.. ■ * Anul XXXI Nr. 58. Sibiiu,, Sâmbătă 21 Maiu (2 Iunie) 1883. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Psntrn Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlnnea „Telegrafului Român¹*, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se retușa. — Articulii nepnblicați nu se Înapoiati. IN8ERTIUNILE Pentra odată 7 ar., — de două ori 12 ar., — de trei ori 16 ar. rflndnl an litere gurmand — ți timbra de 30 ar. pentra fie-oare publicare. Nr. 2110 Scol. Cerculariu cătră toate oflciele protopresbiterali din ar- chidiecesă ca inspectorate tractuali de scoale. Terminul pentru depunerea esamenelor de cua- lificațiune învățătoresci se defige în anul acesta pe 30 Imiu și filele următoare st. v. Cererile pentru admitere sunt a se așterne prin concernintele oficii protopresbiterale și au se între aici pănă Ia 14 luniu, fiind instruite în sensul §-lui 3. al regulamentului sinodal din 1873 cu atestate de botez, de moralitate, de studiile făcute și despre pracsă învățătorească (servițiu) de cel puțin un an. Pre lângă aceste fie-care aspirant are a aclude ce- rerei de admitere o scurtă descriere a vieții sale compusă și scrisă de el însuși, din care se fie evidente fasele mai însemnate ale vieții sale; în special dacă în- tre terminarea antestudiilor și intrarea în preparandiă, sau între absolvarea preparandiei și intrarea în ser- vițiu activ învățătoresc a trecut unul sau mai mulți ani: unde și cum a petrecut aspirantul acest timp? dacă în decursul servițiului activ s’a întâmplat vre-o întrerumpere sau strămutare în altă comună, din ce causă a urmat aceasta? unde și cum a petrecut timpul intercalat? Dacă aspirantul aparține arma- tei, e de a se arăta: în ce an s’a asentat, în care regiment sau batalion de milițiani (honved) e înro- lat și în ce charge (rang); când și cât timp a fost în servițiu activ militar? Aceasta descriere a vie- ței protopresbiterul are a o censura ținând cu deo- sebire în vedere prescriptele §-Jui 4 din mai susci- tatul regulament; ear la cașul, dacă față cu aspi- rantul ar ave loc vre-una din escepțiunile acolo în- șirate, va notifica aceasta consistoriului; la din contră va provede actul numai cu visa sa. în special se înseamnă, că cererei de admitere la depunerea esamenului e de a se aclude tacsa de 10 fl. prescrisă în §. 125 al statutului organic, even- tual a se documenta cu acte demne de credință ab- soluta sărăcie a suplicantelei. Fără de aceste nu se va mai admite nimeni la depunerea esamenului (§. 3 regul. cit.) Ce privesce materialul pentru esamenul de cua- lificațiune se înseamnă, că partea teoretică va cuprinde toate objectele prescrise și obligate pentru scoalele populare elementari, subînțelegându-se și limba ma- ghiară. Partea practică se va estindâ asupra me- todicei din diferitele objecte de învățământ și asu- pra agendelor administrative, ce are a le provede invețătoriul la școala populară în sensul prescripte- lor normativului școlar din 1882 (matricule școlare, cataloage, lista de absenții, rapoarte ș. a.). Se înseamnă și cu această ocasiune spre strictă conformare a tuturor, pe cari îi privesce, că învă- țători fără de esamen de cualificațiune (învățătoresc) nu se pot admite la none alegeri. Aceia, cari ca atari ocupă posturi învețătoresci, dacă dela prima lor aplicare au trecut doi (sau mai mulți) ani, sunt datori sub urmarea delăturărei din funcțiune a de- pune prescrisul esamen, eventual a legitima împede- carea prin acte demne de credință. Conform acestora tit. Dta pre lângă intimarea unui esemplariu al acestui cerculariu vei îndruma în special pe fie-care învețătoriu fără de esamen de cualificațiune din acel tract să se supună negreșit în anul acesta esamenului, prescris de legile din vigoare, ear despre aceia, cari din ori ce causă nu se vor conforma, vei relaționa aici pănă la 15 August a. c. arătând și causa eventualei împedecări. Din ședința consistoriului archidiecesan, ținută în Sibiiu, la 17 Maiu, 1883. Miron Romanul m. p., archiepiscop. Revista politică. Șibiiu, în 20 Maiu Eveniment mai remarcabil ni s’ar păre, înlă- untrul monarchiei, lupta electorală din Gal iți a. La ordinea idilei sunt acolo alegerile la dieta pro- vincială. Sunt mai multe momente, care ar îndemna pe ori cine la credința că poporațiunile de a acolo, polonii și rutenii, vor da la o parte toate diferen- țele din trecut și vor alege frățesce pentru scopul care privesce de o potrivă pe unii și pe alții, bi- nele patriei. Polonii însă sunt ca și ma- ghiarii noștri. Trăesc numai pentru ei și pretind ca și ceealaltă lume întreagă earăși să trăiască tot numeai pentru ei. Guvernul lui Taaffe, de altă parte, sau este impotent, sau nu este sincer față cu naționa- litățile....; pentru că rutenii sunt în Galiția striviți la părete ca și românii din Ungaria și Transilvania. Dieta galițiană va fi mai fără ruteni sau dacă vor urma rutenii politica de abstinență, va fi fără ruteni. Prin aceasta însă cele trei milioane de ruteni nu se șterg de pe lume și nici dragostea între cele doue naționalități nu va cresce. Din contră ve leitățile șovinistice a le polonilor, care pe lângă apăsarea rutenilor, se mai ocupă și cu ideea de a restaura Polonia, pot deveni fatale pentru pacea mo- narchiei. Frșncezii ocupați în Africa (Madagascar) și în Asia (Annam) e probabil că se vor încăiera și cu China, dacă nu și cu Englitera. în parocsismul ace- sta, nu e mirare, dacă se află fantasti, cari văd o împărțire, de și nu de tot. eventuală a Franciei între Italia, Spania, Belgiu, Englitera, Elveția și Germania. „Figaro" din Paris spune că Bismarck are deja planul de împărțire gata. Festivitățile încoronărei din Petersburg au tre- buit să se întrerupă. în masele poporului adunat s’au arătat tumulte de un caracter foarte serios. Cerchezi și infanterie au trebuit se întrevină spre a face linisce. Desbaterea asupra projectului de lege pen- tru scoalele secundare în casa magnaților. (Urmare.) Baronul Emil Pongracz: Nu curând se va prezenta earăși în casa aceasta spre desbatere un project de lege atât de interesant și de însemnat, precum e cel de față, care tractează „despre scoalele medii și de- pre cualificațiunea profesorilor din scoalele acestea". Asupra acestui obiect s’a vorbit material de ajuns pen- tru o bibliotecă întreagă. Desbateri interesante asu- pra acestui object au făcut rotunda în 4iareIe din patrie și străinătate. E cu greu a se mai țlice ceva nou asupra lui. (Să auțlim!) Nu mă măgulesc a spune ceva nou. Vorbirea mea o voiu motiva cu însemnătatea obiectului. După părerea mea i de dorit, ba chiar necesar ca se se accentueze scopul projectului acestuia cât de des și din cât de multe părți. E necesar să prote- stăm contra acuselor nejuste, cari s’au ridicat în le- gătură cu acest project, nu numai asupra guvernu- lui, ci asupra națiunei maghiare întregi. (Se auțlim). E constatat, că organisațiunea scoalelor medii e una din întrebările mai urgente, cari așteaptă a fi deslegate pe terenul învățământului. In scoalele me- dii domnesce disordine atât în privința conducerei, administrațiunei, planului de învățământ și a limbei de propunere, cât și în privința cualificațiunei pute- rilor didactice. Disordinea aceasta stă în oposiție cu interesele cele mai vitale ale statului și nu face nici decât onoare referințelor noastre culturale. Scoalele secundare, pe cari le frecuentează 38,000 școlari, formează în patria noastră un factor cultu- ral însemnat. Din acestea ese masa inteliginței, care FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). „Piemontezul răutăcios a născocit o infamie mare spre a s'e resbuna. El răsturnă într’adins două sau trei piese slabe, din etagiul său, și făcea mare sfară spre a chema polițiștii, cari circulau printre lume. După ce a reușit a atrage poliția, el a pre- tins, că eu am ațițat populația în contra lui, că el fu impins, spre marele detriment a marfei sale fra- gile, că el este om de omenie, care-și plătește pa- tentul seu, și este bine cunoscut în țeară, pre când eu, nu simt decât un vagabund fără mijloace și poate și ceva mai mult, cine scie; poate sunt chiar hidosul ucigaș al cardinalului. în modul acesta se istorisea deja evenimentul întâmplat în Neapole, și eu fui recomandat astfel atenției publice și âgen- ților poliției. Poporul țină cu mine; mulți afirmau nevinovăția mea și a lor proprie. Nimenea n’a răs- turnat, | ba nici n’a atins stalagiul Piemontezului. Grupa din giurul meu, resistă gardelor și se des- chise, spre a mă lăsa să fug. „Dară între oamenii cei bravi, erau și ticăloși sau poltroni, cari au arătat cu degetul după mine, fără a țlice un cuvânt în momentul, când am dat repede în o stradă mică și strimtă. Polițiștii mă urmăreau; era ceva distanță între mine și persecu- torii mei, dară eu nu cunosceam localitatea, și în loc de a scăpa la câmp, am dat în altă piață mică, în mijlocul căreia o baracă de marionete cuprindea atenția unui public numeros. Abea me eram furișat în mulțime, și am și zărit polițiștii, căutând în toate părțile, cu priviri scrutătoare. Eu mă făcusem cât puteam de mic și’mi dam aerul, de mare interes, pentru aventurile lui Policinello, ca se nu atrag aten- ția vecinilor mei. De odată îmi veni o idee minunată. Cunoscând bine pericolul, în care aflam, eu m’am înbulzit tot mai înainte prin mulțimea compactă și trândavă, care și polițiștii se sileau a o străbate. Ajuns așa pănă la baracă, mă plec tot mai mult, deodată me furișez sub acoperișul de pânză, ca o vulpe într’o gaură, și mă aflu sgărcit, între picioa- rele „operantelui" sau „recitantelui" adecă a omu- lui, care face marionetele se se misce și se vor- bească. „— Scii, domnule Goefle, ce este un teatru de marionete ? — Cum să nu? Am vățlut deunăzi în Stock- holm teatrul lui Cristian Waldo. — L’ai vățlut... pe din afară? — Da; însă îmi pot închipui și interiorul, deși mi s’a părut foarte complicat. — Acela este un teatru pentru doi operanți sau patru mâni, adecă patru persoane pe scenă: el permite personal destul de număros de burattini. — Ce însemnează burattini? — Este o marionetă clasică, primitivă și din cele mai bune. Dară nu este fantoccio *) din toate piesele, acățată cu ață de tăvan, care merge fără a atinge pământul și face o larmă ridiculă și nepo- trivită. Firea aceasta mai cu minte și mai completă a marionetei articulate, stă în legătură cu perfecțio- narea mecanicei și o face aptă a imita gestele în destul de adevărat îndestul de grațios și pozele: firește, a imita complet natura, nu se poate, cu ori și ce mijloace perfecționate: însă, cercetând chestia, eu m’am întrebat, care este scopul unui teatru de automați, și ce folos poate trage arta din tr’ânsul. întru cât faci automații mai mari și mai semeni oa- menilor, cu atâta mai mult este jocul acestor ac- tori falși, ceva trist și chiar ceva înfricoșat. Nu creții și Dta așa ? — De sigur; însă aceasta este o abatere ce mă interesează mai puțin decât continuarea istoriei Dtale, — Pardon, pardon domnule Goefle abaterea acea- sta este de lipsă. Eu ating o fază destul de bisară a *) păpușa N. trad. www.digibuc.ro 232 TELEGRAFUL ROMAN. în urma culturei și posiției sale sociale e chemată a esercita asupra afacerilor statului și ale națiunei o influență deci'Zetoare. Interesele vitale ale statu- lui cer dela inteligența țerei cultură corespunzătoare recerințelor timpului și spirit patriotic. (Așa e!) Statul deci n’are numai dreptul, ci chiar și datorința: de ași asigura ținta aceasta. (Așae! Oare corespund scoalele noastre medii scopu- lui acestuia și recerințelor acestora ? Voind a fi sin- ceri trebue se răspundem, că „nu corespundRa- portul de motivare ministerial ne dovedesce că se află gimnasii cu 6 clase cu 3—4 profesori, apoi cu patru clase cu 1—2 profesori ordinari. Sunt gim- nasii fără vre-un profesor diplomat, altele earăși cu localități și împărțiri sub toată critica. Acestea sunt asilurile nesciinței și ale relei discipline. Și totuși au drept, de a estrada testimonii valide! Intre cei 2424 profesori se află de aceia, cari n’au diplomă; dintre aceștia sunt aplicați 807, astfel partea cea mai mare, la scoalele confesionale. Avem scoale, la cari aleargă școlarii din Țoate părțile cu gloată, spre depunerea esamenului de maturitate. Fie-care scie, că acolo se capătă testimoniile de ma- turitate eftin. în modul acesta se inundă societatea cu indiviZi, cu formalitățile culturale, dar cu pregă- tire foarte primitivă. în modul abesta cresce pe Z* ce merge proletariatul intelectual și numărul esistin- țelor problematice. Prin aceasta se provoacă o calamitate socială împreunată cu mari scăderi pentru viața noastră politică. Avem, durere, și scoale de acelea, în cari se cresce tinerimea într’o direcțiune ostilă statului (adevărat!). Limba maghiară se escomunica în patrie asemenea unei limbi barbare. Școlarii se nutresc cu veninul grandoma- niei naționalistice în loc de a se inspiră de iubirea cătră patrie (ilaritate). Se cresc cetățeni pentru statele stră ine, cari vor a se ridica a contul Ungariei. E bine oare statul să stea față cu astfel de întâmplări cu mânile în sîn ? Statul, după starea de aZi, ce domnesce pe te- renul învățământului, nu-’și poate validita influența sa îndreptățită asupra scoalelor medii. Starea acea- sta nu se mai poate suferi și e de lipsă deci, a se primi projectul de față. (Aprobare.) Sunt scoale, în cari se pune foarte puțin pond pe învățământul moral și religios. Aceasta se pri- mesce ca object secundar. De altă parte se pro- pagă ipotese filosofice de un preț dubios, precum și principii materialistice și sceptice și teorii nedemon- strate de pe terenul sciințelor naturale. Adevărurile eterne nu se tem de progresul sci- inței. (Așa e!) și nu contraZic cu aceasta. Sciință aceea însă, care stă în oposițiune cu religiunea, nu propagă adevărul. Nimenea n’a fost în stare pănă acum ași însuși cultura fără de religiositate, căci religiunea și religiositatea formează basa sciinței. N’a esistat nici când ordine socială fără moralitate și nici va esistă! (Adevărat!) Sunt adevărate cuvin- tele poetului german: „Sigura basă a unei țări e moralitatea, dispărând aceasta decade Roma chiar și se pleacă în jugul sclăviei." (Aprobare.) Cunosc tineri moderni de 17—18 ani, cari n’au cetit nici când învățătura morală. In logică și în matematică încă sunt foarte slabi — cu acestea nu se prea înburcă de altcum generațiunea nouă — (Ilaritate). Din potrivă ei cunosc piesele teatrale franceze pline de frivolități și sciu de rost infalibi- esistenței mele și am să-ți demonstrez superioritatea lui Burattino; aceasta representație elementară a ar- tistului comic nu este — o se ți-o probez — nici mașina, nici marotă, nici păpușă; este o ființă. — A! în adevăr, o ființă? Zise dl Goefle uitân- du-se cu uimire la convorbitorul său și întrebându- se, dacă acesta nu sufere doară de un acces de ne- bunie. — Da, o ființă! Eu o susțin, replică Cristiano cu foc; cu atâta mai mult este o ființă, încât tru- pul său mi esistă; Burattino n’are nici resoare nici ațe, nici virteje: el este un cap și nimic mai mult; un cap espresiv, inteligent, în care . . . stăi! Cristiano se duse sub trepte și deschise o ladă, din care scoase o figură mică de lemn, garnisată cu petece, și o aruncă de pământ, o ridică, o făcu să sară în aer și o prinse iarăși a mână. — Ei, Z’⁸® el, eacă; Dta veZi un petec o bandă, ce ți se pare aproape în patru colțuri. Dară veZi cum se introduce mâna mea în micul acest sac de piele, cum pătrunde indicele meu în capul acesta gol, cum umple degetul meu cel mare și cel mijlo- ciu părechea aceasta de mâneci și dirigează micile aceste mâni de lemn, ce ți se par scurte, informe, nici deschise, nici închise și aceasta cu scopul de a as- cunde privire; inerția lor. Acuma să luăm distanța potrivită cu mărimea micei ființe. ȘeZi acolo și pri- vește. (Va urma.) lele dogme ale lui Haeckel și Darwin. Cărțile cari tractează despre astfel de dogme, le primesc dela profesorii lor. în zadar se propagă cu atâta sirguință înțelepciunea aceasta, căci a avă de stră- bun o maimuță, onoarea aceasta nu și o doresce fie- care! Cui i place confesiunea aceasta primească-o, nu voiu a strica gustul nimerui. (Ilaritate). La o atare educațiune și sciință se potrivesce Zicala ve- chie romană: „Qui proficit in litteris et deficit in mo- ribus, plus deficit quam proficit“ (Așa e!) Cu projectul acesta de lege își continuă guver- nul opera cea mare de reformă, începută înainte cu un deceniu cu organisațiunea basei și a stratului de jos al învățământului. (Așa e!) Cu projectul acesta și-a împlinit datorința față cu naționalitățile. Naționalitățile, precum se scie, insistă de câți-va ani încoace să le dăm ocasiune spre a învăța din fun- dament limba maghiară. Din toate părțile resună dorința spre învățarea limbei legale a statului. Oca- siunea e dată. Suntem în drept a .crede că le a fost sinceră dorința și insistența, căci acum, după ce gu- vernul nostru li-a împlinit dorința veche prin projec- tul de față, se strigă din toate părțile: „Restig- niți-l.“ Nu voiu să me estind asupra atacurilor îndrep- tate de confesiunile protestante contra acestui pro- ject. Netemeinicia acelora o dovedesce cunoscutul fapt, că projectul de față e resultatul compromisu- lui statorit cu diferitele biserici și susține ca atare autonomia pănă la estrem, într’u cât o primit interesele cele mai însemnate ale statulni. Projec- tul atâta e de tolerant față cu autonomia, încât amicii învățământului de stat privesc cu nedume- rire spre timpul, când va deveni lege. Projectul nu alterează sfera de drept a nimerui. Confesiunilor, partidelor și naționalităților li se lasă dreptul și li se dă ocasiunea de a face bine și de a înainta prosperarea țerei. (Adevărat!) Sta- tului încă i se oferă ocasiunea, de a pute controla activitatea acelora, cari instruează, cresc și conduc generațiunea cea nouă. Trec la atacul cel mai însemnat, care a arun- cat mari, valuri. Se Zice că projectul jignesce esi- stența naționalităților. Nu mă ocup bucuros cu ce- stiuni naționalistice, aceasta o recunosc. Doresc însă, ca sincer amic al naționalităților, ca întrebări de so- iul acesta să ocure cât mai rar. Firesce, dacă elene aruncă mănușa, apoi noi suntem necesitați a o primi. (Așa e! Românii din Transilvania (a kirâlyhăgon tul) au înscenat contra projectului demonstrațiuni prin bi- serici ; escesele lor n’au trecut însă granițele impe- riului. Dară marea și eroica națiune săsească, care se urcă cu mueri și copii cu tot, summa summarum la 200,000 dărabe, ne-a declarat resboiul direct, a zăngănit cu sabia sub stindardul „Schulverein-“ului, a suflat în trâmbiță și amenință mâna de oameni — poporațiunea de 15 milioane — din Ungaria cu distrugere. (Ilaritate). Națiunea eroică, precum se scie s’a plâns în con- ținu încă de mult nu numai aici acasă, dar și în fața marei Germanie, că noi apăsăm naționalitatea ger- mană. Aserțiunea aceasta e neadevărată. Germanii din diferitele părți ale țărei și-au păstrat pănă în Ziua de aZi naționalitatea, limba și datinile. Nici un ger- I man din întreg imperiul nu se plânge asupra apă- sărei nici cel din Sepuș, nici cel din Torontal și nici cel din Timișoara. Raportul amical dintre elemen- tul maghiar și german și armonia cea bună dovede- sce că nu sunt apăsați. (Așa e!) In multe comitate din țeară sunt sate germane, cari au rămas germane și au stat cu toate acestea cu noi și la bucurie și la nevoie. Germanii din lo- curile acestea au fost în totdeauna fii credincioși ai pa- triei (Așa e!), au făcut serviții fidele statului, cul- turei și libertății și au apărat în totdeauna dreptu- rile statului maghiar într’un mod, precum se cuvine unui bun patriot. (Așa e!) Și în timpul din urmă — pe când perfidele agitațiuni ale oamenilor ero- ici dela „Schulverein" luaseră dimensiuni tot mai mari, pecând aceștia lucrară din resputeri la sub- minarea simpatiilor, pe cari le-am intimpinat noi ma- ghiarii în Germania și în timpul din urmă, Z’c> au respins cu curagiu și într’un mod plin de demnitate patriotică gravaminele nemotivate, că noi am tinde la apăsarea naționalităților. De aci se vede, că noi n’am dori alta, decât singură nimicirea naționalităței săsesci. Ce chemare are projectul după părerea lor? Le citez propriele cuvinte. „El amenință cultura țe- rei săsesci cu nimicire, (Ilaritate), el nimicesce din rădăcină Instrucțiunea germână, el rumpe toate legă- turile de comunitate dintre sasi și țeara-mamă, el sapă pentru toate timpurile un abiz nețărmurit între națiunea maghiară și germână! Aceasta răsună atât de „a necioplit“ atăt de barbar încât să miră omul: de unde a putut culege bunul nostru ministru de culte, astfel de lucruri în- fiorătoare ? (Ilaritate.) Voind a fi drepți, trebue să mărturisim, că pro- jectul acesta preste tot nu e necioplit, nici îndrăsneț și nici categoric, din contră e blând și nevinovat ca un porumb.(?) Prin multele emendări și-a perdut ascuțișul, e modest și nepretențios; apoi și numai în forma aceasta e necesar pentru instrucțiunea publică din întreaga țeară, ca mijloc paliativ contra a tot felul de inimici interni și de decreșcențe. Foaia „Weser Zeitung," ce apare în Bremen, scrie la șoptirile marei națiuni săsesci astfel:„în Ungaria s’au întâmplat și pănă acum multe lucruri miraculoase contra germanismului, aceea ceplănuesce însă noul project de lege e ne mai auZit. (Ilaritate.) Pănă când va mai suferi Germania se se poarte resboiul de nimicire contra sângelui său propriu!" Foaia „Berliner Tageblatt", desvoltând tema, Zice: „O parte mare a germanilor din Cislaitania abia așteaptă Ziua> care armata mare germână să între iarăși în Boemia și Moravia, pe un timp mai îndelungat ca la anul 1866.“ (Mișcare.) Adunarea „Schulverein-ului“ din Berlin, protes- stând contra projectului de lege pentru scoalele se- cundare din Ungaria, a declarat acestea: „Țeara- mamă germană, voind a trăi în amiciție cu monar- chia austro-ungară, se vede necesitată a-și ridica tot mai tare vocea, care, nefiind ascultată, poate deveni primejdioasă și pentru națiuni mai puternice." învățați germâni cu renume european au fost seduși de agitatorii sasi nerușinați și fără consciință. (Adevărat!) Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman“. Hic niger est, hune tu Romane caveto Horatius. Zarand în 14 Maiu 1883. Domnule Redactor! Am stat mult pe cugete, oare se ies în publicitate cu lucrurile, ce se petrec pre aici de vre-o 5—6 săptămâni? în urmă văZând, pănă unde merge lu- crul în pretura Bai ei de Criș și a Bradului, am venit la convingerea că: tăcerea mai departe față cu publicul român ar fi o lașitate. Nu era destul sărmanului poper român, din aceste doue preturi sărăcia lui, nu i-a fost de ajuns că esecutorul de dare i-a răpit și bătut în dobă pănă și perina de pre pat; mai lipsia numai denun- cianții, cari să facă din acest popor și agitatori re- voltanți. Durerea ori cărui român binesimțitor, din ace- ste două preture este la culme. Denuncianții mâr- șavi, și au îndreptat deja atacul și asupra gimnasiu- lui din Brad — din chiar senin. — Las că poporul din acest ținut este mai asuprit ca în timpul absoltismului; scia înse că libertatea personală nu e violată. AstăZi însă numai suntem si- guri nici de libertatea personală. în fie-care minut sfintem pregătiți a urma gendarmului, care ne va conduce la pușcăria. Este de ajuns că denuncianții se facă arătare. Și ce e mai mult între denuncian- ții de pănă aici sunt și români! Și încă chiar și preoți ?! Dar să mergem la fapte. îndată după adunarea dela Deva, ținută în 10 Martie, petru bărbați din comuna Vaca, pretura Ba- iei de Criș, merg la mărturie (la târg) la Baia de Criș. După ce ’și târguiră numiții oameni, în frunte cu economul Brana, se abat la un birt, și aici în- tre pocale unul în glumă a Zi⁸: „acum sciu că vin Muscanii". Un străin denunciant face arătare, și numiții patru indiviZi au fost escortați în arest. în- cepe cercetare riguroasă. A doua Zi fură puși pe picior libăr, după ce judele investigator a veZut că nu este nici o legătură între cei 4 arestați, și între Muscanii, de cari se tem atâta Maghiarii. Sermanii oameni vorbiră — fiind postul mare — că vor sosi Muscanii, un fel de pesci. Văcenii sunt .cunoscuți că la alegerea de deputat dietal în 1881, cu jude cu tot, au fost pentru deputatul național Borlea, de aci și sunt reu văduți de puternicii Z'lei- Aici de- nunciantul a fost ungur. în comuna Zdrapți, pretura Bradului, oamenii nefiind mulțămiți cu primăriul impus de pretore, și susținut de notar, iau un copil de scoală, umblă din casă în casă, ca se se scrie cel ce voesce a face potițiune la vice-comitele, pentru delăturarea judelui comunal. 8 au sens vre-o 70 inși — precum se vor- besce. — într’u aceea bunul paroch din Zdrapți, și tot- odată învățător, recunoscut de negligent în officiu în tot Zarandul; și afară de aceste renumit diu www.digibuc.ro timpul alegerei de dep'htat dietal în 1881 pentru că’și părăsise școala și începuse a corteși prin comuna Blăjeni și altele pentru deputatul guvernului, a cu- getat că: a sosit momentul resbunărei. între oamenii, care voiau să delătureze pre pri- măriul erau doi inși, cari arătaseră pre numitul pa- roch la Consistoriul din Sibiiu, pentru faptele sale proverbiali; asupra acestora voia se-și resbune no- bilul paroch cu ori ce preț. Aceasta s’a făcut pe calea denunciărei Se afirmă că numitul paroch după unele înțelegeri cu doi oraculi din apropiere a denunciat că în comuna Zdrapți se agită poporul contra autorităților comunale. îndată după denun- ciare, 6 bărbați, matadorii, răpiți dela sinul familiei, au fost conduși de gendarmi în arest, în Baia de Criș. S’au făcut cercetări severe în fața locului; dar nu s’au aflat nici o urmă că poporul ar fi fost agitat de cineya. Dintre cei 6 arestați, 4 inși au fost puși pe picior liber, după câteva țlile, 2 inși însă, cari erau contrari dechiarați ai preotului, au fost reținuți 25 de ^ile fără vină. Preste 30 oameni, am ve^ut în Baia de Criș și întrebându-i, ce caută mi-au răspuns: „D’apoi eacă domnule, ne au aretat popa, că noi facem turburare în sat, doi inși sunt închiși de vre-o 6