă de a funda o stare de lucruri stabilă și profitabilă tuturor. Afară de aceasta, precedentele precum și legislațiunea fluvială sânt contrarii situațiunei, pe care regulamentul dela Galați ar vbi să o cibeze țărmurenilor pe Dunărea din jo- sul Porților de fer. Nu este un regulament de navigațiune fluvială, care să nu încredințeze poliția navigațiunei Statelor țărmurene, și care să facă Autorității concesiuni asemenea acelora, pe cari Rorâlfnla de oferă 8e le acorde. Aceste con- cesiuni aii cu atât mai multă greutate!, îu cât țărmurenii din sus de Porțile de fer ah ftibUis partea superioară a fluviului țărmurenilor din jos, și că reciprocitatea — care formează de asemenea unul din principiile necesare și fun- damentale ale legislațiunei fluviale, — nu se nîai află apli- cată pe Dunăre. Actul de navigațiune, elaborat la Viena în 1857, dă cu totul și fără nici o restricțiune, poliția fluvială țărmu- renilor Dunărei. Numeroase articole din acest act, și mai cu seamă articolele 46 și 47, sânt o probă despre aceasta. Cel dintâiu otărăsce ₙcă guvernul țărilor riverane ’și vor comunica reciproc măsurile, pe cari le vor lua pentru ese- cutarea actului de navigațiune". Ultimul stabilesce „că comi- siunea țermureană permanentă, va veghia în limita atribuțiuni lor ei la esecutarea și menținerea stipulațiunilor acestui act". Același principiu a fost recunoscut încă și de curând, pentru Dunăre, prin tratatul încheiat între Austro-Ungaria și Serbia la 10 Februarie 1882. Articolele 6, 7, 11,12, 13 și 15 ale acestui tratat, recunosc, fiecăruia din cele două State țăr- murene dreptul de a esercită poliția fluvială prin proprii ei funcționari, nestabilind alte regulamente decât legile, usul și obiceiurile sârbe, actualmente esistente, puse cât mai mult posibil în armonie cu regulamentele țărmului austro- ungar, și nu provede altă supraveghere decât aceea care resultă din ajutorul și spriglnul muțuaî, ce’și datoresc func- ționarii ambelor State. întrebăm, cu drept cuvânt, cu ce titlu ar pută să se conteste, în 1883, României drepturi recunoscute într’un mod larg și fără dificultate Sârbiei în 1882, Valachiei și Moldovei în 1857 atunci, când aceste două principate erau considerate de Europa, ca vasale ale Porții și când navigațiunea Dunărei inferioare a luat un avânt foarte mare, fără o altă protecțiune decât acela a gdvernelbr române, cari s’au arătat în tot-dăa-una favorabile libertăței celei mai absolute a navigațiunei. Este în toate acestea, într’un mod evident, o contra- zicere, care n’ar putea să scape atențiune! nimenui. Interesele generale ale comerciului națiunilor cer dela țărmurenii unui fluviu internațional primirea regulamentelor fluviale liberale și uniforme, și supraveghiarea esercitată asu- pra aplicațiunei acestor regulamente de o autoritate comună; dar nu s’ar pută deduce din primirea acestei supravegheri, în favoarea libertății și intereselor generale, părăsirea drep- turilor suverane, încetarea ori cărei autorități riverane și stabilirea unei posițiuni escepționale și a unei dominați- uni privilegiate a nețermurenilor. Atunci regimul fluvial n’ar mai fi destinat a garanta și salvgarda interesele tutu- ror. Basat pe drepturile speciale și folositoare ale unui sin- gur Stat, el ar pute fi îndreptat în detrimentul economic și comercial altora, sau spre un scop unicamente politic. Din același punct de vedere guvernul M. S. Regelui a considerat participarea Austro-Ungariei în. comisiunea flu- vială ce trebue creată în jos de porțile de fer. Comisiunile de supraveghere ori care ar fi titlurile sale, esceptând însecomisiu- unea Europeană Dunăreană, nu sânt compuse decât din delegații statelor riverane. Dacă cestiunea atingea întregul rău, dela gura Dunărei la Iller și pănă la domeniul juris- dicțiunei Comisiunei de supraveghere dreptul de a avă un delegat în comisiunea de supraveghere nu s’ar pută con- feata nici intr'un mod nici uneia din statele riverane, adecă atât Austro Ungariei, cât si României. De când Dunărea se află tăiată in două părți distincte, riveranii de jos dela Porțile de Fer sânt escluși dela ori ce drept de a se mesteca în supravegherea navigațiunei din susul Dunărei și că ori bo reciprocitate în această privință se află suprimată prin urmare, căci riveranii din susul Dunărei nu posed nici un titlu, care se se permită de a reclama dreptul de a fi consi- derați ca riveranii de sus dela Porțile-de-Fer. Austro-Ungaria nu este un stat riveran pe Dunăre în- tre Porțile de Fer și Galați. Așa fiind ea n’are deci drep- tul de a figura între statele riverane în comisiunea fluvială stabilită peste această parte a fluviului. Fi va interesele sale de navigațiune și de comerciu cele mai considerabile, ele nu sânt apte a-i crea o posițiune egală față cu aceea a statelor riverane, anulând situațiunea și drepturile acestor din urmă. Dacă ar fi fost altmintrelea, dacă interesele con- siderabile ale unui Stat ar fi putut da naștere unor aseme- nea privilegii, apoi și Englitera ar fi avut dreptul de a fi- gura în comisiunea europeană dela Galați, căci ea posedă la gurile rîului aproape 4 sferturi din comerciul navi- gațiunei. Guvernul Maj. Sale Regelui nu neagă interesele Au- stro-Ungariei și pentru aceasta tocmai admite, ca un loc să i fie reservat în comisiunea de supraveghere. Acest guvern n’are și nu poate avă vr’un interes ai nega facultatea de a veghia la aplicațiunea reală și sinceră a principielor de li- bertate, stabilite prin regulamentul fluvial. Ceea ce doresce însă guvernul român, constă în faptul ca titlurile pe basa cărora fie-care din state iau parte în această comisiune să fie distincte. Organisațiunea chiar a uouei Comisiuni de suprave- ghere este deja o escepțiune din regula generală, care nu admite în acest cas decât pe riveranii. Delegații statelor ne- riverane sânt introduși în această comisiune numai și numai ca prin aceasta supravegherea se devie și mai reală și mai eficace. Numai îh virtutea acestei considerațiuni Marele puteri europene particip șf ele împreună cu statele riverane în Comisiunea europeană dela Galați, șî numai în virtutea acestei considerațiuni neriveranii pot face pdrtc din domi- siunea nouă. O situațiune deosebită de aceasta va crea Statului, căruia ’i va fi permisă, o posițiune privilegiată și domnitoare, defavorabilă prin urmare libertăței fluviale și care nu trebue să fie tolerati. Belgia este admisă naturalminfe la supravegherea rîu- lui Escaut, dar trebue să se ia în considerație că Escaut străbate Belgia și Holanda, că aceste două state sânt rive- rane pe acest rîu și că o reciprocitate perfectă este stabilită între aceste state în toate cele atingătoare la navigațiunea fluvială (tratatul din Londra 19 Aprilie 1839 art. 9). — Drepturile Belgiei nu sânt superioare drepturilor Hoiandei și în tratate și regulamente de navigațiune pe rîurile Escaut și Mosa nici o singură disposițiune nu tinde a ridica drep- tul polițienesc al Hoiandei, pentru al remite Belgiei, sau vice-versa, asemenea nici o disposiție nu înlocuesce autori- tatea imediată a riveranilor printr’o putere comună oare care. Supravegherea comună a navigațiunei se mărginesce la inspecțiunea generală a punctelor primejdioase (bouâss) bali- selor și a trecătoarelor și a serviciului⁻ de pilotagiu, precum și a măsurilor de luat în interesul acestor diferite servicii. (Convențiunea de la 20 Mai 1843 art. 68.) Ea se esercită de o dată sau separat de comisiuni speciali, (Tratatul dela Londra dela 19 Aprilie 1839 art. 9. — Convențiunea dela 20 Mai 1843 art. 3. 67, 69) fie care din ei neavend vre-o acțiune directă decât asupra apelor Statului, pe care îl re- presentă. (Convențiunea citată art. 51, 52 și 71). Guver- nele celor două State trebue se otărască în cas de neînțe- legere între comisari (Convențiunea citată art- 50, 52, 68, 69, 71.) Poliția navigațiunei, balisagiului, a lucrărilor de întreținut sau de esecutat aparține fie-cărui Stat separat și se esercită acolo în numele lor a pilotagiului propriu (Tratatul dela 5 Noemvre 1842, art. 9,20 — Convențiunea citată, art, 71.) Esaminând cu nepărtimre și echitate disposițiuniie trata- tului dela Londra diu 10 Martie 1883, ajungem necesarmente la conclusiunea următoare: 1. România are drepturi necontestabile lâ participarea efectivă a desbaterilor unei Conferințe avend de obiect afa- cerile Dunării de jos, în virtutea întreitei sale poâițiuni ri- verane, de membru în comisiunea dtiropeană a Ddnărei și de cosemnatară a actului Adițional dela 28 Maiu 1881. 2. Neputând lua parte la deliberările conferinței dela Londra, decisiunile luate de această conferință nu pot avă putere obligatoare pentru România. 3. Actul Adițional dela 27 Maiu 1881, fiind o con- vențiune regulată și valabil încheiată și ratificată, nu se poate modifica într’un mod unilateral. 4. Regulamentul de navigație și de poliție fluvială îu jos de Porțile de fer fiu poate să aibă de scop dea aduce vre-o atingere drepturilor riveranilor — dar de asigura prin ei libertatea navigațiunei și a comerciului. Espunând considerațiunile precedente, guvernul M. S. Regelui crede, că împlinesce o datorie imperioasă în fața Eu- ropei, animată in tot deauna de sentimentele cele mai bine voitoare pentru dânsul, încrezător îu spiritul de înalta dreptate și de echitate a cabinetelor europene, speră că ace- stea vor binevoi a esamina, în înțelegere cu dânsul, Gestiunile ridicate la Conferența de la Londra, câ^ se poată să se dea o soluțiune echitabilă și satisfăcătoare drepturilor și intereselor tutulor. Sânteți rugat a lăsa o copie după această telegramă Lor- dului Grânville. Bine voiți a primi, d-Ie Trimis, asigurarea înaltei mele considerațiuni. (Semnat) D, Sturdza Prenumerațiune nouă, la „Telegraful Român" care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul lulie-Septemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual dl poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sferșesce cu ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ in Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Varietăți. * (întrebare pu bl ic ă.) Un domn, care dacă l-am înțeles bine, de ocamdată nu voiesce a i se cunoa- sce numele, care însă nu credenî a conîite Vt'e’o îndie- crețiune, dacă adaugem că este maghiar, ne trimite întrebarea publică de mai la vâtâ. Ca pătfioți ade- verați, cari se Interesează de binele tuturor cetățe- www.digibuc.ro 286 TELEGRAFUL ROMAN. nilor de o potrivă suntem gata a da ospitalitatea cerută amintitei întrebări în următoarele: „întrebare publică la domnul Foispan *) din varmegia**) Maros-Torda. „După ce solgabireu Nagy Tamâs din cercul Gurghiului cu mâna lui proprie au falsificat fasiunea și numele partielor înfățiosați la pertractare în pro- tocolul luat de densul, și pentru această falsificare stă și sub cercetare criminală, despre care și Măria voastră are cunoscință; — așa dară cu toată stima întreb, că binevoiți a’l suspenda pe numitul solgă- bireu din serviț? Cincinatus. * (Starea semănăturilor). în comitatul Sibiiu lui, în părțile Nocrichiului, semănăturile se află în stare bună. în comitatul Terna vei mare în părțile Cri- șului sunt foarte frumoase. în comitatul Mureș-Turda, în ținutul Vaida Sinționei semenuturile sunt bune. în comitatul Ternavei mici, în ținutul Dicio- Săn-Mărtinului semănăturile sunt foarte frumoase; rapița este foarte rea; nutreț de lunci, fănață și semănat va fi în abundanță. în comitatul Clujului semănăturile de pri- măvară sunt satisfăcătoare, cucuruzul și cartofii au suferit de vermi; pășiunile sunt foarte bune; în ți- nutul Tecei semănăturile de toamnă prosperează de minune; orZul și ovesul sunt slabe; în ținutului Gi- lăului semănăturile de toamnă sunt frumoase, pe alocurea înse căzute, orZul și ovesul se desvoaltă frumos. • în comitatul Szolnok-Doboca, în părțile Bet- leanului semănăturile de toamnă, în urma ploilor sunt căzute; ovesul se desvoaltă frumos: nutrețurile pe alocurea sunt bune, pe alocurea de mijloc; în ți- nutul Gârbăului a stricat grindina foarte mult. în comitatul Silagiului va fi un seceriș me- diocru de grâu și secară; ovăsul și onjlul sunt bune; rapiță puțină; fănațele promit mult. în comitatul T u r d a-A r i e ș semănăturile sunt bune, în ținutul Trățcăului semănăturile de toamnă sunt frumoase; ovesul și orZul mulțămitoa're; nutreț e destul. în comitatul Bistriț a-N ă s ă u d, în părțile Șie- ului mare semănăturile de toamnă sunt de mijloc; cele de primăvara, sămănate din vreme, sunt bune; fân va fi mai puțin ca în anul trecut. în comitatul Ciucului, în ținutul de Szep-Viz a stricat grindina foarte mult. în comitatul Treiscaunelor sămănăturile de toamnă sunt bune; cele de primăvară din causa se- cetii au rămas înapoi. în comitatul Brașovului a făcut grindina dela 8/20 Iunie pagube însemnate. în comitatul Făgărașului în mare parte grâul este de mijloc, secara bună, orZul și ovesul frumoase. * (Tempestate.) în 19 luna curentă s’a des- cărcat asupra Cornățălului o tempestate cu fulgere și tunete. Unul din acestea a lovit și a și aprins, în aceeași Zi după ameaZi a căZut grindină pe ho- tarele Bradului și Avrigului în măsură așa de mare, încât pe alocurea era de trei centimetri de inaltă. Stricăciunea, ce a făcut, este considerabilă. * (Minele de aur dela Ruda) s’au văndut unui neamț din ținutul Rinului. VenZătoriul a fost contele Toldolagi și Teleki. Prețul 620.000 fl. No- tarul public din Alba-Iulia a primit pentru facerea contractului un onorar de 350 fl. Directorul minelor Kivinyi a primit odată pentru totdeauna o desdau- nare de 24.000 fl., controlorul Pankeî de 20.000 ; cei- lalți funcționari sunt susținuți în serviț și mai departe. * (Cholera) a isbucnit în Egipt. în orașul Damietie au murit de choleră într’o singură Zi 113 persoane, la Mansurah 6 și la Port-Said 2. în urma aceasta domnesce mare panică în Alesandria. S’au luat mesuri din partea guvernului egiptean și a represen- tanților streini. în Francia s’au supus chiar și scri- sorile ce vin din Egipt unei desinfecționări prin afumare. în Viena consiliul sanitar a ținut consul- tări, ear consiliul sanitar din Bucuresci a hotărît înființarea unei carantine de 48 de oare la Brăila, Galați, Sulina și Constanța pentru toate obiectele și mărfurile ce vm dela Constantinopol. Afacerea dela Tisza - Eszlâr. (Urmare.) Martora luliana B a thory, fosta servitoare a lui Lichtmann depune, că nu-și mai aduce aminte de a fost vre-un cerșitoriu la ei în Z*ua numită, ceea-ce s’a întemplat de alt-cum adese ori. Ea n’a dus mâncarea bolnavului la Braun. Martora Goldstein și tatăl acesteia nu de- pun lucruri necunoscute. Rosenberg, la care a *) Cornițele suprem. **) Comitatul. Redactor rSapun^Stor Nicolau Cristea. www.digibuc.ro servit Sofia Solymosi a fost cu șechterii în tem- plu și s’a îndepărtat la 11 oare cu mulți alți evrei. După 12 oare s’a dus la Taub, fiind că acolo erau oaspeți străini. Aici a remas pănă la 1 oară. Sofia a adus vin. (Depunerea se întrerumpe.) Procurorul anunță, că a primit epistolă dela judele investigator Bary, in care se ^ice, că judele din Tisza-Eszlar a dat preste o persoană, care a dat hainele pentru cadavrul scos din apă și ținut de cadavrul Esterei Bary; cere dela procuror să plece la Tisza-Eszlar spre a se face asculta- rea persoanei acesteia înaintea sa. Atât procurorul, cât și apărătorii cer, ca ascultarea se se facă îna- intea tribunalului, ear’ nu de Bary, care e neapt. Tribunalul se retrage și decide în conformitate cu §. 66 (proced. pen.) că numai lui îi compete ascul- tarea de martori noi în afaceri criminale pendente. De aceea și-a esmis pe omul de încredere. Ședința se deschide cu împărtășirea presidentului despre sosirea hârtii vice-comiteiui, în care se spune că martorii cei noi se află sub supravegherea poliției. — Procurorul cere ca martorii să se conducă înaintea tribunalului nefiind necesară supravegherea polițiană din partea vice-comitelui. Dr. Eotvos susține că supravegherea ar fi ilegală și provoacă tribunalul a spune aceasta espres vice-comitelui. Procurorul: Me ved silit a declara, că tribunalul nu e forul, care are a judeca asupra procedurei vice-comitelui.— Preș. Moriț Scharf a depus în decursul pertractărei, că ar fi cetit în archiv rescriptul ministrului de interne, în care i se promite ingrigirea pe viitoriu. Trebue să declar, că depunerea aceasta e total fără bas ă, un atare r e s - cript nu esistă și njci n’a esistat nici când. Se conținu ă ascultarea martorilor întreruptă Sâmbătă. Martorul Ro s e n b e r g a veZut pe Ester Solymosi, după eșirea din templu, atunci a fost sigur după 12 oare.— Preș. lankel S m i 1 o vi c s ți-a scris DTale o epistolă din carcer?— Martorul: Da, Smilovics mi-a scris se-i ușurez posițiunea; eu înse nu-1 cunosc.— Preș. Hegediis a depus contra DTale.— Martorul: Acela e om bețiv, nu-i acasă mai câtu-i anul.— Preș. Doi martori au depus, că DTa te-ai fi esprimat în mod hotărîtor, că Ester Solymosi se va afla în decurs de 3 Zile-— Martorul; Nu-i adevărat; acela, care afirmă acestea, minte. — Preș. Cu cine ai mers cătră casă după eșirea din templu?— Martorul: Cu șechterii: Braun, Schvarz și Taub. Aceștia au dejunat la mine în decurs de un pătrariu bun de oară, apoi s’au dus la Taub, unde m’am dus și eu după mâncare luând cu mine vin. Presidentul confrontează pe martor cu Sofia Solymosi pe care o întreabă: Pe ce timp a venit Rosenberg Sâmbătă acasă? — Martora So- fia Solymosi: Nu sciu. — Preș. Fost-au oaspeți la Rosenberg? — Sofia: N’au fost. — Preș. Dus-ai vin la Taub? — Sofia: Dus. — Martorul Rosenberg (cătră Sofia) : Cum poți Zice, că n’a fost nime la noi; voind a te cugeta, îți vei aduce a bună seamă aminte că a fost. — Preș: Ea Zice, că n’a fost nimenea acolo. DTa afirmi, că ar fi fost oameni. Lucrul e superat. —Martorul Ro s e n b e r g (cătră Sofiia): Tu-mi spnneai și atunci, că Ester ar fi foarte tristă și câte-va (Iile mai târ- Ziu: Ce nebunie a fost dela? mine să o întreb, de a fost tristă. — S o fi a: Aceasta nu e adevărat. — Apărătorul Eotvos: DTa ai fost încuiat și în car ceră ți s’a predat o epistolă? — Martorul Rosen- berg: Da, în carceră am primit epistolă. Despre aceasta am și făcut aretare judelui cercetător nu- mai decât. — Preș. Nu pricep Întrebarea. — Eotvos: Voiam numai se consta, că supraveghe- rea în carceră lasă multe de dorit. Martora următoare, Rosenberg, depune ace- eași ca martorul Rosenberg, bărbatul ei. Fiind confrontată cu Sofia Solymosy, aceasta remâne pre lângă depunerea sa. Se ascultă losif Licht- mann, care a promis mamei fetei, 200 fl., dacă va areta fără amânare aflarea fetei. — Veduva Soly- mosi depune, că în adever martorul i a promis banii cu condițiunile acestea. — Preș, (cătră Licht- mann): Cine era se dea banii? — Martorul Licht- mann: Eu însumi. — Preș; DTa însuți ai depus, că toată averea DTale face numai 200 fl. (Ilaritate în public.) — Martorul: Se poate, că și alții ar mai fi contribuit. Urmează a fi ascultată alui Einhorn, care pretinde, că veduva Solymosy nu spune adevărul, — Martora :Wollner, a fost în Sâmbăta respectivă toată Ziua, bolnav. în depunere ocură nenumărate contraziceri. Procurorul: Fi bun atrage atențiunea martorei, că dânsa nu e îndatorată a depune, fiind că bărba- tul i se află pe banca acusaților. Martora Szusmann a auZit tot dela Hanta- lovsky, că ar fi veZut pe Ester și după ameaZi. Martora Roșa Suszmann a vorbit cătră seară cu a lui Hury; aceasta i-a spus, că Ester a dispărut. — Martorele Săli Suszmann și Taub nu s’au presentat. Martora Julia Va mo si depune a fi veZut cătră 1 oară după ameaZi pe Ester întorcendu-se cătră casă. — Preș. Scii de sigur? — Martora: Sciu de bună seamă. — Preș. Ducea ea ceva cu sine? Da, o năframă, in care se afla văpseală.. — Preș. De unde scii, că a fost văpseală. — Mar- tora: AuZii dela alții. — Confrontată cu Sofia So- lymosy, Julia spune că s’a întâlnit cu Ester între 11 și 12 oare; văduva Solymosi afirmă, că Vamosi nici n’a cunoscut de loc pe Ester. între Sofia Soly- mosi și Julia Vamosi se încinge ceartă asupra îm- pregiurărei, că oare veZut-a Vamosi pe Ester. Ve- duva Solymosi încă ia parte la ceartă și declară: „Nimic nu i adtverat!“ — Apărătorul Funtak (că- tră Vamosi): AuZitai ceva din cele, ce au vorbit su- rorile între sine? — Martora: A auZit pe So- fia întrebând pe sora-sa, de o a bătut a lui Hury. — Dr. Funtak: O scii de bună seamă? — Mar- tora; De bună seamă. — Dr. Funtak. Era Ester tristă?— Martora: Nu sciu. Martorul următor e losif luhasz, gendarm. Preș. Ai fost când s’a ascultat Moriț Scharf. — Martorul: Nu. — Preș. N’ai soire cum s’au petrecut ascultările acestea? — Martorul: Nu. — Dr. Eotvos: îți aduci aminte pe cine ai adus în 21 Iulie din Tisza-Eszlar aici? —r- Marto- rul. Nu. — Dr. Eotvos: La Ziua numită ai con- dus aici 4 evrei. — Martorul: Nu. — Dr. Eot- vos: Adu ți numai aminte. — Martorul: Da, da îmi aduc aminte. Dr. Friedmann; DTa ai condus pe Moriț Scharf? — Martorul: Nu. — A c u- satulWeiszstein: îți aduci aminte de timpul, când fui readus dimpreună cu Scharf și când ai Zis înaintea noastră: Totul ne-a -succes, acuma se bage evreii de seamă! — Martorul: N’am Z^ nimic. (Va urma). Loterie. Mercuri în 4 Iulie 1883. Briinn: 21 16 45 27 28 Bursa de Viena și Pesta. Din 3 Iulie n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6%................."... 120.05 120.75 Renta de aur ung. de 4°/₀ ............................ 88.75 88.90 Renta ung. de hârtie.................................. 87.15 87.10 împrumutul drumurilor de fer uug....................137 25 138.25 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung.....................................91.40 91.75 'I emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient ung.................................. 11375. 114.— Acțiuni de baneă austro-ung..................... 840.— 835.— Acțiuni de bancă de credit nng. ....... 294. - 295.— Acțiuni de credit austr..................... 295.76 295.80 Oblig, de stat dela 1876 de ale dramului de fer orient, nng..................................... 98.50 99.25 Obligațiuni nng. de reseumpSrarea^pământului . . • 100.50 100.— Obligațiuni ung. cu claasulă de sorțire............. 98.70 98.50 Obligațiuni urbariale temeșiane de.................. 99 25 99.— Obligațiuni urb. temeț. cuasulă sorțire............... 97.70 97.50 Obligațiuni urbariale transilvane................... 99 25 99.52 Obligațiun urbariale croato-slavonice................. 99.25 98.— Obligațiuni ung. de rescompărarea Ștcimei de vin . . 98.— 98.— Sorți unguresci cu premii..................i .... 115. 114 75 Datorie de stat austriacă în hârtie................... 78.60 78.40 Datorie de stat anstriaeă în argint................. 79 40 78.25 Sorți de regularea Tisei............................. 109.95 110.— London (pe polița de trei luni).......................119,95 119.90 Scrisuri fonciari ale institutului „Albina".................... 100.30 Argint •............................................—.— —.— Galbin . . 5.67 6.67 Napoleon............................................. 9.60 9.48 100 maree nemțesci . . . ........................... 58.46 58.40 Nr. 73/1883. Dir. gimn. [432] 2—3 CONCURS. Pentru ocuparea unui post profesoral la gimna- siul public gr. or: rom. din Brad (comitatul Hune- doarei), prin aceasta se escrie concurs cu terminul pănă în 20 Iulie st. v. a. c. Salariul împreunat cu acest post e 600 fl. v. a. solvinZi din cassa fondului gimnasial în rate lunari; ear după un servițiu de 10 ani decenale de 100 fl. Dela concurenți se cere, ca se fie români de religiunea gr. or. și pe lângă esamenul de maturi- tate să aibă pregătirea pentru cariera profesorală prescrisă de legea pentru scoalele medii, se fie as- sultat și terminat cu succes bun cursul filosofic și filologic la vre-o universitate. Concurenții au a’și îndrepta petițiunile bine instruate la subsemnatul oficiu protopresbiteral, ca directore și președinte al representanței gimnasiale. Din ședința representanței gimnasiale ținută în 21 Maiu 1883. Brad în 11 Iunie 1883. Georgiu Pârău m. p., adstr. ppresbiteral gr. or. al Zaranduliii Director al repres, gimn. Editura ți tip&riul tipografiei archidi^ccsane,