Nr. 7. Sibiiu, Marți 18|30 Ianuarie 1883. Anul XXXI .11 TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru SI b lla pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 er., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl,, 6 luni 4 fi-, 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațiunea tipografiei archldleoesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la; Redaoțlunea „Telegrafului Român*¹, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusâ. — Artienlii nepublicați nu se Înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rAndnl ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 17 Ianuarie 1883. Despre misiunea lui Giers scrie „N. frei Presse" într’un articol următoarele: „Nici contele Șuvaloff, ba nici chiar principele Bismarck n’a fost grămădit cu atâtea onoruri ca dl Giers. în adevăr în cercuri diplomatice se po- vestesce, că se tratează de un arangiament formal cu bărbatul de stat rusesc. Precum se spune în cercuri diplomatice, contele Wolkenstoin, ambasa- dorul austro unguresc în Rusia, a pregătit terenul de mult, înainte de călătoria lui Giers, și e a se considera de un product al pour porlerurilor acestora, că Ghiers a plecat în călătorie și a cercetat mai ân- teiu pe cancelariul german la Varzin, unde se afla în retragere. Se pare că Giers a sulevat acolo în- trebarea deadreptul, dacă Rusia ar pute întră ca al treilea compaciscent, egal îndreptățit, în alianța au- stro-germană. Tot așa de positiv este, că Bismarck a observat față cu propunerea aceasta o atitudine negativă, de altmintrelea în conversațiunea ceealaltă a bărbaților de stat, cu deosebire care privea pe- ninsula balcanică, nu s’au mai ivit nici o con- tradicție directă între Germania și Rusia. Princi- pele ^Bismarck, denegând ori ce apropiere posi- tivă cu Rusia, a avut tot odată să asigure pe Austro - Ungaria de credința sa față cu tratatele, pe când el, după cum se vede, este cu neîn- credere față cu negoțierile contelui Wolkenstein, dovadă publicările în „Kbln. Ztg.“ și articolul cel mai recent publjcat în „Grenzboten", care pretinde înnoirea alianței austro-ungaro-germane, dară pe lângă condițiuni none. Giers este acum de trei Zile aici (în Viena.) A remas mai mnlt de cum avea de gând și momentuositatea presenței sale aici se caracterisează prin un simptom esterior, care este, că doue <^ile înainte de sosirea sa a ajuns aici un curier din Rusia, despre care în cercuri diplo- matice se susține, că a adus instrucțiuni spe- ciale pentrn ministrul de esterne rusesc. Este afară de toată îndoeala că contele Kâlnoky și Giers au conferat foarte de multeori, mai de multe ori, de cum spun fiarele. Objectul acestor conferențe este esecutarea programei, aduse de Kalnoky in mini- Bteriu, încercarea unei apropieri între Rusia și Austro-Ungaria. După cum se asigură în cercu- rile diplomatice acum deocamdată nu se tratează de cestiunea cum să se poarte Rusia și Austro- Ungaria una cu alta când va bate oara din urmă a Turciei; încercarea se face cu cestiuni ac- tuale. De aceste sânt: Raportul Rumeliei orientale cu Bulgaria și se crede că Austro-Ungaria nu va contrazice eventualei uniri a acestor doue țeri într’o Bulgarie. Rusia va sprigini nisuin- tele guvernului austro unguresc la conferență din Londra contra României. Se se străduiască Ru- sia în același timp a stabilisa deocamdată nisuințele pe peninsula Balcanilor în Serbia și în Muntenegru să combată curentul ostil față cu Austro-Unga- ria sau cel puțin se se poarte neutral față cu densa. Rusia în același timp se nu paraliseze nisuințele au- stro unguresci la Constantinopole în privința joncțiunilor căilor ferate. Se negoțiază așa dară for- mal un armistițiu diplomatic între aceste doue staturi în peninsula balcanică. Arangiamentele, fără îndoi- ală, se vor comunica principelui Bismarck; cum se va purta acesta față cu densele, este o întrebare de un cuprins grav a viitoriului. A făcut sensațiune că printr’un incident nenorocit ambasadorul german principele Reuss, tocmai în filele aceste a fost bol- nav, când Giers în Viena și marele-principe Nicolae în Berlin, se ocupă cu cestiuni politice deciZătoare pentru Rusia.“ împregiurarea aceasta din urmă, accentuată de „N. fr. Presse", este în adevăr fatală. Din cuvintele Ziariului s’ar vede oare care nedumerire precum nici că se poate altfel între împregiurări ca cele ce s’au petrecut la Viena și la Berlin. Cât privesce cestiunea dunăreană Z*are^e francese o discută foarte serios, dar în favorul Ro- mâniei- „Românul" de Duminecă în primul său ar- ticol scrie următoarele: „Am spus nu de mult, care este credința noa- stră în ceea ce privesce resolvirea cestiunii dună- rene. în numărul nostru dela 29 Decemvre arătam că împotrivirea noastră la dorințele guvernului au- stro-unguresc nu este singura piedică ce o întîm- pină resolvirea cestiunii. Și Rusia, și chiar Turcia aveau modul lor de a vede care nu acordează cu ceea ce ar fi voit cabinetul dela Viena. „țliceam dar că în fața acestor complicări, pă- rerea noastră este că Conferență ce se aștepta pe atunci să se întrunească la Londra, nici se va în- tr’uni așa de curând cum se credea, nici la cas de a se întruni nu va da deslegarea deplină a cestiunii. Această cestiune, Ziceam noi, nu va primi o .deslegare deplină înainte de unele evenimente po- litice ce se pregătesc pentru un viitor mai mult sau mai puțin apropiat. Probabil numai după ce aceste eveniminte vor trece asupra Europei, cesti- unea dunăreană va primi și densa o deslegare de- finitivă și conformă situațiunii politice de atunci a Europei. „Puține Zii⁰ după ce emisesem în publicitate această idee, veniră din străinătate sciri, cari tind a o justifica pe deplin. „în adevăr, astăZi credința cea mai respândită este că conferență din Londra nu se va ocupa de cât de prelungirea puterilor comisiunei europene a Dunării, lăsând cestiunea ridicată de pretensiunile Austro Ungariei și de împotrivirea noastră unor ne- goțieri ulterioare. „Dacă s’ar urma astfel, și ni se pare că așa se va urma, s’ar împlini din punct în punct ceea ce prevăZusem, căci nu credem că Austro-Ungaria să cedeze atât de repede, nici împrotivirea Roihâniei se fie atât de puțin energică și atât de scurtă, în cât mari evenimente politice europene să nu vină a respinge pe al doilea plan cestiunea dunăreană. „Deocamdată însă este un fapt dobândit pentru noi: câștigăm timp, și această este deja mult, și poate deveni foarte mult“. Sciri din Londra spun că în 5 Februarie n. conferență se ’ntrunesce definitiv. în sferele guver- namentale engleze se Zice că conferență va fi scurtă și neconturbată. Manifestul principelui Napoleon a provocat, în- tre alte, un project de lege de proscripțiune din partea unei comisiuni a camerei francese. Nu se scie încă ce soarte va ave proectul. De va trece, va se Zică, de va fi primit de cameră crisa mini- sterială, care și altcum este deja declarată, este ine- vitabilă. După crisa ministerială este foarte proba- bil că va urma și cea politică: republica va veni în luptă nemijlocită cu una din formele monarchice. Care din formele monarchice va isbuti este greu de a spune. Atârnă foarte mult dela tradițiunile, care se vor fi păstrat mai bine din trecut și dela abili- tatea acelor ce vor conduce agitațiunea pentru una sau alta: pentru regat sau pentru imperialism. Eată aici proiectul de lege de proscripțiune: „Art. I. Este interZisă remânerea în Francia, Algeria și în colonii membrilor tuturor familiilor, care au guvernat în Francia. — Art. II. Persoanele aceste nu se bucură de drepturi politice. Bilete electorale care poartă numele lor nu numără. Ace- leași persoane nu pot aparține armatei. — Art. III. Toți câți vor lucra contra acestei legi se vor trans- pune judecătoriei corecționale și se vor pedepsi dela un an pănă la cinci ani. După timpul de pe- deapsă se vor escorta la fruntarii". Pentru variațiune dela Petersburg eară vine scirea că nihiliștii dau semne nouă de viață. înainte FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 5). Blăstemul înse se perdu de pe buzele lui Cri- stiano: o voce dulce și melodioasă, o voce de fe- meiă, care nu putea veni, după cugetul său, decât numai dela o femeie încântătoare, se auZi din sanie. Vocea Zicea într’o limbă, pe care Cristiano nu o pricepea, adecă în dialectul localității: — CreZi dară, Peterson, că te vei pute duce cu caii pănă la poarta castelului vechiu? — Da, domnișoară, Zise visitiul cel gros și îm- brăcat cu o blană mițioasă; zăpada de astă-seară îi va gena puțin, dară și alții au umblat pe aici: ved urme proaspete. Nu te teme, ne vom sui în sus. Intrările în Stollborg, pe care dl Goefle le luâ drept un colnic, se alcătuiau dintr’o veritabilă scară naturală, formată de stratele shistoase și inegale a stâncei. Vara, s’ar fi sfărâmat cai și car peste ele; în țările nordice înse iarna tace toate căile practi- cabile și pe toți călătorii curagioși. Un strat gros de zăpadă înghețată, solidă și lucie ca marmorai, umple găurile și nivelează asperitățile. Caii, potcoviți spre scopul acesta, se suie în înălțimi și coboară cu siguranță, locurile pezișe; sania arare-ori se restoarnă și mai tot fără pericul. în vre-o câteva minute, sania noastră era la poarta micului castel. — Ar fi de lipsă se tragi clopoțelul cu pre- cauție, Zise vocea cea dulce cătră vizitiu. Tu scii Peters, că eu nu voesc se me vaZă be- trânul regisor, care ar spune doară tot stăpânu- lui seu. — 01 el este așa de surd! răspunse vizitiul, punând piciorul jos. Ulf nu va spune nimic, el este pretinul meu. De ne-ar deschide numai! I cam frică noaptea jfoarte simplu, castelul... Peterson, precum se vede, voia să vorbească de aparițiunile din Stollborg, el n’avu înse timp. Poarta se deschise ca de sine, și Cristiano, întoc- mai atât de bine învelit, ca și visitiul, mulțămită blanei și căciulei de blană a advocatului, se pre- zentă pe prag. — Ei bine, eată-1, Z,⁸e vocea cea dulce. Pu- ne-te aici P^tek’BOto, și te rog ia clopoțelele de pe cai. Atâta ți-am recomandat! fii cu răbdare, fă- tul-meu, ca n’ai se aștepți mult. — Zăbovesce cât vei voî, respunse devotul ser- vitor, ștergându’și sloii de ghiață din barbă; tim- pul este foarte moale, astă seară. Cristiano nu pricepu nici o vorbă din dialo- gul acesta, dară el totuși ascultă cu nespusă plă- cere vocea dulce, și prezentă brațul său unei per- soane mici învelite în blane de hermelin, astfel în- cât ea semăna mai mult unui floc de zăpadă de căt unei ființe omenesci. Ea i-se adresă lui mereu în limba dalecarliană, el nu putea gâci ce ordinedi dă dânsa; ordini erau fără îndoeala, după intonație, pe cât era de blândă. Ea îl ținea dar de păzitor al castelului vechiu, și precum tonul comandei nu recere în nici o țeară alt răspuns, decât panfromima sumisiunei, Cristiano se simți dispensat de a pricepe și de a răspunde, în drumul scurt ce’l avea se facă cu dama mică, sub galeria ce conducea dela poarta curții pănă la ușa pavilonului. Ducându-o cătră sala ursoaicei, Cristiano urmă unui simț de ospitalitate, fără a sci dacă ea va pri- mi buna sa intenție. Tot așa el urmă unui simț de curiositate in- timpinându-o și în simțul acesta se află și galante- rie, încă atotputernică în vremile acele, la bărbați tineri sau bătrâni, din toate clasele societății. www.digibuc.ro 26 cu vre-o câte-vă $ile în grădina de vară s’au găsit proclamațiuni prin care publicului i se aduce la cu- noscință se fie totdeuna în depărtare de locul unde se arată curtea, ca se nu sufere la eventualitatea unui atentat. împăratul cu toate aceste ese la pre- umblare în trăsură deschisă și fără escortă, tn Odessa s’a descoperit o tipografia secretă. Scrisori din Bulgaria. (Corespondența particulară a „TELEGRAFULUI'¹.*) Sofia, 8 Ianuarie. De mult, foarte de mult nu v’am scris, și aceasta pentru nisce cuvinte, cari dacă nu pot fi conside- rate de temeinice la d-stră în România, apoi sunt foarte temeinice la noi în Bulgaria. Starea lucruri- lor, regimul guvernamental sub care trăim, ne apasă într’un așa mod moralul și inteligența, că ori care din noi se simte sdrobit sub greutatea atmosferei ce ne încungioară. Altă dată când am fost sub jugul turcesc am avut o țintă măreață, am avut scop vădit, palpabil, pentru care trăiam, pentru care luptam și pentru care ne jertfeam. Ații, grațiă iluștrilor mar- tiri, morți pe câmpiile de bătaie, grație haiducilor, cari luptau pentru liberarea poporului asuprit — am devenit liberi și de fado independenți. Indepen- denți, de ce înse? — De imperiul Otoman. Liberi, în ce mod? — Liberi de imperiul Otoman, de asu- prirea sa, de nelegiuirea funcționarilor sei. Dar, dacă suntem în realitate independenți de Turcia, apoi trebue se o mărturisim, am devenit dependenți de Rusia, dacă suntem liberați de brutalitatea funcțio- narilor otomani, apoi avem brutalitatea funcționa- rilor ruși. Pentru a resuma starea în care ne aflăm prin- tr’o singură frasă, ve voiu țlice că suntem puși la discrețiunea unei bande de oameni streini țe- rei noastre și care ne desprețuesc și ne consideră de un mic popor cucerit de denșii. Această bandă compusă din tot ce avea Rusia mai corupt prin rîn- durile armatei sale, ne guvernă, ne pradă, ne țîre- sce spre un abis, din care numai patriotismul înalt al Bulgarilor ne va pute scăpa. Dar unde sunt pa- trioții nostrii ? Unde sunt haiducii de altă dată? Nici un singur indiciu nu-i denunță. O apatie robească, o decadență morală planează peste tot. Eară germanul Battenberg benchetuesce în pa- latul seu, încungiurat de banda streină țârei și care ’l-a învățat să ne numească: glupcici-iadrilici! „bra- tușkiu cu un surîs desprețuitor pe buzele scăldate în șampanie. înțelegeți, dar pentru ce ’mi este greu a ve scrie despre cele, cari se petrec aici, la noi. Nu voîu a vă înșira inichitățile și nelegiuirile meschine: nu voiu a vă vorbi de adunarea pseudo representanți- lor, care linge cu umilință și supunere cișmele lu- struite ale generalilor ruși, nu voiu se ve vorbesc despre pregătirile, care se fac pentru a serba vii- toarea încoronare a țarului rus, acest autocrat, care uresce ori ce libertate atât în nenorocita Rusie, cât și în alte țeri. Se ve vorbesc deci de țerile vecine, ceea ce se face prin pregiurul nostru, adecă în Ru- melia orientală, Bosnia, Muntenegru. — Cearta între Aleco-pașa și Krebell, grație slăbiciunei turce, s’a finit pentru moment prin umi- lința ne mai pomenită a bietului guvern otoman. Sultanul și cabinetul din Constantinopole pentru a aplana scandalul, ceru dela principele Vogoridi, ca *) Din Bucuresci. TELEGRAFUL ROMAN. el se se scuse înaintea agentului diplomatic al Ru- siei pentru insultele făcute de acest din urmă lui Aleco-pașa și guvernului seu. Aleco-pașa refusă net și fără multă vorbă, declarând că mai bine va de- misiona de cât se va înjosi pănă la aceasta. Gu- vernul otoman scia caracterul nobil al principelui și cunoscea înainte chiar ce fel de răspuns va primi. Cererea n’a fost deci făcută de cât pentru a proba Rusiei pănă la ce grad ea este hotărită a merge spre a sta în înțelegeri bune cu puterile mari. Ru- sia, dacă va fi abila, se va mulțăml cu atât fără a cere mai mult, căci demisiunea lui Aleco-pașa o dată primită nu va fi de loc favorabilă Rusiei. Ger- mania, care a recăpătat influința sa, ce numai are nici un rival la Stambul, va pune tot în mișcare ca noul guvernator al Rumeiiei Orientale se fie omul intereselor Austro-Ungare. Becker-pașa, după spu- sele mai multor persoane foarte competinte, are șansă să devie guvernator al Rumeiiei, în cas, dacă diferendul întie Vogoridi și Krebel nu se va aplana. în ceea ce privesce pe onor. Krebel, apoi în- gâmfarea sa e la culme; un domn cunoscut la Phi- lipopole și foarte bine primit în casa agentului rus, m’a asigurat trecând pe aci, că în