i Nr. 5. Sibiiu, Joi 13|25 Ianuarie 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta, abonamentul Pentru Sibiiu pe un 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarchl# pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 8fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa ia Adminlstrațlunea tipografiei arohidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român¹¹, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Artieulii nepublicafi nu se înapoiată. IN8ERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de douâ ori 12 or., — de trei ori 16 or. rondul ou litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru de oare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român¹¹. care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1883, cu prețul cel mai moderat ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvăny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime sS fie scrise bine., ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Decemvre 1882, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român¹⁴ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Revista politică. Sibiiu, în 12 Ianuarie 1883. în sfârșit Giers a sosit și la Viena. Acesta ar trebui să fie evenimentul cel mai însemnat din tre toate evenimentele idilei. Precum se vede însă cercurile diplomatice chiar și cele anstro-ung. sunt preocupate de alte cestiuni și lasă pe diplomatul rusesc se petreacă în tăcere timpul cât îl va pe trece în Viena. Dintre organele care tratează visita lui Giers în Viena, însemnătatea cea mai mare i-o dau cele in- spirate, dintre cari unele sunt atât de naive, în- cât nu’și pot stăpâni necasul față cu presa Germa- niei, care invinuia la timpul său diplomația noastră că e bântuită de veleitățile unei înclinări spre politica rusească. E interesant odată necasul acesta care resuflă destul de simțit în presa apropiată de sferele guverna- mentale și asigurările la toatt umbrele de învinuire că nimenea nu umblă se slăbească legăturile de alianță dintre Austro-Ungaria și Germania și ’n fine că Austro-Ungaria poate fi aliată credincioasă Germaniei, dar pentru aceea poate ave relațiuni amicabile și cu Rusia. Noi nu suntem diplomați nici nu suntem înzestrați cu esperimentele diplomaților cari practică diplo mația în toate filele. Ni se pare înse că în afaco- rile diplomatice ca și în alte afaceri se pune mult preț pe prestațiunile positive și neșovăitoare a unei părți. Sigurul in diplomație mai mult ca ori unde are trecere mare în momente deci^etoare și aci află apoi aplicațiune și Zicerea populară română: „Mai bine a^i un ou de cât mâne un bou“. Giers va pleca dela Viena între laudele presei oficioase dar dacă ne lasă el și ceva present favo- rabil monarchiei anevoie putem crede. Lucrurile remân tocmai precum au mai fost. Mai preocupate se par sferele politice din Au- stro-Ung. de cestiunea dunăreană. în privința aceasta cetim că ministrul de esterne român D. Sturza, întorcendu se din o călătorie ar fi avut în Viena o conferență cu contele Kâlnoky în cestiunea dună- reană. Foarte puțin se poate scî în public că la ce resultate a ajuns conferență. Din diversele or- gane ale presei vieneze transpiră înse că România voiesce că la rândul ei se facă propuneri cari sunt contrare propunerei Barrere, pe care după cât seim nici guvernul frances nu o mai susține. Aceste su- păra mult în Viena și în Budapesta. In ședința casei deputaților Ungariei dela 22 Ianuarie n. s’a încins o desbatere causată de peti- țiunile preoțimei rom. catolice asupra unor puncte interesante. A fost vorba de căsătoria civilă, de scpale confesionale și neconfesionale, de societăți secrete religioase, în fine și de semitism și antise- mitism. Interes deosebit a sternit desbaterca raportului asupra petițiunei Tapolcianilor: pentru sus- pendarea emancipațiiinei Evreilor. La afirmațivnea lui Berzevjczy că într'un stat nu este permis a sgudui la principiul egalei îndreptățiri respunde Istoczy: Amicii jidovilor înfundați de an- tisemiți anunță, că cestiunea jidovilor nu e cestiune politică ci socială; părinții patriei cari vreau se măgu- lească alegătorilor admit oare care cestiune jidovească, dar nu permit casei deputaților se o deslege. Dela emancipațiune în ccace nisuințele separatistice a le jidovilor s’au sporit. Limba nu decide la jidovi, de oare ce ei nici odată n’au avut limbă na- țională; ei au voibit egiptenesce, epaniolesce, nem- țesce, n’au fost insă nici când Egipteni, Spanioli, Nemți, ci numai jidovi cari a’u maltratat limba res- pectivă. Jidovii nici nu sunt Unguri ci numai jidovi cari vorbesc unguresce. în privința amestecului observă Istoczy, că nu jidovul se face ungur ci contrariul. Dela emancipațiune în coace s’a deschis o concurență între jidovi și unguri. După șeasespre- țlece ani națiunea (maghiară) trebue se se declare de învinsă; căci pe când noi suntem risipiți în partide, jidovii pășesc înainte în falangă încheiată. Istoczy termină cu un proiect de resoluțiune care se îndrepte pe guvern a pune pe masa casei depu- taților un proiect de revisiunea legei de emancipa- țiune. Afară de Istoczy au mai subscris proiectul de resoluțiune: Onody, Em. Szalay, Georg Szell, Ar- pad Szentivanyi. Ludv. Lazar, Ivan Simonyi, L. Meszlenyi și principele Artur Odesealchi. în Franci a lucrurile se fac din ții în Și mai posomorite. în privința aceasta ne mărginim a în- drepta pe cetitori la cele ce reproducem despre manjfestul lui Napoleon. Arestarea lui Napoleon găsim că n’a mulcomit spiritele. Starea aceasta o găsim descrisă în urmă- toarele : Paris, 7 Ianuarie. — Prin toate cercurile po- litice domnesce o disposiție penibilă asupra nesigu- ranței situației, ceea ce are înriurire și asupra pie- ței financiare. Propunerea lui Floquet ca se fie go- niți pretendenții a provocat pretutindeni o ferbere Se Șice că opiniunile sunt împărțite în ministeriu; Herisson și Mary ’și vor da demisia. Este adevă- rat, că opinia publică n'are destulă încredere în ca- binetul actual, dorindu-se o schimbare energică. „National" esclamă: „Ministrul se declare în fine, dacă avem se rîdem s’au se tremurăm. Pentru Dumnețlen! se înceteze odată tăcerea ce produce Incertitudine.“ — „Union¹¹ declară că sunt scorni- turi toate câte se spun despre conspirații legitimi- ste și încercări de a provoca agitări în armată; o notă oficioasă Șice: Fără să întrăm în amă- nunte esagerate, putem Șice că faptele amin- tite sunt adevărate. De un timp atenția autorități- lor a fost îndreptată asupra încercărilor unei afiliați- uni de certe persoane din partida regalistă, cari vreau să’și atragă persoane gata la ori ce. S’a ob- servat cea mai mare veghere și dacă s’ar face o încercare, ea ar fi de bună seamă reprimită cu forța căci autoritatea nu va fi surprinsă. Se mai adeveresce, că în armată, și mai mult în cavalerie, unde servesc fiii nobilimei, s’au făcut încercări de seducere; în Brest s’au cumpărat arme și material de resboiu; generalul Charette vrea se împartă aceste arme fidelilor săi la momentul oportun; ace- ste tentative au un caracter legitimist, dar n’au atins, nici un resultat mai remarcabil. Principele Jerome e visitat de advocații sei și de rude. Cercetarea se urmează. Se susține că ex- pulsiunra nu se va face înainte de votarea legei ce- lei nouă. Espunerea de motive se că toate sunt prea bune, con- siderând, că dacă dl Goefle voia se se pună față în față cu dracul era treaba sa, și că era mai bine să-l primească decât să fie silit să 1 reconducă la castelul nou, un ordin, care ar fi avut pentru bietul călăuz urmarea neplăcută de a reveni singur pre- ste lacul impopulat de gnomi grozăviți. Din noro- cire bătrânul păzitor din Stollborg, bolnăvicios, rece dedat a se culca de vreme, se închisese în pavilonul său, situat în fondul unei a doaua curți mici, a că rei ferestrii dând spre lac, nu putea vedea în cur- tea cea dintâiu. Nu era dară de temut că el, fi va adurmit sau nu, ar afla presența oaspelui seu îna- inte de dimineața următoare, După o chibzuială bună Ulf se hotărî a nu-i da de știre și a găti cum va putea mai bine cina dlui Goefle. Sten era foarte sobru, el era însă obiectul atențiunilor celor mai mari din partea stăpânului seu a baronului de Wal demora: proprietariu, precum s’a văȘut, a castelu- lui nou și a castelului vechiu, care dăduse odată pentru totdeauna noului său intendant ordinile cele mai precise, întru îngrijirea cu imbelșugare pentru traiul bun a vechiului și credinciosului servitor a casei sale. Lui Ulf îi plăcea traiul bun, și veȘend că un- chiul său tiimitea din modestie și din simț de or- dine, provisiunile superflue, ce i se aduceau, earăși la castelul nou, el le primea toate, fără a-1 inșeiința. El avea dară într’un uoghiu ascuns al bucătăriei, avuții gastronomice, si o mică pivniță săpată în stâncă vara răcoroasă și earna caldă, unde se grămădeau, după nește buți goale, butelii cu vinuri vechi, obiecte, de sigur de un preț mare, într’o țeară unde via lor este o plantă de florărie. Ulf nu era lacom; el era băiat de treabă, nu și-ar fi făcut pentru lumea asta, bani din darurile baronului pentru unchiul său. Ba, el avea chiar inimă bună, și când putea reținea pe un prietin, îi impărtășa misterios butelii diverse fericit de a nu fi silit a bea singur ceea ce face beția tristă. Totuși aparițiunea, nu a unei ursoaice, cum credea Nils, ci a unui fantom lamentabil în pavilon era un ce prea adeverit, că bietul Ulf să fi putut reținea un singur oaspe după apusul soarelui. Pe atuncea el se ho- tărî a se îmbăta ca să’și facă curagiu, și apoi i se arătau stahiile cele rele, spiritele răului, cari cearcă a duce jertfele lor cu sine spre a le arunca în cas- www.digibuc.ro 18 TELEGRAFUL ROMAN. mente se probează că representanții vechiului guvern stau în relațiuni secrete cu -dușmanii republicei. Ei formează astăzi obiectul neliniștei și în momentul surprindere! și încurcăturei ar putea deveni un peri- col. Facultatea cerută de guvern se apropie prin caracterul seu de supraveghiere după cum o prescrie deja legea penală. Această supravreghiere se poate face numai față cu anumite persoane. Guvernul pro- pune: 1. Toți membri familielor cari au domnit în Francia, pot fi goniți de pe teritoriul Franciei, Alge- riei și al colonielor când din fapte importante s’ar ve- dea că sunt periculoși siguranței. 2. Cine va fi expuls și se va înapoia fără permisie, poate fi dus într’o colonie, fie în Algeria, sau aiurea. 3. Toți cei espuși perd drep- turile politice. Apoi guvernul propune pedepsirea acelora cari poartă embleme revoluționare s’au col- portează apeluri de înaltă trădare, etc. Manifestul lui Jerdme Napoleon a făcut cu mult mai mare sensațiune în Francia și în Europa, decât se nu merite a-1 publica și noi în toată estensiunea lui. Deci eată-1 după cum a fost publicat în „Fi- garo“ din Paris: Cătră concetățenii mei. Paris, 15 Ianuarie 1883. Francia lăncezesce.. Căți-va dintre acei ce sufer, se mișcă. Marea majoritate a națiunei este desgustată. Fără încredere în present, pare a aștepta un viitor pe care nu l va pute obține decât prin o hotărîre bărbătească. Puterea esecutivă este slăbită, incapabilă și ne- putincioasă Camerile sunt fără direcțiune și fără voință. Partida dela putere uită propriele sale princi- pii pentru a nu căuta decât satisfacțiunea .pasiunilor celor mai joase. Parlamentul este îmbucătățit pănă în finit. Reacționari, moderați, radicali, s’au succedat la cârma țărei. Toți au cășlut. Vi s’au făgăduit o republică reformătoare. Fă- găduință mincinoasă. Asistați la crise continue, cari ating pe șeful statului, pe miniștrii și pe camere. Espereința republicei parlamentare, urmărită de 12 ani, este complectă. Nu este guvern. Reul stă în constituțiune, care pune țeara la bunul plac a opt sute de senatori și deputați. Greșeli s’au făcut în trecut. Pentru ce se le mărim în loc de a găsi în ele povățuiri ? Armata, basa mărirei și a siguranței noastre, este lăsată bunului plac al unor oameni incompe- tenți. Ei pun la cale de ^ece ani organisațiunea sa, și acum sunt reduși, după atâte bojbăiri cu care ruinează spiritul militar, să caute încă o lege bună. Administrațiunea este discreditată. Funcționarii sunt telarii intereselor electorale celor mai meschine. A exploata țeara, nu vrea se țlică a o admi- nistra. Magistratura, amenințată în principiul neatăr' nării sale, pare a perde în fie care (ji, odată cu si- guranța la care are drept, conștiința misiunei sale. Financele noastre sunt delapidate. Impositele, grele și rău împărțite, sunt mănți- nute într’un fatal spirit de rutină, care e o pedică ori cărui progres. cade. Este probabil că pentru a nu fi ispitit a le urma, înțeleptul Ulfilas btu pănă și perdu cu to- tul întrebuințarea picioarelor. Adevărat, că în număroasa suită a baronului erau lachei, spirite libere și cosmopoliți, cari nu credeau în nimica; însă Stenson îi ura, mai mult sau mai puțin pre toți, și nepotul seu Ulf împăr- tășea antipatiile sale. Așa dar Ulfilas Stenson avea ce găti dlui Goe- fle, și nici nu era nedestoinic de a coace și de a frige. Altcum veselia advocatului îl făcuse si pe dânsul mai vioiu; el își promitea a și petrece cu povești serviudu-1, înse ideile sale plăcute, fură turburate fără veste, de sgomote ciudate; lui i se părea că aude pîrsmturi ascunse în interiorul zidurilor, poc- nituri în păreții de lemn; de două-cele din urmă lopeți de pă- mânt peste cosciugul corifeului Republicei și inimi- cii ei au început a-’și ridica fruntea, cu un curagiu de care nu erau capabili pănă acum. Pănă aci se vor- bea de candidatura lui Clemenceau, a lui Brisson și a lui Fr'eycinet, ca moștenitor ai lui Grevy, pe când sgomotele despre suirea la tron a Regelui încetaseră deocamdată, spre marea nemulțamire a fidelilor săi, cari sperau câ următorul Bourbonilor va arăta mai multă energie în nesce împregiurări așa de favorabile sie. Telegramele din urmă ne anunță uu nou pretendent, pe Napoleon al V, vă- rul lui Napoleon III și nepotul genialului exilat pe țermurele singuraticei insule Sta Elena. Principele Charles Paul Bonaparte Napoleon, născut la Triest în 9 Septemvre 1822, este cel mai tinăr din fii re- gelui Jerome Bonaparte și al Principesei Caterina de Wiirtemberg, și în destul de bine cunoscut sub numele de Plon-Plon, Principele roșu, Cesarul decla- sat. Se credea pănă acum că majoritatea Bonapar- tiștilor vor vota nu pentru densul, ci pentru fiul lui, pentru tinerul Principe Victor, născut la 18 Iulie 1862. Nu numai fracțiunea clericală a Bona- partiștilor, Cassagnac și partisanii săi, ci și Rouher v i c e-î m p e r a t u 1 de altădată, precum și un mare număr dintre credincioșii lui, păreau că se înțele- seseră între dînșii spre a desposeda pe Principele Și a fost în zadar că dl Goefle îl chemă. El nu primi nici un răspuns și se hotărî a duce mă- garul în grajd, a lua coșul părăsit și a-și așterne masa, cu ajutorul lui Nils, în odaia ursoaicei. — Ei, își zise el, filosofia este de lipsă în că- lătorii, și, deoare ce aflu aici păhare, tacâmuri și farfurii, să sperăm că lunatecul acela are intenția de a aduce și de mâncare. Să așteptăm voința sa milostivă, neputând face altceva, și acum-odată să destupăm buteliile aceste frumușele. Nils nu așternu masa rău, nu-și uita de sobă și dl Goefle se simți iarăși în posesia bunului său umor natural, pre când Nils începea a prinde po- siții moi și molule ce dovedeau o invazie repede a somnului. — Scutură-te nițel, ii (jlise advocatul, este vorba de mâncare. Trebue Beți fie foame. — O ! da, domnule Goefle răspunse băiatul; dar am atâta dor de somn, de nu voiu putea aștepta pănă ce te voiu fi servit și pănă ce Dta vei fi sfârșit mâncarea. Ei, eată pâne și confeturi de mure; lăsă-mă se gust, nițel și apoi voiu ave puterea să te servesc. Dl Goefle deschise însuși vasul cu confeturi și Nils se așeijâ fără sfială la locul destinat stăpânului seu, pe când acesta își încăl^ia picioarele răcite prin călătoria pănă în grajd. Dl Goefle era la ima- ginație așa de vioiu ca în vorbe Când n’avea oca- www.digibuc.ro O 19 TELEGRAFUL ROMAN în "favoarea fiului său. Astăzi încă bătrânul crede că a bătut ceasul din urmă al Republice! și îndrep- tează un manifest cătră poporul francez. în acest manifest moștenitorul tradițiunei imperialiste de- clară că finanțele sunt în desordine, cu toate con- tribuțiunile enorme, la care este supusă populația, că independența magisti aturei este aproape de a fi nimicită priu introducerea principiului electivităței judecătorilor, că prestigiul Franciei în afară este sdrobit cu deseverșire, că posițiunea privilegiată a țerei în Egipt s’a pierdut fără o nici o lovitură de sabie și numai din causa nepricepere! guvernului. Manifestul se indreptează apoi către clasele sărace, pentru cari republica a fost o mumă vitregă, ridi- tcând contribuțiile indirecte într’un mod considera- bil și respingând ori ce încercare de a se pune im- posit pe venit. Contra acestor păcate ale Republi- ce!, contra acestor rele de cari sufere poporul francez, Napoleon V recomandă un nou plebiscit. Capul statului trebue ales de popor. Pănă la fa- cerea unei alegeri, el reclamă pentru sine un fel de legitimitate, pe temeiul celor 7²/₃ milioane de voturi, pe cari le întruni Napoleon III în timpul seu. Negreșit principele Napoleon se aștepta ca în urma acestui manifest să fie arestat, ca un turbu- rător al ordinei publice. Cel ce aspiră se pună pe capu’i o coroană, trebue se scie că această co- (roană îl poate costa chiar capul, și că aci se aplică adesea (Jicătoarea proverbului spaniol: cine umblă după lână, se întoarce câte odată tuns. Poate că se vor afla naivi, cari se crează că ares- tarea principelui Napoleon a fost un act de curagiu extraordinar din partea cabinetului Duclerc; dar omul de simț își va pune întrebarea ; ce se va în- tâmpla de aci înainte? Un lucru este invederat, anume că Francia se află într’o eră de peripeții furtunoase. Poate că autorul manifestului va fi tradus dinaintea justiției din causa îndrăsnelii sale, înse chiar ministrul de justiție, d. Deves, a declarat in camera deputaților că din punctul de vedere al legii, principele nu poate fi atacat. Dar chiar, dacă tribunalul va condemna pe acusat, totuși cu acesta nu se câștigă mult, pentru că procesul îl va sluji de reclamă; o asemenea acțiune va scoate din nou la lumină pe un individ mai mult sau mai pu- țin uitat într’un nnghiu al Franciei și nu trebue se perdem din vedere că deliquentul poartă un nume, care zeci de ani a fost idolul poporului francez și la care o mare parte încă se închină. Dacă, din contră, principele va fi absolvit, atunci Republica primesce o lovitură serioasă, de care nu’și va veni în fire așa de ușor. A permite pe de altă parte pretendentului să lipească pe stradele Parisului pla- carde, cari invită pe popor la resturnarea stării ac- tuale de lucruri, ar fi poate și mai îngrijitor. Poate că Republica va alerga la propunerea d-lni Flocquet care cerea se se exileze de pe teritoriul francez toți următorii familiilor ce au domnit peste Francia: în acest caz ar trebui se se alunge cel puțin 23 de membrii ai casei Bourbon. înse decretele de proscripți- une au mântuit rare ori un guvern, care se află pe calea peirii. Republica a întrat fără îndoială în stadiul unei crise serioase; astăzi pentru ântâia oară dela înche- ierea păcii dela Versailles, ea trebue se facă sforțe uriașe pentru a preintimpina o catastrofă Acum ea siune de a povesti, el lucra cu spiritul, sau se per- dea voios în visuri plăcute astfel, încât după un sfert de oară chinuindu 1 foamea de nou, el se în- turnă se va^ă, dacă Ulf nu aduce odată vr’o mân- care mai solidă decât confiturile; el ve^u înse nu- mai pe micul seu Nils, deplin adurmit, cu capul pe masă și cu nasul în farfurie. — Hei, hei, îi țlise el scuturându-1. Ai mâncat, vei dormi mai târziu! Veșii de me servesce și caută pe Ulf... Dar în zadar dl Goefle formula cugetul său. Nils sta în picioare, biruit de imperiosul somn al copilăriei, cu ochii tulburați și împiedecându-se ca un om beat. Dlui Soefle i se făcu milă. — Ei, culcă-te, îi șlice, că nu ești bun de nimic. Nils se duse cătră odaia păzitoriului, se răzimâ de ușe și adurmi stând în picioare. El trebuia dus în patul său. Aci alt necaz. El n’avea putere se’și desbrace gamașele. Dl Goefle i le desbrăca, lucru nu prea ușor, fiind gamașele strimte și picioarele muiate de somn. Dl Goefle voi chiar să-l ridice în pat, pe când observă că șiretul să ascunse în el, îmbrăcat de tot. — Lua-tear dracul! îi șlise; de aceea ți-am făcut de pe dinainte hainele aceste noue și frumoase, ca să te culci cu ele ? Scoală-te iute, și-ți dă oste- neală a te desbrăca, asta-i cel mai puțin! (Va urma.) se află în luptă pe față cu vrășmașii ei de moarte. Și apoi cine sunt aceștia care ’i aruncă- mănușa cu atâta cutezanță? întemeietorul dinastiei Napoleoniane locotenentul Bonapai te își începu giorioasa-i carieră tractând Parisul cu cartușe sub convenție după în- sărcinarea ce premise dela Barras, și Napoleon III, care era foarte uman din fire alergă la aceiași mă- sură, când făcu lovitura de stat. Bonaparții nu îm- părtășesc scrupulele Bourbonilor. Deosebit de acea- sta ei au mulți aderenți printre ofițerii și funcționarii Republicei, avantagiul de care nu se bucură celelalte partide monarchiste. Dacă șeful Bonapartiștilor dă națiunii a înțelege, că timpul lor este aproape de a sosi, atunci lucrul trebue se fie serios, pentru că ei au organizația lor mai mult sau mai puțin bine în- tocmită; altmintrelea le ar fi fost cu neputință se scoață la lumină manifestul așa de în grabă și așa de neveșluți. în curend vom vedea, dacă Bonapartismul are o putere vitală în Francia de astăzi și dacă cele- lalte partide au destulă nergie ca să’l poată com- bate cu succes. Momentul acesta pare a fi momentul decisiv. Pe cât timp împotrivirea elementelor mo- narchice era pasivă, pasivitatea claselor cultivate putea să se pară neprimejdioasă; înse astăzi, când vrășmașii republicei au luat ofensiva, această pasi- vitate ar fl fatală. Clasele cultivate au soarta Fran- ciei în manile lor. Dacă eie vor lua apărarea re- publicei, atunci încercările pretendentului se vor zădărnici; dacă însă ele vor remânea pasive sau vor trece de partea monarchiei, atunci cesarismul va triumfa. Lupta este între Republică și Cesarism. Poate că de astă dată Bonapartiștii vor remânea învinși, înse ei vor repeți încercarea lor, și instinc- tul cfsaro-democratic este așa de tare înrădăcinat în poporul francez încât această împregiurarea ar pute se dea naștere la nește urmări foarte neplă- cute pentru republică. Poate că repubica ar pute se înlăture pericolul, înse ar trebui se se hotărască cât mai în grabă,, căci nu este mult timp de per- dut. Vorba pe can bătrânul Thiers o adresa im- periului în agonie, se poate aplica astăzi și repu- blicei: „Nu mai remâne nici o greșală de făcut!“ Unde este înse omul, care se ne asigure că cea din urmă greșală nu se va face? România și conferență dela Londra. „Le X1X Siecle publică sub acest titlu, în nu- menul dela 18 Ianuarie, următoarele: Puterile semnatare tratatului dela Paris din 1855 și tratatului dela Belin din 1878, adecă Germania, Austro-Ungaria, Francia, Englitera, Rusia și Tur- cia, au se se întrunească în conferență la Londra peste vre o Ș.ece dile pentru a delibera asupra na- vigațiunei Dunării, a cărei libertate a fost stabilită prin cel dintâiu din aceste tratate și completată prin al doilea, dar care amenință de a fi compro misă pnn lipsa de înțelegere între puterile cele mai direct interesate. Cea dintâi cestiune ce se înfățișează este par- ticiparea la conferență a celor trei State riverane, România, Serbia și Bulgaria. Dacă Turcia, întru cât privesce Bulgaria, poate încă invoca legătura de va- salitate și a pretinde se stipuleze pentru ea, cum face tutorele pentru un minor, nu mai poate fi tot așa pentru România și Serbia, care au fost recuno- scute regate independenți. Protocolul congresului dela Aix-la Chapelle, din 15 Noemvre 1818. a statorit că „în cașul când în- trunirile ar ave de obiect afaceri în deosebi le- gate cu interesele altor state din Europa, ele nu se vor face decât sub reserva espresă a dreptului lor de a lua parte. Gestiunea ce caută a se desbate în conferința dela Londra este în fond mult mai gravă decât pare a fi. E vorba de a se sci dacă Austro Ungaria va ave supremația la Dunărea de jos, sau dacă libera navigare a marelui r u european va rămâne întreagă România și în aceasta cestiune apără mai puțin in- teresele ei decât ale continentelui întreg. Sunt mai mulți ani decând se discută, fără a se fi resolvat ceva. România prin cerbicoasa ei îm- potrivire a adus Europei serviciul de a putea cân țări cu maturitate toate consecințele concesiunea ce imperiul austroungar reclama în folosul lui unic că a dat mai cu osebire Italiei timp de a’și lua seamă și Franciei posibilitatea de a se folosi deaceasta oca- siune pentru a se afirma mai bine. Prin articolul 53, tratatul dela Berlin a admis un delegat al României în comisiunea europeană a Dunării cu același titlu, ca și delegații puterilor semnatare tratatelor dela Paris și Berlin. Și de a tunci în coace, România a supt-semnat ca cele lalte puteri „actul adiționale la actul public dela 2 No- emvre 2865 privitor la navigarea gurelor Dunării, cu data de 28 Mai 1881,“ precum și regulamentul de navigare și de poliția aplicabile ia partea Du nării cuprinsă între Galați guri, ficsat de comisiunea europeană; la 19 Mai 1881.“ Cabinetul din Bucuresci a trebuit se considere că această semnătură a plenipotențiarului român implică că România va fi chemată a se rosti direct ca și celelalte puteri, asupra tuturor Gestiunilor privi- toare la comisiunea europeană a Dunării. Ast fel, guvernul regelui Carol nu se îndoesce că vederile diverselor cabinete yor uni spre a recunoasce României complementul logic sl situați- unii creată prin propria lor otărîre, așa cum se gă- sesc înscrisă îu art. 53 al tratatului dela Berlin. Deia cabinetul din Viena prin nota sa dela 11 Aprile 1882, a părut favorabile participări Ro- mâniei la conferință. Nu se poate presupuuo ca ce- lelalte cabinete se se arete mai puțin liberale și mai puțin bine voitoare. E dar loc de a crede că cere- rea formulată de guvernul român, iprin nota saa dela 31 Decemvre trecut, va întămpina primirea dorită. într’o dorință de înțelegere, Francia caută a împăca pretensiunile Austro - Ungariei cu reclama- țiunile României. Austro-Ungaria, după câteva obiecțiuni mai mult aparinți de cât reale, se grăbi de a primi propunerea franceză, ceea ce este un prim indiciu că această propunere nu ținuse balanța absolut egală. România stărui în refusul seu de a primi propunerea franceză, ca și ante proiectul austriac. România e convinsă că puterile, și Francia cea dintâiu, vor recunoasce temeinicia cererii sale, care nu e alt ceva de cât constituirea deplinei libertăți a Dunării dela Porțile de fer pănă la Marea-Neagră, dacă, vai unele puteri nu vor ceda asupra cestiuuii Dunării, în schimbul altor compensațiuni aiurea. în ori - ce cas, nu putem de cât a fi adeuc simpatici energiei junelui popor român care înain- tează cu vitejiă și cu stindardul desfășurat, pe câm- pul diplomatic, ca și la atacul Plevnei. Vom publica mâne un docutoent inedit asupra acestei interesante cestiuni. Casele de păstrare școlari. (Operat cetit în conferința învețătorilor din districtul Zaran- dului ținută în Brad 11 August 1882 de loan German, învețătoriu.) (încheere.) Francezul August de Malarce, unul dintre pro- pagatorii, cei mai renumiți ai caselor de păstrare școlari (lice: „aceste sunt mijlocul cel mai bun, spre a îmbunătăți moravurile unei întregi națiuni." în statele, unde păstrarea, așa țbcend a trecut în sân- gele națiunei, acolo toate păturile societăței, consi- derate după esteriorul lor, după aplicările lor în economia de casă, cu un cuvent după modul lor de viață, sunt mai simple; ear îu respect moral acolo societatea e consciă de detorințele ei și apoi simțul de detorință, are urmări asupra împlinirei cu con- sciențiositate a detorințelor față de familiă, față de națiune și față de stat. Unde înse puterea creatoare a laborei, a spiri- tului de păstrare esistă și lucru numai sporadice, unde preîngrigirea de venitor și adunarea de capi- tal, se manifestează numai ca escepțiuni; unde oa- menii sunt dedați a trăi de arii pe mâne, unde cu venitele, nu se poartă nici o socoteală, unde otilie- rul, profesionistul, lucrătonul de a^i, câștigă numai atâta, cât trebue se trăiască fără a se îngrigi si de viitoriul familiei — unde profesorul, Impiegatul și toți, câți trăesc din crunta sudoare a poporului, risipesc păralele — la jocul de cărți — sau apoi per^end nopțile la sunetele musicei între pocale; unde femeile, lipsite de o crescere bună urmandă căprițelor modei, consumă întreagă averea bărbatu- lui, pe pantlice, pe pudre (puder) și alte colorituri, pentru a fi adorate de câte un perde vară; unde economul, cu păment de ajuns, cu vite bune de jug cumperă bucate pe timpul secerei, fnnd-că nu a eciut păstra din anul trecut; unde ospitalitatea, serbarea (jdelor onomastice, botezul unui prunc, ospețul unui fecior sau fate degenerează în risipă fără margini, unde întrunirile de beții, și jocul de cărți a început a se lăți; unde toate aceste esistă: acolo moralitatea decade și cu ea bunăstarea mate- . rială a națiunei. Poporul, la care se vor pute constata cele tjise mai sus, pe calea perirei. Acolo va ajuta numai o cură radicală"*). Departe de a presupune că po- porul român s’ar afla în o atare stare de decadență, deși nu putem nega unele datini rele, ce se lățesc și la noi. Una înse se poate afirma ca în general: virtutea păstrărei prea puțin se practisează la Ro- mâni în genere. *) Vedi Pestei- LIoyd“ tractai din „Schul Sparkassen" din Iulie 1882 www.digibuc.ro 20 TELEGRAFUL ROMAN. Cine a studiat, cât de cât, relațiunile sociale ale poporului nostru cu deosebire d^la 1867 încoace — de când suntem sub guvernul maghiar, acela va fi trebuit să vină la convingerea, că trebue se înze- străm poporul cu mstituțiuni, cari se-i ridice bună- starea materială. Gladstone — renumitul bărbat de stat englez — vorbind despre cassele de păstrare școlari ^ice că- „nu cunoascem o instituțiune mai folositoare pentru popor“. Deak, înțeleptul maghiarilor — plicea despre cassele de păstrare școlari că: „sunt cele mai efi- cace mijloace, pentru înaintarea civilisațiunei.“ Numai încape, cred euᵣ după cele <^ise, nici o îndoeaiă despre însemnătatea casselor de păstrare școlari în general. Dar să trecem acum la istoricul casselor de păstrare școlari: Când s’au înființat mai ântâiu ? II. Ca început al casselor de păstrare școlari sunt a se considera așa numitele: „cutii de păstrare¹¹ s’au „mute" cum le țlice poporul nostru. Aceste au esi- stat în sinul familiilor încă în anticitate. Mai târziu „mutele" s’au introdus de cătră oameni generoși, in institute filantropice, pentru susținerea pruncilor orfani, s’au a altcr nenorociți. Destul va fi se amintesc 1a acest loc pe pieti- stul Franke, carele la anul 1595 puse în odaia sa de locuit o „cutiă" (lăduță). în aceasta cutia punea după voință — bani, cei ce-1 cercetau. Din banii depuși se susținu mai târziu „școala de seraci."’ Cât de departe au dus-o pietistul Franke, ne spun mulțimea institutelor formate sub conducerea sa.*) Prin secuiul al 18 „cutiile de păstrare" (cas- etini chiusi cum le ^ic Italienii) erau în us în 'iew-York în șalele de asii. în aceste cutii puneau oruncii săraci crucerii ce puteau se-i câștige ^iua, u schimb pentru crucerii depuși li se dădeau adă- post peste noapte, și în timp de morb. Lucrul mergea perfecționându-se; cu toate ace- ste abia în secolul al 19-lea, aflăm urmele unei în- cercări serioase pentru a se înființa „cassele de păstrare școlari". Și aici înse, precum și la alte in- stituțiuni salutare, începutul s’au făcut în Francia patria ideilor mărețe. în 4 Maiu 1834, directorul scoalei de stat, Dulac, înființa la școala sa în comuna Le Mans (Sarthe) dintâiu „cassă de păstrare școlară." Eată ce ^ice Dulac: „între deosebitele mijloace pe cari le-am întrebuițat, spre a pute da o educațiune mo- rală pruncilor încredințați nouă, este unul cu deo- sebire, de care trebue se ne aducem aminte: depu- nerea la cassa de păstrare a micilor sume, econo- misite de școlari. Spre a ușura încassările. am în- ființat la 4 Mai 1834 în școala noastră o cassă pri- vată, sub privegherea autorităței civile. In aceasta „cassa privată, depun cruceri de cruceri, elevii, su- mele economisite, pănă ce aceste se ridică la un franc, atunci banii adunați se depun în cassa de păstrare a departamentului (comitat). Odată începutul făcut, cassele de păstrare șco- lari, sunt astăzi introduse, în toate statele Europene — și în America. Varietăți. * PrânȘ de gală a fost Duminecă la Escel. Sa P. Archiep. și Metropolit, Miron Romanul în onoarea, se