Sibiiu, Joi 16/28 Iunie 1883. Anul XXXI Nr. 68. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. TELEGRAFUL ROMAN abonamentul Pentru Slblh pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 60 or., 3 luni 1 fl. 76 or. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archldleoeaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiată, IN8ERTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 or. rândul on litere țarmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-care publicare. piua de doliu. Archidiecesa și metropolia ortodocsă resăriteană a Românilor din Transilvania și Ungaria se îmbracă mâne în doliu. Se îmbracă în doliu, pentru ca să serbeze în mod potrivit a ^ecea aniversare dela moartea celui mai mare dintre Părinții sufletesci, cari le-au păstorit vre-odată biserica, și celui mai distins bărbat politic, din câți au condus vre-odată afacerile politice ale Românilor din Transilvania. Era desprețuită naționalitatea română, era căl- cată în picioare și persecutată biserica noastră în modul cel mai umilitor pănă la venirea prelatului Andreiu Șaguna în Transilvania. îndată înse cea pus piciorul în Transilvania, deși numai ca vicar, preoțimea noastră, în cea mai mare parte rusti- cată, încât mai nu se mai pute deosebi de ce- ealaltă țărănime și care de altă parte fiind mai desvoltată se înstreinase cu ideile și cu portul de biserica sa, — primi o direcțiune, care-i redase ca- racterul cuviincios și corespun^etor. Tinerimea de pe la scoalele streine, care era pănă aci silită a cer- ceta biserica și a înveța credința confesiunei, cărei aparținea școala, fu emancipată numai decât și in- trodusă în biserica și credința părinților. în scurt timp după aceasta, prelatul Andreiu Șaguna, pus din încrederea poporului în fruntea afacerilor poli- tice, începând dela câmpul libertății din Blaj a îna- inta pe cărarea strălucită, a ajuns după multe lupte, scopul de a desgropa un popor politicesce și bise- ricesce și a-i asigura, între împregiurări grele, me- tropolia desgropată de dînsul de sub ruinele, sub care era îngropată dela 1700, mulțămită intrigelor iesuitice în alianță cu ignoranța clerului nostru înalt din timpurile acele. Au fost multe și feliurite luptele acelui bărbat, care, după cum bine se Șice în biografia sa, a fă- cut într’un pătrar de secul istoria românilor din Transilvania. El a călătorit în afaceri naționale po- litice la Pesta, la Viena, la Insbruck, la Olmiitz și între ce împregiurări grele și printre ce periculi. La Pesta, într’un timp, când revoluțiunea era în ajunul erupțiunei, când înaintea poporului ung. viața oame- nilor credincioși tronului și dinastiei era în pericol. La Viena, la Insbruck și Olmutz, când pentru a stră bate acolo a trebuit se easă din țeară pe la Turnu- roșu în timp de earnă, se percurgă țerile României, unde boerimea românească de atunci îl avea în pre- pus, că ar fi revoluționar. Dar cine va fi în stare ca într’un articol de Șiar se vorbească de toate călătoriile, câte le au fă- cut, după ce s’a întors din esilul, în care ’l împin- sese revoluțiunea ungurească? de călătoriile, care le făcea la Viena, după aceea, parte pentru a combate ultramontanismul, cei disputa dreptul de a fi restau- rată biserica sa ortodocsă în domeniul ei ereȘit dela străbuni din veacuri, parte pentru a combate elemen- tele, care Șiceau, că se vatemă legile și se vatemă dreptatea, dacă poporul românesc va fi și el îndrep- tățit ca celelalte popoare. Și era grea lupta, fiindcă episcopul, mai târȘiu archieppul și metropolitul român, avea se se lupte cu puternicii acelor timpuri, lângă cari mai milita și o tradițiune ruginită, conform cărei poporul ro- mân „praeter mercedem laboris nihil habuit- și era tolerat numai „usque ad beneplacitum regnicolarum", cari în Transilvania erau o ligă compusă din toți neromânii. Dar atletul gigantic desprețuia miniștri puter- nici, cum era unul dintre nașii concordatului, Leo Thun și făcea pe aristocrația maghiară se amuțea- scă înaintea argumentelor lui în senatul imperial, în diete și în alte adunări, pănă când i a succes a pune metropolia română în picioare și pănă când națiunea română a fost recunoscută prin lege sanc- ționată, de națiune egal îndreptățită. Cât de mare va fi fost amărăciunea lui, când mai târȘiu a ve^ut, că acei ce aveau să’i mulțămea- scă pentru îndeplinirea unor opere, pe cât de mă- rețe pe atât de folositoare, au căȘut în curse stră- ine și s’au lăsat a fi instrumente ajutătoare la des- facerea celor cu multă trudă făcute de densul. Andreiu Șaguna era prelat ortodocs și aceasta jignia foarte cercurile ultramontane, care în toate siste- mele politice se gândesc, cum sS’și asigure influența esclusivă, pe cât numai se poate. Paralisarea acte- lor lui Șaguna era mai cu efect, dacă era spriginită de oameni de ai bisericei și naționalităței sale. Amărăciunea lui a trebuit se ajungă culmea, când în fața schimbărei sistemului politic, Inaugurat deja la 1865, au prevăzut nehotărîrea atitudine: românilor, care se putea sci înainte, cât are se fie de păgubitoare pentru români. Culmea amărăciunei o caracterisează foarte espresiv cuvintele memorabile: Fiere possem, sed juvare non, scrise într’o epistolă privată, dar în afaceri naționale politice. Amărăciunea aceasta, ori cât de mare a fost, nu l-a biruit, căci el singur, ca păstor sincer al bisericei, ca se asigure metropolia desgropată prin ostenelele sale în toate direcțiunile, i-a dat con- stituțiune, vrând prin aceasta se o facă capabilă de viață și de desvoltare și a esoperat întărirea ei prin articul de lege, asigurându-o în contra jig- | nirilor eventuale din partea altor biserici și însuși din partea guvernanților statului. Sunt de mare însămnătate momentele aceste, pe care generațiunea noastră se pare a nu le ințelege deplin. Aceste două momente sunt așa de mari, în- cât și dacă într’un moment de slăbiciune biserica noastră, ademenită sau amenințată, s’ar abate dela calea constituțională, nu preste mult, oameni se- rioși în studiul vieței noastre bisericesci, vor trebui să revină pentru a delătura cu totul din biserica or- todocsă creștină atât ipocrisia bisantină, cât și des- potismul moscovit, copiat după absolutismul latin. Dacă generațiunile noastre ar fi vase prea slabe pentru spiritul instituțiunilor bisericesci, croite de Archiepiscopul și Metropolitul Andreiu bar. de Șaguna, de sigur, că vor veni altele mai vigu- roase, mai curend de cum a venit marele bărbat după decadența instituțiunilor creștine sub cesaris- mul- bizantin și le vor reintroduce și reîmprospăta, nu pentru că au fost introduse odată de geniul acel mare al secolului, ci pentrucă ele vor deveni un postulat al civilisațiunei, amenințate de o parte de stagnațiune, de amorțeală și de altă parte de anar- chie, de nihilism spiritual. Eată că reprivind numai la o parte, din cele multe ale activităței sale și cât de tare și de espre- siv ni se înfățișează grandeța aceluia, care a dispă- rut prea curend din mijlocul nostru, când înainte cu Șece ani s’a mutat la cele eterne! Nu mai puțin grandioasă a fost concepțiunea sa politică, intrigată, ignorată din partea unora și ne- pricepută din partea altora. înțelegem ideea ac- tivității, pre lângă cautela votului separat dela dieta din Cluj. Este departe dela noi de a condamna princi- piul celeilalte idei politice, a pasivității, care s’a spri- ginit de altă parte, dar nu s’a esecutat, sau dacă s’a ese- cutat, apoi reu s’a esecutat. înse dacă e vorba de ase- menare între amândoue, totdeuna trebue se dăm întâ- ietate concepțiunei celei dintâiu. Lasă că prin ea nu se face nici o vătămare dreptului, dar poporul român, abstragând dela eventualitatea altor avantage poli- tice, în lupta neîntreruptă, avea avantagiul de a fi ferit de imoralitatea corupțiunilor electorale, era în posițiune de a’și oțel! puterile sale în luptă și în fine de a progresa în școala parlamentară. Se nu cugete cineva, că noi când aprețiăm ast- fel, am perde din vedere armele și procedura con- trarilor noștri în luptă; adaugem inse numai decât, că nu cunoascem lupte fără de obstacule; din contră seim că cu cât obstaculile sunt mai mari și mai grele de învins, cu atât seim, că e și necesitatea mai mare FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). „Și eu eram foarte bine pregătit. Eu îmi econo- mizasem o sumuliță, care, îmi închipuiam, că mg putea duce departe cu obiceiul vieței mele fru- gale, de care nu me temeam. Eu am obținut o mi- siune scientifică, după toate regulele, care am cerut-o, ca să nu fiu ținut de vagabond sau de spion, în ță- rile streine, și am plecat, fără a me nelinisci de mij- loacele mele de esistență, dacă trecea anul, pentru care eram pregătit. Providența avea să se îngrijească de aci încolo. Și totuși eu ași fi putut obține cu șireturile, ce constatau scopul nevinovat și respecta- bil a vieții mele rătăcitoare, vr’un ajutor pecuniar dela societățile erudite, și chiar din punga particulară a amicilor sciinței. Eu nu voiam a cere nimic sciind, cum s’a sleit familia lui Jussieu, prin jertfe de felul acesta voind a purta toate pe socoteala mea. „Aici încep, în sfârșit pentru mine o serie de Șile fericite. Eu aveam înaintea mea, timp nemăr- ginit, cel puțin atât, cât îmi ajungeau mijloacele. Aceasta nu va se Șică mult. Ca se prelungesc și să mulțămesc pasiunea mea de călătorii, m’am și pus îndată în condițiile cele mai economice. Abea sosit în stația cea dintâiu, am înbrăcat un costum de muntean, solid și gros; am cumpărat un măgar spre ami purta micul meu calabalic, cărțile mele, instrumentele mele și colecția mea de mustre, și am pornit pe jos spre munții Elveției. Nu-ți voiu isto- risi lucrările, pelerinagele, aventurile mele. Călă- toria aceasta am se o descriu, îndată ce voiu ave timp, și perderea recentă a jurnalului meu, nu-mi va fi o piedecă neinvingibilă, mulțămită memoriei mele bune, cu care sunt înzestrat. Prin escursiunile aceste singuratice, eu mi am redobândit frumoasa mea sănătate, libertatea caracterului, încrederea în viitor, veselia mea interioară, tot lucruri, cari viața din Paris mi le strivise foarte. Eu me simțeam im- păcat cu amintirea Goffredeștilor mei; va să $ică, eu mă simțiam fericit. „Am lucrat binișor în botanică și în mineralo- gie spre a împlini promisiunile mele, relative la ace- ste două specialități; însă, nedând nimic vanităților lumei, eu aveam timpul, a trăi pe socoteala mea ca observator, și doară și ceva ca artist și ca poet, adecă, ca om, care simte frumsețile naturei în în- www.digibuc.ro tregitatea ei dumneȘeească. Dela fiecare stație im- portantă, trimiteam la Paris, dările mele de samă și chiar mustrele mele, împreună cu scrisori, îndestul de detaiate, cătră dl Daubenton, sciind, că impre- siile romantice a unui june nu-i displac. „Cu nouă sau Șece luni în urmă eu eram în Carpați cu măgarul meu, care-mi făcuse în adevăr serviții mari, și care era așa de credincios și bine dresat, a urma păsurile mele, încât nu mi-a fost nici- când o piedecă; pe atunci am găsit, într’o regiune selbatică și pustie, un cerșitor bărbos, în care cre- deam a recunoasce pe Guido Massareli. Stând la îndoială, între disgust și milă, eu ezitam a-1 avorbî, pre când el me recunoscu și veni la mine, cu un aer așa devot și posomorit, încât învinse compătimirea. Eu eram fericit în momentul acela și pe cale a fi bun. ȘeȘând pe un trunchiu, în mijlocul unei tăie- turi de copaci mari, eu prânzeam cu apetit, pre când măgarul meu păștea la vr’o câți-va pași de mine Spre a-1 odihni, eu îi luasem calabalîcul, și țineam, între picioarele mele, coșulețul, ce conținea merindea mea pentru (jiua aceea. Era puțin, dară destul pen- tru doi; Massarelli palid și slab părea lipit de foame. „ — ȘeȘi aci, i-am zis, și mănâncă. Eu sunt convins, că tu ai dat în sărăcia aceasta prin vina ta; Dară asta nu va se Șică, că nu te voiu scăpa încă o dată 272 TELEGRAFUL ROMAN. de luptă și de luptători. Și apoi când vedem că din pasivitate prea s’a făcut indiferentism și că unii și încă oameni de frunte, prea mult își freacă buzele de poalele vestmentelor cardinalilor și pre laților ultramontani, cari dispun de lăzile fondului religtonar catolic, spunem drept, că, cu tot respectul solidarității, credința în aptitudinea principiului pa siv în cele politice ale românilor, ni se reduce la nulă. Pe când Marele defunct ne au arătat cu esem- plele cele mai vii cărarea în direcțiunile memorate, n’a fost mai avar în esemple, earăși vii, în direcți- unea economică. Când căutăm împregiurul nostru, sunt de tot puține escepțiunile, unde adecă putem ^ice: cutare fond, cutare proprietate nu este acui- rată de marele defunct. Tot așa putem se ^.icem că a fost de spornic în îmmulțirea literaturei. Dar nu este nici locul și nici putința de a in- cadra într’un articol activitatea unui bărbat, care cu cât ne depărtăm mai mult de densul, cu atât apare mai mare și mai bogat în fapte nemuritoare, in fapte care vor stoarce și admirațiunea generațiuni- lor, ce ne vor urma noue cestor, cari viețuim astăzi. Se ne într’unim așa dară cu fiiască pietate și recunoscință la mormântul lui și când vom pune o cunună și vom vărsa o lacrimă pe locașul remăși- țelor pămentesci ale marelui defunct, se rugăm tot- odată provedința, care ni l’a fost trimis, se ne în tărească inimile, ca se putem înainta pe calea, care ni o arătă în viață prin cuvânt si faptă și care ni o arată neîncetat și după moartea sa prin princi- piile și așe^ămintele, ce ne a lăsat! Revista politică. Sibiiu, în 15 Iunie. „M. P.“ din Viena, nu este dintre cele dintâiu foi ale capitalei austriaco și ale residenței monar- chului Austro-Ungariei. Este înse cu toate'¹ aceste o foaie, prin care organele guvernului din Viena vorbesc din când în când oficios publicului. în „M. P.“ întâlnim, acum a doua oară, un articol de fond, care vorbesce despre necesitatea de a merge la Salonic. Din articol s’ar vede, că în Viena nu glumesc cu ideea aceasta lăsată mai de multe ori in public. Conflictele Malisorilor și a altor triburi al- baneze cu miliția turcească, despre care se