Sibiiu, Sâmbătă 14/26 Maiu 1883. Anul XXXI ■■ ■ .1 ' Nr. 55. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 60 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Bfl- Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminlstrațlunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr, 43. Epistole nefrancate se refusă. — Artieulii nepublicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentrn odată 7 or., — de donS ori 12 or., — de trei or 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbra de 30 or. pentru âe-oare publicare. Nr. 1381 cons. Plen 1883. Ceretiîariu cătră toate oficiile parochiale din tractul protopresbiteral al Iliei și cătră onorații membrii ai sinodului protopresbiteral în- mulțit și ai comitetului protopresbiteral. După ce s’au făcut pregătirile de lipsă pentru actul alegerei de protopresbiter în tractul protopresbi- teral vacant al Iliei și venerabilul consistoriu archi- diecesan cu ordinațiunea sa din 6 Aprile a. c. Nr. 1381 a aflat de bine a concrede pre subscrisul cu con- ducerea alegerei de protopresbiter, în calitatea mea de comisariu consistorial convoc prin aceasta sino- dul protopresbiteral înmulțit al tractului Iliei pe ^iua de Joi în 2 luniu vechiu a. c. la 11 oare, ante-ameațli în biserica din comuna Ilia - Mureșană spre scopul alegerei de protopresbiter al tractului Iliei pe basa concurselor intrate în terminul preclus. Deci onorații membri ai sinodului protopresbi- teral înmulțit atât ordinari, cât și estra-ordinari, preoți și mireni sunt provocați și poftiți a se pre- senta la ^iua și locul indicat destul de timpuriu pentru a asista la servițiul divin, ce se va începe la 8 oare dimineața și se va termina cu convocarea Duchului sânt. Tot de odată conchem prin aceasta pre mem- brii comitetului protopresbiteral a se presentă în ^iua premergătoare adecă pe Mercuri în 1 Iunie vechiu a. c. la 3 oare după amea^i în localul scoa- lei din Ilia la o ședință estra-ordinară a comitetului pentru a se consulta și combina lista candidaților conform §-Iui 63. și analog §-lui 23 p. 6 din Sta- tutul organic. Oficiile parochiale din tractul protopresbiteral al Iliei vor ave datorința a ceti acest cerculariu în biserică cel mult pănă Duminecă în 22 Maiu ve- chiu a. c. și a provoca anumit pre deputății cer- curilor respective mirenesci a se presentă la sinod pentru actul alegerei de protopresbiter. însemnătatea actului, ce are de a severși de astă-dată sinodul protopresbiteral al Iliei, me face a spera, că onorații membri ai sinodului protoprebite- ral înmulțit se vor presentă la terminul indicat în număr complet pentru a conlucra cu iubire adevă- rată la resolvirea cât mai bine a unei lucrări atât de însemnate, precum e alegerea de protopresbiter. Sibiiu, 12 Maiu 1883. Dr. Har ion Hușcariu m. p., protosincel, ca comisariu consistorial. FOIȚA. Cristian Waldo sau CÂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). r Părinții Dtale numai trăesc, îmi respunse micul ovreiu. Roagă-te pentru dânșii și primesce ofranda unui amic. Fiind răspunsul său al treilea diferent de al doilea și de cel dintâiu, eu simțeam o neîncredere tainică. „— Pretinzi doară Dta, i-am <^is eu, a fi ami- cul acela, care-mi vine într’ajutor? „— Nu, $ise el, eu sunt mandatar credincios și nimic mai mult. ₙ— Ei bine, spune acelora, care te-au trimis că le mulțămesc, dară nu primesc nimic, nici dela aceia, care se ascund. Ești Dta autorisat din par- tea familiei mele a-mi destăinui ceva? „— Nu, nimic, respunse el, înse se poate, mai târziu. Unde vei locui în Roma? „— Nu șciu. „— Ei bine, o se aflu eu, căci nu-mi este er- tat a te perde din vedere. Adio, și la cas de ne- voe nu-ți uita, că banii aceștia sunt ai Dtale și că n’ai decât a-mi da de șcire, ca să ți-i dau în samă. Et nune veniinns.... Domnii maghiari au scoale poporale ale tutu- ror naționalităților nemaghiare deja sub coperișul dorit de dânșii. Scoalele medie încă nu sunt toc- mai sub coperiș, de oarece legea votată în" amân- două casele, pe cât seim, încă nu este sancționată, dar probabil că va fi cât mai curând. Când pe orizontul politic al Ungariei se pot observa fenomene, cum este și espectorațiunea aca- demică a unui ministru din fruntea monarchiei, sanc- ționarea unei legi, cum este cea pentru scoalele me- die nu va întârzia. Ungaria este înfățișată de dl ministru Kallay ca omnipotența încorporată din mo- narchie și Ungaria, ce va se ^ică astăzi decât ma- ghiarii ? Când așa dară maghiarii indrăsnesc, ba cutează a se înălța cu gândul, a fi un fel de arbitriu uni- versal între orient și occident, se ne mai îndoim că nu vor esopera și sancțiunea unei legi pentru in- strucțiunea secundară? înse scopul acestor șiruri nu este a judeca po- sibilități sau probabilități privitoare la lucruri tre- cute. Aceasta ar fi o perdere de timp din cele mai zadarnice. Scopul acestor șiruri este a îndrepta privirile cetitorilor noștri și a publicului român asupra unui atac nou, ce ni se pregătesce. După instrucțiunea primară și secundară are se vină la rând cea superioară. Dar pe aceasta o au; căci universitățile și aca- demiile sunt deja confiscate pe seama maghiarisărei. Așa este. Mai sunt înse nisce institute, cari nu sânt bine văzute de domnii maghiarisatori și despre cari presupun, că pe lângă toate punerile la cale cu ceealaltă instrucțiune, aceste tot le vor mai sta în cale. Și care sunt acele ? Sunt seminariele teologice ale românilor și Șer- bilor. Presa maghiară și — nota-bene,— cea guverna- mentală a și deschis focul prealabil asupra acestor forturi ulterioare ale naționalităților respective. Deci, garnisoanelor, priveghiați și fiți fie care la locul vo- stru 1 Uriașul mititel din Cluj „M. P.“ e de astă dată acela, care după sciință noastră a dat salva de avis. El într’un articul întitulat „A theologiaipakultăs¹¹ cla- rifică guvernului și publicului unguresc, cât de bună este cualificațiunea preoților de ori ce confesiune „Mie mi se părea că ovreiul vorbea în momen- tul acesta cu sinceritate; însă era cu putință că el este unul din speculanții aceia îndrăsneți, care vin când te afla în nevoe spre a te înșela mai târțliu. Eu i-am mulțămit cu receală și am plecat cu mâ- nile goale. „ Eu nu mă prea îngrigeam de ceea, ce aveam se devin. La călătorii numai puteam cugeta; acuma era vorba a găsi o posiție, care se mă hrănească. Deși eu îmi întrerupsesem studiile de multă vreme, totuși nu-mi uitasem, mulțămită memoriei mele es- celente, nimica. Micile mele cunoscințe erau foarte variate și elementele sciințelor, erau în capul meu îndestul de positive, ca să me pună în stare, a în- treprinde cu succes, creșterea particulară a unui băiat. Tocmai funcția aceasta o doream, sperând a continua așa și studiile mele, prescurtându-mi chiar somnul. „Părintele meu avuse in provincia noastră re- lații foarte cinstite, însă, lucru ciudat, purtarea mea, față cu doamna Goffredi, lumea o numea romantică și puțin vrednică de un bărbat serios. Eu m’am lăsat să me ruinez, cu atâta mai reu pentru mine, în zadar am cerut un oficiu, toată lumea mi-a ^.is că sunt risipitor orb, ba chiar nebun. Nu puteam dară aștepta a fi așezat în Perugia. în Roma m’a făcut un amic al tatălui meu se întru, în calitate de preceptor la un principe neapolitan, care avea doi fii leneși, fără inteligență, și o față gheboasă, cochetă și de fire foarte amoroasă. La doue luni la universitate și le pune la inimă se îngrigească, ca candidații de preoție să’și primească testimoniile de cualificațiune dela universități. Am fi de acord cu uriașul mititel, dacă statul ar fi aplecat a crea a treia universitate undeva în sinul românilor din Ungaria, și se înțelege, pentru români o universitate românească. Văzând înse cele ce s’au întâmplat ou ceealaltă instrucțiune pănă acum și vexând și motivele și motivările uriașului mititel, nu putem consimți cu densul întru nimic și din causa simplă, că în esposițiunea lui întreagă nu ve- dem decât încoronarea edificiului maghiarisărei. In Transilvania vrea „M. P.“ o facultate teologică lângă universitatea din Cluj, ear pentru Sârbi una pe lângă universitatea, ce are se se înființeze, în Seghedin. Pentru Șovinismuri de aceste sterpe, cari de dragul limbei unguresci împedecă cultura, nu ne putem entusiasma. Uriașul mititel, ca să facă plausibilă ideea sa de a maghiarisa teologia românilor și sârbilor, cearcă a se face glumeț, pe când el devine vițelos. Presentă deci o anecdotă despre un candidat de preot româ- nesc, care fiind întrebat de „vlădicul" său, cât de lungii va fi fost coada ₜ'dela cânele stului Petru, a respuns băgând mâna în șerpar și numerându-i pe masă bani de argint într’o lungime, care, după pă- rerea candidatului, corespundea coadei din întrebare. Acest respuns ia asigurat candidatului, țlice „M. P.“ atestatul de cualificațiune. Las că aceasta e o anecdotă veche, care nu poate reflecta la autenticitate istorică, și dovedesce, cel puțin, spirit (esprit) din partea candidatului român, pe când datele autentice despre alte biserici neromâ- nesci și ne „schismatice" spun, că aceste făcând ne- goț formal cu păcatele oamenilor, dovediră un bi- gotism ignorant de secuii întregi: pentru a arăta că nu pretinsa superioritate a naționalității unui cler condiționează întunecimea sau lumina cugetărei sale, ne vom servi și noi de o anecdotă. Nu în sinul bisericei românesci sau serbesci ortodocse, ci în acelor „luminate", cum sunt ale celor căror aparține naționalitatea uriașului mititel din Cluj, a fost, după anecdota noastră, un preot, care fusese papist și mai târziu protestant. Acesta fu întrebat la ocasiunea unei visitațiuni din partea superiorului său, că al cui fiiu a fost Is. Chr. ? A lui Pilat din Pont, a răspuns „eruditul" preot. Cum, așa înveți dta pe fiii sufletesci ai dtale ? Așa-i înveț acum de vre o treizeci de ani și văd că le merge foarte bine. Cu anecdote de aceste am mai pute servi, înse de ^ile mi-am dat demisiunea, pentru a mă sub- strage ochirilor amoroase a acelei eroine de roman, a cărei erou nu voiam se fiu. „în Neapole am aflat alt amic al tatălui meu, un abate erudit, care m’a așezat într’o familie mai puțin avută, înse cu mult mai neplăcută, și cu elevi și mai neinteligenți decât cei dintâiu. Maica lor nu prea tinetă și nu prea frumoasă, m’a luat repede la goană, fiind-că n’am admirat în destul frumsețile ei. Eu nu eram pasionat la o virtute severă, nici nu mi-am atribuit dreptul, a începe amoruri cu o ^e- iță, ci me sciam mulțămi cu mult mai puțin; înse, chiar de ar fi fost doamna casei acceptabilă, eu nu voiam se fiu amantul unei femei, care-mi comanda vși care mă plătea. Eu m’am dus la eruditul meu abate și i-am spus năcasurile mele. El îpeepu a ride și țlise: „— E vina Dtale; ești băiat frumos, și aceasta te face prea dificil. „Eu l’am rugat se mă introducă la o văduvă sau la orfani. La vr’o câteva țlile el mi-a dat de scire, că a găsit ceva pentru mine. Tinerul duce de Villareggia își pierduse părinții; el n’avea nici su- rori, nici mătuși. Crescut la un unchiu, care era cardinal, el n’avea lipsă de un guvernator, căci avea unul, ci de un profesor de limbi și de literatură; eu fui primit. Posiția mea deveni plăcută, ba chiar lucrativă. Cardinalul era om de sciințe și de spirit, nepotul seu, în etate de trei-spre-țiece ani, avea ta- www.digibuc.ro 220 TELEGRAFUL ROMAN. aceste nu argumentează alt ceva, decât oglindează așa numitul spirit (esprit), mai viu sau mai lânged al unei sau altei naționalități. Altceva ar trebui se scie „M. P.“ și cetitorii lui din Cluj. Ar trebui se scie că preoțimea română, cu toate că nu se bucură de beneficiile, de care se bucură preoțimea neromână din țeară, cu toate că nu i stau atâtea mijloace la disposițiune nici pentru pregătirea sa anterioară, totuși în privința cualifi- cațiunei în mare parte este mai pe același nivel cu ceealaltă, făcând poate escepțiune cu o mai bună religie sita te și moralitate. Uriașul mititel ducă-se, că este aproape de tem- nița Gherlei, și convinge-se din datele statistice a aceleia, că relativ confesiunile cele mai „luminate" dau contingentele cele mai mari de criminali, pe când massa poporului cu preoți „superstițioși" este în privința aceasta în minoritate. Prin aceste nu voim se șlicem, că preoțimea noastră să fie neluminată. Noi îndată ce am pu- tut ne am dat și ne dăm silința de a ne lumina preoțimea și deja putem și afirma, că sun- tem cu patru secuii mai departe decum șlice uriașul mititel din Cluj că suntem. Căci avem preoțime, care parte a studiat la universități cu renume eu- ropean, parte este atât de cualificată, încât poate sta față cu ori care alta. Și apoi se nu uite „M. P.“ că preoțimea naționalității sale spriginită de tot fe- lini de mijloace ajutătoare lucră la cualificațiunea sa aproape de o miie de ani, pe când a noastră, fără mijloace, după ce a scăpat de persecuțiuni, lucră mai nejignită la desvoltarea cualificațiunei sale numai de vre-o treideci si trei de ani! Dacă maghiarii și guvernul lor nu voiesc se facă capital politic cu facultatea teologică pentru nemaghiari, cum a făcut cu ceealaltă instrucțiune, lase confesiunile în pace și intinȘe-le ajutoarele, ce li se cuvin spre ași cresce preoțimea, cum se cade. O șlicem aceasta, pentru că simțim că așa este drept, înse după antecedenții nu sperăm să asculte maghiarii de vocea dreptății. Ei vor ignora progresul, ce-1 facem deja și’l vor călca în picioare spre ași crea un pretecst, prin care să facă lumei din afară gustabilă manevra, ce va ave a se pune în lucrare contra seminarielor teologice ale confesiunilor, cari nu aparțin tot odată și na- ționalității maghiare. Se stăm dar bine și pregătiți pentru lupta, ce ni se pune în perspectivă. Se stăm bine, ca și dacă vom fi înfrânți, cum am fost cu projectele anterioare, cel puțin se dăm dovedi că luptele ne oțelesc, dar nu ne tocesc puterile. Sinodul archidiecesan. Ședința a X-a din 4/16 Maiu 1883. (Urmare.) Dep. Anania Trombițaș: Când am privit pentru prima dată planul de zidire mi-am închipuit o fortăreață, care are de scop apărarea interesului bisericei. Trebue se ne fortificăm cu ziduri vii, se culti- văm inimile, și se nu băgăm banii în ziduri. Tendința fondatorului acestui fond n’a fost se ridice ziduri, ci ajutorarea tinerilor. Mai vine și altă considerare: că în anul trecut nu s’a adus conclus, ca se se adapteze acest edi- ficiu. Din protocol e. poate vede destul de clar, că lent și caracter amabil. Eu m’am atașat foarte pe lângă densul, el făcu progrese rapide, și eu însumi făceam studii; căci eu aveam locuință pentru mine, și toate serile libere cardinalul era așa de mulțămit cu mine, încât îmi urca salarul spre a mă ave es- clusiv si a me opri de a căuta după alți elevi. „Conduita mea a fost un an de