Nr. 61.

Sibiiu, Sâmbătă 28 Maiu (9 Iunie) 1883.

Anul XXXI



            TELEGRAFUL ROMAN



Apare Marția, Joia și Sâmbăta.


ABO NAMENTUL
Pentm Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 60 er., 3 luni 1 fl- 75 cr.
Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl-, 3 luni 2 fl
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 33.

Pentru abonamente și insertiuni a se adresa la
Administrațiunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sânt a se adresa la:
            Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43.
Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se Înapoiază.

INSERȚIUNILE
Pentru odată 7 or., — de donS ori 12 cr., — de trei ori
16 or. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 cr. pentra
              fie-care publicare.

Revista politică.
Sibiiu, în 27 Maiu
      Literatura kossuthiană prosperează în Ungaria.
„Pești Napl6“ a început publicațiunea probelor din
scrierile lui Kossuth, tomul IV. Fragmentul publicat
se ocupă cu reminiscențele din anii copilăriei și ai
tinerețelor lui Kossuth.
      Reminiscențele aceste ne aduc aminte de seria
cea lungă de respunsuri, ce Kossuth a făcut se în-
undeze Ungaria. Cel din urmă, va se ^ică cel mai
proaspăt respuns este adresat comitatului Comorului,
prin care mulțămesce pentru gratularea la a 80 ani-
versare. Eată ce t^ice bătrânul din esilul de bună
voie:
      „.... în adever: situațiunea așa arată de săritor în ochi
spre independența Ungariei ca necesitate europeană, încât
succesul numai atunci ar pută fi cu neputință, când națiunea
ungurească n’ar manifesta stăruință neclătită pe lângă acea
independență, care în puterea trecutului istoric și tendenței
ci de a forma staturi, se cuvine Ungariei și la care te pro-
voci și dta dle vicecomite, ca la o proprietate de drept
moștenită dela străbunii noștri. Aceasta firesce ar pute se
ne compromită viitoriul, pentru că istoria nu ține socoteală
de națiunea, care a ab^is ea însăși.
      „Intr’aceea observ în țeară, în momentele și aparițiunile
varie, semnele unei activități sociale pline de viață, care ’mi
dau speranțele cele mai bune; ved astfel de semne, ved chiar
în aparițiunile, care nu sunt provocate de astfel de tendențe
și care în efectul lor natural funcționează ca coeficienți.
      „Pe ce cale și cu ce mijloace se va întrupa cuventul,
aparține terenului întunecos al conjecturilor. Nu sunt pro-
fet, nici fiu de profet, cum se obicinuia a țlice Piu IX. Cu
putință este^ca sabia ear se fie necesară, cu putință este se
nu fie necesară. In monarchia austriacă se ivesc semne foarte
ominoase, așa de ominoase, încât de multe ori me simt ispi-
tit a țlice, că ar fi bine, dacă se ar grăbi cu zidirea caste-
lului regal în Buda, căci respectivii vor avă lipsă de castel
mai curend decât ar crede.
      „P. Ll.“ reproduce aceste de mai sus, fără se
le comenteze.
      Dela Cracovia se scrie la „M. P.“ din Viena,
că Felinski archieppul, Varșov-^ ^care se întoarce
din esilul seu din Siberia, în tiy,;QTea sa la Roma,
a fost objectul ovațiunilor din partea polonilor cra-
covieni. între alții, consiliul municipal cu primarul
în frunte s’a adresat cu următoarele cuvinte carac-
teristice, întoarse cu vârful ascuțit cătră Rusia :
      „Representanții cetății .... vin ca se te salute din
inimă și cu tot respectul ca primatele de odinioară al rega-

tului Poloniei . . . Poporațiunea noastră, urmând dorințelor
eminenței voastre, s’a reținut dela ori ce manifestațiune de
sentimentele, ce o însuflețesc pentru martirul bisericei. Ea
scie înfrâna bucuria ei și este veselă, când aude că dta după
întoarcerea dela Roma te vei așețla în metropolea noastră,
unde mișcarea liberă și respectarea drepturilor cetățenesci sânt
garantate prin grația monarchului și a legilor imperiului...“
    Mirosul prafului de pușcă, t^ice „Tel.“, care, preste
mări și țări a pătruns pănă la Sena, s’a suit în capul
francezilor și i-a amețit. Când cetim depeșile din Fran-
cia și de prin fiarele franceze, apoi nu ne vine se cre-
dem că ea este aceeași națiune, care, acum un an,
a mers cu înțelepciunea reservei pănă acolo, încât
părăsi în Egipt interesele ei cele mai vitale. De
câtă-va vreme se întrebuințează într’un chip siste-
matic toate mijloacele putincioase spre a să arăta po-
porul francez nu numai contra Germaniei, ci con-
tra întregei Europei. Generalul Wimpffen publică
o combinațiune despre planul secret al comitelui de
Moltke de a se năpusti asupra Franciei de sud,
„le Figaro“ dă pe față planul de împărțire al prin-
cipelui de Bismarck, după care toată Francia ori-
entală va fi împărțită între Germania, Italia și El-
veția și după care i se va da și Spaniei o bucată
de pământ dela fruntaria Pireneană. Din nenoro-
cire nu numai fiarele reacționare sunt acelea, care,
spre a vătăma Republica, împrăștie asemenea sgo-
mote. Chiar și fiarele și bărbații de stat republi-
cani au pornit acum pe o asemenea cale. Astfel
„la Republique franșaise" publică în ultimul seu
număr un articul fulgerător contra fiarelor streine,
fiindcă un <Jiar german a cutezat se se alege de
Francia pentru planurile ei de a transforma pusti-
etatea Zaharei într’o mare. „La Republiqe franțaise"
vede în spusele acelui țliar un plan de atac condus
de o mână puternică. Toate acestea sunt înse nimic
în comparațiune cu discursul, pe care d. Paul Bert
l-a ținut în Lyon și care și-ar ave poate locul în
ajunul unui resbel.
     „Sunt convins, țlice acest d., că ve veți resbuna,
cum trebue, atunci, când Francia va face un apel la
curagiul copiilor săi. Dacă inamicul va fi tare și diba-
ciu, apoi aduceți-ve aminte că în vinele voastre curge
sânge francez și că strămoșii noștri au îngenunchiat pe
acești inamici. Anul 1870 n’a putut se aibă reușita
ea decât într’un moment de surprindere."
     Trebue se meargă cam rău cu disciplina în ar-
mata, francezăde vreme, ce un general în activitate,
își permite, în mijlocul păcii, să publice ca un fel
de Manifest de resboiu. Toate acestea ne dovedesce

înse, că se apropie lucruri serioase, în care Francia
va juca un rol mare.
     S’a isprăvit în sfârșit și cu marea serbare po-
porală de pe câmpia Chodinsky din Moscva. Aci,
după cum ne spune depeșa, pe care o publicăm mai
jos, poporul rus și-a arătat cu profusiune dragostea
sa pentru Țar, mai ales că i s’a dat de mâncare și
berea curgea pe câte opt canale din fie-care butoiu.
Cu aceasta procedare s’a însuflat mojicului cre-
dința, că Țarul îngrigesce de poporul de jos.
     Eată depeșa: Serbarea poporală de eri a fost
în adever măreață. Ea a avut loc pe un spațiu de
o sută de hectare, pe care fuseseră ridicate mai multe
teatre, un circ și multe corturi. Un cort acoperit
cu catifea albă și cusută cu aur era destinat pentru
împărat și membrii familiei imperiale. De ambele
părți ale cortului imperial erau tribune colosale pen-
tru invitați. Poporul încungiura 140 trăsuri, pe care
se aflau butoaie cu bere, care curgea pe câte opt canale.
Ori-ce pahar întins era imediat împlut. îndată ce
ajungea la locul de petrecere, fie care primia un
pahar și de ale mâncării. Pe la ameațli se ispră-
viră toate provisiunile. Se presentaseră mai bine de
un milion de persoane. La 2 și jumătate oare so-
siră părechea imperială, familia imperială și princi-
pii străini și fură primiți cu urale entusiaste. Ser-
bătoarea era dată de orașul Moscva. Domnia cea mai
mare veselie. Serbarea nu fu turburată nici de vre-o
ceartă, nici de vre-o neințelege. De prin multe pro-
vincii depărtate țăranii veniseră pe jos. Părechea
imperială și familia imperială părăsiră serbarea la 3
oare după ameațli.
     Balul dela ambasada germană a fost străluci-
tor. Părechea imperială apăru la 11 oare noaptea,
împăratul și marii duci purtau uniforme și ordine
prusiane. împărăteasa întră în bal la brațul amba-
sadorelui german, pe când împăratul venea cu dna
dexSchweinitz. împăratul juca un cadril cu regina
Greciei și împărăteasa cu principele Bulgariei. Pă-
rechea imperială luâ parte și la supe și părăsi balul la
oara. Marii duci rămaseră pănă la sfârșitul ba-
lului. Toată poporațiunea se îndreptează ații spre
Petrowsky Park, unde are loc o mare serbare po-
porală și unde împăratul se va duce pe la 2 oare.
     După reîntoarcerea împăratului dela serbarea
populară, avu loc în marea curte acoperită dela Pa-
latul Petrowsk un mare prânțl de gală, la care lu-
ară parte cei mai bătrâni din comunitate, precum și
representanții nobilimei. La acest prân^ împăratul
ținu cătră cei de față următoarea cuvântare: „Se
răspândesc prin popor sgomote, că ar fi vorba de.


        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.
Roman de George Sand.
(Tradus de E. B.)
(Urmare).
   „Bani n’aveam nici unul, nici altul; dară situația
mea, deși după lege mai gravă decât a sa, nu era
desperată. Eu ași fi putut fugi fără atâtea pericole,
fatige și miserii. Eu n’aveam, decât a mă refugia
preste fruntariile Neapolei, la ori și care persoană
cunoscută, care de bună samă ar fi crețiut vorbele
mele, aflând, în ce mod am fost nevoit, așa țlicând
a ucide pe lașul meu inimic. Pe el lumea l’a urît,
pe mine m’a iubit. Eu ași fi fost primit bine, m’ar
fi ascuns, m’ar fi grigit, și m’ar fi pus în stare, a
părăsi țeara sub pază. Persoane înalte cu influență,
m’ar fi scutit de poliție și poate chiar și de inqui-
siție. Dară eu nu m’am putut hotărî la aceasta;
causa neînvingibilei mele antipatii a fost lipsa de
bani și nevoia a accepta primele ofrande. La car-
dinal eu avusem plată bunicică, încât n’ar fi fost de
lipsă să plec cu mânile goale. El însuși nici idee
n’avea de sărăcia mea completă. Mie mi-ar fi fost
rușine se mărturisesc în lipsa de bani, căci starea

aceasta a fost la tinerii din soeietatea mea în per-
manență, dară se mărturisesc, că n’am fost în stare
a-mi face bani, înainte de a primi un post nou, unde
aveam se duc o viață mai ingrigitoare și mai regu-
lată ca în trecut.
     încât pentru punctul cest din urmă, eu bucu-
ros voiam să primesc angagiamentul cu mine însumi;
dară trufia mea nu se putea hotărî, a-1 primi față
cu alții sub asemene împregiurări.
    „Esplicând lui Guido Massarelli situațiunea acea-
sta, el se mira mult de nedumeririle mele, ba lui îi era
chiar milă de mine. Cu cât el mă îndemna înse, a cere
ajutor dela amicii mei dela Roma, cu atât simțeam cres-
când repulsiunea mea; se poate că era esagerată; de-
stul că ve^ându- me față în față cu confratele meu în ne-
voe, eu n’am înroșit, fiind silit a mânca, împreună
cu el simburi de Inpine, precând mai bine ași fi
murit de foame, decât se fi cerut vechilor mei cu-
noscuți ceva de mâncare. El s’a întrecut în ru-
gări, în promisiuni, în căiri sterile, în apărări inte-
resante pănă ce. eram aproape să cred și eu, că joc
un rol analog cu al său.
     „— Noi am făcut prostii, i am țlis eu, și acuma
avem să suportăm urmările. Eu sunt hotărît, a
merge în Francia pe la Genua sau în Germania pe
la Veneția. Eu am să merg pe jos, susținându-mi
vieața cum pot. într’un oraș mare, nu în Italia,
unde me aflu în pericol continuu de a cădă, la
nesocotința cea mai mică în mânile poliției noano-

litane, eu am să caut un post. O se scriu cardina-
lului, spre a me justifica amicilor mei, spre a le
cere epistole de recomandație, și sperez, că după
ceva miserie și așteptare, eu am se me așețl cu cin-
ste. Dacă vrei se vii cu mine, vină; eu îți dau
mână de ajutor cât pot, ca se faci ca mine, adecă
se lucrezi și se trăeșci cinstit.
     „Guido părea așa de hotărît și așa de convins,
încât nu me mai improtiveam a face tovărășie cu
dânsul. Și totuși eu am făcut esperența, că adese-
ori omul ticălos e cel mai amabil, și că caracterele
cele mai asociabile sunt acele, cari n’au dignitate;
dară în noi este un amor — propriu prost, — care
ne face se credem în influența noastră asupra ace-
stor spirite nefericite și dacă ele ne înșeală, este tot
așa vina lor, ca și a noastră.
     „Toate preliminarele aceste n’au fost de evitat
pentru ați istorisi ceea, ce are să urmeze.
     „Era dară vorba să eșim din Italia, adecă se
facem vre-o câte va sute de miluri, fără nici un
ban în buzunar. Eu am promis lui Guido, se afla
mijloace și l’am rugat a-mi lăsa numai câte-va țlile
de odichnă, ca se-mi vindec rana, ce se obriutise
grozav.
     — „într’aceea câștigăți tu ceva, c*m poți, i-am
țlis; eu rămân aici; cu o pâne, într’o gaură de
stâncă, lângă un isvor. Destul pentru un om care
sufere de friguri. Se ne dăm un rendez-vous, un-
deva; acolo o se te găsesc, când voija pute merge.

www.digibuc.ro

244

TELEGRAFUL ROMAN.

         spre o noue împărțeală a proprietății. Aceste sgo-
        mote sunt neadevărate și ele sunt împrăsciate nu-
        mai de protivnicii noștri. Totul remâne, cum se află.
        Ceeace este proprietate a nobilimei remâne a nobi-
        limei: proprietatea țăranilor remâne a țăranilor. Voi,
        bătrâni ai comunelor! spuneți pe la căminile voastre
        aceasta acelora, pe cari îi representați. Voi, repre-
        sentanți ai nobilimei! remâneți ca și pănă acum, spri-
        ginul a tot ce este bun, spre folosul guvernului!“
              In schimb Petersburgul a că^ut în disgrație, de
        și turburările de acolo n’au luat un caracter toc-
        mai serios. Lucrul a fost privit înse ca o înaltă
        trădare, fiindcă în vre o câte-va locuri s’au ridicat
        drapele cu colorile naționale și preumblate pe strade.
        Unele cercuri țin foarte mult a representă Peters-
        burgul față cu Țarul, ca conținând nisce supuși ne-
        credincioși. De altmintreli chiar acusațiunea capu-
        lui poliției nu este îndreptată contra poporului de
        jos, ci contra așa numitei Inteligențe din Petersburg,
        care este o bârnă în ochiul naționalilor ruși. De
        fapt, numai această inteligență se mai mișcă astăzi
        și numai din ea au eșit acei tineri, cari, ne mai
        țiind seamă nici de familie, nici de posițiunea so-
        cială, au sacrificat totul și au înfruntat moartea
        cu cel mai mare dispreț. Ori-cum ar fi însă popo-
        rul din Petersburg, în amețeala lui, n:a dat puțin
        de lucru agenților polițienesc!. Eată ce descriere
        ne aduce de acolo o telegramă cu data de 29 Maiu,
        publicată de unele (jiare franceze:
              A<ji dimineață s’a dat de odată ordinul de a
se scoate imediat în orașul Petersburg toate flamu-
rile, podoabele caselor și toate aparatele de luminat,
într’un cuvent tot ce a servit la încoronarea Țaru-
lui. în noaptea de Duminecă spre Luni, au isbuc-
în multe locuri, din causa stărei de beție, în care
se afla o mare parte de mulțime, turburări foarte
serioase. Mulți au rămas cu hainele rupte, alții au
primit bătăi în regulă; pănă și femeile n’au scăpat
r nebătute. Aceste toate s’au întâmplat după termi-
narea oficială a serbărei de seară. Ceva după me-
^ul nopții, nisce gendarmi au fost atacați de o
mulțime imensă, bătuți și uiduiți. Un pristav, șef
de poliție, a fost scos din trăsura sa și bătut. Când
scandalul a ajuns la culme și a apărut șeful su-
prem al poliției, Gresser, a fost și el amenințat cu
bătaie și n’a putut se ia o măsură. în sfârșit, aproape
de ^iuă, mulțimea de abia a putut sâ se împrăștie.
Eri s’a așezat de cu vreme, în locul gendarmilor,
cerchizii și infanteriști, cu carabinele încărcate, pen-
tru a manține ordinea și a îndepărta mulțimea. Cu
toate acestea seara s’au repetat aceleși turburări.
Sergenții de oraș fură din nou uiduiți, și trecăto-
rii insultați în modul cel mai grosolan, unul chiară
dintr’ânșii a fost ucis. Câte-va stindarde au fost
smulse. în urma acestora șeful poliției, Gresser, a
telegrafat la Moscva ministrului de interne și l’a
întrebat, ce este de făcut. Respunsul a fost că tre-
bue sg înceteze în Petersburg ori-ce serbare, ceea
ce s’a și făcut imediat. Corpurile de musică, care
trebuiau se joace pe piețele publice, au primit con-
tra ordine, decorațiunile esterioare au fost înlăturate.
Pe câmpul lui Marte tot se mai îngrămădesce lume
multă. Șeful poliției Gresser a ordonat ca la 3 nu-
măroase trupe se se îndrepteze spre acel câmp.
Serbarea poporală, care trebuia sâ se facă la oara
4, în urma celor petrecute, cu greu ar mai pute
se înceapă.

              „El refuză a me părăsi, și se făcu înfirmieriul
        meu, cu atâta zel și acurateță ingenioasă, spre a
        conjura suferința și miseria, încât eu nu m’am pu-
        tut reține a-1 asigura de sincera mea recunoscință.
        Cu trei țlile în urmă, eu am fost în picioare și cu-
        getasem asupra situațiunei noastre.
              „Eată resultatul reflecsiunilor mele. Pentru
        noi era ocupația cea mai bună a umbla cu mario-
        netele. Firesce, meșteșugul acesta trebuia făcut
        mai lucrativ și mai puțin vulgar. Trebuia să eșim
        din drama vecînică a Pulcinellei, și se împrovisăm
        amândoi, pe basa unor disposiții, tot așa de simple,
        dar mai puțin vulgare vodevile interesante. Guido
        avea mai mult spirit cât era de lipsă, la realisarea
        proiectelor aceste, și în loc de a se ocupa de ele
        cu silă și cu desgust, el înțelegea, că împreună cu
        mine, el are se afle într’ânsele plăcere, fiind o re-
        gulă generală, că nu poți petrece cu alții, dacă ’ți
        e urît ție însuși. Dar așa el mi-a ajutat a face un
        teatru portativ, constând din două părți; fiește-
        care parte ne servea cât de bine, drept scut în
        contra scoarelui, a ploilor, și a sbirilor; întrunind
        jumătățile aceste cu cârlige, ele formau o scenă de-
        stul^_de largă pentru desvoltarea manilor noastre.
        Eu am transformat proștii sei burattini în figurine
        inteligente și bine costumate, am mai adăogit o du-
        zină de persoane noue, care le-am confecționat eu
        însuși, și așa an reușit foarte bine pe câmpurile
        venji, cu încercarea cea dintâiu a noului nostru
        țeatru.                                         (Va urma.)


     în camera României se va presența următo-
riul respuns la mesagiul tronului:
     Adunarea deputaților, venind se-și îndeplinească
noul mandat ce a primit dela țeară, este fericită
de a aduce Măjestății Tale espresiunea sinceră și una-
nimă a devotamentului și a iubirii națiunii române.
     Ultimile alegeri generale au fost o nouă ocasi-
une de a se dovedi spiritul de ordine și de legali-
tate, de care este pătruns poporul român.
     Cu toată aprinderea luptei, în fața celor doue
mari cestiuni, ce nu lasă pe nimeni nepăsător, revi-
zuirea Constituțiunii și cestiunea Dunării, credința
cetățenilor în eficacitatea mijloacelor pacinice, în
progresul și în îmbunătățirile ce se pot realisa pe
calea arătată de Constituțiune, nu s’a desmințit un
singur moment.
     Națiunea, care în totdeauna dă asemenea do-
vedi de simțul său politic, precum și de seriositatea,
cu care își arată voința ori de câte ori este con-
sultată, trebue se dea convingerea, atât în întru cât
și în afară, că scie să veghieze neîncetat cu prudință
și cu patriotism, asupra destinatelor ei.
     Majestatea Ta scie câtă îngrigire a deșteptat în
țeară cestiunea Dunării, scie asemenea că în acea-
stă cestiune fiind puse în joc unele din drepturile
sale de stat independinte și interese economice de
primul ordin, națiunea n’ar pute consimți la nici
un act, care ar compromite aceste drepturi și interese.
     Linisciți în hotărîrea de a remâne statornici pe
calea apărării drepturilor ce sunt pavăza statului no-
stru, vom urma, Sire, a ne ocupa și de lucru de în-
tărire și de organisare internă
     în această lucrare, Adunarea din nou aleasă
are de îndeplinit delicata misiune de a rivisui Con-
stituțiunea, în scopul mai cu osebire de a reforma
legea electorală. 0 esperință de șepte spră-^ece ani
ne-a arătat că esercitarea dreptului electoral, astfel
cum a fost regulat prin legea dela 1866, nu cores-
punde cu starea socială de astăzi a țărei. Aduna-
rea deputaților, ținând seamă de voința mandanților
săi și fără a perde din vedere principiele, cari au
preșe^ut la constituirea Statului român, ’și va da,
Sire, toate silințele spre a găsi o soluțiune care se
asigure independența alegătorului. Această inde-
pendență în contra on-cărei presiuni putincioase,
vom căuta se o încungiurăm cu garanții puternice
si suntem încredințați că întru aceasta vom ave
tot concursul guvernului Maiestății Tale.
     Modificând legea electorală, dorința noostră este
să ridicăm de-asupra alegerilor orice bănueli de in-
gerință sau de corupțiune, și să dăm astfel repre-
sentațiunii naționale încă mai mult prestigiu și mai
multă putere de a contribui împreună cu Maiestatea
Ta la înființarea statului român și la păstrarea tu-
tor drepturilor lui.
     Să trăesci Sire!
     Se trăească Maiestatea Sa Regina!
     Să trăiască Dinastia!



Desbaterea asupra projectului de lege
pentru scoalele secundare în casa mag-
naților. *)
(Urmare.)
Ședința din 4 Maiu, 1883.
     După pertractarea unor afaceri curente urmează
la ordinea ^ilei projectul pentru scoalele medii.
     Notariul, contele ZÎChy cetesce §. 4.
     Referentul Rudnyânsky loszef: După păre-
rea comisiunei de trei cuventul „obligat" ar fi se
rămână afară și aici ca și în §. 3.
     Trefort Agoston, ministrul de culte și instruc-
țiune : Primesc modificarea.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: Es-
celența Ta Domnule President, Iluștri Magnați!
După ce a căȘut modificarea propusă de mine la
§. 3. în interesul limbilor din provincie, ceea ce o
regret mult, prevăd că nu se va primi nici modifi-
carea, ce am onoare a o propune la §. 4. Cu toate
acestea fac pe Iluștri Magnați atenți la împregiura-
rea, că de limbile din provincie mai mare lipsă au
elevii, cari se perfecționează în scoalele reale. Din
aceste considerante propun modificarea, că între
punctul c) și d) al acestui §f să se intercaleze o
nouă alinea de următoriul cuprins: cea mai întrebu-
ințată limbă din provincie, încât ea n'ar fi cea ma-
ghiară sau germană. Ordinea literilor, cari fac nu-
mărul curent, se se modifice în sensul acesta, res-
pective se se mai adauge o literă.
     Trefort Igoston, ministru de culte și instruc-
țiune: Limbile din provincie se vor primi între
obiectele estraordinare, pentru aceea din căușele, ce
le am amintit, când a fost vorba despre gimnasii,
mă rog se nu se primească propunerea. (Apro-
bare.)

      *) După pariul oficial etnografic al casei Magnaților.
                                                  Red.

     Presidentul: Nefiind propunerea spriginită, se
primesce §-ul cu omiterea cuvântului „obligat".
     Csaszka Gyorgy, episcop în Szepuș: Ași ave o
rugare cătră domnul ministru de culte și instruc-
țiune: (Se au<jim.) Este o apariție regretabilă a tim-
pului modern că cu progresul sciințelor lumesci nu
merg mână în mână cea mai însemnată dintre cuno-
scințe : progresul cunoscințelor religionare. Causa
este că în scoalele noastre medii învățământul
religiunei și al moralei este foarte redus. Așa în
primele 3 classe este redus pe săptămână la 2 oare,
în a IV. V. VI. VII. și VIII, la 1 oară. Aceasta este
un mare rău în timpul nostru, în care mintea
îmbogățesce tot mai mult comoara ce-i stă la dis-
posițione. Urmarea va fi că secuiul luminărei pe terenul
religiunei va deveni secolul neseiinței; și noi seim
bine, că cei mai renumiți scriitori, oamenii sciinței
și bărbații de stat au fost pentru Învățarea religiu-
nei. însuși Voltaire în cartea sa: Trăit dela Tole-
rance <jice că, unde este vieață de stat, trebue să
fie și învățarea religiunei. După Washington, stâl-
pul binelui comun este religiunea. După Hegel, cea
mai sigură garanță a legilor este religiunea; ear
după Labulaye religiunea este supremul factor po-
litic, și singura basă sigură a staturilor.
     Drept aceea rog pe domnul ministru de culte
și instrucțiune publică să binevoiască a ne promite că
față cu. institutele medii catolice, cari stau sub imme-
diata Dsale conducere, va ordina, ceea ce a ordinat
ministrul de culte prussian în ordinațiunea sa din
15 Octobre 1872. Conform acestei ordinațiuni în
scoalele prusiene de pre sate în primele 3 clase re-
ligia și morala se propune îu câte 3 oare pe săp-
tămână, în celelalte mai superioare câte 2 oare.
     în scoalele reale și gimnasiale din Austria re-
ligia din I. pănă în VIII, se propune în câte 2 oare
pe săptămână.
     Această rugare o adresez domnului ministru de
culte. (Aprobări.)
     Ipolyî Arnold, episcopul din Beszterczebânya:
Aflu de lipsă a spriginî această propunere.
     Trefort Agoston, ministru de culte și instruc-
țiune: Nu este propunere, ci reflectare. (Ilaritate.)
     Ipolyi Arnold: Mi ajunge și atâta. Și o spri-
ginesc pentru că la desbaterea generală eu am ac-
centuat mai tare marea decădință a propunerei re-
ligiunei, carea se reduce numai la 1 oară, pecând
religiunea este mai de lipsă pentru tineri. De oare ce
însă cred că aceasta se poate corege în planul de
învețământ, în privința căruia domnul ministru de
culte ne-a promis deja multe multe, mă aflu aplecat
a i-o recomanda binevoitoarei atențiuni.
     Trefort Agoston, ministru de culte și instrucți-
une: Consimț pe deplin cu domnul episcop de Sze-
puș. Instrucția religiei e foarte de lipsă, însă eu
n’aș cuteza se mă provoc Ia Voltaire, căci chiar
astăzi am cetit un essay din procesul lui Voltaire,
„President de Brosse", care’l înfățișează în altă co-
loare. (Ilaritate.)
     Csaszka Gyorgy: Eu i-am citat numai «jicerea
aceea. (Ilaritate.)
     Trefort Âgoston ministru de culte și instrucți-
une: La planul de învățământ nu pot primi obligă-
minte formale la nici un cas, căci mă tem că pri-
mind aici astfel de obligăminte, din alte părți vom
fi reflectat la altele, și aș fi silit să dăm asigurări
și acelora, în chipul acesta ne am dimite în face-
rea planului de învățământ, al cărui loc nu este
aici. Vă asigurez înse, după cum am mai accentuat
că dacă va fi să modific sau să înlocuesc prin al-
tul actualul plan de învățământ, voiu asculta și pre
representanți! clerului catolic și și pre celelalte con-
fesiuni, și planul voiu prelucra cu considerarea do-
rințelor lor. (Aprobare.)
     Presidentul: § 4 s’a primit.
     Notariul contele Zichy F. Lajos cetesce §§. 5
și 6, cari se primesc fără observare.
     Se cetesce §. 7
     Miron Romanul: archiepiscop și metropolit: La
acest §. propun trei modificări. Observ că cele două
dintâiu sânt mai mult stilistice, a treia are și altă
însemnătate.
     Cea dintâiu: La alinea primă în locul; Să se
îngrîgească și despre propunerea.... ca
obiect obligat și încă în atâtea oare" să
se pună: Se se îngrigească de propunerea......ca obiect
obligat și încă în atâtea oare etc.
     A doua: Ultimile cuvinte din această alineă:
„Spre scopul controlărei acesteia etc.“ să se omită cu
totul.
     A treia este următoarea: întreagă alinea a 2
să se modifice astfel: La institutele medii cu limba
de propunere nemaghiară cel puțin în clasa 7 și 8
limba maghiară și istoria literaturei ei — după natura
obiectului se se propună și în limba maghiară, și la
facerea esamenului de maturitate din acest obiect una
dintre limbele indispensabile e cea maghiară.
     Toate trei modificările sunt independente, me
rog să se decidă asupra fie-căreia din ele separat.

www.digibuc.ro

TELEGRAFUL ROMAN.

245

     Trefort Âgoston: ministru de culte și instrucți-
une: Fie cine va afla de natural, că într’un stat, în
care locuesc atâtea populațiuni ca și în Ungaria,
limba statului este limba mijlocitoare în scoală și
că prin urmare trebue să se propună în scoală.
     Aceasta așa este pretutindenea. None înse nu
ne ajunge ca se constatăm aceasta, și apoi lucrul
să rămână baltă, ci voim ca se producem și efect,
și efect vom produce, dacă limba maghiară și isto-
ria literaturei ei încă se va propune. Numai în acea,
ved garanție, dacă junimea (ha a fiatul ember) as-
cultând în 6 ani de <jlile gramatica, și va însuși
limba astfel, ca și în scoalele nemaghiare se fie în
stare a o folosi, (Ebben lâtok bizonyos garantziât
ha a flatai ember................................  .
a kik a grammatikât, melyet 6 esztendeig tanultak
vegre annyira kepesek elsajâtitani a nem magyar
ajku iskolâkban is, hogy kepesek ezen nyelvel elni)
Passagiul acesta este bine formulat astfel, și o spun
sincer, că cu mintea mea nu pot pricepe sensul mo-
dificărei Escelenției Sale. Vă rog așa dară bine-
voiți a susține tecstul original. (Aprobări: susținem.)
     Miron Romanul: Am îndrăsnit a ruga pe ilu-
ștrii magnați se binevoiască a delibera separat asu-
pra modificărilor propuse de mine, acuma mi le voiu
motiva, în speranță că voiu convinge pre Escelenția
Sa (d. ministru) despre aceea, că le-am făcut cu
cea mai bună intențiune.
     Ce privesce modificarea făcută la aiinea primă,
aceea— după cum am amintit deja, — este numai sti-
lară. Tecstul pasagiului esteurmătoriul: „Confesiu-
nile ’și stabilesc ele limba de propunere în institu-
tele medii susținute de dînsele, și încât aceasta
(adecă limba de propunere) n’ar fi cea maghiară,
sunt obligate ca afară de limba de propunere și li-
teratura ei, se se îngrigească și de propunerea limbei
și a istoriei literaturei maghiare."
     La acestea observ, că prescrisele aceste se cu-
prind deja în §§. 3 și 4 din project; este deci de
prisos a se mai repeta aceasta și aici, se poate inse
întregi, și ca se se poată întregi, recomand mo-
dificările mele, și adecă la aiinea primă cuvintele:

„Să se îngrigească și de propunerea...ca stu-
diu obligat și âncă în atâtea oare" să se omită, și
în locul lor se se pună următoarele: „Să se în-
grigească de propunerea...............ca studiu
obligat în atâtea oare."

     Abstrag dela motivarea modificărei a doua, în-
drăsnesc înse a face următoarele observări la a
treia. (Se auZim).
     Nu mai încape îndoială, că limba maghiară tre-
bue să se propună la toate gimnasiile din patrie,
și încă cu resultatul, că cine termină gimnasiul, să fie
în completa stăpânire a ei. Și eu aceasta o pretind
dela toți, cari fac pretensiuni la cultură. în privința
aceasta n’am nici o îngrigire și aprob ținta projec-
tului de lege. înse cu privire la modalitatea, prin
care să se ajungă acest scop, este puțină deosebire
între modificarea propusă de mine și între projectul
de- lege. După project în institutele cu limba de
propunere nemaghiară limba maghiară trebue pro-
pusă numai unguresce.
     Trefort Âgoston: în clasa 7 și a 8.
     Miron Romanul: Da în clasa a 7 și 8. După pă-
rerea mea limba maghiară se va învăța cu mai mult
efect, dacă se va permite, ca ea se se propună in limba
de propunere a institutului respectiv. Căci în cele
din urmă la tot cașul depinde dela energia profe-
sorului respectiv, că ce resultat va arăta. Va fi ener-
gie în profesor, el atunci va face tot posibilul, ca
să arete progres, și nu se va mărgini numai la pro-
punerea în unguresce a limbei maghiare, ci după
împregiurări va lucra cu scop, dacă se va folosi și
de limba elevilor, respective de limba de propunere
a institutului respectiv. Acestea sunt vederile mele,
și cred că astfel ajungem la scop mai ușor și mai
corect. Me rog se se primească modificarea mea.
     Trefort Âgoston; Trebue să presupunem, că cei
ce au ascultat limba maghiară în decurs de șese ani
în anul al șeptelea au ajuns la atâta, ca se fie în
stare a învăța unguresce. Dintr'altele susținetorilor
de scoale cu limba de propunere nemaghiară, respective
autorităților acestora și așa le rămâne dreptul, ca
limba maghiară să o’propună și în limba institutului
respectiv. Prin urmare modificarea este cu totul de,prisos.
     Presidentul; Ne fiind spriginite de nimenea mo-
dificările Escelenției Sale, § 7 se primesce în tecstul
original.
     Notariul Zichy f. Lajos, conte, cetesce §§. 8 și
9 din project, cari se primesc fără modificare.
     Miron Romanul: îndrăsneșc a propune la acest
§ următoarea modificare.
     Aiinea primă să se modifice astfel:
   în toate institutele p en t r u p r o p u n e r e a
religiei și a moralei lascolari de diferite
confesiuni se îngrigesce autoritatea bi-
sericească respectivă, carea va insinua
la direcția institutului persoana încre-
dințată cu acest oficiu.

     Spre motivare amintesc numai atâta, că denu-
mirea profesorilor de religie la institute și pănă acum
astfel s’a întâmplat și esperința de pănă acuma ne-a
arătat că această modalitate e suficientă pentru ajun-
gerea scopului- este de prisos a se face pendentă
aplicarea profesorilor de religie dela aprobarea mi-
nistrului.
     Recomand modificarea.
     Trefort Âgoston Chiar practica ne-a învățat că
e de lipsă: ca numitul individ să fie insinuat la mi-
nistrul și să fie și aprobat de el, căci s’au ivit ca-
șuri — nu mă voiu dimite la specialități — în cari
acceptarea individului respectiv a fost absolut im-
posibilă. Pentru aceasta mă rog să se primească
tecstul original.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: Pre
cum se vede modificarea propusă la aiinea primă
nu se va primi trebue înse să recomand atențiunei
Iluștrilor Magnați modificarea propusă la a 2 alineă
carea e următoarea;
     Aiinea a 2-a să se omită cu totul, sau la cașul
contrariu să se omită cuvintele: „morale sau“
     Sunt de credința, că confesiunile sunt mai com-
petente decât ministru a judeca că cine poate fi es-
cepționat din considerațiuni morale. Din acest punct
de vedere propun, ca din aiinea a 2-a cuvintele:
„morale sautt să se lase cu totul afără.
     Schlauch Lbrincz, episcop îu Satmar: spriginesc
și eu această modificare.
     Preidentul. Fiind spriginită modificarea, rog pre
acei domni Magnați, cari spriginesc propunerea Es-
celenției Sale domnului archiepiscop și metropolit,
să binevoiască a se ridica. (Se întâmplă.) Maiorita-
tea nu o primesce.
     Urmează §. 11.
     Notariul Zichy f. Lajos conte, cetesce §. 11.
     Notariul Rudnyânszky Josef Br. cetesce rapor-
tul comisiunei de trei.
    „3. în rândul al doilea din prima alineă a §.
11 cuvântul: „obligat" și în rândul al treilea din
a doua alineă a §. 12 cuvântul „obligat în conso-
nanță cu tecstul de pănă acum să se înlocuiască cu
„ordinariuu. (Strigări: o primim.)
     Presidentul: Se primesce tecstul propus de co-
misia de trei.
     Notariul Zichi f. LajOS conte, cetesce §. 12.
     Notariul Rudnyânszky Josef Br: După cum am
amintit mai sus, comisia de trei propune ca și aici
să rămână afară cuventul „obligat (Aprobare.)
     Presidentul. Așa dară cuvântul „obligat" și
aici se omite.
    N* tariul Zichy f. Lajos, cetesce §. 13, care se
primesce fără modificări.
     Se cetesce §. 14.
     Miron Romanul, archiepiscop și metropolit: La
§. 14 fac modificarea, ca din aiinea primă cuvintele
începătoare: contragerea classelor adecă
“ să se omită, și primele trei rânduri se primească
acest tecst:
     „Terminarea de două clase în un an
o poate permite e s c e pți o n a 1 n um ai mini-
strul de culte și instrucțiune publică la
motivata propunere a corpului profeso-
ral și a directorului suprem de scoale
respective la propunerea organelor sale
suprema inspecțiune de scoale confessio-
n al e și numai în cașul, dacă etc." celelalte
părți din alinie rămân. Spre motivare amintesc
că în cașurile provăZute de § 14 ministrul purcede
paralel cu confesiunile. Aceasta se poate norma și
pentru acest cas.
     Trefort Âgoston ministru de culte și instrucți-
une. Modificarea aceasta ar strica întreaga lege,
căci domnilor magnați, chiar pe acest teren se în-
tâmplă cele mai mari abusuri. Vă rog deci să bi-
nevoiți a susține tecstul original și a respinge mo-
dificarea propusă.
     Presidentul; Ne fiind spriginită modificarea, re-
mâne tecstul original.
     Notariul Zichy F. Lajos, conte, cetesce §. 15.
     Miron Romanul archiepiscop și metropolit: Ab-
strag dela modificarea făcută la acest §.
     Presidentul; Ne făcendu-se nici o obiecție, se
primesce tecstul. Urmează §. 16.
     Notariul ZlChy F. LajOS, cetesce §. 16, care
se primesce fără modificări.
(Va urma).



Cestiunea Dunării.
    Sub titlul de: „La Roumanie et la liberte du
Danube¹¹ a apărut la Paris (Librairie du Luxem-
bourg, XXVII-210 pag.) o nouă și interesantă lucrare
asuprai mportantei- cestiuni, care frământă de atâta
timp țeara noastră. Volumul începe prin o Intro-
ducere semnată de d. Armând Levy, și arătând cum
libertatea Dunării este o cestiune euro-
peană. Desvoltarea puterii austriaco este o cesti-
une de pofte ear’ nu o grigjă de civilisațiune, ^ice

                 www.digibuc.ro

autorul și reamintesce cuvintele lui Tayllerand:
„Centrul de gravitate al lumei nu e nici la Elba
nici la Adige: el se află colo departe, la fruntariele
Europei pe Dunăre." Ar fi periculos ca imperiul
otoman se nu dispară de cât pentru a fi înlocuit
prin dominațiunea unui alt imperiu și ar fi rușinos
ca mai multe imperii să’și împartă sfărâmăturile.
Strategicesce ca și economicesce, Dunărea are mare
însemnătate pentru Europa: ea e numai o mare cale
comercială, dară înăă și o mare linie strategică;
astfel Românii nu se simțiră asigurați contra bar-
barilor, de cât când Traian îi făcu stăpâni pe Du-
năre. Napoleon și Carol Magnul au luptat pe Du-
năre și puterea lor, cu tot geniul de care se bucurau,
fu trecătoare tocmai, pentru că nu și-au putut în-
destul asigura acest fluviu. Independența Europei
depinde dară de libertatea Dunării. Pentru a atinge
acest scop, dl Levy recomandă întărirea României
și a celorlalte tinere națiuni orientale; primul ar-
ticol al unei adevărate politici europene ar trebui
să fie: Națiuni, li b ere în basinul liber al
Dunării.
     Lucrarea se împarte apoi în cinci părți esen-
țiale : I. Genesa cestiunei Dunărei, II. Conflictul au-
stro-român. III. Conferențâ Dunărei, IV. Tractatul
din Londra, V. Epilog. Ea analisează cu deamă-
nuntul toate fasele prin care a trecut această în-
semnată cestiune și cuprinde într’altele din cele mai
importante articole, ce s’au publicat în această pri-
vință prin fiarele mari streine, precum și principa-
lele acte și documente diplomatice. Vom cita din
ultimile, cele mai însemnate: Principii în materie
de navigațiune fluvială stabilite prin actul final al
congresului din Viena (p. 4); Memorandul austriac
din 1855 (p. 8); Tractatul din Paris, 1856 (p. 18);
Memoriul rus din 1858 (p. 20); tractatul din Lon-
dra 1871 fp. 28); tractatul din Berlin, 1878 (p. 30);
nota guvernului român publicată de dl Callimaki-
Catargi 1880 (p. 55); Memoriul guvernului român
dela 31 Decemvre 1882 (p. 62); proposițiunea Bar-
rere și proposițiunea română (p. 67); instrucțiunile
adresate dlui loan Ghica la 18 Ianuarie 1883 (p. 109);
Protocoalele și tractatul din Londra, 1883 (p. 146
—177) și Anexa cuprinzând regulamentul de navi-
gațiune adoptat de conferențâ (177—184).
     Vom estrage următoarele, prin care sfârșesoe
Epilogul: „România are sentimentul profund că as-
tă^i, ca și acum trei-Zeci de ani, ea apără causa
generală a Europei odată cu a sa proprie. Ea are
încredere că de astă dată iarăși apelul seu va fi în
fine ascultat. Există imcompatibilitate absolută în-
tre libera navigațiune a Dunărei și concesiunea unei
părți privilegiate Austro-Ungariei. Aceasta nu poate
figura în comisiunea de supraveghiere a navigațio-
nei Dunărei sub un titlu diferit de al celorlalte
mari Puteri, de cât numai dacă se presintă ca țăr-
mureană a Dunării de mijloc, dară atunci ar trebui
ca supravegherea se îmbrățișeze (după aceasta um-
bla în 1859) fluviul întreg dela isvor pănă la mare.
România și celelalte state ale Dunării de jos nu sunt
mai puțin interesate la libertatea de navigațiune în
susul Porților-de-fer, decât sunt interesate Austro-
Ungaria și celelalte state ale Dunărei mijlocie și
superioare la navigațiunea din josul Porților-de-fer„.
     După cum se poate vede din această repede
analisă, opera ce ne ocupă e cea mai completă din
câte s’au publicat pănă acum în cestiunea Dunărei,
și cuprinde o compilațiune foarte interesantă de do-
cumente importante. De aceea o recomândăm cu
tot dinadinsul cetitorilor noștri.          „Rom.“



Varietăți.
    * (Convocare) Conform §. 26 din Statutele
Reuniunei învățătorilor dela scoalele gr. or. române
din districtul Sibiiului, cum și a §. 4 din Regula-
ment, subsemnatul comitet al despărțământului Să-
liște învită prin aceasta pre toți membrii Reuniunei
cum și pre toți P. T. domnii cari se interesează de
causa învățământului, la adunarea generală a des-
părțământului, care se va ține în edificiul scoalei
din Săliște, Luni în 6/18 luniu a. c. la 10 oare a.
m. cu următoarea:
Programă.
     1.      Cuvânt de deschidere de președ. desp. N. Ivan.
     2.      „Odă statuei lui Mihaiu Viteazul" poesie de Vasilie
     Alecsandri, declamată de M. Frății ă înv. în Galeș.
     3.      „între piatra Detunata" chor de bărbați de G. Dima,
     4.      „Misiunea inteligenței române față cu poporul", trac-
     tat de D. Chir ca înveț. în Săliște.
     5.      „Steaua României" de Vasilie Alecsandri, cântată
     de elevii scoalei de repetiție din Galeș.
     6.      „Educațiunea în scoală și familie" de Vasile losof
     înv. în Tilișca.
     7.      „Păstoriei", poesie, cântată de elevii scoalei din
     Seliște.
     8.      „Biserica risipită" legendă de Vasilie Alecsandri, de-
     clamată de N. Borza înveț. în Săliște.

     9. „Bucurii nevinovate", chor de bărbați de G. Dima.
     Săliște în 27 Maiu 1883.               Comitetul.
    După masa comună escursiune în „Bercul roșu" și pe-
trecere cu danț.
     Oferte în bani sau cărți în favorul fondului și
bibliotecei Reuniunei se primesc cu mare mulță-
mită.
     * A seară musica regimentului 82 Br. Schonfeld
la retragere (Zapfenstreich) a esecutat o piesă înain-
tea reședinței archiepiscopesci.
     * Un nepot al reposatului archiepiscop și me-
tropolit Andreiu Baron de Șaguna, domnul Con-
stantin Șaguna, capitan în armata României, se
află de eri în mijlocul nostru. Domnia sa dimpre-
ună cu soția vine dela Viena, și voiesce să cerceteze
mormântul unchiului său și în semn de pietate se
depună o cunună de flori. Va petrece aici pănă
Luni, când se va reîntoarce la postul său.
     * (Vulcan în Prahova.) Un fenomen nemai
pomenit este ivirea unui Vulcan în poale de munți.
     Se săpa, se spune, la moșia dlui George Can-
tacuzino Valea-Lungă din județul Prahova, un puț
de păcură, care se botezase Suspiro, când de odată
se produse o ecsplosiune in forma unui vulcan.
     Toate legăturele s’au sfărâmat, acoperișul tur-
nului s’a distrus, și în timp de țlece oare s’a asvâr-
lit în aer necontenit piatră, nisip, țițeiu, pănă la 250
metri înălțime.
     Pe valea lui Dan formase o gârlă liquidul, care
a curs rupând stăvilarele rădicate.
      După intervenirea agenților autorității spre a
se combate efectele desastrului și incetând deocam-
dată erupțiunea, s’au pufut reașeza legăturile pu-
țului.
      Nu ni se spune însă un lucru: dacă din oa-
menii, cari lucrau s’a periclitat sau s’a perdut vre-
unul.
      Fenomenul este destul de ciudat, fiind că e unic
în felul său; nicăiri unde se fac asemenea esploatări
nu s’a semnalat vre-odată.
      * (Coroana imperială a Rusiei.) Marea
coroană imperială, cu care țarul Alecsandru III s’a
încoronat la Moscva, și care se țlice că este cel
mai frumos giuvaer de felul acesta, este opera unui
Geneves, numit Pauzie, care a trăit în timpul îm-
părătesei Caterina II.
      împărăteasa Caterina, îndată după venirea sa
la tron, trimise se caute pe Pauzie, îi dete o mul-

țime de petri prețioase, diamante și mărgăritare, și
îi ordonă se-i faca o coroană, care se fie o minune
de gust și de bogăție.
     Pauzie, născut în Geneva în 1716, sosise cu
tatăl său în Rusia. Acești doi oameni demni, dar
săraci, merseră pe jos la Hamburg, unde se îmbar-
cară pentru St.-Petersburg. De aci urmară, tot pe
jos calea spre Moscva, unde un frate al tatălui seu
se stabilise ca hirurg. Dar acesta era asemenea
sărac, și după multe călătorii fără nici un resultat,
tinerul Pauzie sosi la St.-Persburg, unde tatăl seu
îl așe<jâ pentru șepte ani ca ucenic la giuvaergiul
curții, Gravereau.
     Pauzie a lăsat memorii, a căror traducere rusă
a fost publicată în „Roustaia starina". El descrie
într’un mod interesant ceea, ce s’a petrecut la curte
din timpul Anei loanowna pănă la Caterina II. Pe-
tru III îl onora în special cu încrederea sa și îi
acordă gradul de brigadier.
     După invitația espresă a Caterinei II, Pauzie
asistă la încoronarea ei și fu domiciliat la Kremlin.
Câștigând într’un mod onorabil o frumoasă avere,
se întoarse, în 1764, în Elveția, unde muri în De-
cemvre 1779.
     * (Orașul Hanoi.) Orașul Hanoi, în vecină-
tatea căruia Francezii încercară desastrul militar,
pe care ni l’au semnalat depeșele, era deja capitala
regatului „Tonkinului", sub dinastia Le Bienilor,
care a că^ut de mai mult timp. Această dinastie
nu este stinsă; ea numără încă în Tokin mulți par-
tisani, cari sufer foarte mult de a vede patria lor
supusă guvernului din Hue.
     De când Tokinul a fost unit cu imperiul Annam
a cărui capitală este Hue. Hanoi numai este de
cât o capitală de provincie, dar este unul din ora-
șele cele mai însemnate ale imperiului. Poporațiu-
nea este considerabilă. Ea pare a atinge suma de
100,000 locuitori. Acesta este orașul care, după
călătorii bine înformați, inventează stofele noi, im-
primă cărțile ce apar, impune modele și gusturile
sale: este oare cum Parisul imperiului annamit.’
     Nici unul din orașele indigene nu’l egalează.
Stradele sunt regulate și curat întreținute. Este
și reședința unui fel de Universitate, unde aspiran-
ții la gradele literare vin în fie care an la începu-
tul iernei în timp de 20 de țlile. La acest moment
orașul presentă o mare animațiune. Numerul aspi-
ranților este în totdeauna de aproape trei sute. Fie-
care este însoțit cel puțin de doi servitori, și se
pare că studenții annamiți nu sunt mai puțin sgo-

motoși decât confrații lor din Europa. Ei fac în
Hanoi un sgomot infernal.
     Hanoi este apărat de o citadelă construită’â la
Vauban, în cei dintâiu ani ai acestui secol, după
planurile oficerilor francezi intrați in serviciul Anna
mului, și mai cu seamă al colonelului Olivier.
     Această citadelă formează un imens careu, cu
zidurile de cărămidă și de marmoră, înconjurată de
șanțuri mari și nisce porți monumentale. Această
citadelă este singură, un oraș tare situat la vest de
orașul comercial. Este reședința lui Fong-Doc sau
guvernorul celor două provincii Hanoi și Nin-Binh,
în ea se află tesaurul, închisorile, tribunalul, deo-
sebitele servicii publice și palatul „spiritului rege-
lui „ unde locuia Riviăre, căpitanul vasului.
     Situația geografică a orașului Hanoi îi asigură
un viitor politic și comercial. Fluviul-Roșu e navi-
gabil pănă la acest oraș și este una din căile de
comunicațiune cele mai scurte între provinciile sud-
vestului Chinei și Europa. Hanoi se află în acelaș
timp pe marea cale, care merge dela Hue în China.
     Această înlesnire de comunicațiune, mișcarea
comerciului al cărei centru este Hanoi și care nu
poate decât se se desvolteze, fac din acest oraș cheia
Tokinului, punctul a cărui ocupațiune și siguranță
sunt cele mai însemnate.


Bursa de Viena și Pesta.
Din 7 Iunie n. 1883.
Viena B-pesta
Renta de aur ung. de 6°/₀..............'  . . . 120.40      120.40
Renta de aur ung. de 4“/₀.......................... 88.95  88.90
Renta ung. de hârtie............................... 87.15  87.25
împrumutul drumurilor de  fer ung................ 137.75  137.50
I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer
  oriental ung..................................... 91.65    91.50
II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de
fer orient ung.................................112.75       112.75
Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer
  orient, ung.................................... 98 80      98.50
Obligațiuni ung. de rescumpSrarea pământului  . . • 99.75  100.—
Obligațiuni ung. cu elausulă de sorțire........ 98.70      98.50
Obligațiuni urbariale temeșiane de............. 99.26       99.—
Obligațiuni urb. temeț. cuasulă sorțire........ 97.70       98.—
Obligațiuni urbariale transilvane............... 99.—      98.75
Obligațiuni urbariale croato-slavoniee . . . .» . .  99.—  98.75
Obligațiuni ung. de răscumpărarea Șecimei de vin  . 97-40  97.50
Sorți de stat dela 1860 ....................... 134 50    134.60
Sorți unguresci cu premii......................... 114.75 114.50
Sorți de regularea Tisei.......................... 109.80 109.75
Acțiuni de bancă  austro-ung................... 838.—      833.—
Acțiuni de bancă de credit ung................. 295.50    296.50
Acțiuni de credit austr..........................  297.80 298.80
Datorie de stat austriacă în hârtie...............78 40     78..35
Datorie de stat austr. în argint............... 79.—        98.80
Renta de aur austriacă...........................   98.85   78.75
Scrisuri fonciari ale institutului- ₙAlbina“............. 100.30
London (pe polița de trei luni)................ 119 90      120.—
Argint •.......................................—.—          —.—
Galbin . .    ................................. 5.67        5.66
Napoleon....................................... S.Oi'/a
00 maree nemțesc! ...........                     58.45     58.50

Nr. 47.                 [421] 3-3
CONCURS.
     Pentru ocuparea stațiunei a treia
de paroch clasa I. devenită vacantă
în parochia dela biserica română ort.
răs. cu hramul S. Nicolae din preur-
biul Brașovului, se escrie ccncurs cu
termin de 30 d e ^il e de la prima
publicare a acestui concurs.
Emolumentele sunt:
    1.     Salar anual fics din cassa bi-
sericei 600 fl. v. a.
    2.     Relut de cuartir din cassa bi-
sericei anual 150 fl. v. a
    3.     Venitele stolari anual circa
450 fl. v. a.
    4.     Drept de pensiune după sta-
tutele esistente.
     Nota. în anul dintâiu al funcțiu-
nei sale are parochul ales a se con-
forma §-lui 8, din regulamentul con-
gresual pentru parochii din 1878.
     Concurenții la acest post de pa-
roch au se producă următoarele do-
cumente :
    a)     Că sunt români de religia gr.
orientală.
    b)          Că au purtare morolă bună
     cj Că au absolvat gimoasiul și au
depus esamenul de maturitate.
    d)     Că au absolvat cursul teologic
la un institut teologic român gr. or.
    e)     Că au depus esamenul de cua-
lificațiune preoțească.
     Parochul ales este obligat a se
conforma regulamentelor, instrucțiu-
nilor și datinilor dela această biserică
după disposițiunile comitetului paro-
chial.
     Concurenții sunt obligați pănă la
finirea terminului de concurs a se pre-
senta în biserică, a cânta și a tine o
predică de probă.

     Suplicele de concurs sunt a se
așterne la Domnul protopresbiter lo-
cal losif Barac.
în conțelegere cu dnul protopresbiter.
     Brașov, 15 Maiu 1883.
               Comitetul parochia!:
           David Almășanu m. p.,
președinte.

Minunile industriei.
Numai 4 fl.
un orologiu-pendulă cu sunătoare, care sună oarele și jumătățile de oară,
prevăzut cu patentă c. r.
în cadre de lemn de nuc, lucit, foarte fin, canelat, cu pendulă și ponduri de bronz. Afară de superioritățile
aceste orologiul acesta mai are însușirea neresplătită, că în întunerecnl nopții
Tabla de cifre provă4ntă cu patentă c. r.
     luminează într’o lumină foarte frumoasă violetă fermecătoare și pentru puterea intensivă a luminei
                               se garantează 10 ani
sute și eară sute de mușterii, cari au ve^ut și cumpărat un astfeliu de orologiu, au remas uimiți de
eftinătatea necredibilă și până acum ne mai pomenită.
     Ne ținem de datorința, a atrage atențiunea cetitorilor, ca de când esistă oroloage, n’au mai fost ase-
menea, practice și așa de totului tot eftine — și poate, ca nici într’o sută de ani nu vor mai fi.
Avis.
     Oroloagele anUnciate de mine 1 4 fl. poartă pe tabla de cifre inscripțiunea „Patent" cu litere de aur.
     Oroloagele anunciate de alte firme ă 2 fl. 20 Cr. sânt gunoiu ordinar, la cererea coiva le vând cn
I fl. 50 cr.
     Nu de mai puțină considerațiune sânt prețurile ee "Urmează a oroloagelor de buzunar, a căror eftină-
tate te pune în uimire.
3834 oroloage de buzunar-cilinder
din cel mai fin aur francez, regulate pe minută, mai nainte ă 14 fl., acum numai 4 fl. 95 CP. — Orologiu
foarte elegant. Garanție pentru mers regulat pe 5 ani.
2325 Oroloage - Ancher
cu 15 Rubine de cele mai veritabile, cu brâncă escelentă de secunie, mai nainte ă 21 fl. acum numai 7 fl.
Capacele sânt gravate din Nichel - Argint foarte fin din Aur. Garanție pe 5 ani.
3650 Oroloage ■ Remontoir
din dublă de aur veritabil, se întoarce la mănunchiu fără chee, cu aparat de Nichel cu foarte fin regulat,
orologiul recunoscut ca cel mai bun și mai eftin din lume, mai nainte ă 24 fl., acum numai 8 fl. 50 cr.
1400 oroloage veritabile Remontoir
din argint veritabil de 13 loți se întoarce fără cheie, brâncile se îndreaptă și cu un aparat de Nickel privi-
legiat fin, merge pe secundă, cu un preț de necrezut, într adever eftin, de nu s'a mai pomenit, mai nainte
â 35 fl., acum numai 14 fl.
și pe lângă prețul neînsemnat, ași pută țlice proverbial neînsemnat dă pe lângă un orologiu de buzunar un
lanț de aur duplu gratuit
     Comande poștale, precum și telegrafice, cari se efectuesc pe lângă posticipațiune și trimitere anticipătivă
a sumei sânt a se adresa la
f. schapira, EanBt-Ptat-Penâel-ta^^^ [«733-3
WIEN, U, Schiffamtsgasse. 20.


    Anunciu.

   Subscrisul căută o condițiune de s o d a 1
(calfă) de neguțător, ferărie sau băcănie.
A se adresa la   [424] 1—1
Emilie Vespremi în DISNĂEU.
••••••••••••••MM

Nr. 79                 [422] 3—3
CONCURS.
     în urma decisiunei și a sentinței
Prea Venerabilului Consistoriu Ar-
chidiecesan ddto. 10 Martie a. c. Nr.
434. B. se escrie al 2-lea concurs pen-
tru vacanta stațiune preoțească din Si-
bot (Alkenyer) de clasa a II-a cu ter-
min de 30 de (Iile dela întâia
publicare în jurnalul „Telegr. Roman".
Emolumentele sunt următoare:
     1.     Pământ arătoriu „porțiune ca-
nonică" de 15 jngere clasa I și II.
     2.          Din cassa alodială 200 fl. anual.
     3.     Dela 280 case câte una <jli de
lucru.
     4.          Stola îndatinată.
     Doritorii de a ocupa această sta-
țiune preoțească sunt poftiți ași as-
cerne cererile lor în sensul statutului
organic și al regulamentului pentru pa-
rochii din 1878 la subscrisul în ter-
minul sus indicat.
     Oreștie, 16 Maiu, 1883.
în conțelegere cu comitetul parochial.
Nicolau Popoviciu m. p.,
protopresbiter.

Publicațiune.
     Din partea subscrisului comitet paro-
chial prin aceasta se aduce la cunoscință
precum că zidirea bisericei greco-orient. din
Petrilla, comitatul Unedoarei, cercul Jiu,
a cărui preț de strigare, afară -de lemnele
necesarie, e 11,300 fl. 74 cr. v. a. — în
26 Iunie 1883 st. n. pe lângă licitare
verbală și oferte închise se va ține licita-
țiune publică în comuna Petrila.
     Ceea ce se aduce cu aceea observare
la cunoșcință că licitanții condițiunile de
licitațiune și planul de zidire le pot vedă
în terminul acesta ori și când în cancelaria
notariatului cercual din Petrilla.
     Petrilla în 25 Maiu 1883.
[419] 3-3 Comitetul parochial gr. or.

Redactor răspunde tor Nicolau Cr (Stea,

                                                                               Editura și tipariul tipografiei archidiecesane.

www.digibuc.ro