Nr. 62.     Sibiiu, Marti 31 Maiu (12 Iunie) 1883. Anul XXN1



            TELEGRAFUL ROMAK


Apare Marția, Joia și Sâmbdta.


ABO NAMENTUL
Pentru SI b II □ pe an 7 fl., 6 luni S fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 or.
Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl-, 8 luni 2 fl
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 9-, 3 luni 33.

Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la
Admlnlstrațlunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sânt a se adresa la:
            Redaoțlunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43.
Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază.

INSERȚIUMILE
Pentrn odată 7 ar., — de douâ ori 12 ar., — de trei ori
15 ar. rândul ou litere germond — și timbru de 30 ar. pentru
fie-aure publicare.

Revista politică.
                                        Sibiiu, în 30 Maiu
în seceta politică, cum ni o presentează de un
timp încoace fiarele, în ceea ce privesce afacerile
interne, înregistrăm, că miniștrii se ocupă cu pro-
grama lucrărilor ministeriale de peste vară; mai de
parte Introducerea juristițiului dela 1 Iulie pănă la
31 August, în care judecătorii vor ave ferii.
     Foaia „Pozor“, care apare în Agram, e mulță-
mită cu resultatul „deputațiunei croate regnicolare“
atât cu privire la procedura, cât la ținuta ei în ce'
stiunea fiumană, și constată, că și Croația poate
fi mulțămită cu resultatul final al desbaterilor. Duș-
manul nu și-a recunoscut, ce e drept, greșala sa
de pănă acum; Croații au documentat înse, după
un timp îndelungat, vecinului lor de dincolo de
Drava, de nou, că cu toate veleitățile partidelor in-
terne și cu toate concesiunile, ce le-a făcut majori-
tatea dietei croate în anii din urmă, Croația e una,
când e vorba de apărarea integrității și a teri-
toriului Croației, ei au dovedit, că nu-e om în dieta
țerei. care s’ar încumeta se conceadă Ungurilor și
numai loc de un pas. Eată pentru ce poate fi mul-
țămită Croația!
      Cetind, continuă articolul, desbaterile dintre de-
putațiunile regnicolare și deputății cetăței Fiume,
ușor poți vede, ce preț are pentru Croația frățieta-
tea și amiciția Ungariei. Te poți convinge mai de-
parte că maghiarii numai privesc in regatul Croa-
ției un astfel de factor, precum l’au fost privit
în 1868, când cu tratatul fundamental încheiat în-
tre ambele regate. Dovadă despre aceasta e proce-
dura deputațiunei ungare, care își vindică dreptul
de judecător volnic ear nu un drept legal. Ei și-au
ajuns scopul. Pe Fiumani i-au desbrăcat de cre-
dința, că Fiume ar fi un corp separat, un stat
în stat. Ei, maghiarii, au isbutit a constata amici-
ția Fiumanilor și a maghiarilor; de alte nu se mai
interesează, căci alt scop nici n’au urmărit.
      Maghiarii, avend puterea și forța în mână, nu
se interesează, de opiniunea Croaților față cu Fiume.
Deputațiunea regnicolară ungară a denegat deputa-
țiunei croate ori ce concesiune. Ce e mai mult!
Maghiarii nu vor să dea ații Croației nici mă-
car ce au fost promis în anul 1869 la propune-
rea contelui Andrassy. Deputațiunea croată, în mo-
derațiunea și dorința ei de a conserva pacea, în
pretensiunile sale juste s’a apropiat foarte de promi-
siunile făcute de maghiari la anul indicat (1868).
îngâmfarea maghiarilor a mers atât de departe, în-

cât fiecare om, care judecă, se vede îndemnat a se
întreba: oare pentru ce au pretins maghiarii, se că-
lătorească deputațiunea regnicolară croată la Bu-
dapesta? Au crezut doară d-lor că în cestiunea în*
tregității țerei vor da între Croați tot numai de ma-
meluci? De astă dată s’au înșelat. Deputațiunea a
protestat contra resolvirei unilaterale a chestiunei.
Dieta croată va aproba fără îndoială procedura de-
putațiunei și va dovedi în modul acesta coroanei,
că dacă s’a nizuit cineva să altereze desbaterile de-
putațiunilor regnicolare, Croații nu poartă la aceasta
vină de loc. Maghiarii ar trebui se scie, dacă calea,
pe care au apucat față cu Croația, nu e în favo-
rul lor. Pe calea aceasta își vor înstreina în Croa-
ția chiar și elementele acele, cari au fost pănă
acum aderenți orbiși au Ungariei.
     Croația a fost pănă acum totdeauna credincioasă
și sinceră legei create de cele doue națiuni egal
îndreptățite. Și care e recompensa? Maghiarii răs-
pund la credința și sinceritatea Croației cu o pro-
cedură, a cărei urmări vor ave a și le ascrie sieși.
A<Ji se află forța încă în mâna maghiarilor, dar forța
nu durează pănă în veci. Ații mâne vor sosi tim-
puri de acele, în cari Ungaria se va vede necesi-
tată a cerceta Croația. Ungaria ar trebui să se pă-
zească și să nu silească Croația a striga la timpul
său: „Apage, nu te mai cunosc!"
     „Pester Lloyd“, reproducând în numărul său
157 dela 8 Iunie a. c. articulul din foaia „Pozor“,
face următoarea reflecsiune: „Nu ne-am îndoit nici
când, că fiind noi strîmtorați, Croația se va declara
c o intra noastră. Situațiunea aceasta nu s’ar fi schim-
bat ori care ar fi fost ținuta noastră față cu Croa-
ția. Mai înțelepțesce vom urma, dacă nu vom conta
la amițicia Croației în nici o împregiurare și dacă
vom grigi să n’avem nici când lipsă de amiciția acea-
sta, ceea ce ne va succede vrând D^eu.“
     Dincolo de Lai ta fiarele se ocupă mereu cu
cestiunea decentralisărei direcțiunei centrale
a drumurilor de fer din Viena. Se înțelege că ce-
chii și polonii se bucură de aceasta, eară nemții se
simt prin ea subordinați elementului slavic. O de-
clarațiune liniscitoare dată de ministrul Taaffe în
privința aceasta primăriului din Viena, că adecă, de-
centralisarea n’are să se facă după intențiunile
polonilor, a provocat mare ferbere în G a 1 i ț i a.
„Gazeta naradowa“ strigă că Galiția e sătulă
de promisiuni goale. Contele Taaffe, elice nu-
mita foaie, prin declarațiunea sa a vătămat țeara
(Galiția), a provocat neîncredere în cechi și cu toate
aceste n’a mulcomit nici pe centraliștii din Viena.

     Festivitățile de încoronare din Moscva s’au ter-
minat. Părechia imperială s’a întors la Petersburg. —
Despre nihiliști se scrie, că și au schimbat programa.
De aci încolo nu vor mai umbla după viața țarului,
nici a altor persoane singuratice, ci-și vor da si-
lința a revolta poporul.
     Aniversarea morții lui Garibaldi a fost celebrată
la Londra, ca și în întreaga Italie. Să scii că Ga-
ribaldi vizită capitala Angliei în 1864 și fu oaspele
ducelui de Sutherland, la Stafford House.
     După moartea marelui patriot, Italienii, cari lo-
cuesc în Londra, cerură dela ducele de Sutherland
autorisațiunea de a pune de asupra ușei apartamen-
tului locuit de Garibaldi la Stafford House, o tablă
comemorativă, care să reamintească șederea sa în
Anglia.
   Această tablă, care poartă următoarea inscripțiune :
                  Giuseppe Garibaldi
Da Giorgio III. duce di Sutherland
Qui ebbe ospitalită
Aprile, 1864.
GVItaliani in Londra
Ne perpetuano la Memoria
Con questa Efigie
1882
care a fost inaugurată cu ocasiunea funebrei ani-
versări. D. și d-na Gladstone, ducele și ducesa de
Leicester, cornițele Schaftesbury, lordul Honghton,
lordul Kinnaird, cea mai mare parte din corpul di-
plomatic, și representanții cei mai distinși ai colo-
niei italiene, asistau la această ceremonie.
     Doctorul Leone Levi, vorbind în numele ace-
stor din urmă, apoi d. C. de Tivoli, a reamintit că
nici odată vr’un suveran n’a întimpinat în Anglia o
primire atât de entusiastă, ca aceea, care se făcu
lui Garibaldi și mulțămi ducelui de Sutherland pen-
tru ospitalitea princiară, pe care marele patriot ita-
lian o găsi la dânsul în 1864 și pentru ospitalita-
tea, pe care o acordă acum tablei comemorative în-
sărcinată a aduce aminte trecerea lui Garibaldi prin
Anglia.
     Ducele de Sutherland a răspuns, că va consi-
dera această tabelă ca cel mai prețios tesaur al ca-
sei sale și a adresat câte-va cuvinte măgulitoare dlui
Gladstone, un alt amic și aproape colaborator al
lui Garibaldi.
     D. Gladstone n’a lăsat fără respuns aceste cu-
vinte. A vorbit despre amorul său mereu crescând
pentru Italia; apoi s’a întins foarte mult asupra ca-
lităților lui Garibaldi, asupra mărirei caracterului
seu, grațielor persoanei sale și asupra nobilei sim-
plicități a vieței sale. Și în privința aceasta, d.


        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.
Roman de George Sand.
(Tradus de E. B.)
(Urmare).
    „Micile costuri a stabilimentului nostru fură
acoperite prin vânzarea figurilor mele evlavioase din
peatră moale, care Guido le scia vinde pe sate, cu
mult mai bine decât mine. La sfârșitul săptămânei,
noi daserăm în suburbiile Romei, cu succes foarte
bun, o duzină de representații, cari ne aduseră fa-
buloasa sumă de trei taleri romani! Bani destui
pentru a ne pune în stare a pleca și a trece pustii-
tățile, ce despart cetatea eternn de celelalte provincii
ale Italiei. Guido, încântat de succesul nostru, a
vrut să esploateze Roma timp mai îndelungat. De
bună seamă, noi am fi putut îndrăzni a merge la
cartierele cele frumoase și a atrage atențiunea lumei
mai înalte asupra micelor noastre comedii; dar eu
tocmai de aceasta mă temeam, și amândoi aveam
cuvânt a ne teme având atâtea motive, de a ne
ține ascunși. Eu am hotărît pe soțul meu a pleca,
și noi ne-am dus pe drumul spre Florența, jucând

piesele noastre prin cetăți și prin sate, agonisindu-ne
așa chieltuiala călătoriei.
     „Noi am atins Perugia și eu din parte-mi am
ales în adins calea aceasta. Eu voiam să mai
văd odată, frumosa și scumpa mea cetate dulcele
meu lac Trasimenic, și în deosebi mica villă,
unde petrecusem țlile atât de fericite. Noi am sosit
la Bassignano tocmai, când însera. Nici odată, n’am
vă^ut apunând soarele așa de luminos peste apele
pacinice și transparente. Am instalat pe Guido în-
tr’o cârciumă miserabilă și eu m’am dus dealungul
lacului, pănă la villa Goffredi.
     „Pentru a nu fi cunoscut eu luasem o mască
și o pălărie de arlechin, cumpărate în Roma, anume
pentru împregiurări periculoase. Vr’o câteva zdrențe,
mă făcea la ocasiune saltinbanc oficial, costum foarte
potrivit pentru un demonstrator de marionete, care
face anunciile. Copiii satului s’au luat după mine,
strigând de bucurie și cugetând că eu am să le fac
caraghioslicuri; dară eu i-am alungat, cu spada mea
cea de lemn și în scurt timp am fost singur pe
țerm.
   „Am sosit pe întunerec; seara însă era luminoasă,
și cristalul limpede al lacului, unde se perd de o
dată cu apusul soarelui liniile orizontului, te face să
creții, că te apropii de mărimea Ceriurilor stelate
și că te preumbli, ca un spirit curat, pe nu sciu ce
frontieră fantastică a infinitului. — A! cât de bi-

zară e viața uneori, domnule Goefle! și ce perso-
nagiu straniu representam eu în grotescul meu co-
stum, căutând, ca o umbră în chinuri, sub sălciile,
cari crescuseră mari în absența mea, mormântul sin-
guratic a sărmanilor mei părinți! — Un moment
am crezut, că l’au dus de acolo, că l’au furat, căci
el era al meu, era singura mea avuție; eu am cum-
părat cu ultimii mei taleri, micul unghiu de păment
binecuvântat, unde am depus osemintele lor.
      „în sfârșit am dat pipăind cu mânile, de pea-
tra aceea simplă; m’am așezat pe ea și, luând masca
de arlechim jos, am plâns cu amar! Eu am remas
o parte a nopții acolo, adâncit în reflecsiile mele și
voind, înainte de a mă depărta, probabil pentru tot
deauna, a resuma viața mea, a mă căi de toate ră-
tăcirile mele, și a lua hotărîri bune. — Grația dum-
nezească nu este ilusie, domnule Goefle. Eu nu sciu,
pănă la ce punct ești Dta luteran: și cât pentru
mine eu nu insist a fi catolic mare. Noi trăim
într’un timp, unde nimenea nu crede în lucruri mari,
cel mult în necesitatea și în datorința toleranței;
dară eu cred în sufletul lumei, numească-se el ori și
cum, eu cred într’un spirit mare, plin de dragoste-
și de bunătate, care primesce plângerile și dorin-
țele noastre. Filosofii din țliua de astăȚi țlic că este-
o trivialitate ași imagina, că ființa ființelor se îndură^
a se ocupa de vermi, cum suntem noi, eu țlic, că
înaintea celui ce este totul, nu este nimica nici mic,

www.digibuc.ro



248

Gladstone a citat un fapt, care atestă pănă la ce
punct bunătatea și iubirea pentru umanitate se uneau
în Garibaldi cu arderea și eroismul soldatului. Acest
fapt ’l povesti însuși Garibaldi în acești termini
dlui Gladstone la un bachet, unde se aflau împre-
ună Ia patriotul Antonio Panizzi.
      „In copilăria mea eram la Genua în scoală. Era
„pe la sfârșitul marei Revoluțiuni francese. Genua
ₙera o mare stațiune militară. Se afla în cetate o gar-
„nisoană foarte tare și aveau loc multe parade mili-
„tare. Camarazilor mei de scoală le plăcea mai cu
„mult decât ori-ce această desfășurare de uniforme
„și de drapele. Ei alergau prin oraș se asiste la
„părăZile și manevrele soldaților. Cât despre mine,
„nu asistam nici o dată la nici unul din aceste spec-
„tacole. Simțiam un fel de oroare și de durere gân-
„dindu-mă, că ar pute se fie necesar de a reserva
„o jumetate din umanitate distrucțiunei celeilalte/
      Nu este oare aceasta, a Z’⁸ d. Gladstone, după
ce povesti această anecdotă, o trăsură estraordinară,
gândindu-ne la curagiul, pe care Garibaldi ’l desfă-
șura pe câmpul de bătaie, la eroismul, cu care brava
el însuși în toate țlilele moartea!
      Terminând, șeful cabinetului englez a asociat la
numele lui Garibaldi pe acelea al lui Cavur și al lui
Victor Emanuel. Numele acestor trei bărbați, a adaus
el, formează un drapel tricolor tot atât de stră-
lucitor ca și drapelul, care fâlfâie de asupra Italiei
unită și liberă.
      Vii aplause au respuns la acest discurs, cu care
s’a terminat ceremonia.



„Spesele congreselor bisericesci serbesci.“
     Acesta e titulul unui articol apărut de curând
în „Pester Lloyd (Nr. 155 dela 6 Iunie a. c.) cam
de următorul cuprins.
     „Comitetul permanent congresual dimpreună cu
mai multe comune bisericesci serbesci și-au espri-
mat dorința: de a se conchiema congresul ordinar
al bisericei serbesci, spre scopul finalisărei afaceri-
lor administrative de ani pendente.
     Dorința aceasta pănă aZi a rămas nerealisată.
Greutățile realisărei acestei dorințe s’au motivat din
unele părți și chiar din partea ministrului prin aceea,
că spesele congreselor însărcinează pe poporul sâr-
besc preste mesură; afară de aceasta mai sunt a se
acoperi restanțele considerabile ale congreselor de
mai nainte dela 1861 încoace.
     Deputății congresului bisericesc sârbesc au pri-
mit încă în secolul trecut bani de călătorie și diurne.
Spesele fie-cărui congres s’au aruncat după o anu-
mită cheie pe singuraticele comune bisericesci și s’au
scos apoi decursiv prin autoritățile militare și mu-
nicipale, depunându-se sau la cassa statului sau la
fondul archidiecesan. Modalitatea aceasta se ob
servă în esență și aZi.
     Pănă la acoperirea speselor congresuale din
partea comunelor s’au luat banii de lipsă, conform
§-ului 62 din anul 1779 al așa numitului „Declara-
ratorium Theresianum“, anticipando parte din cassa
statului, parte din fondurile bisericesci esistente și
s’au rebonificat acestora, apoi decursiv după scoa-
terea repartițiilor. Usul acesta a fost în vigoare
încă în secolul trecut și s’a practisat chiar și de
regimul unguresc pănă în anul trecut. Rebonificarea
indicată nu s’a putut efeptuî întru toate.
     Restanțele încă neacoperite sunt mari. Cores-
pondentele dela „Pester Lloyd" arată, că cifra ace-

nici mare, și într’un ocean de dragoste, se află pu-
rurea locul, pentru a primi cu bunăvoință, o beată
mică lacrimă omenească!
      „Eu am făcut dară pe mormântul acela esa-
menul conștiinței mele; căci mi se părea, că în ploaia
aceea de lumină dulce, în care me scăldau stelele
pacinice, Goffredi mei, tatăl meu și maica mea de
suflet, încă puteau găsi o raZă mică, pentru a mă
vede și a me binecuvânta. Eu n’am simțit nici o
crimă, nici o rușine, nici o lașitate și nici o impie-
tate între ei și între mine; eu nu i-am uitat o sin-
gură Zb ȘÎ îd mijlocul amețelilor mele, pre când de-
monul tinereței și al curiosității me împinseseră în
abisurile lumei aceste vițioase și necredincioase, eu
m’am apărat și mântuit, invocând amintirea lui Sil-
vio și a Sofiei.
      „Dară nu era destul, că am încungiurat reul, ar
fi trebuit, să fac bine. Binele este un lucru rela-
tiv cu posiția și cu capacitatea fie-căruia din noi.
Ar fi fost datoria mea să continuu lucrările lui
Silvio Goffredi, și se me pun în stare prin econo-
mia mea, a scrie și a publica, resultatul cercetărilor
sale. Spre scopul acesta, ar fi trebuit se aflu un mij-
loc, de a dobândi ceva avere, ca se completez că-
lătoriile sale. Eu am gândit mai înainte la aceste,
dară neesperiența, voluptatea, și esemplele rele, m’au
sedus a trăi dintr’o, Zi într’alta, ca un aventurier.
Viața aceasta de aventuri mi-a fost peirea. Dacă


TELEGRAFUL ROMAN.

| stor restanțe pentru congresele cele 11 din 1861
pănă la 1882 însemnată cu 220,405 fl. 83 cr. e esa-
gerată. Ea a fost de fapt la finea anului 1882 circa
fl. 50,000 cari se pot încasa dela comune fără greu-
tate. Restanțe de soiul acesta nici n’ar fi, dacă or-
ganele esecutive și-ar fi împlinit chemarea. Partea
cea mai mare a restanței lor datează încă din na-
inte de 1875, pănă când administra fondurile așa
numita „asistență/ Aceasta na încasat în de-
curs de 14 ani decât 12,656 fl. 73 cr, a conto spe-
selor congresuale.
      Dela 1875 încoace a administrat fondurile co-
mitetul congresual. Acesta a încassat în decurs de
6’4 ani suma de 61,929 fl. 55 cr.
      De când funcționează organele administrative
autonome s’a încasat mai mult decât s’a spesat cu
congresele din 1875—1882.
      Comitetul congresual, continuă corespondentele,
ar fi încassat și mai mult, dacă.nu s’ar fi zădărnicit
măsurile raționabile luate de acela prin resistința
pasivă a acelora, cari vor să compromită instituțiunile
autonome.
      E greșită deci afirmarea, că restanțele din spesele
congreselor n’ar mai permite anticipări din fondurile
bisericesci și că convocarea congresului ar întimpina
greutăți eminente. E greșită și afirmarea, că organele
autonome ar purta vină la restanțele indicate!
      In urma acestui articol i se scrie aceleiași foi |
(Nr 156 dela Iunie a. c.) din parte competentă cam |
următoarele:
      „ Puțin împoartă pe guvern, cine poartă vina
la restanțele speselor congresuale: că o poartă„ asis-
tența" sau organele autonome. Faptă e, că fondurile
sârbesci naționale sunt îngreuiate aZi cu anticipațiune
în suma de aproape cu preste 150,000 fl. Regimul
are îndatorirea a pune capet acestei iregulari-
tăți, căci s’ar pute ridica plângeri în contra lui, că
nu-și esercitează în mod corespunzător dreptul de
supraveghiere.
     Fondurile clericale își au destinațiunea lor.
      Venitele unuia se folosesc spre scopuri culturale,
După manipularea de aZi abia mai pot corespunde
destinațiunei lor.
      Nu-i adevărat ca s’ar fi dat și în secolul trecut
anticipațiuni din fondurile bisericesci. Anticiparea
e de un dat mai nou.
      E un drept majestatic a folosi fondurile ace-
stea și spre alte scopuri și a da din ele spre sco-
puri streine anticipațiuni. Dreptul acesta îl eserci-
tează Maiestatea Sa la propunerea guvernului res-
ponsabil. Singur regimul e chemat a judeca, dacă
e oportună sau nu continuarea anticipațiunilor din
fondurile acestea/

Desbaterea asupra projectului de lege
pentru scoalele secundare în casa mag-
naților.
Ședința din 4 Maiu, 1883.
(Urmare.)
     Se cetesce §-ul 17.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: Pen-
tru mai corecta stilisare ungurească a alineei prime
cuvântul „de regulă¹¹ se se pună după cuvântul „în
clasăa
     La a doua alineă propun, ca cuvântul penultim
„autoritatea supremă" se se înlocuiască cu
cuvântul „autoritate". Mai departe alinea a

ași fi remas la locul, care se cuvineă unui profesor
modest, eu n’ași fi fost nevoit a ucide pe Marco
Melfi. Lui nu i ar fi venit aminte a me însulta și
chiar nici nu m’ar fi găsit în saloanele cardinalului;
el n’ar fi venit se me caute in cabinetul meu de
lucru, în mijlocul cărților mele; el nici n’ar fi știut
că trăesc. Eu n’am purtat o viață, ce se potrivea
cu un om serios. Eu am voit se mă fac gentilom
și am devenit spadasin.
     „— Cum ar plânge sârmana mea maică, ’mi
Ziceam în gândul meu, dăcă m’ar vede aici în co-
stumul unui caraghios de strade, rănindu-mi pe petri
picioarele aceste, care dânsa odinioară le încăpea
cu mânile sale, când me ducea în leagăn! Și tatăl
meu, nu m’ar fi dojenit el, pentru falsa închipuire
de onoare, care m’a făcut ucigaș și proscris.
     „Eu îmi aminteam vivacitatea caracterului și
trufia simțitoare a nobilului Silvio, și totuși, el nu
știa manua sabia. El mi-a refuzat un măestru de
arme, Șicând, că bărbatul, care nu scie să se facă
respectat, fără spadă la brâu, are onoare foarte
fragilă 1
     „Eu am jurat în memoria acestor amici scumpi
și dumneZeesci a mă îndrepta și după ce privisem
multă vreme spre ceriu, închipuindu-mi că îi ved
împreună, în vr’o stea fericită, m’am reîntors pe
drumul satului, fără a întreba cum a devenit vila.
(Va urma).

treia să se modifice astfel: „Dacă numerul ele-
vilor fiu trece cu mult preste 60, mini-
strul de culte respective suprema auto-
ritate a institutului confesional poate
abstrage dela introducerea claselorpa-
r alele."
     După părerea mea e pecat a mai îmmulți lu-
crul cu de acestea la ministeriu, căci dacă macsi-
mul elevilor în vre-o clasă trece cu 1 sau 2 pre-
ste 60, pentru ce să se facă arătare la ministru,
când autoritatea școlară respectivă în sfera sa de
activitate încă ar pută îndrepta lucrul fără de a
periclita scopul projectului de lege.
     ’Mi recomând modificarea.
     Trefort Agoston, ministrul de culte și instruc-
țiune: Me rog să susțineți tecstul original.
     Kruesz Chrysostom: Mi-ar plăce, dacă Es-
celenția Sa m’ar lumina într’o privință. Se Zice
în project că pentru înființarea claselor paralele și
îmmGlțirea puterilor didactice are a se îngrigi au-
toritățile școlare respective. întreb acuma că la in-
stitutele călugărilor sub inspecțiunea supremă cine
este a se înțelege ?
     Trefort Agoston, ministrul de culte și instruc-
țiune: Aceasta e evident din project. Regularea
scoalelor sună, că la scoalele Călugărilor guvernul
este insuectia sunremă.
, Kruesz Chrysostom: Sensul acestui §. este, că
dacă noi avem lipsă de clase paralele, se ne rugăm
¹ de Escelenția Ta, ca se binevoiesci a ne da medi-
cină.
     Trefort Agoston, ministrul de culte și instruc-
țiune: Vom căuta leacul la toată întâmplarea, căci
el este trebuincios. După cum s’a Z’⁸, scopul învă-
țământului în gimnasii nu este numai instruarea, ci
totodată și crescerea. Aceasta este cu putință la
60 de elevi, va fi cu mult mai grea, dacă numerul
e mai mare și dacă se va urca doară la 120.
     Not ariul Zichy F. Lajos, conte, cetesce §. 18
care se primesce fără modificări.
     Se cetesce §. 19.
     Rudnyansky Josef Br : Prima alineă a §-lui 19
din considerare, că la scoalele, cari stau sub-directa
disposițiune și conducere a ministrului de culte și
instrucțiune publică față cu susținetoriul institutu-
lui s’a aflat de lipsă a se dispune numai asupra
macsîmului didactrului după usul de pănă acuma,
comisiunea de trei propune a se primi în tecstul
următoriu.
     La scoalele, cari stau sub imediata conducere
a ministrului de culte și instrucțiune publică, di-
dactrul ’l statoresce ministrul, însă acest didactru de
susținătorii institutului este a se considera numai
de macsimum. La scoalele confesionale didactrul
statoresce autoritatea școlară respectivă.
     Trefort Agoston: ministru de culte și instruc-
țiune: Guvernul acceptează modificarea comisiei de
trei.
     Presidentul. Dacă binevoiți a o primi se va sti-
lisa astfel.
     Notariul Zichy F. LăjOS, conte: cetesce § 20,
care se primesce fără modificări.
     Se cetesce §. 21.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit; Eu
cred că° esamenele de maturitate sunt numai pentru
aceea, ca prin ele se se susțină legătura între gira-
nasii respective scoalele reale, și între institutele mai
înalte și dacă cineva după absolvarea gimnasiului
respective a scoalei reale nu voesce să treacă în
institutele mai înalte, pentru acela e de prisos esa-
menul de maturitate. Pentru aceea recomând ur-
mătoarea modificare: I. rândul al doilea din alinea
după cuvântul „elevi“ se se intercaleze „dacă ei
voesc să fie primiți în un institut mai
înalt", celelalte rămân.
     Trefort Agoston, ministru de culte și instruc-
țiune: Se înțelege de sine, că dacă nu voiesc se mai
studieze, pentru ei depunerea esamenului de matu-
ritate nu este obligată. (Aprobări.)
     Așa dară §. 21 se primesce fără modificări:
     Notariul Zichy F. LajOS, conte, cetesce §. 22.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: La
acest §. am următoarele modificări:
    a)      Alinea primă se se întregească cu acestea:
Parțialele modalități afie-căreia se vor
statori prin instrucțiuni separate între
marginile legei. Aceasta ar fi definiția instruc-
țiunei.
    b)      Alinea a doua se se modifice astfel: In-
strucțiunea pentru esamene, escepționănd scoa-
lele confesionale, la toate institutele, o stato-
resce ministrul de culte și instrucțiune
ascultând opiniunea universităței, res-
pective a corpului profesoral dela uni-
versitate, la scoalele confesionale o statoresce auto-
ritatea confesională respectivă reflectând la instrucțiu-
nile ministeriale, ce i se vor comunica.

www.digibuc.ro





TELEGRAFUL ROMAN.

249

    a	) Alinea a treia ar fi a se modifica astfel:
 Aceste esamenesuntpubliceșila dorința
 îndivisilor, cari au depus esamenul, testi-
 monii 1 e se vor estrada sau în limba maghiară, sau
 în limba institutului, dacă aceea nu este cea maghiară,
 sau în limba latină.
       Eu cred, că zace în interesul elevilor respec-
 tivi, cari au depus esamenul de maturitate, se ceară
 ca testimoniile se li se estradea în una sau altă
 limbă, după cum adecă voesc se meargă la univer-
 sitate maghiară, sau la theologie, ceea ce la noi
 nu stă în legătură cu universitatea, sau la universi-
 tate străină. în interesul elevilor respectivi, mă
 rog, să mi se primească modificarea.
       Trefort AgOStOO, ministru de culte și instruc-
 țiune; De oare ce cele mai esențiale disposițiuni
 ale projectului sunt depuse cu privire la esamenele
 de maturitate, e trebuință ca înfluință guvernului
 să se susțină la statorirea instrucțiune! pentru esa-
 mene. S’ar elude tot spiritul legei (a torveny-
 szelleme itt megint ki volna jâtszva) din
 nou, dacă Iluștri magnați ar primi modificarea pro-
 pusă de Escelența Sa.
       Ce se atinge de limba testimoniilor, este țlis
 espres, că dacă se pretinde, ele se vor estrada și
 în traducere. Aceste puține modificări si nesuintele ce
 se manifestează prin ele sGnt îndreptate toate numai
 și numai spre restringerea autorității limbei ungu-
 resci.
       Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: De-
 parte dela mine asemenea intențiuni, eu
 o declar categoric, că sunt gata, și-mi țin
 de datorință în cercul m eu d e a cti v i t a t e
 a tace totul în interesul limb ei maghiare.
 (Se trăiască!) înse pretind ca s& se considereze din
 destul (kelld tekintettel legyenek) și limba de propunere
 nemaghiară.
       Trefort Agoston, ministru de culte și instruc-
 țiune: Se consideră destul.
       Miron Romanul: Nu este us a se estrada un
 document în doue limbi. Dacă cine va are lipsă și
 de traducerea testimoniului seu, aceasta o face și
 o legitimează prin respectivii. Nu pot pricepe, pen-
 tru ce se se estradea un document în doue limbi.
       Presidentul: Modificările nefiind spriginite, se
 primesce §. 22. fără modificări.
       Notariul Zichy F. LajOS, conte, cetesce §§. 23—
 27, cari se primesc fără observări.
      Se cetesce §. 28.
      Miron Romanul, archiepiscop și metropolit:
      Punctul 2 din alinea primă se se modifice ast-
ei: „De directori se pot institui numai
profesori activi, sau foști profesori or-
dinari". Spre motivare amintesc, că pot fi pro
fesori pensionați, care pentru defecte corporale nu
mai sunt apți de profesară, pot îngrigi însă de
afacerile directorale.
      Cu privire la aceștia mă rog, ee mi se primea-
 scă propunerea.
      Trefort Agoston, ministrul de culte și instruc-
țiune; îndrăsnesc a afirma că directorul, care însuși
nu este profesor, nu poate străbate în viața internă
a scoalei, pentru aceea me rog se se primească pro-
jectul în tecstul original. De aici înse nu urmează
că un profesor harnic, dacă e pensionat și încă poate
servi, se nu poată fi denumit director.
      Presidentul: Nefiind spriginită propunerea, se
primesce §-ul fără modificări.
      Notariul Zichy F. LajOS, conte, cetesce §-ul 29.
      Miron Romanul: Am o obiecțiune față cu cu-
vântul: „ceialalți“, căci el se referesce la aceia, de-
spre cari în alineă nu se face nici o amintire; dacă
’l vom înlocui inse cu cuvântul „dintf’altele* atunci
el se reduce numai la alternative, va se ^ică la
aceea, dacă au servit cel puțin trei ani în scoalele
reale, și dacă n’au servit, atunci au a depune esa-
menul în termin de doi ani. Modificarea mea sună:
      în șirul penultim din alinea a treia în locul
cuvântului ₙceialalțiu se se pună „dintr altele*.
      Trefort Agoston, ministru de culte și instrucți-
une : Vă rog se nu primiți modificarea, căci bine e
stilisat așa după cum este acest §. Seim noi ce
i n s em n e az ă a cea e sp r esi e și pentru aceea
nu trebue primite modificări de prisos.
      Presidentul: Ne fiind spriginită propunerea, de-
clar de primit fără modificări § 29.
     Notariul Zichy F. LajOS conte, cetesce §. 30.
     Samassa Josef, archiepiscop de Eper: Domni-
lor Magnați! La acest § am a face o mică modifi-
care. în locul cuvintelor: „candidați de pro-
fesor cu diplomă pentru timpul 1—3 ani se
se pună „candidațide profesor cu diplomă
pentru timp de trei ani."
Mi voiu motiva pe scurt modificarea. Pro-
blema și chemarea projectului de lege este a asi-

gura toate condițiunile, cari se referesc la promo-
varea învățământului și la succesul propunerei. Și
projectul după putință și îngrigesce de aceasta. Pre-
tinde cualificajea profesorilor și diploma despre cua-
lificare. Cât pentru cualificație pentru el diploma
este condiție indestulitoare.
      Eu însă cred că această diplomă nu este unica
condiție de valoare, ba adaug că ea nici nu este con-
diție. Căci, domnilor magnați, diploma testează va-
rietatea cunoscințelor și estensiunea lor, nu testează
însă și vocațiunea respectivilor. Sciință nu condiți-
onează ca un ce inevitabil, inima bună, firmitatea
tactul, simțul practic, cari sunt însușirile esențiale
a le unui profesor. Acest ram al cualificațiunei mai
cu greu se poate câștiga prin însușirea sciințelor
abstracte, decât prin contactul cu elementele tinere și
fricoase. Bunătatea inimei, moralitatea, tactul, pre-
veniența, siguranța în judecată, nu se pot cunoasce
la esamen, și nu se pot testa în diplomă.
      Aceasta o au înțeles cei ce s’au ocupat cu or-
ganisarea învățământului mediu, și au căutat, în cât
s’a putut ca dela oameni garanție. Au ve^ut că di-
ploma testează numai o parte a cualificațiunei. Și
ca să asigureze înalta problemă a învățământului
pentru a cărei deslegare e chemat profesorul, au
împreunat diploma cu trei ani de probă. Acea-
sta dă respectivilor ocasiune să vadă, dacă respec-
tivul profesor pe lângă sciință are și însușirile,
fără de cari nu poate fi cineva profesor bun. Acea-
stă greutate provine și din punct de vedere moral
cu privire la § ful, în care se țlice: „de profesori
ordinari se primesc cei cu purtări mo-
rale nemaculate etc.“ E lucru natural, că băr-
batul, care ’și ia sarcina de a cresce tinera gene-
rațiune, trebue să documenteze blândețe și vieață
nepătată. Și dacă nu e greu a sci, ce pretindem
aici, e greu a o sci documenta. Apoi în privința
aceasta mai mult ne înșală testimoniul.
      Mi recomand modificarea spre primire (Apro-
bări.) Notariul Rudjânszky losef Br. cetesce propu-
nerea lui Samassa losef: „în locul terminului
1—3 ani“ să se pnnă termin de 3 ani".
      Trefort Agoston ministru de culte și instruc-
țiune: înțeleg și aprețiez intențiunea propunerei Es-
celenției Sale domnului archiepiscop, dar nu îndrăs-
nesc, să o recomand spre primire. Timpul petre-
cut de profesorul interimal, după cum s’a țlis, este
de probă, și lungimea lui atârnă dela calitatea pro-
fesorului. Pentru un individ nici trei ani nu ajung,
pentru altul și unul este prea mult. Prescripțiunile
din modificare sunt agravătoare și pentru cuvântul,
că se aplică la indivizi de diferită etate. Dacă res-
pectivul este june de 22—23 de ani, și poate ține
esistința pendentă încă trei ani, dacă cineva se aplică
însă în etate mai înaintată, pentru acela terminul
de trei ani e prea mult. Se mai luăm apoi în ve-
dere și aceea, că profesura în scoalele medii este o
carieră onestă, dar nu prea splendidă încât privesce
cele materiale. Cei cu pregătiri puține și mai slă-
buți se vor consacra acestei carieri, dacă vom în-
greuna însă stabilitatea, vom înstreina dela ea pre cei
mai apți, căci dacă cineva și — au terminat studiele,
și au depus esamenul, dacă este cu capacitate, află
aplicare și airea, și nu-i place să-și scie pendentă ca-
riera pe trei ani de Șile. Deși aprețiez intențiunea,
totuși vă rog se binevoiți a primi tecstul original
(Aprobări.)
     Cziraky lanos, conte. Din parte-mi spriginesc
propunerea Escelenției sale, și din acel punct de ve-
dere, căci în un §. următoriu se asigurează profe-
sorii ordinari și pentru viitoriu. Recunosc, că un
an de probă pentru un profesor dela scoalele medii
e prea puțin. Aceasta s’ar pute doară la scoalele
elementare, unde este concurența mai mare. Fiind
spriginită propunerea rog pre cei ce o spriginesc să
binevoească a se ridica. (Se întâmplă.)
     Zichy Năndor conte. Cu privire la pensionare
s’ar putea țlice, că terminul de trei ani e prea lung,
dacă timpul serviciului s’ar computa dela denumirea
definitivă. (Mișcare. Strigare: Nu se poate vorbi,
căci am decis.) Aceasta s’ar pute lua în conside-
rare, căci statutul pentru pensionare încă nu e lucrat
ci numai numai se îndigitează la el. S’ar pute însă
ușura lucrul, dacă s’ar țlice că primul an de servi-
ciu se va computa de basă la pensionare.
     Din aceste motive spriginesc propunerea.
     Trefort Aguston, ministru de culte și instruc-
țiune :
     Ce e drept tecstul e primit, fac însă practica
observare că nu este numai nesiguranța de suplent,
ci și salariul e atât de neînsemnat, că respectivii
nu pot trăi din el.
     Presidentul: Majoritatea nu spriginesce propu-
nerea, remâne tecstul.
     Notariul Zichy F. LajOS, conte, cetesce §. 31,
care se primesce fără observări.
     Urmează §. 32.

                    www.digibuc.ro

     Miron Romanul: Ar fi poate de dorit, ca toate
gimnasiile să dispună de puteri didactice suficient⁶
de oare ce însă în patrie esistă gimnasii cu fon"
duri mici, propun ca: „în scoalele medi¹
afară de profesorii de religiune, de învă-
țătorii de caligrafie și gimnastică și de
profesorii din objectele neobligate, nu-
mărul profesorilor nu poate fi mai mic
decât numerul claselor dela acel insti-
tut".
     Trefort Agoston, ministru de culte și instruc-
țiune ; Și numărul prefipt este prea mic, și am fost
cu considerație la finanțe, când am statorit aceasta.
Dacă sunt profesori puțini, sunt prea îngreuiați, nu
pot propune și învăța, căci profesorii sunt siliți să
propună și se învețe. De oare ce numerul e redus
la minimum, mă rog să primiți tecstul original.
(Aprobări.)
     Ne fiind propunerea spriginită remâne tecstul,
(Va urma.)



Corespondențe particulare
ale „Telegrafului Roman*.
     Abrud, 23 Maiu 1883. Adunarea generală a
învățătorilor români conf. gr, or. din despărțămân-
tul Abrudului conform convocărei publicate în acest
prețuit țliar Nr. 56 s’au ținut în filele 21 și 22
Maiu st. v. în Abrud.
    La 21 Maiu după serviciul divin, la care au partici-
pat învățătorii; la 11 oare președintele despăr-
țământului, părintele protopresbiter loan Gali de-
schide ședința primă cu o cuvântare acomodată,
carea se primesce cu „se trăească." — Constatân-
du-se presența membrilor și aflându-se în majoritate
se cetesce raportul comitetului, din care raport s’a
vățlut că comitetul în aproape 5 luni au ținut 5 șe-
dințe, în cari s’au dus în îndeplinire afacerile des-
părțământului conform indigitărilor primite din par-
tea comitetului central.
     Se constată mai departe din acel raport că
materialul prescris acestui despărțământ de co-
mitetul central anume: din Geografie și Istorie s’au
dat spre lucrare la 12 învățători, cari au avut că
pănă la S-tele Pasci operatele prelucrate să le aș-
tearnă în scris la presidiu, din cari operate numai,
unul n’au intrat.
     Materialul dat spre lucrare au fost din Geo-
grafie: — 1. geografia cu începătorii pănă înclusive
la comitatul Albei de jos. 2. Descrierea comitatului
Hunedoarei după care mod au a se descrie și ce-
lelalte comitate. 3. Transilvania anume: cum îi
aducem pe copii la noțiunea „țeară".
     Din Istoriă: 1. Biografia unei persoane din co-
mună. 2. Biografia regelui Ungariei, Ludovic cel
mare. 3. Ca eveniment istoric „bătaia dela St. Imbru
cu Turcii."
     Afară de operatele acestea înv. Gregoriu Sima
sau insinuat cu o disertațiune și anume. „Pentru ce
se propune Istoria și Geografia în scoalele populari."
     Tot din acel raport se vede, că numărul mem-
brilor ordinari e 21, fundator unul, anume părintele
loan Todescu, paroch în B.-Cerbu, estraordinar pă-
rintele protopresbiter loan Gali și ajutător părintele
Dionisiu Adamoviciu, paroch în Abrud.
     Acest raport se predă unei comisiuni de 3 spre
opinare.
     Din raportul cassarului se vede că pănă în
present n’au primit dela nimeni nici o tacsă.
     Se alege o comisiune pentru înscrierea membri-
lor. Cu acestea fiind timpul înaintat la 1\ oare se
ridică prima ședință și se anunță a II pe după
ameațli la 3 oare.
     în ședința a II, carea se începe la 3 oare, —
după verificarea procesului verbal al I ședințe, îu-
vățătoriul Alecsandru Sa va, căruia i s’a dat spre
lucrare geografia cu începătorii pănă inclusive la
comitat, își ține prelegerea, care au foSt ascultată cu
atențiune, după care prelegere, fiind oarele 6’/₄ se
ridică ședința și se anunță a IlI-a ședință carea se începe
la 7’/₂ După verificarea procesului verbal al ședin-
ței premergătoare. învățătorii A ron Ci or an și Vasilie
C o r p a d e preleg despre comitatul Hunedoarei; ear
Solomon Coroiu despre Transilvania, după cari pre-
legeri la 9 7₂ oare învățătorii în corpore iau parte
la serviciul divin.
     în ședința a IV, carea s’a început la 3 oare după
ameadi se verifică procesul verbal al ședinței a III
după care urmează raportul comisiunei esmise pen-
tru censurarea raportului comitetului, carea comisi-
une prin raportorul seu loan Lupu raportează că
acel raport e întru toate conform actelor, ear ra-
portul comisiunei însărcinate cu încasarea tacselor
și înscrierea de noi membrii raportează prin rapor-
torul său Solomon Coroiu că dela membri ordi-
nari au încurs 12 fl. ear dela părintele ppresbiter

250

TELEGRAFUL ROMAN.

loan Gali ca membru estraordinar 2 fl. cu totul
14 fl. v. a.
     După acestea învățătoriul Gregoriu Sima își
cetesce operatul „biografia unui bărbat din comună"
învățătorii loan Lupu și Alecsandru Dioanca „bio-
grafia lui Ludovic cel mare“ și în urmă Niculae
Anca „Lupta dela St-Imbru“.
     După finirea acestor operate Gregoriu Sima di-
sertează tema „Pentru ce se propune Geografia
și în scoale populare."
     Asupra fiesce căreia din acestea prelegeri s’au
discutat. Adunarea a recunoscut că fiesce carele
din cei, cari au preles, și-au dat silința pentru a es-
hauria cât mai bine respectiva temă.
     Constatându-se numărul celor absenți adunarea
hotăresce celor '.absenți pre basa § 9 din statute
pentru I dată câte o pedeapsă de 2 fl. v. a.
     Ne mai fiind altceva la ordine președintele la
6 oare ⁰ scurtă cuvântare, în carea pre de
o parte constată că întru adevăr prin diligență și
activitate se poate face mult, cari le recomandă și
pe viitor, căci numai astfel vom pute fi la înălțimea
chemărei frumoase, dar destul de grea; ear de altă
parte regretă că, deși în convocătoriul adresat învă-
țătorilor au iost poftiți și D. parochi în calitate de
directori a lua parte la adunare, totuși adunarea n’au
fost onorată cu presența ani ci unui preot (?!!) după
care dechiară ședințele încheiate.
     învățătoriul Al. S a v a mulțămes.ce presidiului
pentru osteneala cu conducerea adunărei, necruțând
nici o osteneală și participând la toate ședințele ei
dorindu-i dela bunul D^eu mulți ani fericiți.



Apel
cătră onoratul public român.
     Națiunile mai civilisate în toate timpurile au
recunoscut, dar recunosc desclinit în filele noastre
însemnatul rol, ce femeia are întru desvcfltarea și
întru direcțiunea mersului de desvoltare a popoare-
lor. Destinele acestora mare parte sunt puse în
mânile ei.
     „Pe sinul mamei — ^ice celebrul Aime Martin
— pausează spiritul popoarelor, moravurile, preju-
dețele, virtuțile lor; cu alte cuvinte civilisațiunea
genului omenesc".
     într’adever inriurîrea femeei îmbrățoșază viața
noastră întreagă, începând dela leagăn pănă la mor-
mânt. într’adever, cine nu scie, ce impresiune adâncă
neștearsă fac în inima fragetă a copilului plăpând
primele cuvinte, svaturi și îndurări ale mamei, cari
copilul nici devenit june și bărbat nu le mai uită,
ci formează pentru el tot atâtea sânte principii ca-
leusătoare și de multe ori mai tari decât pasiunile
vieței? Cui nu-i este cunoscut, că în decursul isto-
riei nu odată cugetele, cari la colțul căminului fe-
meia le-a inspirat soțului seu, fură duse de aceasta
în for și determinară întoarcerea soartei a popora-
țiunei și țerei întregi în spre mai bine sau în
spre rău.
     Nu fără cuvânt s’a atribuit drept aceea în cau-
sațiunea templamentelor istorice o parte princi-
pală femeilor. Nu fără cuvânt se poate țlice și
susține, că cum sunt mamele și soțiele, așa e ge-
nerațiunea, așa e societatea respectivă.
     De asemeni considerațiuri a fost condusă inte-
ligența română din Cluj și giur, când înainte de
aceasta cu $ece ani, la inițiativa bravilor noștri juni
dela universitatea din loc, începu colectarea unui
fond pentru a înființa o scoală română de fetițe în
fosta capitală, eară acum centrul cultural al Tran-
silvaniei. Inteligența rom. clujana a crezut atunci
și crede și astăzi, că în seclul curentelui atât de
potinte al ideei națiunali ne este ertat și datorința
și nouă Românilor, ca altora a ne apăra și păstra
vieața națională individuală cu mijloacele noastre și
pre căi legali,
     Fondul crescu în țlece ani prea puțin; abia ajunge
la suma de 3000 fl. v. a. Nu cercăm căușele acestui
încetinel progres și crescăment. Una a fost debună
samă, trebue să mărturisim, puțina noastra intere-
sare de afacerile noastre publice și mai generale.
De altă parte înse variele legi scolastice și de egala
îndreptățire a naționalităților, și solemnile pro-
misiuni ale bărbaților de stat fruntași din patria
noastră încă ne legănară în anii precedenți în vi-
suri și speranțe, că acele legi și promisiuni numai
ce se vor face odată trup; ca din Recile de mili-
oane, ce contribuesc cele aproape trei milioane de
Români la susținerea statului, ni se va arunca și
nouă măcar o fermitură cât de bagatelă pentru in-
stitutele noastre de cultură națională românească.
     Se scie, ce decepțiune amară ne prepară pen-
tru trezirea noastră din acele vise și speranțe le-
giuirile dietei patriei noastre din acești vre-o doi

ani ultimi. Suntem avisați și în afacerea educațiu-
nei și culturei noastre românesci numai și numai la
propriele noastre puteri.
     îutre atari împregiurări fatale de grele avem
datorința imperioasă să ne cugetăm serios și se ne
apucăm cu o oară mai înainte de a înființa insti-
tute românesci pentru instrucțiunea și educațiunea
fiicelor și sororilor noastre. Nu mai pot fi de ații
încolo pentru Românii din monarchia austro-ungară
lucru indiferent, dacă fiicele și sororile noastre, fii-
toare soție și mame române, se vor cresce și instrui
prin institute de ale noastre, ori, ca pănă acum,
tot prin scoale streine, de unde se iasă unele, dacă
nu cu rușinare și ură, la tot cașul însă cu nepă-
sare față cu limba, religiunea și datinile strămoșilor.
     De aceea subscrisul comitet al „Reuniunei fon-
dului pentru înființarea unei scoale rom. de fetițe
în Cluj" ’și permite a se adresa în general cătră
toți amicii culturei, eară în special cătră onoratul
public român, cătră toată suflarea și inima română,
ca întru aju ngerea cât mai curând a mântuitoriului
scop cultural-național să nu pregete a veni întru
ajutoriu. Aceasta fie prin instituirea de colecte în
favoarea fondului, fie pășind în șirul membrilor Re-
uninnei fondului ca fundator cu 100 fl. v. a., odată
pentru totdeauna, au ca membrii ordinari cu coti-
sațiune de 2 fl. pe an. Listele de subscripțiune nu-
merisate și alăturate la acest apel, p. t. doam-
nele și domnii colectanți se binevoiască ale retri-
mite împreună cu resultatul operat dlui cassariu al
subscrisului comitet, Vasiliu Podoba (Cluj,
strada cărbunilor nr. 6), la care au a se adresa pen-
tru liste și alti amici ai educațiunei române, cari
ar binevoi a se însărcina cu asemeni colectări.
     Sorori române și frați români!
     în numele moșilor și strămoșilor și în numele
nepoților și străn epoților noștri ne îndreptăm cătră
voi cu acest apel frățesc. Ceiace printre toate fata-
litățile seclelor ne erețlîra limba, religia, ființa
română intactă; cesti-a sunt în drept a pretinde
dela noi, se le transmitem neștirbată ereditatea
străbună. Să ne punem drept aceea cu toții umăr
la umer. Fie-care din noi, mic și mare, avut și
serac, după putere se depunem obolul nostru pe
altariul culturei românesci, astățli în special al cul-
turei și crescerei fetiței române. în ea vom căpăta
prin aceasta un nou și potinte factor al esistenței,
al progresului nostru. Jertfa noastră va produce
frupte inmiite pănă în cele mai depărtate generațiuni,
cari ne vor binecuvânta.
     Din ședința comitetului „Reuniunei fondului
pentru înființarea unei scoale rom. de fetițe in Cluj."
     Cluj, 29 Martie 1883.
Alesandru Bohațel,             Dr. Gregoriu Silasi,
     președinte.                            actuariu.



Varietăți.
     * Adunarea generală a comitatului Sibi-
ului s’a ținut eri. Mai pe larg cu altă ocasiune.
     * (Escursiune în Bosnia) Ministrul comun
da finanțe Beniamin de Kallay a plecat în 7 Iunie
m în Bosnia. „M. P.“ din Viena folosindu-se de oca-
siunea aceasta scrie un articul, a cărui tendență este
a pregăti opiniunea publică pnntru „marșul la ^Sa
Ionic".
     * (ₙFigarou din Viena) ilustrează diserta-
țiuuea ministrului comun de finanțe Kallay în chi-
pul următor: între doue figuri mari femeesci, cari
representă occidentul și și orientul un pitic
înșinorat și împintenat, care, cu crescetul abia le
ajunge figurilor femeesci pănă la genunchi, stă cu
amândouă brațele ridicate poftindu le se se atârne
occidentul și orientul de el ca în chipul acesta se
fie în legătură unul cu altul. Amândouă femeile (oc-
cidentul și orientul) rîd de cavalerul pitic.
     * (Postai). S’a deschis concurs pentru sta-
țiunea de magistru postai în comuna Buru, comi-
tatul Turda-Arieș cu salar de 150 fl., 40 fl. paușal de
cancelarie. Petenții au se depună cauțiune de 100 fl.
bani numerați și să închee contract. Petițiunile au a
se înainta la direcțiunea poștelor reg, din Sibiiu
în termin de trei septămâni.
     * (Ploaie de decorațiuni.) Cu ocasiunea
încoronărei țarului rusesc Alecsandru III, se țlice,
că s’au decorat 10,000 persoane. Cu 6000 mai
multe ca cu ocasiunea încoronărei lui Alecsandru II.
    * (Mulțămită publică) aduce prin comite-
tul seu reuniunea sodalilor români din Sibiiu domnilor
binevoitori, cari pe lângă că au onorat petrecerea
reuniunei dela 3/15 Maiu a. c. cu presența domnii
lor sale, au mai avut bunătate a contribui cu ge-
nerositate la sporirea averei reuniunei. în special

comitetul se simte dator a mulțami ddlor Diamandi
Manole comerciant care a contribuit 5 fl., Visarion
Roman director de bancă 2 fl., Eugen Brote ases.
cons. 1 fl., P. Truța adv. 1 fl., Vasilie Roșescu protop.
1 ti.. Nicol. Lazar ases. cons 50 cr., Petru Simtion
paroch. 1 fl., Titu Gheaja dep. sinod. 1 fl., D. Mo-
rar 1 fl., E. Solomon lăcătar, 1 fl., N. N 1 fl, I.
Imbăruș econom 1 fl., și tuturor câți au mai con-
tribuit sume și mai mici.
    *      (Grindină estra ord in ară) a fost în țliua
 de 26 Maiu st. v. a. c. în comuna Noul săsesc
 (lângă Sighișoara) și giur. între oarele 4—5 după
 ameațli, între tunete și fulgere înfricoșate, a cățlut
 pre hotarul numitei comune o grindină înfricoșatăi
 pe cât de multă, pe atât și de mare, pănă chiar ș,
 de mărimea ouălor de găină, ear cea mai multă
 de mărimea nucilor Paguba ce a cășunat această
 grindină este de 10,000 fl. Holdele cele frumoase,
 cucuruzele, viile, pomii și celelalte cereale într’atâța
 le-a sdrobit, încât toată speranța e perdută. Holdele
 atâta sunt de stricate, încât nici barem cosi nu se
 pot; de un cules de vin nice doară preste 2 — 3 ani
 nu poate fi vorba. Grindina a fost urmată de o
 ploaie vehementă, carea a rupt podurile, morile și
 drumurile; tot apa, carea prelângă aceea că a stri-
 cat ierburile a nimicit mai mult vite. Bieții oa-
 meni supărați pentru răul ce-i așteaptă, suspină și
 plâng pe strade țlicend: Cu ce ne vom susține pre
 noi, pre copii și de unde vom plăti contribuțiunea ?“
    *      (Antichități). Dela Ibănesci din păr-
 țile Reginului ni se scrie, că un anume Vasile To-
 d o r a n, săpând la locul seu într’o pădure de ste-
 jari bătrâni mestecată cu carpini și cu fagi au dat
 preste nisce lespețli de peatră, care mișcându-se dela
 locul, în care se păreau așezate de natură, s’a ve-
 țlut că ascund urne de lut de mărimi diverse, ear
 că aceste ascund oase și cenușe de oase și trupuri
 omenesci. Urnele, ne scrie corespondentul, sunt
 negre ca o oală de Bărgău și păreții de grosimea
 unui policar. Dl corespondent ne mai scrie, că
 mai ani-țerți, s’au aflat cam tot în partea locului
 pe coasta unui deal cărămizi și urmele unui edifi-
 ciu de locuință, fără a ne spune ce fel de cărămizi
 sunt. Nici aceea nu ne scrie ce s’a făcut cu urnele
 aflate. Atragem din parte-ne atențiunea on. comitet
 central al Asociațiunei asupra acestei descoperiri,
 că seim că o va interesa.
    *      (Elena Marcovici) văduva unui colonel
 serbesc Marcovici, care pentru că a tras cu revol-
 verul asupra regelui Milan a fost condamnată la
 moarte și agrațiată la închisoare pe 20 ani s’a gă-
 sit moartă în închisoare se dă cu socoteala s’a
 sinucis.
    *      (pilele cele mai lungi în Europa).
 Diua cea mai lungă în Europa o are cetatea Rey-
 kjabic din Islanda; acolo și în insula întreagă ține
 lumina țlilei neîntrerupt trei luni și jumătate. Ur-
 mează cetatea Vardohus în Norvegia, unde dela 21
 Maiu pănă la 22 Iulie țliua este neîntreruptă. După
 aceasta urmează cetatea mărginașe Tornea din Svedia,
 unde țliua cea mai lungă este de 21 ’/₂ oare și cea
 mai scurtă de 2*4 oare.

     (Errată.) Pe pagina 249, coloana a treia, rândul
1. în loc de cuventul „poate“ e a se țlice „foarte".


Loterie.
Sâmbătă 9 Iunie 1883.
     Buda:            6    71    72     89    26


Bursa de Viena și Pesta.
Din 9 Iunie n. 1883.
Viena B-pesta
Renta de aur ung. de 6%...............•   . . . 120.40     120.30
Renta de aur ung. de 4%......................... 88.65    88.45
Renta ung. dehârtie •..........................  86.85    86.65
împrumutul drumurilor de fer ung................137.75   137.50
I emisiune de oblig, de stat dela dramul de fer
  oriental ung..  ................................ 91.70   91.50
II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de
  fer orient ung................................  112.75  112.75
Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer
  orient, ung.................................... 98 80    98.75
Obligațiuni ung. de rescump&rarea pământului . . • 99.75   99.75
Obligațiuni ung. eu clausulă de sorțire........ 98.70     98.50
Obligațiuni urbariale temeșiane de.............99.25      97.50
Obligațiuni urb. temeș. cuasulă sorțire......... 97.70     99.—
Obligațiuni urbariale transilvane. . .......... 99.—      97.50
Obligațiuni urbariale croato-slavonice......... 99.—      97.75
Obligațiuni ung. de rescumpărarea ^ecimei de vin . 97 40  97.50
Sprți de stat dela 1860 ................... 134 50         134.50
Sorți unguresci cu premii...........  .  . . ^ 114.75      114.50
Sorți de regularea Tisei .......... 109.90                 109.75
Acțiuni de bancă austro-ung.................... 838-—     835.—
Acțiuni de bancă de credit ung. ....... 292.50           290.25
Acțiuni de credit austr.......................  297.80   293.10
Datorie de stat austriaca în hârtie................78 35   78..20
Datorie de stat austr. în argint................ 78.95    78.80
Renta de aur austriaca.......................... 98.80     98.75
Scrisuri fonciari ale institutului ₙAlbinau............. 100.30
London (pe polița de trei luni) ........ 120.—             120.5
Argint •................................. —.—                 •
Galbin........................................... 5.67     5.66
Napoleon  ....................................... 9.63     9.63
100 maree nemțesci ...... . - .                .   58.50   58.50

Redactor răspunzător Nicolau Cristea.

                                                                                Editura și tipariul tipografiei archidiecesane.

www.digibuc.ro