Nr. 54. Sibiiu, Joi 12/24 Maiu 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia- si Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl-, 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl- Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațlunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se inapoiară. INBEKTIUNILE Pentru odată 7 ar., — de două ori 12 or., — de trei or 15 or. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-care publicare, Sinodul archidiecesan. Ședința a X-a din 4/16 Maiu 1883. (Urmare.) Dep. loan Popea: Eu n’ași fi luat cuvântul, dar fiind că văd, că sunt mai multe puncte de ve- dere în această cestiune, vreau să-mi espun și Eu părerile mele. Este fără îndoială foarte de lipsă a se clădi o biserică catedrală, care va contribui mult la va^a și binele bisericei noastre preste tot. Con- siderând înse greutățile cele mari, lipsele cele multe, ce le are poporul nostru, trebue cu toate acestea să me declar a priori contra acestei păreri: Ne tot plângem, că avem necesitate de sume însemnate, ne tot plângem că poporul nostru are lipsă mare de scoale cu deosebire în părțile Haromsecului, și totuși ne declarăm, că acum e timpul se ridi- căm o zidire atât de costisitoare, pic, costisitoare, pentru că părerea mea e, că dacă se zidesce ceva, se se zidească ceva imposant. Cei din România, ar pute se facă lucruri mari și totuși în cele mai multe sunt înderâptul bisericei noastre. S'au făcut în- cercări la Iași, se se ridice o biserică mai grandi- oasă, dar tocmai din causa lipsei de bani, fiind că suma destinată n’a fost de ajuns, s’au pomenit și cu cheltuelile enorme zadarnice și fără biserică. Eu cred, că dacă și cheltuim, se cheltuim nu pentru edifiicii, ci pentru ca bisericile și scoalele noastre se fie la înălțimea lor. Ce folos că vom ave zidiri așa de minunate și lipsesce cuventul din ele, ca se le însuflețească. Biserica poate fi și mai mică, mai puțin costisitoare, dar cuvântul se fie puternic, ca se producă influență moralisătoare asupra poporu- lui. Din motivele acestea sunt de părere, se se amâne zidirea bisericei pe alte timpuri. Dep. Eugen Brote: încă în ședința de a seară îmi luasem voiă a schița pe scurt vederile, cari au servit consistoriului de basă, când propune, ca bise- rica catedrală se se zidească nu din capital, ci din venitul capitalului. înainte de a reveni în detaiu la aceste vederi, voiu a reflecta la Unele afirmări, susținute de domnii antevorbitori. Dl dep. I. Popea pare a nu fi cuprins cestiunea, când crede a mă spriginî amenând zidirea catedralei; nici scoa- lele serace din Haromsec nu stau in nici o legătură cu biserica catedrală; ear catedralele intenționate la Bucuresci și Iași nu pot întră în comparație cu catedralele intenționate de noi. Nici o cestiune nu poate fi mai desbrăcată de interese personale, de cât este cestiunea aceasta, prin urmare insinuările dep. Cosma, că ar esistă FOIȚĂ. Cristian WaV sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). Cristiano strinse mâna bunului Goefle, și o să- ruta după obiceiul italian. — Eu primesc bunătatea, ce o simți pentru mine, ^ise el; dară laude asupra purtărei mele n’ași primi. Purtarea mea a fost așa de firească, încât ori și ce preocupație personală ar fi fost infamă în situațiunea mea. Nu ți-am spus, cât m’au iubit, cât m’au desmerdat și gugulit, acele doue ființe, a căror fiu adeverat mă simțeam, atât prin simțământ, cât și prin inimă! -'Vai I Eu eram fe- ricit, foarte fericit domnule, Goefle! și dacă mi s’ar întâmpla ori și ce nenorocire, eu n’ași fi în drept a me plânge de provedință. Eu n’am meri- tat atâta fericire înaintea nașterei mele. Nu aveam eu se cerc, a o merita după ce trăisem nițel? — Și ce s’a făcut din beata Sofia? țlise dl. Goefle, după o meditate de vr’o câteva momente. aici o samă de oameni, cari ar intenționa trăgăna- rea sau amânarea la calendele grecesci a zidirei catedralei, sunt cu totul nefundate. Voiu arăta mai târziu, că pe calea indigitată de consistoriu, mai curând și mai sigur se va zidi biserica cate- drală, decât pe calea arătată de dl Cosma. Nu mai încape nici o îndoială, că starea, în care ne aflăm cu biserica din Sibiiu este mai mult, decât umili- toare, și zidirea unei biserici corespunzătoare este pentru noi o cestiune arZendă. Dl Cosma susține, că pentru zidirea bisericei să atace însuși fondul și încât mijloacele n’ar fi su- ficiente, se se pună la cale colecte; se află destui oameni pioși, ^ice dlui, cari ar contribui. Nu mă îndoiesc că s’ar afla oameni pioși, dar durere ace- știa sunt seraci și numai cu pietate sigur încă nu se zidesc biserici. Ce resultate au colectele, am avut ocasiune a ne convinge de nenumărate ori; datoria flotantă este astăZi un viu esemplu. Când vom fi avisați la astfel de resurse pentru continuarea zi- direi, ne va umbla și nouă, ca comunelor Mercurea și Toplița: sau că nu vom pute, termina biserica sau terminând-o nu vom ave, cu ce o susține. Dl Cosma combătând planul de amortisare, schițat de mine a seară, a afirmat că dacă cu ve- nitul fondului de fl. 10,000 ne vom apuca de zidi- rea unei biserici, care costă fl. 200,000,—esemplul adus de mine eri — capitalul nu se va amortisa prin acel venit în vecii vecilor, căci suma venitului con- sumă interesele capitalului. Nu cred, că dl Cosma a adus acest motiv în mod serios; el ar ave valoare nymai atunci, când biserica catedrală s’ar zidi într’o singură ZĂ dar dl Cosma a susținut în vorbirea sa, că edificarea bisericei va trebui să dureze mai mulți ani, prin urmare planul de amortisare este dat de sine însuși. Tot de acest soiu a fost și afirmațiu- nea dlui Cosma, că d sa nu cunoasce nici un in- stitut, care ar da un împrumut de fl. 200,000 pe hârtii sciind foarte bine, că consistoriul nu intențio- nează a lua împrumut suma recerută dela institute străine, ci din cassele sale proprii. După aceste reflecsiuni revin la motivele con- sistoriulni pentru propunerea de sub disensiune. Sub biserică catedrală consistoriul nu-și poate închi- pui numa. zidurile. Aceste ziduri trebuesc înfrum- sețate și biserica însuși va trebui provăZută cu or- namente, odăjdii, etc. Fondul catedralei, din a cărui venit se vor pute prevede aceste trebuințe va fi toc odată un isvor nesecat pentru spriginirea artei naționale. De asemenea va trebui să se sus- pre lângă catedrală un stat de preoți cores- aZ^tor, care vor fi dotați conform posițiunii lor. •— Vai! Eu mi am propus a-ți spune istoria mea încât se poate de vesel, și eată că nu mi-a suc- ces a atinge numai ușor partea dureroasă a amin- tirilor mele! Te rog de ertare domnule, Goefle; te-am întristat, și eu ași face mai bine ați spune simplu că beata Sofia, numai este. — Fără îndoeala, de oare ce Dta ești aici. Eu văd bine că Dta nu o ai fi părăsit nici când, însă simțit-a ea sărăcia înainte de ce a murit? Eu vo- esc se știu toate. — Mulțămită cerului, ea n’a avut lipsă de ni- mic. Eu nu știu ce s’ar fi întâmplat, dacă după ce toată averea era mâncată ași fi fost silit se o pă- răsesc spre ai agonisi din ce se trăească; dară des- pre aceasta nu me nelinisceam: căci o vedeam, cu tot aerul ei liniștit, slăbind din Zi în Z-i- „După doi ani, ea mă luâ de mână într’o seară, precând ședeam pe țermul lacului. — „Cristiano îmi Zi⁸⁰ ⁰a, cu glas estraordinar eu cred că am frigurile; cearcă-mi pulsul și spune-mi ce cugeți tu despre mine. „Era pentru prima dată, de când cu nenorocirea, că ea se ocupa de sănătatea sa. Eu simțeam că dânsa avea friguri violente. Noi ne am reîntors a casă și am chemat medicul. — „Ea este în adevăr foarte bolnavă, Zi⁸⁰ ace- sta, însă cine scie, poate că este o criză favorabilă. „De când cu nenorocirea, ea n’a mai avut friguri. Cântările bisericesci vor afla o deosebită îngrigire prin un cor anume instituit, care asemene va re- cere jertfe însemnate bănesci. Toate aceste și al- tele devin ilusorice, dacă vom consuma prin zidire capitalul fondului sau că trebue se așteptăm o mul- țime de ani, pănă ce fondul va fi așa de mare, în- cât nu se va pute eschauria prin zidire. Eată dar dovadă, că pe calea indigitată de consistoriu mai c u- rând și mai sigur vom ajunge la o biserică ca- tedrală bine dotată, decât pe calea arătată de dep. Cosma. Recomand cu tot adinsul primirea tecstului din elaboratul consistoriului. Dep. Nicanor Frateș:Euși în consistoriu am fost de părere să nu combinăm aceste 2 fonduri. Din subvențjunea de 800 fl. dela stat, câștigată la anul 1864 de Marele Andreiu spre scopul susținerei personalului bisericei catedrale, nu s’a cheltuit ni- mic, ci aceea s’a capitalisat. Mie mi se pare că prin contopirea acestor fonduri nu ne vom ajunge așa curând scopul; după părerea mea mai bine ar fi sâ rămână ca și pănă acum. — Fondul înființat de Ma- rele Andreiu la 1858 n’a avut în vedere numai ridica- rea zidurilor, ci și ornamentul bisericei. Noi vom pute zidi o biserică catedrală, care se fie și parochială, și unele din ornamentele bisericei parochiale de astăZi le vom putâ folosi, ca ornamente pentru biserica catedrală. Susțin părerea dlui Cosma, ca ’/« se le folosim pentru zidire, ear ’/₄ pentru susținerea bi- sericei catedrale. Dep. Dr. Nicolau Pop: La cestiunea aceasta, cred eu, că este de a se lua in considerare mai mult calculul. Acea metodă va fi cea mai bună, care va corespunde mai bine scopurilor celor două fonduri. Ori cât ne vom bate capul, nu vom pute afla un calcul mai bun, care se provadă atât zidirea bisericei, cât și susținerea personalului, ca al con- sistoriului; de aceea susțin propunerea consistoriului. Dep. Bran de Lemenyi: Scopurile amându- ror fondurilor, dacă vom privi lucrul mai afund, vom vede, că se unifică. Ideea consistoriului e foarte plăcută; dl. Brote înse tot nu ne va pute convinge, că dacă vom întrebuința interesele, vom pute ajunge mai curând la scop, decât dacă vom întrebuința capitalul. După părerea densului, se așteptăm, pănă ce se va mări capitalul, ca din inte- rese se putem ridica biserica catedrală. E vorba, Dior, se delăturăm un ce rușinos pentru noi. Chiar dacă Sibiiul n’ar fi reședința metropoliei noastre, tot am pute Z*⁰⁰ că situațiunea noastră nu e con- venabilă. Din aceste considerări spriginesc propu- nerea dlui Cosma. „Eu nu mai speram. Maică-mea căZu într’o somnolență aduncă. Nici un remediu n’avu efect: ea se stingea, văZ⁰nd cu ochii. Câte-va momente înaintea morții, părea că și-a reaflat puterile și s’a deșteptat dintr’un vis lung. Ea m’a rugat se o ridic în brațe și mi-a Zis la ureche, cu voce stînsă: — „Te binecuvintez, Cristiano: tu ești mântui- torul meu; eu cred că am fost smintită și te-am chinuit. Silvio tocmai mi-a făcut imputări. Chiar acuma l’am veZut, și el mi-a Zis ⁸⁰ nae ⁸C°I ȘÎ ⁸$ merg cu dânsul. Ajută-mi, se ies din mormântul acesta, în care m’a închis nebunia. . . Vino I.. . Corabia pleacă ... se plecăm și noi 1 .. . „Ea făcu o ultimă încordare a se ridica și căZu moartă în brațele mele. „Numai sciu ce s’a întâmplat în Z^⁰!⁰ urmă- toare ; mi se părea că nu mai aveam ce face pe lu- mea aceasta, ne mai având a me îngrigi de nime- nea, decât de mine însumi. „Am într’unit în același mormânt, remășițele părinților mei prea iubiți, și le-am pus cea mai sim- plă și cea mai albă din toate petrile de mormânt grămădite în locuința noastră! în loc de epitaf am scobit eu însumi numele lor prea iubite. Vail Dta vei crede, că m’a cuprins groaza de atâtea sentențe și embleme. După ce m’am reîntors a casă, mi s’a spus că casa numai este a mea, ci a creditorilor. Eu am sciut o; eu eram atât de pregătit a părăsi www.digibuc.ro 216 TELEGRAFUL ROMAN. Dep. Petru Truța: Cestiunea aceasta a provo- cat o disensiune foarte estinsă. Dacă e vorba se contopim fondurile, eu cred, că trebue se fim cu con- siderare la menițiunea lor. Eu sunt de părerea dlui Cosma. Capitalul fondului catedralei se remână pe lângă destinațiunea sa, pentru zidirea bisericei ca- tedrale, încât pentru susținerea personalului cate- dralei se se destineze numai interesele din fondul personalului. Dep. Parteniu Cosma amintind și împregiu- rarea, că fondul nu se poate abate dela litera ac- tului fundațional, își susține propunerea și o reco- mândă spre primire. După Raportorul comisiunei, între mul- tele păreri, cari s’au ivit în decursul desbaterei cea mai practică este: ca capitalul se remână in veci ne- atingibil și se se zidească catedrala numai din in- terese, aceasta e propunerea consistoriului și și a co- misiunei, pe care o recomând și eu. Se pune la vot propunerea dep. Cosma(VeZi mai sus.) — se primesce. Punctul V. despre „ajutoare, subvențiuni și da- ruri dela stat și privați." și „Punctul VI despre „starea fondului cu 31 De- cembre 1882 — se primesc. Escelenția Sa se departă din sală presidiul îl ocupă Ilustritatea Sa Părintele Archimandrit și Vicar N. Popea. Acelaș raportor relatează asupra actului funda- țional al „fondului școlar eparchial." La P. I. „Numirea." P. II „Proprietatea și administrarea fondului" se primesce tecstul propus de Consistoriu. La P. III „Scopul" fondului, comisiunea propune intercalarea cuvintelor... scoalelor „confesionale gr. or. române." etc. P. IV. „Despre conferirea ajutoarelor". P. V. „Despre quota de capitalisare" și taxele ce vor încurge pe viitor la acest fond și, P. VII „starea fondului" la propunerea comisi- unei — se primesc. Se referează asupra „fondului p re o ți mei," Sinodul decide a se reda consistoriului, ca acesta la proxima sesiune sinodală se vină cu un project despre contopirea fondurilor de 30,000, fondul pre- oțimei și fondul Rudolfin conformându-se conclusului sinodal din ședințele trecute. Numitul raportor referează asupra fundațiunei „Pantasiane." P. I. „Numirea" P. II. „Proprietatea și administrațiunea" P. III. „Scopul" P. IV. „Capitalisarea venitelor" P. V. „Statorirea fondului de ajutorire și do- tare a preoțimei" și P. VI. „Starea fondului" — la propunerea co- misiunei — sinodul primesce projectul en bloc. Acel raportor referează asupra fundațiunei „Francisc-Iosefine" P. I, Care statoresce numirea fundațiunei — se primesce cu observarea, ca după cuvântul „episcop" se se pună și cuvintele „și mai târziu Archiepiscop și Metropolit." P. II. „ProprietateașiadministrațiuneaFondului." P. III. „Scopul fondului" P. IV. „Despre conferirea stipendiilor", și P. V. „Despre quota de capitalisare — se pri- mesc neschimbate. P. VI. „Starea" —se se ^ică în loc de „fond", ¹ „fundațiune." I acel mic asii scump, încât îmi pachetasem mașinal- mente traista mea în decursul pregătirilor pentru înmormântarea scumpului cadavru. Liquidația am lăsat-o în mânile familiei; eu avusem, în prodigali- tatea mea, atâta rânduială a sci, că, deși nu mi-a remas nimica, totuși n’am lăsat nici o datorie. „Tocmai voiam se părăsesc casa, precând veni micul evreu, de care ți-am istorisit. Eu cugetam, că el a venit se cumpere ieftin, vre unele din anti- chitățile prețioase a colecțiunei dlui Goffredi, ce era să se liciteze; înse dacă o și fi cugetat la acea- sta, el avu delicateța, a nu-mi spune nimic, și pre- când mă feream de el, el mă urma în grădină, unde voiam se culeg nesce flori, unicul suvenir material, ce voiam să iau cu mine. Acolo îmi puse o pungă plină a mână și voia să fugă fără a-mi da vre-o esplicație. „Eu cugetasem așa puțin la alți părinți decât la aceia ce tocmai îi perdusem, încât am gândit la vre-un dar milostiv, prin mijlocirea ovreiului și am aruncat punga departe de mine, spre a’l sili să o ridice. El se întoarse în adever, o ridică și ’mi (Jise. — „Punga aceasta este a Dtale, cu drept cu- vânt a Dtale. Sunt banii, cu care am datorit Goffredilor și ți-i restitui. „Eu am refusat. Era cu putință că mica aceea Tot acel raportor referează asupra fundațiunei „Mo gaian e.“ P. I. „Numirea fundațiunei" P. II. „Proprietatea și administrațiunea ei." P. III. „Scopul fundațiunei" P. IV. „Conferirea stipendiilor" și P. V. „Starea fundațiunei la finea anului 1882 la propunerea comisiunei sinodul primesce tecstul propus de consistoriu. Tot numitul raportor relatează asupra fondului „bisericilor." P. I. II. III. și IV. ca la fondul premergător. P. V. „Quota de capitalisare" și P. VI. „Starea" se primesce cu tecstul din ra- portul Consistoriului. Acelaș raportor referează asupra raportului ar- chidiecesan din 22 Februarie 1883 Nr. 443 scol, privitor la remuneraținnea instructorului de gimna- stică din seminariul Andreian. Comisiunea propune acordarea remunerațiunei de 100 fl. v. a. în buge- tul anului 1883. titlul V. al fondului seminariului Andreian B. și instituirea în budgetul pro 1884 al fondului seminariului Andreian. Pertractarea se amână pănă la desbaterea bud- getului pro 1884. Tot acel raportor referează asupra propunerei dep. Anania Trombițaș Nr. prot. 63 ex. 1883 pentru de a se primi elevi în despărțământul peda- gogic al institului Andreian cu jumătate a taxei statorite pentru ceialalți elevi. — La propunerea dep. Eugen Brote sinodul decide a se transpune acea- stă propunere consistoriului archidiecesan spre stu- diare și raportare la proxima ședință sinodală. Numitul raportor relatează asupra propunerei dep. losif Pușcariu de sub Nr. prot. 43 ex. 1883. relativă la constituirea unor sau mai multor comi- siuni pentru visitarea parochiilor din Arcihidiecesă din punct de vedere economic și epitropial; Comi- siunea din motiv, că cu privire la această propunere esistă deja doue organe administrative sistemisate și adecă în prima linie oficiile protopresbiterale și în a doua despărțământul esactoral al senatului epi- tropesc archidiecesan și că esmiterea unor atari co- misiuni ambulante ar causa atât greutăți financiare, cât și Inconveniente în sistemul de administrațiune prescris prin statutul organic, propune și sinodul de- cide: „Recunoscându-se scopul cel foarte salutar al propunerei, precum și necesitatea de a se chiarifica și aduce în ordine averea bisericească în direcțiunile indigitate în propunere, se recomândă consisto- riului a însărcina pe oficiile ppresbiterale cu eru- area și procurarea datelor și actelor pretinse în propunere și spre scopul acesta Consistoriul se pregă- tească și esmită o instrucțiune detaiată, din care or- ganele inferioare se se poată informa pe deplin de- spre cele ce sunt a se face în direcțiunile indigitate. Același raportor referează asupra raportului consistoriului archidiecesan de dto. 27 Aprilie 1883 Nr. 1892 epitr. prin care se aștern sinodului rațio- ciniile pe anul 1882 , și bugetul de pe anul 1884 al tipografiei archidiecesane înaintate aceluia de cătră comisiunea administrativă a tipografiei archidiece- sane. — Sinodul decide a se restitui întreg actul consistoriului archidiecesan, ca acesta la procsima sesiune sinodală se vină cu un raport detaiat de- spre toată activitatea comisiunei administrative a tipografiiei archidiecesane. Fiind timpul înaintat se suspende ședința și continuarea ei se anunță pe 5 oare d. amea^i. snmă răfuirea vre-unei socoteli din datoriile moște- nirei. Ovreul insistă. — „Banii aceștia vin dela părinții Dtale cei ade- verați, îmi țlise el; mi s’a încredințat un deposit, ce am se ți-1 dau la cas de nevoie. „— Eu n’am lipsă de nimic, i-am respuns: eu am cu ce merge la Roma, și acolo îmi vor afla ami- cii dlui Goffredi vr’o ocupație. Liniscesce pe părin- ții mei din parte-mi. Eu cred că ei nu sunt avuți, de oare ce nu m’au crescut în casa lor. Mulțămesce-le de aducerea lor aminte și spune-le că, în vârsta în care mă aflu și cu crescerea ce am primit, eu voiu fi în stare, a le ajuta lor, dacă va fi de lipsă. De mi se vor face ei cunoscuți sau nu, eu cu plăcere primesc obligamentul acesta. Ei m’au dat în mâni așa de bune, încât le datorez o viuă recunoscință, pentru fericirea ce mi-a dat-o prin aceasta! „Așa erau simțirile mele, domnule Goefle. Eu nu m’am prefăcut nici decum, tot așa simț și în momentul de față. Eu nici când n’am simțit lipsa, a acusa sau a întreba de aceia, cari mi-au dat vi- ață și eu nu înțeleg bastarzii, cari se plâng, că nu sunt născuți în condițiuni după placul lor, ca și când n’ar fi tot ce trăesce, destinat a trăi, ca și când n’ar fi Dumnnțleu, care ne chiamă și ne tri- mite din lumea aceasta, în condițiuni ce el însuși le face. (Va urma.) La 5 oare după ameațli redeschidendu-se șe- dința urmează la ordinea idilei raportul comisiunei organisătoare. Raportorul acesteia Demetriu Comșa referează asupra raportului consistoriului archidie- cesan de dto, 21 Aprilie 1883 Nr. 1688 plen. în necs. cu conclusul sinodului din anul 1882 Nr. 48, prin care s'a așternut tot odată un plan de lărgire a seminariului Andreian. în privința acestei Gestiuni importante se în- cinge o disensiune îndelungată. Raportorul Comisiunei dep. Dem. Comșa ține un discurs mai lung, din care estragem umătoarele: Objectul în cestiune este unul din cele mai im- portante, câte s’au pertractat în sinoadele noastre de pănă acum. (Cetesce apoi raportul consistorial, în care se recomândă încuviințarea unui plan și pre- liminariu de spese, în virtutea căreia noul edificiu ar fi să se clădească pe terenul cuprins de edificiul seminarial de astărji, lângă care ar fi se se încopcie casele noastre de sub Nr. 26 și 28.) Conform pla- nului amintit, noul edificiu ar forma un fel de rect- unghiu complet cu 2 caturi și ar cuprinde o sală mai mare ca cea dela „împăratul Romanilor," un museu larg spre stradă, locuința directorului și in- spectorului, numeroase sale pentru invețământ, vipt, dormit etc. etc. Isprăvind cu descrierea în resumat a planului, raportorul continuă prin a face istoricul clădirei Seminariului, provocându-se la propunerea Comisiunei organisătoare din anul trecut și la con- clusul sinodal. în anul de față, comisiunea a supus planul așter- nut unui studiu îndelungat, cerând mai întâiu in- formațiuni, cari au provocat facerea planului. Con- form acestor intormațiuni, planul ar întruni cele mai mari avantagiuri; în deosebi s’a afirmat, că o clădire din fundament, d. e. în grădina „Flora" sau a catedralei ar costa neasemănat mai mult, că te- renul ar fi apăsat și că ar fi prea îndepărtat etc. Aceste și alte asemene obiecțiuni au împins Comisi- unea se adoapte unanim planul consistorial. Ivin- du-se mai târziu bănueli din mai multe părți, co- misiunea s’a adresat la făptuitoriul planului, archi- tectul F. Szalay, care, presentându-se în persoană a respuns în fața comisiunei la întrebările puse cam în chipul următor : Grădina „Flora" e situată pe un teren, de cum nu se poate mai solid. Ume- zeala s’ar pute abate cu înlesnire. Terenul este foarte larg și permite astfel clădirea unui edificiu grandios și mult mai acomodat scopului. Scoalele ar fi foarte luminoase, de oare ce s’ar pute pune ferestri despre patru laturi. Un edificiu frumos și corespunZetoriu care s’ar zidi aci din fundament, cuprinzând întreg numerul încăperilor în mărimea projectată la pla- nul așternut, — ar costa cel mult 130,000 fl. în ce privesce grădina catedralei, architectul declară, că terenul — probabil — este foarte ne- sigur și îngust. Pe temeiul acestor informațiuni, comisiunea a decis reasumarea conclusului adus. După o disen- siune mai lungă comisiunea s’a aflat față în față cu o situațiune în deplin schimbată. în deosebi s’a accentuat și cu drept cuvânt, că realisarea planu- lui așternut ar costa mai mult decât o clădire cu totul nouă, că curtea ar rămâne prea îngustă și multe odăi întunecoase și strimte, că multă apă necesară ar trebui adusă de aiurea, că edificiul nu ar corespunde cerințelor igienice și pedagogice etc etc., din contră, edificiul ce s’ar clădi în grădina „Flora", ar într’uni toate condițiunile dorite și deși mult mai comod și grandios, totuși ar reclama spese mai mici, terenul representând suma de abia 10,000 fl., în vreme ce terenul projectat în plan, compu- tând și ce sunt a se demola, ar atinge suma de preste 50,000 fl. Raportul termină prin a constata, că în urma motivelor atinse, comisiunea s’a hotărît cu majo- ritate a presenta Sinodului propunerea, ce urmează remânând, ca^minoritatea de 2 membri se’și motiveze opiniunea de a se încuviința planul consistorial. Sensul yiopunerei majorității este: Consistorial se însărcinează a așterne sinodu- lui la sesiunea viitoare un plan pentru zidirea semi- nariului pe un it teren liber. Dep. N Ci iste , în numele minorității: Este în de obște cunoscut că lipsa de un edificiu mai corespunzător pentru seminar este o lipsă arZândă. Aceasta nu se mai poate nega. Trebuințele cresc din an în an și cu ele se ângustă și spațiul în zidirea după cum o vedem ''astaZ’- Căci nu trebue să scă- păm din vedere împregiurarea, că vorbind de se- minariu n’avem se ne gândim numaî la acoperemân- tul, sub care să se scutească ațâți și ațâți tineri, ci trebue se gândim și ia mijloacele de instrucțiune și la sporirea ior. Dacă căutam mai deaproape apoi vedem, că biblioteca seminariului nostru abia este la început, de musee zoologice botanice și mineralice etc. pen- tru despărțementul pedagogic abia poate fi vorba. Lucru firesc dară, dacă astăZi vâ^end strimtoarea www.digibuc.ro în care se află deja tinerimea din institut, să ne nisuim ai înlesni posibilitatea unei instrucțiuni mai corespunzătoare. Lipsa dar de un edificiu mai larg într’o epar- chie mare cum e archidiecesa noastră, unde se cere și o sucrescență considerabilă de preoți și învăță- tori nu ma i poate fi trasă la îndoială. Nici majoritatea din comisiune nu contestează necesitatea unei clădiri mai spațioase. Majoritatea însă se pune pe alt teren, pe un teren de tot nou. Majoritatea cu terenul, pe care se pune, are în ve- dere viitorul și când vorbesc de viitor fie-mi permis a face deosebire între viitorul mai depărtat și în- tre un viitor, care să împace unele trebuințe agende. Terenul, pe care se pune majoritatea din comi- siune, are în vedere un edificiu de seminar cu totu- lui tot nou și pe un loc afară din cetate, în gră- dina Flora, fostă Gerlitzi. Nu e vorbă, în anumite condițiuni parerea ma- jorității are ceva pentru sine. Majoritatea înse, cum am