Nr. 57. Sibiiu, Joi 19/31 Maiu 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru S Ibllu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl- Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațiunea tipografiei archidlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sănt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refnsă. — Articulii nepublicati nu se Înapoiată. i . IN8ERTIUNILE Pentra odatA 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 15 ar. rândul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie-care publicare. Revista politică. Sibiiu, în 16 Maiu Sesiunea a doua a dietei unguresci s’a terminat luni; a treia și cea din urmă în periodul de față se va începe în 27 Septemvre n. a. c. în ședința de luni presidentul casei deputaților a comunicat, că legea privitoare la scoalele medie, ca articol de lege 30, este sancționată de Maj. Sa. Situațiunea de pre câmpul de luptă din Asia e pen- tru francezi serioasă. Ministrul frances a telegrafat comandantelui din Cochinchina, că „Francia își va răsbuna pe fiii sei căluți. Acum nu mai e vorba numai de navigațiunea pe fluviul „roșu“ de desa- strul francezilor în Tonking și de un protectorat mărginit asupra Annam-ului, ci de onoarea ar- melor franceze. Republica nu va lipsi a încerca spre scopul acesta toate sforțările posibile. Situațiunea e serioasă, ea va deveni însem- nată, dacă China va întră în adever în acțiune. China de a^i se deosebesce de China din anii 50 și 60. Armata e însemnată și bineorganisată prin instructori europeni, fiind prove^ută cu armele cele mai noue. China dispune și de o armată maritimă considerabilă. Nu e lucru ușor a purta resboiu cu un imperiu, care numără 430 milioane de locuitori; aceasta cu atât mai vârtos, cu cât operațiunile au a fi sevîrșite pe teritoriu încă prea puțin cunoscut. Mai vin încă chestiunile cu Madagas car ul și Congo. Conducătorii republicei au deci cuvent a fi circum- specți în Europa. Din Paris se telegrafează asupra cestiunei „Ton- ' king“ următorul dialog interesant: Ambasado- rul chinez de aici s’a esprimat cătră un diplo- mat francez în următorul mod: Ambasadorul chi- nez n’a fost provocat a părăsi Parisul. Depeșele din urmă nu dovedesc alterarea referințelor. China pri- vesce în Tonching un stat vasal. Francia ar fi trebuit se proceadă pe cale diplomatică și nu cu puterea armelor. China e necesitată a veni a(li în ajutorul „Tonching-ului“. Situațiunea e grea. De altcum e a se aștepta sosirea delegatului fian- cez, Tricou în Peking. China e a$i în stare a întreprinde răsboiul. Arsenalele sunt în stare bună. Trupele chineze de ații pot resista ori- cărei invasiuni, armata nu mai e desorganisată ca la anul 1860. Miliția numită „Pavillons noirs“ nu sunt gloate nedisciplinate ci soldați regulați plătiți de Tuduc. La întrebarea diplomatului „procedura Franciei e așa dară aproape un „casus belii" j a respuns ambasadorul francez. „In Tonching, ca și într’ait loc, se respinge forța prin forță. Fluviul „roșu“ stă la disposițiunea comerciului tutu- ror națiunilor. Reclamațiunile franceze nu pot ave mai multă îndreptățire ca reclamațiunile celorlalte puteri." Desbaterea asupra projectului de lege pen- tru scoalele secundare în casa magnaților. (Urmare.) Arnold Ipolyi (episcopul rom. cat. din Neu- sohl): Față cu projectul din disensiune trebue subordinate interesele particulare intereselor gene- rale ale statului. în puterea principiului acestuia primesce vorbitoriul projectul după tecstuarea pro- pusă de comisiune, își reservă însă dreptul, de a propune ici colea unele emendări. Dînsul primesce projectul, nu doar că ar fi favoritor pentru catolici, ci cu toa te că în multe privințe nu e favoritor pen- tru catolici. Vorbitoriul amintesce meritele biseri- cei rom. cat. față cu învățământul în Ungaria. Condițiunea fundamentală a acțiunei și coope- rațiunei sale în direcțiunea aceasta a fost în tot deauna asigurarea principiului moral-religios în scoală și în educațiune. Condițiunea aceasta a zăcut in interesul eminent al statului și nici de cum in interesul privat. Vorbitoriul promite a se mărgini în vorbirea sa esclusiv la momentul acesta religios moral. în privința aceasta ne-a legat projectul mâ- nile. între obiectele de învățământ, enumerate în project, religiunea ocupă, ce e drept, locul prim, în praesă stă înse religiunea în coadă. Celorlalte obiecte de învățământ se consacră pe septămână câte 5—6 oare,singur religiunei numai o oară, învățământul religios are așa dară o oară la dispo- sițiune, instrucțiunea din celelalte 30 oare poate fi și fără religiime. Oara aceasta una e prea puțin; învățământul religios in scoalele secundare nu va isbuti. Vorbitoriul citează aici (lisa lui Tbiers: „Pen- tru asigurarea unui stat e mai de lipsă catechismul mic, decât poliția cea mai bine organisată." Vorbitoriul se provoacă la raportul asupra în- vățământului poporal din capitală, apărut de cu- rând. în raportul acesta se (lice, că instrucți- unea religioasă nesuficientă poartă în deosebi vina la decăderea scoalelor din capitală. Nu destul, că e nesuficientă oara unică prescrisă pentru învă- țământul religios, scoalele catolice sunt espuse gra- ției altora și în privința spiritului, în care au a se propune celelalte obiecte de învățământ. Mulți din- [ tre profesorii Îmbuibați de învățăturile eretice mo- derne umplu de venin inima tinerimei. Răul ace- sta se poate curma numai prin învățământul reli- gios. Catolicii se mulțămesc cu influența asupra în- vățământului religios - moral. E de dorit înființarea unei autorități su- preme religioase; vorbitoriul se alătură în pri- vința aceasta la voința esprimată de archiepiscopul din Calocea. Măsura aceasta nu se poate esecuta, (lic unii, fiindcă biserica catolică n’are autonomie. Aserți- unea aceasta e necorectă. Și biserica catolică își are de secoli autonomia sa; numai forma autono- miei e alta, ca Ia protestanți. Protestanții au în Ungaria o constituțiune presbiterală, catolicii una episcopală, sau mai bine Șis ierarchică. E între- barea, care dintre acestea e mai avantagioasă pen- tru stat ? Aici de altcum nu e vorba de autonomie bisericească, ci de autonomie școlară. Vorbitoriul se declară nemulțămit cu numirea scoalelor secundare, ce ocură în §. 71 al projectu- lui, căci acolo o mare parte a scoalelor catolice nu se amintesc ca scoale catolice, ci ca scoale „de sub conducerea ministrului¹¹. Scoalele secundare cato- lice s’au înființat de cătră episcopi și domni catolici; s’au condus de guvern fiind că guvernul era cato- lic. Acum după ce în decursul timpului s’au des- voltat referințele într’acolo, încât guvernul nu mai este esclusiv catolic, și religiunea catolică nu mai este religiune de stat, nu se poate pretinde dela catolici, să abdică la drepturile și influința lor asu- pra scoalelor proprii. Escelența Sa, din parte-mi prea onoratul domn ministru-președinte, a citat eri în privința averei mai mari a unei corporațiuni o ^isă de a le lui Disraeli. Averea mai mare sau mai mică nu poate altera dreptul egal al bisericilor în privința scoalelor proprii. Averea mai mare au oferit pănă acum și drepturi mai mari. Pe temeiul acesta se basează și ații încă instituțiunea viriliștilor și în parte mare și dreptul șederei în casa magnaților. Egala îndreptățire poate fi pretinsă din partea li- beralismului, singur comunismul poate postula, ca mărginirea sau detragerea averei să ofere drepturi mai mari. (Mișcare.) Aceasta ar ave pentru stat și pentru societate urmări mai rele ca pentru biserică. Dacă bărbați conservativi ca Disraeli propagă ast- fel de principii, apoi să nu ne prindă mirarea, că temeiurile statelor și ale societății încep a se clă- tina. (Mișcare.) Mai curând aprețiez apoi aceea, ce a (lis în urmă Escelenția Sa, ca bărbat escelent de stat, că adecă: și dânsul doresce susținerea stărei | actuale a averei. (Ilaritate.) FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). „Indignația îmi dădu în momentul acela puteri groaznice. Eu m’am luptat așa de strajnic cu ban- diții mei, încât în puține clipe erau amândoi la pământ. Apoi, fără a mai ave grige lor, m’am re- pezit asupra lui Marco, care voia să se retragă, vă- zând întreprinderea sa nereușită. Eu l’am strivit de poartă și i-am smuls spada, care o trase ca se se apere. — „Miserabile I i-am (lis, eu nu vreau să te ucid; dară te vei bate cu mine, și pe loc 1 „Marco era slab și fragil. Eu l’am silit a sui treptele înaintea mea, l’am împins în cameră și am încuiat ușa de două ori; mi-am luat spada mea și dându-i pe a sa, i-am ^is: — „Acum, apără-te; ve(li bine, că ai se te bați uneori și cu un om de nimica! —• „Goffredi, îmi răspunse el, lăsând vârful spadei înjos, eu nu vreau se mă bat și nici nu mă voiu bate. Eu sunt prea sigur că te ucid, și în adevăr, aceasta ar fi o pagubă, căci tu esci un băr- bat prea bun. Tu m’ai putut ucide și n’ai făcut-o! Să fim amicii „încre^ându-mă fără dușmănie, eu tocmai vo- iam să-i string mâna, ce mi-o presența, pre când el îmi dădu repede și îndemânatic, cu mâna stângă, o lovitură de stilet cătră grumazi. Eu m’am ferit de armă, care a lunecat și m’a rănit la umăr. Văzând aceasta, eu n’am mai știut de înfrânate, am atacat cu furie pe ticălosul acela și l’am silit se se apere. Armele noastre erau egale, dară el avea Țață cu mine avantagiul unei desterități și unei practici, de care eu nici de cum nu dispuneam. Cum a fost, cum nu, destul că eu l’am întins mort la picioarele mele. El a că(lut cu spada în mână, fără a mai qlice un cuvânt, însă, cu un surie infernal pe buze. De afară batea cineva vehement la ușe și se încerca a o sparge. El credea doară că vine momentul răsbună- rei. Eu, sleit de oboseală și de emoțiune, simțeam că sunt perdut, fie că asasinii s’au trezit din amețeală sau că au trimis sbirii să mă prindă. Eu mi-am recules toate puterile ce-mi remaseră, și am sărit pe fereastră, într’o adâncime de vr’o două-zeci de urme; fără a mă lovi greu, am ajuns pe pardoseala curții, și, stringându-mi haina pe trup, câ să nu lase sângele, ce curgea de pe umărul meu, urme, am fugit cât m’au putut duce picioarele. „Bine că am putut ajunge la câmp. Afacerea mea era din cele mai rele, fiindcă s’a petrecut fără martorii Și ce folos, altcum, că eram în drept, că purtarea mea a fost legitimă și chiar generoasă, că protivnicul meu a fost un scelerat laș? El a apar- ținut unei familii din cele dintâiu a regatului, și sfânta inquisiție n’ar fi făcut mult sgomot cu un biet ca mine. „în noaptea cea dintâiu am aflat adăpost, în coliba unui pescar; dară n’aveam nici un ban la mine să plătesc ospitalitatea periculoasă, ce o recla- masem. Altcum vestmintele mele sdrențuite și mân- gite de sânge nu-mi mai permiteau a me arăta p« afară. Am suferit mult de rana mea — și nu sciam dacă era grea sau nu. Eu me simțeam slab și sciam bine că toată poliția regatului era deja în mișcare pentru a me aresta. Zăcând pe o rogojină slabă, în podul unei colibe, plângeam amar, nn de soartea mea, căci slăbiciunea aceasta nu mi-o a’și fi permis, ci de perderea așa fără de veste și defi- nitivă a bunului meu cardinal și a amabilului meu elev. Eu simțeam cât îi iubisem, și am blăstemat soartea ce m’a dus într’acolo, de am pătat casa, în care am fost primit, cu atâta încredere și blândeță. ₛDară nu era vorba de plâns, ci de fugă. Am www.digibuc.ro 228 TELEGRAFUL ROMAN. Vorbitoriul reflectează la vorbirea de eri a ba- ronului Vay și declară, că recunoasce tractatele de pace și legii religionare, la cari se provoacă pro- testanții, fiindcă acele vorbesc și pentru catolici, împregiurarea, că prin legile acelea s’au dat pro- testanților unele legi, dovedesce, că catolicii s’au bucurat de drepturi și că cu atât mai vârtos sunt îndreptățiți a pretinde dreptur: egale. Catolicii nu cer drepturi mai mari sau prerogative, ei pretind a nu fi împedecați în conducerea învățământului moral-religios și a educațiunei moral-religioase în scoalele lor; aceasta o pretind în interesul statului și al bisericei. Vorbitoriul primesce projectul în ge- neral. (Aplause.) Ministrul de citite și instrucțiune publică Tre- fort: înaltă casă! îmi permit a lua cuventul pen- tru a da ocasiune acelor domni vorbitori, cari vor vorbi după mine se reflecteze la observările, ce le voiu face, ca să nu se poată țlice, că miniștrii vor- besc numai, după ce numai vorbesce nimenea după ei. După ce te ocupi atâta timp cu o afacere, cu un project, precum ne am ocupat cu projectul de față, repețirile devin inevitabile, cu atât mai vertos, căci după convingerea mea, virtutea numită latinesce uveritasu nu poate ave decât un singur termin și se poate valora și fără frase. Eu sunt deci necesitat să repețesc aceea, ce am țlis de atâtea ori: sciu apreția punctul de mâ- necere âl representanților bisericei catolice, precum și punctul de vedere, din care purced onorații re- presentanți ai celorlalte biserici și confesiuni față cu acest project, înțeleg deosebirea vederilor lor de ale mele și espresiunea temerilor lor. Aici s’a dat înse espresiune unor doctrine, în privința cărora nu pot primi nici un fel de solidaritate, de aceea fie-mi permis să fac și eu unele observări din punctul de vedere opus, făcând o scurtă reprivire asupra celor țlise pănă acum. Cu unul din onorații vorbitori de eri, cu Esce- lenția Sa, episcopul Schlațich din Satu-mare. nu am de gând a mă demite la polemie. Densul a accen- tuat temerile sale, a sciut căuta și și afla deslega- rea greutăților privitoare la scoalele catolice. Vor- bitoriul a aflat deslegarea în drepturile coroanei și în referința dintre biserică și stat. In privința cestei din urmă are tot dreptul Escelenția Sa sus- ținând, că referența aceasta nu-i bine a o altera cu ușurință. (Aplause.) Eu cred că vederile acestea au mulțămit pe vorbitor și că enunciațiunea va eser- cita chiar și asupra spiritelor celor mai catolice o înfluință liniștitoare. Escelenția Sa, Archieppul din Erlau, a desfă- șurat cu multă cunoștință de causă și cu iubire în- trebarea învățământului special în scoalele secun- dare. pic cu iubire și me învoesc în multe pun- cte cu cele țlise de Escelenția Sa. Recunosc și eu însemnătatea scoalelor secundare. Dl archiepiscop a atribuit însă afacerei prea mare momentuositate, poate tocmai din iubirea, cu care o a desfășurat, învățământul secundar are chemarea, numai de a pregăti pe tinerime pentru învățământul mai înalt și nu a o cresce pentru viață. De aceea a fost Escelență Sa încâtva în rătăcire susținând, că is- vorul tuturor relelor noastre sociale este defectuoasa organisațiune a scoalelor secundare. Nu-î acesta isvorul, căci, dacă căutăm împre- giur dăm de factori, cari esercitează asupra societății o influență foarte rea fără ca acești factori se stea în vre-o legătură cu scoalele secundare. Escelență Sa s’a provocat la statistica criminală la statistica alienaților și la esperințele referitoare la acestea.] Analisând sta- tistica criminală vom afla că isvorul celor mai multe crime enesciința ear nu sciință. (Așa e!)Din analisarea statisticei alienaților resultă că cei mai mulți oameni devin alienați din o prea mare specu- lațiune, ear nu din învățătură. (Așa e!) Dar să nu- mim copilul pe nume! Domnul archiepiscop are în vedere îngreunarea preste măsură a ele- vilor ! Eu m’am cugetat mult asupra ei cu cei mai es- celenți bărbați de specialitate, căci fața cu întreba- rea aceasta nu e de ajuns sfatul bun — fie negați- unea sau critica cât de justificată. Recunosc și eu scăderea împreunată cu îngreunarea preste măsură; întreb însă: care obiect de învățământ, din cele în- șirate în §-ul 3, s’ar pute lăsa afară? Archiepiscopul Samassa: Se cere numai o îm- părțire bună! Ministrul de culte și instrucțiune Trefort: Moralul și religiunea? (Mai multe voci în dreapta; Aceasta nu o cere nimenea!) Eu pun pe acestea ace- lași pond ca și înaltul cler. Studiile clasice? (Mai multe voci: Limba elină!) Nici aceasta nu poate re mâne afară! Am fi ajuns la sciințele naturale, la așa numi- tele reale. Pe timpul nostru se învățau acestea nu- mai în clasele superioare. Se pot lăsa ele oare afară din planul gimnasiilor ații, când sciințele naturale joacă un rol atât de mare în lume? Vedem așa dară, că nu se poate șterge nici un object de învățământ. Ajutoriul trebue căutat în altă parte. Conducerea învățământului să fie bună, armonică. Tactul profesorului și măsura cuviinci- oasă a materialului sunt normative. Succesul instruc- țiunei depinde mai departe dela profesori și dela at- mosfera morală, în care trăesce. Escelență Sa, archiepiscopul din Erlau, a avut drept accentuând că și educațiunea e chemarea gim- nasiului. Dânsul se plânge asupra patronatelor de altcum foarte onorabile, cari înfundă în clasele lor câte 100—200 copii și nu se arată aplecate, a înființa clase paralele. Față cu o astfel de mulțime nu se poate realisa chemarea educațiunei. Eminența Sa, archiepiscopul din Calocea a dat în colori mai vii espresiune temerilor sale. După părerea sa, catolicii n’au nici un fel de înfluință asu- pra scoalelor. Sub conducerea guvernului, respective a ministrului de instrucțiune, se află și scoale de acelea, asupra cărora are înfluință și legislativa. Ca- tolicii nu sunt eschiși dela legislativă. înfluință lor în casa de sus și de jos e foarte mare: ei sunt în majoritate în comisiunea pentru instrucțiune. în con- siliul de instrucțiune e bine representat elementul catolic și mă țin fericit, că Escelenția Sa, episcopul din Neusohl, a fost la timpul seu atât de bun, și a primit presidiul. Temerile acestea se refer firesce la scoalele cu- rat catolice de sub conducerea ministrului. Sunt mai multe feluri de scoale de acelea, de cari a făcut Esc. Sa, episcopul din Neusohl, amintire. Sunt scoalele ordinelor de învățământ. Cine de- numesce pre profesorii acestor scoale? un drept de- stul de esențial. Care e autoritatea disciplinară? ear un drept esențial împreunat cu influință. Scoa- lele acestea dispun de bani, de scoală: tot aseme- nea și scoalele susținute de episcopi și de cardinali. Organisațiunea autonomică a scoalelor catolice din Transilvania se susține prin project. Mai sunt | scoalele susținute din fondul de instrucțiune. Asu- pra scoalelor acestora nu esercitează catolicii in- fluința directă. Acestea stau sub conducerea gu- vernului, fiindcă fondul de studii e fondul țărei, cu toate că e prenotat pentru catolici. Afacerea acea- sta ar trebui clarificată prin o lege specială. N’am de altcum nimic în contra instituirei unei autorități supreme de scoale pentru scoalele acestea. Cardinalul Haynald: Cu atributele recerute! Ministru Trefort: Eri am auțlit pe Escelență Sa d. archiepiscop din Erlau țlicând, că devenind projectul lege, el dă ministrului o putere discreționară. Eu nu sunt amicul puterei discreționare: lucrul aduce cu sine, că să se de ministrului o putere, căci planul de învățământ și organisațiunea detăiată a scoalei nu se pot primi în lege. Eu nu sunt birocrat, ci representant al statului. Voiu consulta pe bărbații de specialitate și cu toată divergența lor vom da totuși de puncte, în cari ne vom uni. Cardinalul Haynald: Le vom și afla, numai se le căutăm! Ministrul Trefort: Resultatul va fi bogat, dacă representanții bisericei catolice și ai celorlalte con- fesiuni vor merge serioși mână în mână cu statul pe terenul învățământului public. în urma acestora rog înalta casă să binevoească a primi projectul de basă pentru desbaterea specială. (Aprobare viuă). (Va urma.) Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman''. Târnava mică, 13/25 Maiu, 1883. Domnule Redactor! Toată lumea românească se mișcă, nu- mai noi Târnăvenii dormim somnul cel dulce, sau, după cum ar țlice cel dela „Gazeta Transilvaniei „durmim sub prun". Și țlicerea aceasta față cu noi s’ar pute susține, căci pruni avem din mila Dom- nului, și tot din mila Domnului prunii au frunte, și dacă n’ar ploua fără întrerumpere, ar fi soare, și atunci prunii ar ave umbră. Altcum stăm însă noi. Bătuți și de Dumnezeu și de sfinți, trăim tot cu căciula în mână. Și dacă sistemul actual a pro- dus fructe în direcțiunea croită cu sistem propria de înalta oblăduire, apoi în ținutul Târnavei noastre se pot făli cu succesul. Suntem sărăciți pănă la os — țlisa poporului. De vre-o îmbunătățire doamne feresce. Contribuți- unile cele imense cresc în măsura, cu care serăce- sce bietul popor. Vre-o câți-va speculanți fără inimă esploatează nemernicia țăranului adus la sapă de lemn. Domnule Redactor! ’Mi aduc aminte de starea Târnăvenilor noștri înainte de pactul dualistic. Și când fac paralela între anii premergători celui amin- tit și între starea actuală a țăranului, mă iau fiori de moarte. încă 10 ani sub asemenea părintească îngrigire și suntem perduți cu desăvârșire. Cu toate acestea poporul nostru și în misera stare de astăzi și-au conservat spiritul vioiu și buna disposiție. Și densul a ajuns la convingerea că toate relele provin dela sistemul ticălos actual. Nu arare ori auțli pe bătrâni picând, că de când suntem sub domnia ungurească, s’au schimbat și vremile. Eu încă nu sunt de eri de alal^ăeri, și însumi recunosc adevărul esperimentat de poporul nostru. Comuna noastră este situată pe șesul Ternavei. S’ar crede că este scutită de esundări mai pericu- și gândit se caut pe micul evreu, care pretindea a cunoasce părinții mei sau amicii misterioși, care ve- ghiau asupra mea sau care i-au dat lui mandatul a mă ocroti. îmi uitasem a-ți spune, că evreiul acela tocmai era așezat în Neapole, și că adese-ori l’am întâlnit; dară, a mă reîntoarce în oraș îmi părea prea periculosși cu o scrisoare, adresată evreului m’aș fi putut trada. Am renunțat dară la toate aceste. „Nu o să-ți istoresc cu deamăruntul aventurile ce le-am petrecut fugind din teritorul Neapolei. Mi-a suces a schimba vestmintele mele sdrențuite, cu altele, mai puțin compromițătoare. Cu greu găseam ceva de mâncare; populațiunea, sciind că să urmăreșce ucigașul unei persoane nobile, se ferea de un ne- cunoscut fără mijloace, și dacă n’ar fi fost femeile, care în toate țările sunt mai curagioase și mai uma- ane decât noi, eu ași fi murit de foame și de friguri. „Rana me silea adese a mă sălășlui în unghiurile cele mai deșerte, care le puteam afla, și de multe ori aveam perspectiva, a rămâne acolo, lipsit de ori și ce căutare, nefiind în stare a mă scula, și a-mi continua drumul. Ei bine, domnule Goefle, creții Dta că, în situațiunea aceea desperată, eu simțeam uneori un fel de bucurie, ca și când ași fi gustat începutul libertății mele recâștigate? Aerul, mișcarea, aspectul câmpurilor, peste a căror orizoane ne- mărginite puteam spera a trece, toate aceste, chiar și culcușul meu vertos de pe stâncă îmi aminteau projectele și aspirațiile din vremea precând trăiam în realitate. „în sfârșit m’am apropiat, fără accident, de frontiera Statului papal, și, fiindcăn’am mers pe dru- mul spre Roma, ci lam încungiurat prin munți, aveam cuventul a crede, că n’am fost observat și urmărit de nici un spion. Eu m’am oprit într’un sat, se ’mi vând marfa, căci, am să-ți spun că sfiindu-mă a cerși și simțindu-mă așa iritat prin fdesele refuze, pănă ce eram se bat oamenii, cari mă scoteau brutal din casele lor, eu m’am hotărît a me face negustor... „— Negustor, de ce țlise dl Goefle, de oare-ce n’aveai nici o para? „— Fără îndoeală: dară eu aveam în momen- tul, când am fugit, un briceag la mine și acesta s’a făcut nutritorul meu. Deși nu mă ocupasem nici când cu sculptura, eu sciam bine legile desemnului, și găsind într’una din țlile pe cale, o stâncă foarte albă și moale, am luat vr’o câteva fragmente, le am netezit p loc, și apoi am tăiat din ele în momente de odihnă figuri de madone și de ângerași, de mărimea unui deget. Peatra sau mai bine $is, creta aceasta, fiind foarte ușoară, puteam duce vr’o cinci țleci din micile aceste obiecte cu mine, care le vin- [ deam trecând pe la arândași și pe la casele țeranilor cu cinci sau șese baioci piesa. Ele aveau de sigur valoarea aceasta, și eu aveam pâne. „Reeșind cu industria aceasta, două țlile eu am sperat a-mi vinde tot depositul într’o ții de târg, în satul, în care mă aflam; însă de oare ce aveam puțini cumpărători din causa cuncurenței ce-mi făcea un Piemontez, care purta un stalagiu mare cu figuri de ghips tur- nat, mi-a pleznit prin minte a me așețla pe pământ și a-mi prelucra peatra cu briceagul în fața popu- lației, în curând adunate în giurul meu. De aci în- colo am avut succesul cel mai mare. Repețlimea și doară și simplicitatea lucrărei mele, încânta împre- giurimea. Acești oameni buni, în deosebi femeile și copiii își esprimau mirarea și plăcerea lor, de îmi făcură din Piemonteâ, rival jalus și iritat. Acesta s’a adresat de mai multe ori cu grobianități cătră mine, fără ca eu să perd răbdarea. Eu vedeam bine că el caută ceartă spre a mă .face se plec, dară eu m’am mulțămit al batjocori țlicându-i să facă și el sta- tuete de aceste, și să arete talentele sale societății. Pentru aceasta fui tare aplaudat. în Italia poporal cel mai de rând iubesce tot ce seamănă a artă. Concurentul meu fu batjocorit și tratat drept ma- șină stupidă, precând mie mi se atribuia cu mare sgomot titulul de artist. (Va urma). www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 229 loase. Cu toate aceste ea a fost pusă la grea cer- care. în 5/17 Maiu s’a descărcat spre pădurea de asupra satultii o ploaie mare, ne mai pomenită din bătrâni, s’a umplut toate păraele cu apă, pe la mea^ă ții au umplut comuna cu apă, spart’au garduri, edi ficii, tot ce a întâlnit în cale, și a făcut pagube ne- spuse. Oameni nu s’au periclitat, ne ajunge inse paguba materială. Pe lângă toată ticăloșia, în care ne aflăm, avem și momente de distracție. Este în apropierea noa- stră o comună locuită în mare majoritate de un- guri. Și încă ce feliu de unguri! Adăpați în pre- ponderanță cu ideile Kossutianului fEllenzek* din Cluj, și fricoși preste mesură, trăesc în halu- cinațiuni și ved numai români cu armele în mână dinaintea ochilor lor. Așa mi se spuse filele tre- cute că românii de preste munți voesc sS treacă la noi, se înțelege cu ajutoriul muscalului. Altcum nici că se poate. Eu în simplitatea mea de om dela sat am isbucnit în ris și am ^is: de! cine scie ce este scris în cartea vieței. Dintr’altele noi stăm rău cu ale noastre. Și mai ales cu scoalele. Constat numai faptul și nu voiu scruta nici căușele, din cari provine reul, nici mă- sura, în care ne bântue el. Căușele pot fi multe și varii, o asemenea causă ar pute țlice cineva că este serăcia chiar. încă odată mărturisesc că nu voiu scruta căușele. Constat înse că serăcia nu contri- bue întru nimica. Și dacă e vorba se curmăm reul, dacă e vorba se ne salvăm scoalele trebue să se facă investigație din partea inspecției noastre școlare supreme. Eu nu voiu pune temeiu pe ra- poartele inspectorilor noștri districtuali, mai ales când sciu că sunt comune cari cu Recile de ani n’au dat față cu domnul protopop, și cari au scoală de peatră și învățătoriu de lemn. Asemenea stăm reu și cu bisericile. Ne mân- găem însă cu speranța în resultatele ce așteptăm dela esactoratul introdus hu de mult și dela zelul, cu care lucră sinodul pentru asigurarea averilor bisericesci. Stăm de tot reu însă in ce privesce organisa- rea politică. En o spun franc fără șovăire și nu voiu fi de părerea celor ce afirmă, că e mai bine se nu ne descoperim slăbiciunea ca dușmanii noștri să ne creadă mai tari. Sunt popă românesc și am învățat din scripturi că recunoascerea păcatului e primul semu de îndreptare. Pre la noi nu se scie de mai sunt sau ba ro- mâni pe acest păment. Domn de român n’am veZut de nu seim când. Unde și unde câte un preot sărac se mai prenumără la „Telegraful Român“ ori „Ga- zeta Transilvaniei" după cum adecă respectivul e ortodocs sau unit, pic cei jăraci, căci cei cu avuție nu-și prăpădesc banii pe asemenea ciguri-miguri. în toate oficiele avem tot unguri de soiu și de caracter. Nu e de mirat că stăm reu: avem administrație cam asiatică, după cum țlicea un magnat de ungur în dieta țerei. Și la acești ciorogari poporul nostru le ia că- ciula din o depărtare de % chilometru și nu i mai slăbesce din: „Măria Ta!“ Așa stăm noi Ternăvenii. Din timpurile feuda- lismului am adus cu noi drept ereditate umilința, și umiliți sflntem și acuma. Umiliți, căci la noi stră- bate cu greu lumina. Ne vom lumina însă și noi pe lângă toate apăsările sistematice, căci credem în prudența conducătorilor noștri, și sperăm că înalta stăpânire și va veni în ori dela sine și nu va aștepta să o aducem noi. . . Deocamdată atâta de pe Ternavă, ca să scie lumea că și noi mai trăim sub binecuvântata stăpâ- nire a „sdrobitoriului de naționalități" secondat de înțeleptul său ministru de culte și instrucțiune. Ternoveanul. Sântul Sinod. Sâmbătă trecută s’a deschis la Bucuresci sân- tul sinod. Reproducem discursul de deschidere al metropolitului-primat, fiindcă între alte părți de in- teres general discursul conține una, care ne prive- sce și pe noi. Eată discursul: Prea sânțiți Frați! Și acum ca tot-deauna, cu ocasia deschiderei sesiunii de primăvară a Sântului Sinod, mă cred fericit aflându-me în mijlocul Frățiilor Voastre, a vă ura bună venire. Sunt multe și felurite nevoile care privesc bi- serica Națională și organisarea ei; nc stă prin urmare un întins câmp de activitate. Mă cred dator însă, în interesul unităței de vederi și de conlucrări spre acelaș resultat, a ve atrage atențiunea mai cu seamă asupra următoarelor cestiuni, a cărora resolvare se așteaptă mai de mult timp și cu multă ardoare atât de cler precum și de credincioși în genere. Trebue să punem o stavilă înmulțirei' preste măsură a preoților, și în acelaș timp să răspundem cerințelor timpului de a ave cler mai luminat obli- gând pe seminariștii canditați de preoție să aibă un curs de învățătură măcar de șeapte clase. Trebue să luăm cuvenitele măsuri ca Projectul pentru îmbunătățirea soartei materiale a Clerului, votat deja de Senat, se devină cât mai neîntârziat o lege, care se creeze și să asigure bisericei, cel puțin pe viitoriu, o soarte mai bună. Trebue să chibzuim asupra măsurilor ce ar fi de luat ca să înceteze o dată anarchia ce provoacă actualele Epitropii față cu chiriarchiile respective; încât bi- sericașii sunt aproape a’și perde consciință cano- nică de drepturile și datoriile lor. Trebue să grăbim cu revederea măcar a celor mai necesare dintre cărțile serviciului divin, spre a putea răspunde legitimelor asceptări de a se vedea editân- du-se cu caractere străbune, în anul acesta măcar Orologiul. Dar fiind că odată cu schimbarea li- terilor au a se face, după cum sciți, și oare-care în- dreptări in cuvinte și în construcție pentru redarea mai corectă a originalului, ear prin aceste îndreptări recunoscute ca necesarie ar resultă o deosebire între căr- țile bisericesci ce se vor întrebuința aci și între cele ale fra- ților noștri din Bucovina și Transilvania și astfel ar în- ceta uniformitatea de pănă acum, la care trebue se ținem cu toții, — părerea noastră este, ca înainte de a da apro- barea noastră pentru tipărire, se poftim și pe Prea săn- țiții noștri confrați de a și da părerea lor prin delegați, dacă și întru cât consimt și Frățiile lor la îndrep- tările propuse de comisiunea noastră ca astfel se se pă- streze și pe viitor unitatea bisericei Române.“ Publicând „România liberă" acest discurs adauge următoarea reflesiune: „La această propunere, în tot cașul fericită, a P. S. Sale mitropolitului Primat, am observa un lu- cru. Dacă va întră în înțelegere cu biserica nați- onală de peste munți pentru revisuirea cărților bi- sericesri, să nu între numai cu episcopii strict or- todocși ci și cu capii bisericei românesci greco-ca- tolice căci revisia cărților bisericesci e o chestie de rit și nu de dogmă și este sciut că în ce privesce ritul biserica românească greco-catolică de peste munții este întru toate aceeași cu a noastră." încât pentru episcopii gr. cat., avem bănuială, că dacă între dânșii va fi numai unul care se nu consimtă a ave amestec cu „schismaticii", cum nu- mesc ei pe frații lor, nu vor cuteza a participa la revisiunea cărților bisericesci. Aceasta ar fi și con- tra scopului de a fi așa numitul greco-cațoiiciem nu- mai o stare de transițiune cătră papism. Clerul rom. cat. din Ungaria ar pune toate în mișcare îndată ce ar afla de contactul cu „schimaticii" spre a para- lisa împreună lucrarea. Varietăți. A. S. imp. Archiducele Albrechta sosit aseară, aproape de șepte oare, și a tras la hotel „Neurihrer" Îndată după sosirea A. Sale, Escel. Sa archiepisco- pul și metropolitul nostru Miron Romanul și mem- brii consistoriului și ai corpului profesorilor semi- nariului Andreian, din cler, au fost primiți spre bi- neventarea înaltului oaspe. După aceea a urmat clerul rom. cat. și alte autorități civile. — Locali- tățile publice sunt decorate cu flamuri ■— Alteța Sa imp. pleacă de seară mai departe. * (Postai. Pentru stațiune de magistru po- stai în comuna mare Ogna-Dejului, comitetul Solnoc-Dobâca, s’a deschis concurs. Pe lângă con- tract și cauțiune de 100 fl bani numerați, emolu- mentele de care se va bucura obținâtorul postului sunt 150 fl salar, 40 fl paușal de cancelarie și 180 fl. de transport. Posițiunile au a se adresa la direcțiunea reg. a poștelor în Sibiiu. De asemenea se deschide concurs pentru stațiune de magistru postai în Demenihaza, comitatul Mureș-Turda, pe lângă condițiunile de mai sus. Emo- lumentele aici sunt 120 fl. salar, 40 fl. paușal de cancelarie și 319 fl paușal de transport. * (Persecuțiunifără sfârșit). Din Zarand avem o corespondență mai lungă plină de întreprin- deri, care, în alte împregurăn, te ar face sâ nZi cu hohot. Din corespondențe se vede nătângia, cu care se caută sub toată cucuta câte un român revoluționar. Pănă și inscripțiunile de prin locurile, unde oameni se ascund pentru neputințele trupeșei, încă se fac object de persecuțiune. Objectul cel adevărat al pe- resecuțiunei însă se vede a fi gimnasiul românesc din Brad, cărui ddlor maghiari pare a le fi venit pofta ai stinge viața. Vom publica corespundența în nrul viitor. * (Almanachul) societății „România Jună" a eșit de sub tipar și se află de vânzare la societate în Viena, VIII Lange Gasse Nr. 4 cu prețul de 2 fl. pentru Ungaria și 5 lei pentru România și străină- tate, afară de porto (15 cr. pentru Austro-Ungaria și 70 de bani pentru România). Fără de a întinde www.digibuc.ro vorbă multă, cartea aceasta este un buchet foarte frumos de lucruri alese dela mai mulți aleși ai na- țiunei române pe câmpul literar; merită se fie pâ masa fie-cărui cărturar român. * (Maialul junimei dela academia de drepturi) va fi în 6 Iunie n. * (Esamen de stat la academia de drepturi din Sibiiu.) Dnul Nicolau Corn șa, stud. jur. a IV s’a supus în Lunea trecută (28 Maiu st. n.) esamenului al doilea de stat cu succes foarte bun. Gratulăm junelui nostru pentru dibgență cu atât mai mult, cu cât dînsul s’a supus la acel esa- men — ca nimenea altul din foștii studenți, de când esistă academia — înainte de termin, cu toate că în timpul din urmă îl copleșise o boală grea. Dorim se aibă mulți imitatori. Societatea limbilor romane. Ședință solemnă. Societatea pentru studiul limbelor romane a ținut Dumi- necă la Montpellier în marea sală a palatului de justiție, pusă cu graciositate ia disposiția sa de d. prim-președinte Penchinat, ședința solemnă a concursului al patrulea filologic și literar. Cu mult mai înainte de oarele două, invitații societății și persoanele cari aveau bilete respunseră la apelul orgonisă- torilor acestei întruniri. D. primar al orașului Montpellier, d. prefect de Hârault, d. președinte al consiliului general precum și un mare numer de magistrați și de consiliari de curte, dnii decani ai facultăților de drept și de medicină, d. decan al facultății de sciințe, dnii directori al scoalei de farmacie și' al scoalei de agricultură luaseră loc în giurul biroului, care era compus de dnii Ferdinand Castets, decan al facultății de litere și președinte al societății limbelor ro- mane ; F. Mistral, președintele societății Felibrige ; Arsăne Darmesteter, profesor la facultatea de litere din Paris ; C. Revillout, raportor al comi.siunei de fîlologiă; Paul-Jules Itier, raportor al comisiunei de proșă, și F. Donnadieu, vL ce-președinte al societății arcbiologice din Bâziers, raportor al comisiunei de poesie. Rar s’a veZut în orașul Montpellier un numer atât de mare de romaniști și de felibrii. Se semnalăm îi iuțeala condeiului următoarele persoane: Alphonse Tavan, autorul din Amour e Plour; Auguste Fourâs, din Castelnaudary ; Cămile Laforgue, președintele filialei din Languedoc; corni- țele de Toulouse-Lautrec, președ. filialei din Aquitaine și unul din cei patru-deci ai Academiei Jocurilor Florali Aclille Mir, din Carcassonne; Charles Britague, din Marsi- lia; Hippolyte Guillibert; baronul de Meyronnet, din Saint- Marc; Charles de Gantelmi d’Ule și Charles Joret din Aix; baronul Charles de Pourtoulon, directorul lui „Revue du monde latin"; Naugnier, învățatul archeolog din Băziers; loseph Durând de Gros, unul din filologii cei mai autorisați din meaZă-di a Franciei; Justin Perpratx, din Perpignan Martin din Nimes, necomparabilul Z*cSt°r fabulelor lui Bigot, și Prax dia Alzoune, nu mai puțin de neimitat ca și el în dicțiunea unui roman carcasones, curoscut în tot Lan- guedocul de sus: „Lou Lutrin de Lader," de Achiller Mir. Ședința s’a deschis printr’un discurs foarte aplaudat al dlui Ferdinand Castets și s’a închis printr’un alt discurs, — acesta în provansal, — al dlui M. F. Mistral. Raporturile dlor Itier și Donnadieu au fost primite cu cea mai mare fa- voare. Acela al dlui Charles Râvillout era scris cu autori- tatea cunoscută a tot ce ese din peana eminentelui profesor. S’a constatat cu plăcere la cetirea acestui raport premiul de 5 sute franci acordat unuia din cei mai renumiți filqlogi ai Italiei, d. Canello, profesor la universitatea din Padua D. Zeițe de Vasconcellos, din Oporto (Portugalia), a obținut premiul de trei sute franci oferit de orașul Montpellîer Ce- lei mai bune lucrări de limbistică scrisă de un filolog străin. S’a aplaudat foarte mult numele dlui LL. J. Piat, can- celar al consulatului Franciei la Bassorah (Turcia din Asia) căruia i s’a acordat doue medalii de argint, una pentru o traducere provansală a Grădinei trandafirilor, de Saadi, vestitul poet-filosof al persiei, și alta pentru un Dic- ționar ăl limbei de m eaZăZ> a Franciei, clasată după ordinea rădăcinilor. Este un obiceiu general în toate întrunirile romaniști- lor sau felibrilor de a aduce cu sine sau de a trimite ca scusă în cas de nevenire, publicațiuni poetice și literare ti- părite cu această ocasiune. Astfel societatea limbelor ro- mane a mulțămit vice-președintelui seu onorar, d. Ernes Monaci, profesor la universitatea din Roma, pentru un fru- mos album eliotipic în folio, reproducând cele mai vechi tecete ale idiomelor romane din Francia meridională și Italia. D. Aguiloy Fuster, bibliotecar la universi- tatea din Barcelona, adresase câte o tipăritură în caractere gotice și cu ornamente roșii a operei Libre del ord re de cavaleria, de Raymond Lulle, vestitul scola- stic maiorchin,‘ președintele, vice președintele și secretarul filiei catalane a societății Felibrige. Dnii Louis Cutchet, Montserrat y Archs și Mathân y Forxellt au esprimat prin depeșe simțămintele poeților catalani și valancieni. Printr’o atențiune delicată, ei făcuseră ca telegrama să fie contra- semnată de președintele Academiei regale din Barcelona; Acadele acestui oraș, cei din Valence și din Girone s’au scusat cătră d-nij Castets și Camille Laforgue, că n’au pu- 230 TELEGRAFUL ROMAN. tut unde se aflau a întreprinde căletoria literară la Mont- pelier. Mai mulți romaniști din Germania și Austro-Ungaria dnii Emile L6vy, din Fribourg; Karl Bartsch, din Heidel- berg; Windelin Foerster, din Bonn; Stengel, dinMarbourg; Schuchardt, din Gratz, au trămis scrisori de aderare și de părere de reu afirmând astfel rolul filologic pe care orașul nostru a sciut seși creeze dela stabilirea societăți limbelor romane. D. abate Giuseppe Spera profesor la Cava dei Tir- reni, a scusat lipsa sea adresând membrilor congresului o poemă italiană: „II Conte Verde" în care narează faptele mari ale celor dintâi duci ai Savoiei. Eminintele umanist a dedicat această operă regelui și reginei Italiei, și a reser- vat ântâile sale esemplare pentru aderinți la ceea ce el nu- mea neesact, dar cu multă bună-voință cele de al doilea ser- bători latine ale Languedocului. Se semnalăm încă misiva unuia din cei mai buni poeți rumonși din Engadine, d. Jean Mathis din Samaden, foarte frumoase și foarte elocinte scrisoare de aderare a episcopu- lui din Montpelier. Sperăm că vom putea s’o reproducem. Acea a d-lui Michel Brâal, mexhbru al institutului, ale că- rui vechi simpatii pentru orașul Montpellier și studiile sale limbistice sânt cunoscute: a dlui Lespy, care a tipărit un bogat dicționar al limbei vechi și moderne din B6arn, a dlui Tamizey de Laroque: gloria amabilă și enciclopedică a eru- dițiunei francese și meridională, a dlui abate Ferand, pro- fesor la micul seminar din Cordeaux — un nume care are în curând se fie pus alătur; cu cele mai mari din Provence a dlui abate Joseph Roux fericitul și deja poporalul emul al abatelui Ferand: a dlui Morel șef de cabinet al ministru- lui instrucțiunii publice: a președintelui asociațiunii de es- cursiuni catalane, din Barcelona, etc. Faptul însemnat al ședinței de Duminecă a fost citirea de d. comite de Toulouse-Lautree, a versurilor în limba francesă dii secuiul XVI, adresate de „M. S. Regina Ro- mâniei dlui de Berluc-Perussis, din Aix în Provence. Sân tem fericiți a reproduce aci aceste strofe cari, prin delicateța, rara distincțiune și puritatea limbei, pot se fie lăudate de numele cele mai înalte ale literaturei noastre na- ționale. Eacă traducerea francesă a versurilor provansale, pe cari d. de Berluc-Perussis le adresase Reginei României, în timpul scurtei șederi la Sestri Ponente, aproape de Genua, adecă la porțile Italiei: Dona Carmen Sylva. (Acesta este pseudonimul Reginei României.) în umbra luminată și dulcea pace, — acolo în gradinele lui Sp'nola, — sub liliacul vesel se ascund — geniul nobil și grafia minunată. Dar noi, aici, de vederea d-voastră, — Deanină am voi s6 ne să- turam. — Vedeți Provence, care suspină după d-voastră! — Ah! afi fi fă- cut îndată cucerirea d-voastră aci! Dela Bucuresci pănă la Paris, — sunteți regină, sftnteți împără- teasă — unui popor mândru, sufletele înalte; Și fără legi, fără soldați, — Carmen are ca subiect ce iubesce — Datoria, Idealul și Arta. Porch6res (Basses-Alpes), 9 Aprile 1883. Eacă și răspunsul Reginei Românini trimis dlui Ber- luc-Perussis : Lors vous me faites, Chevalier, Bien beau domaine! Jamais n’y pourrai m’ennuyer, Ni, dans un soupir, regretter Mon sort de Reine! De jolies fleurs me couronuez; De liens d’dtoiles, De fils de vierge m’entourez: Mon preux, au soleil dferobez Traine royale! Mon col a d’arc-en-ciel un jet De fleurs tremblantes; POur serviteurs, chardonnerets ; J’ai pour pages Ies feux-follets, Luenrs dansantes! De hautes âmes, est ma cour Bien comp osie! De chansons, pour dames d’atours, De nobles preux, de troubadours, Suiș entouree! De claires pensdes est mon char, Et, sous la voflto Du ciel, le mien domaine est l’art, Le beau, le devoir, et je pars Et chante en route 1 Mais lorsque dans vos preș, vos toits Mon regard plonge, Je ressens soudain un tffroi: Mon âme a voyagd sans moi Cotnme en un songe 1 Mon royaume est trop grand, trop beau! Dans la nature Perdue, je ne suis qu’un oiseau Cachd, mon faible chant ne vaut Qu’un doux murmure! Elisabeth. Villa Spinola, Sestri-Ponente, prâs Genes (Italie), 12 Avril 1883. Versurile dlui de Berluc Perussis și ale Reginei Ro- mâniei au fost primite cu aplause unanime. Tinera și în- vățata suv erană fusese invitată de societatea limbilor ro- mane la solemnitatea dela 13 Maiu, dar s’a scusat prin de- peșa următoare, care a fost citată de d. F. Castets: „Roque-Fdrrier, secretar al sociețății limbilor romane, Montpellier: „Maiestatea Sa Regina României mS însărcinează se esprim Societății limbilor romane și Societății Felibrige, vi- ile sale păreri de reu că nu poate se vină la Montpellier pentru a asista la celebrarea Jocurilor Florali ale Langue- docului." M. Obedenaru prim secretar al legațiunei României pe lângă regele Italiei la Roma. „Românul" după „Messager du Midi" Loterie. Mercuri în 29 Maiu 1883. Sibiiu: 17 75 1 65 35 15 ursa de Viena și Festa. Din 26 Maiu n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6%,................' . . . 120.35 120.30 Renta de aur ung. de 4%..........................88.65 88 55 Renta ung. de hârtie............................. 86.95 86.85 împrumutul drumurilor de fer ung.................. 137.50 137.75 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung...................................... 91 65 91.25 II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient ung....................................112.75 112.75 Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung...................................... 99 30 99.— Obligațiuni ung. de reacumpSrarea pământului . . • 99.75 99.50 Obligațiuni ung. cu clausulă de sorțire ..... 98.30 98.25 Obligațiuni urbariaie temeșiane de ...... . 98.50 98.75 Obligațiuni urb. temeș. cuasulă sorțire . . ... 99— 98.— Obligațiuni urbariaie transilvane................. 98.— 98.75 Obligațiuni urbariaie croato-slavonice............ 99.— 99.— Obligațiuni ung. de rescumpărarea Șecimei de vin . 99.— 97.50 Sorți de stat dela 1860 ........................... 144 50 114.59 Sorți unguresci cu premii.......................... 114.25 114.50 Sorți de regularea Tisei . ......................... 109.60 109.75 Acțiuni de bancă austro-ung....................... 838.— 837.— Acțiuni de bancă de credit ung...................... 296.50 295.25 Acțiuni de credit austr........................... 300.— 299.25 Datorie de stat austriacă în hârtie..................78.50 78..50 Datorie de stat austr. în argint ........ 79.10 78.45 Renta da aur austriacă............................ 98.— 98 75 Scrisuri fonciari ale institutului ₙAlbinau .... 100.30 London (pe polița de trei luni).................. 120.05 120.05 Galbin. , ................................... 5.66 5.66 Napoleon............................................ 9.51 9.50 100 maree nemțesci ....... . .... 58.50 58.55 Nr. 47. [421] 1-3 CONCURS. Pentru ocuparea stațiunei a treia de paroch clasa I. devenită vacantă în parochia dela biserica română ort. răs. cu hramul S. Nicolae din preur- biul Brașovului, se escrie ccncurs cu termin de 30 d e ^i 1 e d e la prim a publicare a acestui concurs. Emolumentele sunt: 1. Salar anual fics din cassa bi- sericei 600 fl. v. a. 2. Relut de cuartir din cassa bi- sericei anual 150 fl. v. a. 3. Venitele stolari anual circa 450 fl. v. a. 4. Drept de pensiune după sta- tutele esistente. Nota. în anul dintâiu al funcțiu- nei sale are parochul ales a se con- forma §-lui 8, din regulamentul con- gresual pentru parochii din 1878. Concurenții la acest post de pa- roch au se producă următoarele do- cumente : a) Că sunt români de religia gr. orientală. b) Că au purtare morolă bună c) Că au absolvat gimoasiul și au depus esamenul de maturitate. d) Că au absolvat cursul teologic la un institut teologic român -gr. or. b) Că au depus esamenul de cua- lificațiune preoțească. Parochul ales este obligat a se conforma regulamentelor, instrucțiu- nilor și datinilor dela această biserică după disposițiunile comitetului paro- chial. Concurenții sunt obligați pănă la finirea terminului de concurs a se pre- senta în biserică, a cânta și a tine o predică de probă. Suplicele de concurs sunt a se așterne la Domnul protopresbiter lo- cal losif Barac. în conțelegere cu domnul protopres- biter. Brașov, 15 Maiu 1883. Comitetul parochial: David Almășanu m. p., președinte. Nr. 79 [422] 1—3 CONCURS. în urma decisiunei și a sentinței Prea Venerabilului Consistoriu Ar- chidiecesan ddto. 10 Martie a. c. Nr. 434. B. se escrie al 2-lea concurs pen- tru vacanta stațiune preoțească din Si- bot (Alkenyer) de clasa a II-a cu ter- min de 30 de țlile dela întâia publicare în jurnalul „Telegrafului Ro- man". Emolumentele sunt următoare: 1. Păment arătoriu „porțiune ca- nonică" de 15 jngere clasa I și II. 2. Din cassa alodială 200 fl. v. a. anual. 3. Dela 280 case câte una ții de lucru. 4. Stola îndatinată. Doritorii de a ocupa această sta- țiune preoțească sunt poftiți ași as- cerne cererile lor în sensul statutului organic și al regulamentului pentru pa- Subscripțiune ¹⁴²⁸¹ la 300 acțiuni de câte 100 florini ale societății anonime „FURNICA“ cassa de economii în Făgăraș. Spre a mulțămi una din cele mai simțite trebuințe alo populațiunei din țeara- Oltului, subsemnați! ne-am constituit în sensul §. 150 al legii comerciale, într’un co- mitet, ca se înființăm în Făgăraș un institut de bani. Eată programul întreprinderii noastre: Numele societății este „Furnica⁴⁴ cassa de economii în Făgăraș. Scopul ei este a da împrumuturi și a primi depuneri spre fructificare și prin aceasta a contribui la desvoltarea economică a populațiunei rurale din comitatul Făgărașului, Capitalul social este de 30,000 florini împărțit în 300 acțiuni, de câte 1OO florini. Societatea se înființează pe timp nedeterminat. La subscrierea capitalului se plătesc 10% de fie care acțiune, 2O°/₀ se vor plăti în 30 ^ile dela ținerea adunărei generale constituante; restul, când se va cere prin Direcțiunea societății. învităm deci prin acesta la subscrierea capitalului social. Subscripțiunea se face în diua de 31 Maiu a. c. stilul nou în Făgăraș la comitetul subsemnat, piața Făgărașului Nr. 558 dela 8—12 oare înainte — și dela 3—6 oare după amea^i, și în Sibiiu la „Albina⁴⁴ institut de credit și de economii în oarele de birou (dela 8 pănă la 2 oare), când resultatul subscripțiunei ar întrece numerul ficsat de acțiuni se va face o reducțiune proporțională. In fine se adauge cum că pentru ratele de acțiuni plătite înainte de termin societatea bonifică 5ⁿ/₀ interese acționarilor sei. Făgăraș, 24 Maiu 1883. Comitetul pentru fondarea societății „Furnica“ cₐₛₛă de economii în Făgăraș. Alessadru Micu m. p., loan Roman m. p., Vicariu foraneu archiepiscopesc al Făgărașului, advocat în Făgăraș, Basilin Stanciu m. p., Ilariu Duvlea m. p., căpitan c. r. în pensiune, în Viștea inferioară. advocat în Făgăraș. Nicolau Cosgarea m. p., Visarion Roman m. p., căpitan c. r. în pensiune în Făgăraș. director esecutiv al institutului „Albina¹¹ în Sibiiu. rochii din 1878 la subscrisul în ter- minul sus indicat. Oreștie, 16 Maiu, 1883. în conțelegere cu comitetul parochial. Nicolau Popoviciu m. p., protopresbiter. Nr. 62. [417] 3-3 CONCURS. Pentru întregirea parochiei de clasa a III Grind-Cristur îu pro- topresbiteratui Turdei, se escrie con- curs pănă la 7 Iunie st. v. a. c. Emolumentele sunt: Porțiunea canonică pentru preot 13 jugăre clasa I-ă într’o massă, folo- sindu-o în tot anul; Dela 65 familii câte o felderă de cucuruz cu grăunț a 16 cupe; Tot dela acele familii câte o ții de lucru; Venitele stolare obici- nuite și casa parochială. Doritorii de a ocupa această pa- rochie vor ave a’și așterne petițiunile instruite conform statutului organic, și regulamentului pentru parochii la sub- scrisul oficiu protopresbiteral pănă la terminul amintit mai sus. Agârbiciu (p. u. Gyeres) 1 Maiu 1883. în conțelegere cu comitetul parochial. Simeon Pop Moldovan m. p., protopresbiter Nr. 352-1883 [420] 1-2 Publicare 18 licitațiune. în 23 Iunie a. c. stilul nou la 11 oare ante-meridiane se va țind în cancelaria subscrisului comitet (Strada ure- zului Nr. 6.) licitațiune minuendă pentru edificarea unei scoale elementare cu 4 clase la T|o hanul vechiu, comitatul Făgăra- șului. Aceasta se aduce la cunoscință publică cu adausul, că fie care licitante e obligat a depune 5°/₀ a sumei de esclamare de 8734 fl. 96 cr. v. a. Oferte în scris provenite cu vadiu se primesc pănă la începerea licitațiunei. Planul preliminariului șijcondițiunile de clădire se pot vedâ în tot timpul în sus- numita cancelaria. Sibiiu în 28 Maiu 1883. Comitetul administrativ de fondul sco- lastic al foștilor grănițeri din regimen- tul 1. român. Publicațiune. Din partea subscrisului comitet paro- chial prin aceasta se aduce la cunoscință, precum că zidirea bisericei greco-orient. din Petrilla, comitatul Unedoarei, cercul Jiu, a cărui preț de strigare, afară de lemnele necesarie, e 11,300 fl. 74 cr. v. a. — în 26 Iunie 1S83 st. n. pe lângă licitare verbală și oferte închise se va țin 6 licita- țiune publică în comuna Petrila. Ceea ce se aduce cu aceea observare la cunoșcință că licitantii condițiunile de licitațiune și planul de zidire le pot vedb în terminul acesta ori și când în cancelaria notariatului cercual din Petrilla. Petrilla în 25 Maiu 1883. [419] 1-3 Comitetul parochial gr. or. Redactor r€spun£etor Nicolau Cristea. Editura și tipariul tipografiei archidiecesane, www.digibuc.ro