Sibiiu, Marți 26 Aprile (8 Maiu) 1883. Anul XXXI Nr. 47. TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr„ 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni SA Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la; Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se refuză. — Articulii nepubiicați nu se înapoiază. INSEKTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 or. rAndui ou litere garmond — ți timbru de 30 er. pentru fie-oare publicare. Atențiune! Timpul conscrierei alegătorilor de deputați la dietă a sosit! Atragem atențiunea tuturor românilor din Ungaria și Transilvania, cari sunt îndreptățiți a fi alegători! Fie care să se îngrigească, ca să fie introdus în listele alegă- torilor și tot odată să reclame în contra acelor ce nu sunt îndreptățiți. Sibiiu 25 Aprile. Timpul din urmă produce în diverse forme ennnciațiuni, cum au văȘut cetitorii în nr. trecut pre cea dela Cluj. Nu ne ocupăm cu cuprinsul lor, ca se’l supu- nem vre unei critice. Dar ne vom ocnpa cu îm- pregiurarea, că la noi enunciațiunile dovedesc spontaneitatea absolută și cu toate aceste foarte greoae, căci vine târziu și fără de vivacitatea varia- țiunei. Sunt scăderi formale aceste, dară ele de- miistră, că în afaceri politice ne lipsesce cu totul conducerea. Dacă n’ar esistă inițiativa particulară, fie de cluburi singuratice, fie de indivizi singuratici, ar lipsi ori-ce mișcare politică în sinul poporului nostru. Noi așa seim că esistă un comitet central elec- toral, a cărei misiune nu credem a se fi țermurit numai pe lângă compunerea unui memorand eșit și acela mai post festa și nu mai pe sus de ori și ce critică, picem aceasta nu pentruca se’l desvotăm ci pentru că în adevăr este prea multă anticuaritate isto- rică și politică într’însul și relativ prea puțină actuali- tate despre ranele cele grele ce s’au înfipt și se înfig în trupulnaționalitățeinoastre dela 1867 încoace. Darnici cu aprețiarea în feliul indigitat nu voim se ne ocupăm acum. Va veni timpul, când vom pute face corecturi în memorand însă tot așa de compacțiși solidari, cum am compus comitetul, care l’a făcut. Abstragem dar dela aceste atinse în treacăt și venim la lucruri mai urgente. S’a țlis încă la 1881, că de aceea nu putem în- tră în acțiune, fiindcă n’avem pregătirile de lipsă: n’avem conscriși pe t o ț i alegătorii, n’avem pregătite o listă de candidați și alte de feliul acesta. Ei bine se țlicem și acum, că mai avem un an de țlile de a ne cugeta la alegeri dietale; dar ne mai așteaptă mult oare cele municipale și nu vor mai fi și alte lucrări, cari interesează pe alegători? Privitor la projectul de lege pentru scoalele medie cu toate a le sale s’a făcut, ce e drept, ce s’a putut face din partea bisericilor și a particularilor, înse oare co- mitetul, de care ne fu vorba, este chemat numai la contemplatiunea liniscită la toate câte se întâmplă și câte nu se întâmplă, fără a țlice un cuvențel și din parte’și, dacă nu poate sau nu voesce se con- ducă mișcările dintre români? Ne-ar fi plăcut, când comitetul ar fi fost un spiri- tus movens pentru toți, așa încât toate se meargă nu numai legal, dar și simetric, să se simtă, că este o con- ducere în faptele noastre. Căci cu tot spiritul nostru de oposițiune, pe care în împregiurările de față noi nu’l provocăm, ci ni se impune de cătră conducătorii destinelor țerii, înain- tea celor de o soarte cu noi vom perde din reputa- țiune, fără de a câștiga în altă parte, dacă vom con- tinua a merge ca pănă acum, așa țlicend pe nimerite. Maghiarii, cu toate că guvernul îngrigesce de ei mai mult decât trebue, au reuniuni, au comitete de maghiarisare, de repatriare, pănă și fonduri electorale. Toate câte se fac, se fac prin un mecanism de conducere de sus pănă jos. Și noi, cari suntem siliți a ne apăra se nu ne folosim nici de micul apa- rat legal, de care dispunem? Cu projectul de lege pentru scoalele medie nu- mai puțin timp mai avem și actele vor fi încheiate definitiv. Ca se nu ne trețlim prea târțliu am in- digitat în numărul trecut ce ar fi de făcut. Ar fi cu scădere oare pentru comitetul central, când s’ar îngrigi și din parte-și, în vre un fel oare care, ca să se tacă din parte-ne tot ce e posibil în privința acea- sta? S’au dacă ar crede că ce am propus noi nu corespunde întru toate trebuințelor noastre, are- te-ne că ce e mai bine, și noi cari avem în vedere salutea naționalităței noastre, dacă vom vede că e mai bine ce ne propune dînsul, bucuros ne aco- modăm și acceptăm. Salutea națională și solidaritatea, eată două lucruri cari nu este permis se le ignoreze în țliua de ații nici un român, prin urmare nici comitetul central. Dar de altă parte și grăbnicia cu care trebue să se facă și împli- nească tot ce este în folosul nostru național politic. Alegerile în municipii sunt mai aproape decât celelalte. Oare n’ar fi de lipsă ca și în privința acestora să avem o orientare promptă și comună? Este adevărat, că lucrurile naționale politice în împregiurări ca a le noastre a le românilor, se fac cu multă necomoditate și sunt împreunate cu ne- plăceri. însă ce să facem, dacă altfel nu e cu pu- tință? Trebue să ne lipsim și de comoditate și să suportăm cu resignațiune și neplăcerile. Istoria ne învață că lucrurile salutare toate pe calea aceasta s’au făcut și anticitatea deja ne-a lăsat proverbul: „Per aspera ad prospera.* Sinodul archidiecesan. Ședința I din 24 Aprile 1883. La 11 % oare după servițiul stei liturgii și al chemărei stului Spirit, întrunindu-se deputății în sala Seminariului Andreian, Prea Cuvioșia Sa P. Nicolae Popea, Archimandrit și Vicariu Archiepiscopesc, a deschis sinodul prin cuvintele următoare: „Prea on. domni și frați! „Escelenția Sa Domnul Archiepiscop și Metro- polit al nostru, aflându-se în present la dietă în casa magnaților, și neputend prin urmare a deschide în persoană sinodul archidiecesan pentru anul acesta, m’a însărcinat pre mine cu această funcțiune, pof- tindu-me tot odată ca se fiu interpretele dorințelor, ce le are pentru un curs normal și pentru resultate salutari în consultările sinodului, preste care im- ploară ajutorul și binecuvântarea celui a tot-puternic! „Primind din parte-mi cu plăcere această misi- une onorifică, care de altmintrea se află basată în lege și e datorință pentru mine, nu pot de cât se dau espresiune și eu datorințelor mele pentru cur- sul cel mai normal și resultatele cele mai bune și salutare ale pertractărilor noastre sinodale. „Și eu am firmă credință, că așa se va și în- tâmpla. „Aceasta mi-o garantează de o parte valoarea morală și intelectuală a domnilor membri ai sino- dului nostru, eară de altă parte trecutul cel de 13 ani al vieței noastre bisericesc! sinodale, va se țlică: esperiențele cele bogate, ce le-am făcut în acest șir lung de ani, cari ne pot servi ca și o scoală prac- tică în privința parlamentarismului nostru bisericesc, — precum și legile, regulamentele, normativele si- nodale, pre cari deja le posedem în numer înde- stulitoriu, încât ne pot da îndreptările necesarii la toate cașurile obveniende. „Și așa, pre lângă această credință și încredere în puterile noastre spirituale, am onoare a declara sesiunea ordinară pentru anul 1883 a sinodului no- stru archidiecesan de deschisă¹¹. (Să trăiască!) După deschidere, fiindcă la apelul nominal n’au respuns un număr suficient de membri, pentru con- cluse, s’a anunțat ședința pe țliua următoare: Ședința a n din 25 Aprile 1883. Ședința aceasta o a deschis Escelență Sa P. ar- chiepiscop și metropolit Miron Romanul. După ce espune că afacerile oficiale l’a împedecat de a pută deschide în persoană sinodul, salută călduros FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). — El nu s’a putut înforma, decât despre un lucru: adecă el a cerut siguranța, se nu reclame ni- menea copilul, de oare ce îl voia pentru sine fără să se teamă, că într’una din țlile să il ia cineva. Necunoscutul jura că n’are să me reclame nimenea, și dovadă este, țlise el, că l’am adus dintr’o depăr- tare de peste cinci sute miluri de aici, ca se i se peardă urma de totului tot. Copilul, ^ise el, ar fi în periculul cel mai mare, chiar și aici, când s’ar afla, unde este. Nu me întrebați dară, căci eu nu ve pot răspunde. „Și el insistă pe lângă strein se-și ia bani, vr’o doue s’au trei sute de zechine. — în monetă de Italia? — în monetă străină de aur însă din diferite țeri, ca și când necunoscutul ar fi cutreerat toată Europa și s’ar fi îngrigit a preface suma în toate soiurile de bani, ca se se pearțlă toată urma pentru ori și care cercetări sau suposiții. I s’a obiectat că este serac: el a și țlis-o, și întreg esteriorul seu o anunță. Se află cuviincios al despăgubi pentru calea cea lungă și pentru os- teneala ce a avut’o esecutând așa de consciențios or- dinile relative la îndepărtarea mea; el însă refuză ori și ce ofert cu obstinație neînvingibilă. El dis- păru repede, țlicând pentru a evita întrebări, că va re- veni în diua următoare. înse n’a mai venit; nu la mai ve^ut nimenea, nu s’a mai auțlit vorbind de el și eu am remas încrezut, sau mai bine ^is, lăsat mulțămită cerului, în grigia domnului și doamnei Goffredi. — Dară istoria despre lac, despre fereastră și despre luntre, unde drac ai audit-o? — îngădue! în etate de cinci sau șese ani (pe când me adusese omul mascat la Perugia, par’că eram de patru au cinci ani) eu cădusem dintr’o înălțime, încât me credură mort. Aceasta n’a fost important, însă, între amicii familiei mele adoptive, cari veniră a se înforma despre mine, se furișă un evreu mic, botezat sau nu, care negustorea cu ob- jecte de artă și antichități cu străinii, și care era aședat în Perugia. Părinții mei nu iubeau pe evreul acesta, fiind-că era evreu și fiind-că în Italia ca și pe aici, oamenii au prejudețe mari în contra rasei acesteia. El se înforma despre mine cu mare îngrigire | și ceru chiar a me vede ca se se asigure de starea mea. Cu un an de ^ile în urmă, după ce petrecusem vara la țeară, el veni, îndată după reîntoarcerea noastră la oraș, a se mai înforma de mine și adecă cu ochii săi, dacă am crescut și dacă me aflu bine. Familia mea se mira cumplit și îl Întrebă ce inte- res îl tot aduce, amenințându-1 a-i închide ușa, dacă n’ar da o esplicație îndestulitoare despre purtarea sa, căci ei me iubeau deja și se temeau se nu fiu răpit de evreiul acela. El mărturisi apoi, s’au năs- coci, că din întâmplare a dat omului mascat asii în țliua, când m’a adus în oraș și că i-a răpit di- verse confidențe ce me priveau pe mine. Aceste confidențe vage, neverosimile și neesplicabile sânt acele, cari ți le-am spus la începutul istoriei mele, și care poate nu merită nici o credință. Maica mea adoptivă rîdea de ele; dară aflând în aventura aceasta ceva romantic, ea îmi dădu numele de Lago, care a devenit de multă vreme numele meu cel adevărat. Dar numele de botez Cristian, Cristin, Cristi- ern, Creștin sau Cristiano, cine ți l’a dat ? — Omul mascat, fără a mai spune alt nume. — Vorbit’a italienesce, omul acela? — A vorbit, dară rău, și truda ce a avut-o a se esplica n’a contribuit puțin la ministerul ce m’a încungiurat. — Dar cu ce accent vorbea el ? — Profesorul Goffredi nu s’a ocupat decât de limbi moarte; soția sa, fiind foarte instruită, cuno- www.digibuc.ro 188 TELEGRAFUL ROMAN. pre deputății presenți, și dechiară ședința de de- schisă. Deputatul Nicolau O Iar iu cetesce protocolul ședinței prime, care se autentică. Se presentează credenționalul nou alesului de- putat loan Bechn itz, și în legătură cu actele elec- torale se transpune comisiei verificatoare. Cererea de concediu pentru timp nehotărît a deputatului Simeon Dam ian u se încuviințează. Raportul consistoriului archidiecesan plenariu se transpune comisiunei organisătoare. Raportul consistoriului archidiecesan ca senat bisericesc se transpune comisiunei bisericesci. Raportul consistoriului archidiecesan ca senat școlar se transpune comisiunei școlare. Raportul consistoriului archidiecesan ca senat epitropesc și budgetul consistorial, pre anul 1884 se transpune comisiunei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan despre istoricul fondurilor archidiecesane se transpune co- misiei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan despre aron- darea protopresbiteratelor se transpune comisiunei organisătoare. Actele electorale privitoare la cercul electoral Galați, se transpun comisiunei verificătoare. Rațiociniile consistoriului archidiecesan pe anul 1882 se transpun comisiunei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan privitoriu la lărgirea seminariului se transpune comisiunei or- ganisătoare. Raportul consistoriului archidiecesan privitor la fondul de pensionare al preoților și învățătorilor din archidiecesă se transpune comisiunei organisă- toare. AbZicerea deputatului mirenesc Dr. Nicolau Ma- ier dela postul de deputat sinodal în cercul III se ia la cunoscință și se dispune alegere nouă pentru cer- cul representat de densul. * Raportul consistoriului archidiecesan ca senat școlar, despre procesul fostului învățătoriu în Re- șinariu loan Metz, se transpune comisiei școlare. Raportul consistorului archidiecesan privitoriu la denumirea unui delegat lângă protopresbiteri cu ocasiunea visitațiunei scoalelor se transpune comi- siei școlare. Raportul consistoriului archidiecesan privitor la dotarea inspectorului seminarial se transpune co- misiunei organisătoare. Cererea parochului din Uniadoară Avram Pă- curariu de a pute concurge la post de proto- presbiter și fără testimoniu de maturitate se tran- spune comisiei organisătoare. Raportul consistoriului archidiecesan despre de- misionarea asesorului consistorial Teodor Stanis- 1 a u, major ces. reg. pens. din postul de asesor se ia spre sciință și în locul vacant se dispune alegere nouă. Cererea comunei bisericesci Felța ca percentele după capitalul împrumutat din fondurile archidie- cesane se se reducă la 5. se transpune comisiunei financiare. Raportul consistoriului archidiecesan pentru re- munerațiunea profesorului de gimnastică la institu- tul pedagogic andreian se transpune comisiunei fi- nanciare. Raportul consistoriului archidiecesan asupra scea multe limbi moderne, și totuși îi era imposi- bil a spune, de ce națiune se ținea limbagiul omu- lui mascat. Și cum cugeta despre aceasta evreul cel mic? — Eu nu știu, dacă a cugetat el ceva, dară de ^is n’a voit să ^ică nimica. — Fost-au părinții Dtale convinși că n’a jucat el însuși rolul omului mascat? — Cu desăvârșire. Omul mascat era de sta- tură mijlocie, și evreul n'avea decât cinci urme în înnălțime. Vocea, accentul, n’avea nici o asemănare. Eu văd, dle Goefle, că Dta îți faci, ca și sărmanii Goffredi tot felul de întrebări pentru mine; însă eu te întreb, ce folos ar avă soluțiunea acestei chestii ? — Așa, ce folos ? răspunse dl Goefle, Dta poate nu valorezi osteneala, ce mi-o dau de un ceas, a te face să-ți reafli familia. Ei, aceasta este o pre- ocupație ce se ține de obiceiurile profesiunei mele, dară să nu mai vorbim de ea, cu atâta mai mult, că în toate ce mi-ai spus nu se află nici un fapt precis, pe basa căruia ai pute face un edificiu de deducții erudite și ingenioase însă îngădue. Ce s’a făcut cu suma adusă de omul mascat? — Bravii mei părinți, temendu-se că suma acea- sta să nu fie doară prețul unui furat, a unei crime oare care, și socotind, că nu mi-ar aduce noroc, depus*>ră toate monetele în lada seracilor din ca tedrala dela Perugia. cărței de cetire maghiaro-românească a profesorului Putnoky se transpune comisiunei școlare. Cererea de concediu a deputatului din cercul XIX al Făgărașului Nicolau Cipu, perceptor comi- tatens în Făgăraș se încuviințează. Cererea parochului Crucean Mărgineanu din Cinade catechet gr. or. la gimnasiul rom. gr. cat. din Blaj pentru remunerațiune se transpune comisiunei petiționarie. Cererea profesorului Gregoriu Pletos pentru introducerea unui nou plan de a catechiza în scoa- lele medii se transpune comisiei petiționarie. Cererea comunei bisericesci Țințari de a se ad- necsa la tractul protopresbiteral al Brașovului se transpune comisiei organisătoare. Cererea parochului din Berghia Petru Mura- ți u ca alegerea de paroch pentru comuna biseri- cească Molomfaleu să se decidă cât mai curând, se transpune comisiei petiționarie. După presentarea acestor esibite se trece la constituirea biroului. Deputatul loan de Preda a făcut propunerea: că §. 5. din regulamentul afacerilor interne a le si- nodului archidiecean să se interpreteze așa, că ale gerea biroului se face pentru un period întreg. Deputatul Ilie Măcellariu propune ca acest §. se se interpreteze astfeliu, că alegerea biroului se face numai pe o sesiune. La acest obiect s’a încins dispută cam lungă. Au luat cuvântul deputății Parteniu 0osma, Dr. Ni- colau Pop, Nicolau Popea, losif Pușcariu, și Liviu de Lemenyi. La votare s’a primit propunerea deputatului Preda estinZându-se această interpretare și asu- pra diferitelor comisii. în urma acestui conclus constatându-se un loc vacant în comisia organisătoare prin dimisia depu- tatului Dr. Nicolau Maier se întregesce prin ale- gerea domnului deputat loan Popea. Ne mai fiind alte obiecte ședința se ridică anun- țându se cea procsimă pe 26 Aprile a. c. la 9 oare înainte de ameaZi. Revista politică. Sibiiu, în 25 Aprilie. în casa magnaților desbaterea asupra projectu- lui privitor la scoalele secundare s’a terminat încă Vineri și în partea specială. „Pester Lloyd“ ne spune că desbaterea a fost mai numai un dialog între ministrul Trefort și între metropolitul Miron Romanul. Amendamentele metropolitului, după ace- lași ^iar, nu s’au primit. 0 parte din amendamen- tele metropolitului, văzând că ce soarte au, nu le au mai adus pe tapet, ci le au retras metropolitul însuși. „D. Ztg.“ din Viena publică în nrul său dela 3 Maiu n. o corespondență dela Bucuresci din care se vede că schimbările signalisate ce au se se facă în personalul corpului diplomatic al Austriei au provocat interesare foarte vie în cercurile politice a le residenței române. înainte de toate oferă de- numirea capului de secțiune a contelui Hoyos de am- basador la Paris material de diverse glose, nu toc- mai măgulitoare pentru diplomatul din cestiune. Mai •departe coresp. se intinde la espuneri pe larg, cum din împregiurarea că Austro-Ungaria înainte de re- cunoascerea formală a independenței României prin — Dar așa Dta vorbeai deja precum ai ^is, o limbă oare care, când fuseși adus? — Fără îndoeală însă în scurt timp am uitat neavând cu cine vorbi. Eu știu numai atâta că cu un an în urmă un german erudit, care era ’la noi în visită se încercă a lămuri misterul acesta. Eu am avut multă osteneală a-mi aminti vr’o câteva cuvinte din limba mea cea veche. Linguistul de- clară că este un dialect de nord, ce samănă cu limba islandică; înse perul meu negru desrmnțea încât-va tălmăcirea aceasta. Ei renunțară cu toții a afla adevărul. Dorința maicei mele adoptive a fost a me face se perd ori și ce amintire de altă patrie și de altă familie. Dta îți poți închipui, că n’a fost greu pentru ea ași ajunge scopul. — încă ceva, Zise dl Goefle. Eu me interesez de o narațiune cu atâta mai mult, când îmi lămu- resc punctul de purcedere. Din amintirile aceste, care, în mod firesc și în adina ți s’au șters din memorie, nu ți-a mai remas absolut nimic? -— Mi-a mai remas ceva, însă așa de vag, în- cât nu o pot distinge de un vis. Parcă văd o țeară bizată, selbatică, mai grandioasă încă ca aceasta. — O țeară rece? — Nu știu. Pruncii nu simt frigul și eu n’am fost nici când friguros. (Va urma.) așezarea unui trimis la Bucuresci a ratificat acea recunoascere și că pentru aceasta pe malurile Dîm- boviței s’au arătat foarte prevenitori diplomatului austriac, acesta a judecat situațiunea diplomatică din Bucuresci foarte optimistic și prin rapoartele lui gre- șite a sedus politica austriacă încât d. e. în cestiu- nea Dunărei la Viena au fost pănă târziu de cre- dința, că e numai simulare și că în realitate guver- nul român este aplecat la concesiuni. Numai dis- cursul de tron român din 15 (27) Noemvre 1881 a scos pe Austro-Ungaria din rătăcirea, care a avut drept consecențe, rele resultate în cestiunea dunăreană și pe urmă întreruperea raporturilor personale între legați- unea austro-uogurească și între guvernul din Bucu- resci. Acum era prea târziu pentru de a mai îndrepta lucrurile și așa strămutarea în ministeriul de esterne la Viena, care nu putea fi privită de promovare, era con- siderată de o amovare cu cruțarea cea mai posibilă a fostului trimis dela postul, în care a secerat de toate, numai lauri nu și n’a nizuit după nici o recunoscință. își poate asa dară închipui ori și cine ce impresie sur- prinzătoare a făcutjîn Bucuresci scirea, că contele Hoyos este designat ambasador pe lângă guvernul francez. într’un grad cu mult mai neînsemnat se ocupă cercurile politice și diplomatice din capitaia română cu denumirea presupusă a trimisului actual, a bar. Mayr, de al doilea cap de secțiune în ministerul de esterne din Viena, ca de denumirea contelui Hoyos ambasador la Paris. Cât pentru cel dintâiu apoi se poate Zice despre dânsul, ceea ce a Z^⁸ despre ga- lantul adoratei cavalerului de Toggenburg, care se întorcea din locurile sânte: în linisce l’am văZut venind, în linisce îl vom vede ducându-se. Activi- tatea sa nu se deosebesce nici prin succese, nici prin nesuccese și ceea ce privesce posițiunea sa față cu colonia austro - ungurească, densul — abstragend dela ființa sa de față la reuniunea austro-ungurea- scă, carea de atunci a și adormit — a remas tot așa de străin de dânsa, ca și predecesorul său ari- stocrat istoric. Recomandă în fine coresp. să me- diteze îu Viena cu grige asupra cestiunei, dacă ur- mătorul baronului Mayr are se fie earăși ungur. Căci nu se poate nega că în România tot ce este unguresc este privit cu oare care neîncredere; și dacă bar. Mayr, care apare la toate festivitățile în uniformă de honved, nu e tocmai persoana gratissima, n’are se mulțămească altuia decât guvernului din Bu- dapesta, a cărui pași mai recenți în afacerea le-gei scoalelor secundare n’au provocat resunete amicabile în ținuturile despre meaZă Zi dela Alpii transilvaniei. Desbaterea specială asnpra projectului de lege pentru scoalele secundare. (Urmare.) iOSif MadăfăSZ: Onorată casă! Voiu fi în plă- cuta posițiune a nu trece de nesincer înaintea ante vorbitoriului meu, a domnului deputat Carol Wolff, precum li s’a întâmplat colegilor mei Helfy și Orban. Declar înainte, că am se fac la §-ul ace- sta o contrapropunere, care are de scop a intro- duce în toate scoalele secundare din Ungaria ca limbă de propunere limba maghiară. (Aprobare în stânga estremă.) Declar totodată, că eu primesc singur responsabilitatea pentru propunerea acea- sta, chiar și dacă ar întîmpina simpatiile ami- cilor și a onoraților mei condeputați. Declar mai departe, că, la cas, când nu mi s’ar primi propu- nerea aceasta, sunt gata a mă alătura la propunerea făcută de dep. .Helfy și-a accepta modificarea pro- pusă de dep. Tamassy, ca legea in privința depu- nerei esamenului de maturitate se între în vigoare numai după doi ani. Aceste premise, îmi voiu ceti contrapropunerea și o voiu motiva pe scurt. „Contrapropunere: în locul §-lui 7 se se In- troducă tecstul următor: în scoalele secun- dare limba de propunere e cea maghiară. In scoa- lele secundare, în cari se predă în present instrucțiu- nea într’altă limbă, se mai permite aceasta încă pănă la începutul anului scolastic 1887. Și pănă atunci sunt îndatorate scoalele acestea a se îngrigi de limba și literatura maghiară, ca de un obiect obligatorie într’un numer corespunZetor de oare. Spre scopul unei controle sunt îndatorate a presenta încă de timpuriu ministrului de culte și instrucțiunea publică planul de invețământ și împărțirea oarelor referi- toare la limba și literatura maghiară. Se îndato- rează mai departe, a împărtăși instrucțiune din limba și literatura maghiară în limba maghiară în clasa a 7-a și a 8 a, începând cu anul scolastic următor, având a se depune din obiectele acestea și esame- nul de maturitate în limba maghiară dela anul 1885.“ (Aprobare în stânga estremă.) Presenfând onoratei case contrapropunerea aceasta, motivarea ei o voiu scoate-o din contra ar- gumentarea antevorbitoriului meu, a domnului dep. 0. Wolff.. Densul combate dorința esprimată de con- www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. dep. Orban, dorința care la mine se presentă ca faptă, combate mai departe propunerea dep. Helfy din punctul de vedere al civilisațiunei și al culturei. Și cari li sunt motivele ? Densul întreabă, care va fi urmarea acceptărei acestui project? Intelegința, țlice densul, se va maghiarisa și se va crea un pă- rete despărțitor între inteligența maghiarieată și în- tre massa poporului nemaghiar; prin aceasta va fi împedecată inteligența de a se înțelege cu massa poporului și se va zădărnici influința inteligenței asupra massei poporului. Se întoarcem acum foaia! Eu susțin, că precum are inteligența interes a învăța limba maghiară spre a se pute înțelege, ca aici în dietă, așa, ba încă într’un grad mai mare, are masa poporului interes a învăța limba aceasta și inteligența înseși trebue se o do- rească aceasta, căci ei trebue se i zacă la immă ca fie care membru al masei poporului se fie apt a emula cu ea in câștigarea culturei și a civilisațiu- nei maghiare. (Aprobare în stânga estremă.) Eu sus- țin că poporul acesta doresce a învăța limba ma- ghiară, numai e împedecat de aceia, cari se numesc „inteligență/ (Așa e! stânga estremă). Poporul acela doresce a fi crescut și instruat, numai dacă s’ar ni- zui conducătorii inteliginței a fi pururea înterpreții cei adeverați ai simțămintelor naționalității și popo- rului lor. (Așa e! în stânga estremă.) Am făcut esperiența, la mai multe seminții în țeara aceasta, că eleiube sc în adevăr națiunea ma- ghiară, vor a fi membrii ei, doresc a ave cât mai multe ocasiuni spre a, înveța a cunoasce însușirile ei, adecă și limba acestei națiuni. (Așa e! în stânga estremă) D-voastră veți țlice, că projectul acesta nu se poate realisa, de oare ce copiii nu’și pot însuși limba maghiară în scoalele elementare într’atâta, încât se se poată face obligatorică în scoalele secundare. în- treb înse, pentru ce s’a făcut filele trecute modifi- carea legei pentru scoalele poporale, pe basa căreia limba maghiară are a fi object obligatorie în scoa- lele poporale? Eu cred, că modificarea numită ur- măresce doue scopuri. Odată: spre a se da ocasiune fie cărui cetățean, de a-și lăsa copiii să învețe limba maghiară, și a doua: pentru ca copiii eșiți din scoa- lele elementare se fie apți a primi instrucțiunea în scoalele mai înalte, așa și în scoalele secundare nu- mai în limba maghiară. Nu-mi vine a crede că dieta ar fi votat legea pentru scoalele poporale fără nici un scop. (Așa e! în stânga estr< mă). Scopul n’a putut fi altul, decât: a cultiva pe de oparte poporul ear pe de altă a da tinerimei ocasiune, ca să învețe chiar și în scoalele secundare atât cât se recere, pentru de a se pute bucura de toate binefacerile statului prin mijlocirea acestei limbi. (Așa e! în stânga estremă.) Nu cred, că aceia, cărora le place a se numi „Inteligență" și cari doresc a trece de inteligenți, ar voi se despoae pe neamul lor de binefacerile ace; stea. Ei nu vor pute nega, că primind instrucți- unea în limba maghiară nu numai în scoalele se- cundare, ci și în cele poporale, vor ave de o sută de ori mai multe ocasiuni spre a-și pute însuși cultura națională maghiară, decum au aZi când se instruiază în limba germană sau într’altă limbă în loc a se instrui în limba maghiară. (Așa e! în stânga estremă.) Recomand deci onoratei case primirea contra- propunere! mele, căci nu ved nici un motiv, care o ar împedeca. Atrag tot odată atențiunea acelora, cari au voit se introducă limba maghiară ca obiect obligat în scoalele poporale, că legea aceasta va re- mâne numai pe hârtie, cât timp așa numita inteli- gență nu se va convinge, că, împedecând observarea acestei legi, regimul va fi silit a aplica măsuri stricte, și cât timp nu se va dispune, ca instrucțiunea în scoalele secundare să se predea numai în limba ma- ghiară. Eu doresc a se face aceasta numai după 4 ani, sau mai bine cu începutul anului 1887 din motivul, că nu voiu a pretinde imposibilități. Dis- punendu-se, ca în școala elementară se se observe strict predarea învățământului curat numai în limba maghiară, pentru ca după patru ani intrând copiii în scoalele secundare, se fie în stare a înveța în limba maghiară; disposițiunea propusă de mine nu va în- timpina nici o greutate. Recomând propunerea mea. (Aprobare în stânga estremă). Ministru president Colomatl Tisza: îmi țin de da- torință a me declara în privința amendamentelor propuse la acest paragraf cu atât mai vertos, căci cea mai mare parte din ele purced din punctul de vedere al tendențelor politice și nu atât din punctul de vedere al instrucțiunei metodice. (Aprobare). înainte de toate observ, că nu sftnt neaplecat a primi propunerea dlui dep. Tamassy. Va fi ecui- tabil a se începe depunerea esamenului de maturi- tate în limba maghiară numai, după ce va fi urmat deja predarea acestui obiect în cele 7 clase în sen- sul legei creânde. Voiu să observ mai departe, că DU sunt aplecat a primi propunerea deputatului Apony — regret a nu-i fi putut auZi motivarea. — Motivele mi le voiu espune pe scurt. Eu cred că fie-care înțelege intențiunea §. 7. Nu i va plesni nimănui prin minte se susțină, că pe basa acestui §. n’ar esistă sub nemijlocita dis- posițiune, supraveghere și conducere a ministrului și astfel de scoale, cari se susțin din mijloace con- fesionale rom. cath. Eu cred că nimenea nu înțe- lege paragraful acesta astfel. (Aprobare). în pri- vința aceasta dau garanție declarațiunile făcute în casa aceasta, atât în desbaterea generală cât și în cea specială; o eventuală formulare mai precisă a §-lui 70 ar oferi sigur deplină liniștire în direcțiu- nea aceasta. Eu însă cred, că, schimbând acum tecstarea generală, înțeleasă și acceptată, aceasta ar încurca ideile în loc se le clarifice și noi ne-am vede necesitați a schimba întreg tecstul legei. (Apro- bare.) Merg și mai departe, onorată casă! Cu ocasi- unea desbaterei generale m’am esprimat destul de categoric față cu învinuirile ridicate din mai multe părți, ca și când aici nu s’ar intenționa alt ceva, decât maghiarisarea cu ori ce preț. N’am făcut secret nici din convingerea, că statul maghiar nu va pretinde dela nemaghiari mai mult decât e si- lit a pretinde ca atare, aceea înse o va pretinde. Și acum susțin punctul de vedere de atunci și de- clar, că după părerea mea; disposițiunea din legea aceasta referitoare la limba de propunere e cea mai corectă. A trece marginile acestei disposițiuni în interesul unei limbi nemaghiare, precum a bine- voit a se esprimă oare care domn deputat, ar fi ne- corect, căci prin aceasta s’ar vătăma principiul, care constă în aceea, de a pretinde atâta cât cere lipsa. Ar fi a bună seamă în contrazicere cu dreptul de preteusiune al statului maghiar, a concede cuiva se înființeze scoale pe cale socială sau corporativă, scoale, în cari se se facă propagandă pentru direcțiune șipentru spirit nemaghiar. Aceasta ar sta în contra- Zicere cu aceea, ce e în drept a pretinde statul ma- ghiar. (Aprobare viuă în dreapta.) Eu încă n’ași pute trece preste marginea acea- sta, fiind convingerea mea aceea, că noi în cașul acesta pretindem mai mult decât are lipsă statul maghiar. Eu țin deplin îndreptățită pretensiunea, că acela, care doresce se treacă de om cult și să cerceteze eventual scoalele mai înalte, așteptând pe basa aceasta dela stat vre-un post sau vre-o di- plomă, trebue se-și însușiască limba și literatura statului în mod perfect. (Aprobare viuă în dreapta.) Susținând aceasta, recunosc de altă parte că se trece marginea ecuitabilă și atunci, când se pre- tinde dela fii nemaghiari ai patriei, a nu-și vede în limba maternă de studiile lor în scoalele confesio- nale. Se mă ierte domnul deputat, aceasta nu e decât șovinism maghiar. (Așa e! în dreapta.) Eu nu pot primi aceasta, fiind din principii! în contra aceleia, ca statul se treacă preste margi- nile dreptului său de pretensiune. Nu o pot primi înse nici din alt motiv. înainte de a trece la es- punerea acestui motiv, voiu se observ între paran- teze următoarele: școala secundară nu va esopera cu limba sa maghiară de propunere maghiarisarea poporului și învățarea limbei maghiare din partea acestuia, precum doresce d. deputat. Spre scopul acesta servesce Introducerea limbei maghiare în scoalele poporale; trebue deci se ne nizuim a pro cura legei acesteia valoarea recerută. (Aprobare în dreapta.) Dl deputat Z>ce, că în clasa I-a gimnasială se aibă deja limba maghiară caracter obligatorie, căci apoi se va înveța și în școala poporală mai curând. Să mă creadă dl deputat, cei 2—3 școlari din 15 scoale de pe sate, cari vin la gimnasiu, o vor învăța și dacă nu o vor fi învățat în școala poporală; ceilalți o vor înveța in școala poporală chiar așa, precum o ar înveța atunci, când în școala secundară n’ar fi limba maghiară, limba de propu nere obligatorică. Susțin și eu, că zace în interesul scoalelor ace- stora, ca să învețe limba maghiară: de aceasta tre- bue se se îngrigească înse — o repet încă odată — stricta observare a legei, care prescrie propunerea obligătorică în limba maghiară. De aceea nu pot consimți, că limba maghiară se fie limba de propunere esclusivă. Am convinge- rea — și aceasta dovedesce chiar și istoria națiunei maghiare, — că respândirea unei limbi naționale nu se poate efeptui prin mărginirea preste mesură a limbei vorbite de celelalte naționalități. (Aprobare în dreapta.) Din contră o procedură prea energică în privința aceasta ar pute provoca numai o reac- țiune, care ar împedeca respândirea necondiționat de lipsă pentru interesul statului. (Aprobare viuă în dreapta.) Din punctul acesta de vedere nu pot primi amendamentele propuse la acest paragraf afară de cel propus de dep. Tamassy. (Aprobare în dreapta.) 189 Adolf Zay: Onorată casă! Și eu am de gând a face un amendament la §-ful acesta. Amendamentul meu se deosebesce de cele propuse pănă acum prin aceea, că purcede curat numai din punctul de ve- dere didactic și metodic. înainte de a-1 motiva, fie-mi permis a reflecta la câte-va objecțiuni de ale antevorbitorilor mei. Cu vorbitoriul prim, dnul B. Orban o voiu isprăvi-o iute, câci densul ca pove- stitor e, precum se scie, o figură stereotipă a casei acesteia. Nimenea nu o va lua altcum, de cât drept poveste, aceea ce povestesce densul, între alte in- dicări ce contraZic direct adevărului, despre „po- porul săsesc cel fără de cultură", Zic®ⁿd, că „po- porul cel prea cult al secuilor" va trebui să’i gunoiască pământul necultivat cu cultura maghiară! Singură icoana aceasta și alusiunea aceasta fină făcută de dânsul la cultura maghiară îi face povestea intere- santă. De alt cum e convins fie care din casa aceasta, că domnul antevorbitoriu n’a avut intențiunea a spune adevărul, ci a voit să spună numai simplu fabule. Prin urmare n’am se fac nici o observare la cuprinsul scorniturilor domnului Orban, cari con- tra-Zic diametral adevărului. Observ înse la modul său de predare, că ași fi așteptat deia dânsul umo- rul jovial de fabulist și nu patosul cel serios, ca și când el însuși ar crede cele povestite. Aceasta e contra gustului bun. Dintre aderenții domnului Orban a vorbit și domnul losif Madarâsz, a cărui vorbire escelează, precum a și promis, prin sinceritatea cea grandioa- să. îi mulțămese pentru francheța, cu care a recu- noscut, că legea pentru scoalele poporale din 1879 a fost numai primul pas întru maghiarisarea înstruc- țiunei în Ungaria. Dânsul a recunoscut însuși, că dieta Ungariei a început la anul 1879 opera oficială de maghiarisare cu maghiarisarea scoalelor poporale, că aceeași dietă voiesce a introduce opera aceasta umană prin projectul de față și în scoalele secun dare și a perfecționa pe calea statului cu toate mij- loacele legislațiunei și ale guvernului din treaptă în treaptă maghiarisarea Ungariei. îi mulțămese pentru recunoascerea aceasta francă și perfectă, căci ea e chemată a dovedi, că cele Zise de foi și de gu- vern întru înfrumsețarea projectului n’au avut alt scop, decât să ducă streinătatea în rătăcire. Fran- cbeța aceasta o stimez mai mult decât ipocrisia dom- nului ministru președinte și a altor deputați, cari n’au avut curagiul și sinceritatea a representa și pe față aceea, după care își bat capul pe ascuns. Domnul losif Madarâsz și colegii sei vor re- mâne domnului ministru președinte datoria cu mul- țămita, eu însă nu. Domnul ministru președinte s’a declarat în mo- dul cel mai categoric față cu tendențele de maghia- risare esprimate în propunerea dep. Madarâsz; gra- tulez Domnului ministru pentru resoluțiunea aceasta și pentru declarațiunea sa adevărat diplomatică. A fost și timpul suprem, ca domnul ministru se nu- mească „șovinism maghiajr" nizuințele de soiul acesta, și să arunce cel puțin în mod oficial și cel pu- țin aZi anatema asupra lor. Fie ca domnul ministru se și facă, pe cum vorbesce, cotropind șovinismul ma- ghiar al amicilor și contrarilor sei și al său propriu cu desăvârșire. Eu nu pot găta așa în pripă cu domnul dep. Madarâsz, precum a gătat d. ministru președinte; căci nu sunt chemat ca dânsul, a vorbi aici ex catedra. Față cu propunerea dep. Madarâsz, care cere ca după trei ani să fie instrucțiunea în toate scoalele secundare din Ungaria numai maghiară, întreb pe d. deputat respectiv, că oare aceasta e politica tradițională a neamului maghiar și că oare propunerea aceasta n’are cumva un caracter pe cât de revoluționar, pe atât și de reacționar? iCSlf Madarâsz „Aceasta e politica tradițională a neamului maghiar!“ Adolf Zay: (continuă): Domnul dep. precum se vede nu-și cunoasce neamul, cel puțin nu’l cunoasce așa, după cum s’a manifestat în istorie și în acțiu- nile sale de stat. D. Madarâsz ca membru al par- tidei independente din anul 1848 ține pe „marele an 1848“ de perioda cea mai splendidă a neamului ma- ghiar și al istoriei maghiare, eară pe bărbații cei mari ai anului 1848 de maghiari veritabili și de pa- trioți buni. Ei bine! Fie-mi permis a cita un loc din manifestul esmis de cel dintâi ministeriu ungar independent la 11 Iulie 1848 și adresat „staturilor adunate în dieta" Transilvaniei. în manifestul acela se dă referitoriu la uniune următoarea declarațiune serbătorească: „Acum nu ne mai remâne alta, decât ca binecuvântarea d Z^ească se încoroneze uniunea, care va confesa și valora pentru timpuri eterne sa- crele principii de libertate, egalitate și frățietate față cu toate popoarele de ori ce limbă și credință." (Va urma.) www.digibuc.ro 190 TELEGRAFUL ROMAN. în România de mult se tot cerne cestiunea facultății teologice pe lângă universitatea din Bucu- resci. Privitor la cestiunea aceasta a apărut în „Bi- serica română'¹ din Bucuresci un articol interesant din deosebite puncte de vedere. Eată’l: întemeerea facultății teologice. Primind Constantin cel mare legea creștinească, a sem- nat, în ^iua învierii, evangelia dela loan, drept mărturie a întrărei sale în biserica întemeiată de Christos. Această fapta serbătorească a ajuns în urmă un obiceiu, și urmașii creștini ai celui dintâiu împerat creștin dela Roma nouă au semnat în Z>ua învierei evangelia dela loan. Acest obiceiu, pornit dela ântâiul împerat roman cre- știn, s'a păstrat pănă în filele noastre; căci după desființa- rea imperiului roman dela resărit biserica ortodoxă și-a gă- sit un adăpost în Țeara Românească și, după ce numai erau împărați creștini la Constantinopol, Domnul Țerei Ro- mânesci semna în țliua învierii evangelia dela loan; ear astăzi o semnează Carol I., Regele României. România e dar statul, în care s’au păstrat tradițiile politice ale bisericei creștine dela resărit, și Regela Româ- niei e astățli, de jure, protector cavaler al Bisericei orto- doxe, precum împărații romani-germani erau protectorii ca- valeri ai bisericei apusene. Și lucrul e foarte firesc. După căderea imperiului bizantin pământul românesc, el singur în întregul orient, a remas creștin, un pământ, pe care pă- gânii nu’l aveau drept de adăpost, singurul unde giamie nu se putea înființa. Și mult au jertfit părinți: noștri spre a păstra sfințenia pământului nostru; jertfit’au și sânge și averi, s’au luptat cu desnădăjduire veacuri întregi și, când au vețlut că nu pot isbuti prin lupte, și-au călcat pe inimă și s’au umilit, numai ca se păstreze ceea ce le era mai scump. Prin multe ticăloșii a trecut neamul nostru: asu- prit a fost, jefuit a fost, batjocurit a fost, călcat în picioare a fost, dar nici odată el nu le-a dat vrășmașilor creștinătă- ții dreptul de a se așețla pe pământul nostru, și totdeauna acest pământ a fost un loc de adăpost pentru creștinii pri- goniți ; fie greci, fie bulgari, fie șerbi, fie arnăuți, fie armeni, fie ori ce vor fi, dacă erau creștini veniau ca în țeara lor și erau mai bine decât acasă la dânșii. Dar nu le era străbunilor nostrii destul aceasta: ei și-au dat tot prisosul pentru întemeerea așezămintelor bise- ricesci. Nu este în Europa nici un popor, care se fi jertfit pentru biserică de o potrivă cu cel român: sânt fabuloase averile pe cari Domnii și boerii le-au dăruit bisericei, sânt nemesurate comorile, cari au eșit din țeara noastră, spre a fi jerfite pentru mărirea bisericei creștinesci, la Țarigrad, la sfântul Munte și la Ierusalim. Patru veacuri de-a rândul, câtă vreme creștini dela resărit au gemut sub puterea musulmană, Românii au trăit numai ca creștini, și și-au dat toată puterea pentru legea creștinească; ei au fost cei mai de frunte, aceia, la cari ochii tuturor se îndreptau. Cu ce ne-am ales din toate acestea? — După ce veacuri întregi am luptat !și am jertfit, astățli la patriarchie nu avem glas, în sfântul Munte, nu găsim adă- post ; ear de Ierusalim nici numai știm nimic. Aceia, cari veacuri întregi au trăit cu sângele nostru, astățli numai vor se știe de noi, Dar ce ne pasă nouă? — vor striga mulți dintre cei crescuți la Paris. — Noi la Constantinopol și la Atos, și la Ierusalim, nu avem nici o căutare. Nu aveți voi, — le vom respunde; — dar avem noi, cei cari știm, că una și nedespărțită e viața unui popor, și că ceea ce au dorit străbunii noștri, trebue se voim noi; căci numai prin munca unită a mai multor generații, prin a tuturora muncă se sevîrșesc faptele mari. Dacă străbunii noștri au luptat pentru creștinătate și și-au jertfit întregul lor prisos pentru mărirea așețlemintelor ei, ei n’au făcut aceasta din slăbiciune, ci din convingerea, că ortodocsia este ceea ce îi dă poporului român o posiție între popoarele din Orient. Catolici fiind, am fi cei din urmă dintre popoarele catolice’; părăsind legea creștinească, nesce caraghioși am remânâ; eară ca ortodocși am fost veacuri întregi cel mai de frunte între popoarele ortodocse. Și e fără îndoială foarte greu a înțelege, cum oamenii noștri mai luminați -nu înțeleg, că trebue se voim a fi și mai departe ceea ce am fost pănă la începutul veecului no- stru. Ștefan cel Mare, care a întemeiat, precum se țlice, șapte-țleci de mănăstiri, Mihaiu-Viteazul, care n'a trăit de- cât spre a elibera pe creștini, Mircea cel Betrân, care a supus țeara Turcilor fără de ale da dreptul de adăpost în ea, Mateiu-Basarab, restauratorul sântelor așezăminte, Con- statin-Brăncoveanu, care a preferit moartea creștinească față cu mărirea păgână, Domnii cei.mari și buni ai noștri s’ar ru- șina când ar vedâ, cum astățli, după ce musulmanii au fost în- frânți, neamul nostru a ajuns de batjocura celor ce’i cer- șeau odinioară mila. Și înrîurirea ce am avut în Orient, noi nu am per- dut-o: am renunțat noi înși ne la ea. Dar^departe e de noi gândul de a învinovăți pe cei ce au rupt firul tradițiilor noastre naționale: recunoascem că legitimă a fost mânia, care s’a produs în inimele oame- nilor din generațiile mai bătrâne contra bisericei. Streini cărora noi le-am dat adăpost în țeara noastră, încetul cu încetul ni s’au făcut stăpâni, și au început se risipească Redactor râspun^k^Nicolau Cristea. avutul nostru parte pentru mulțămirea lor personală, parte pentru mărirea națională a lor; aceia cari asupriți fiind, au venit la noi pentru a putâ trăi ca oameni liberi, au început în urmă se ne asuprească pe noi, și sâ ne jignească. Era dar legitimă pornirea, care ’i-a împins pe întemeietorii epo- cei noastre de renaștere națională, se lovească cu toată pli- erea în ierarchia bisericească. Dar lovitura a fost prea aspră, și ea n’a atins numai ierarchia ci a surpat și biserica, și astăzi biserica română, care fusese veacuri întregi cel mai bogat și mai de frunte dintre așeZemintele noastre, a ajuns cea mai seracă și mai nesocotită dintre toate bisericile creștinesci. Aceasta e cea mai simțită dintre slăbiciunile noastre naționale, și acum, după ce ierarchia noastră bisericeescă a dovedit, că e purtată de aspirațiunile noastre naționale, vor putâ se judece și bătrânii noștri fără de preocupare, și vor înțelege, că mărirea bisericei noastre e cerută de intere- sele noastre naționale.... Posiția, pe care o are statul român în mijlocul popo- rului român, i se cuvine poporului român în mijlocul popoare- lor orientale, și misiunea statului român e de a crea popo- rului român această posiție dominantă. Sântem cel mai mare, cel mai bogat, cel mai cult din- tre popoarele ortodocse din orient, suntem tot odată acela, care are cele mai multe merite pentru biserica ortodoxă: se cuvine ca glasul nostru se fie hotărîtor pretutindenea, unde e vorba de soarta bisericei ortodocse, și dacă avem mân- drie națională, atunci trebue se fim adânc jicniți, când ne vedem nesocotiți la Patriarchie, ori în Sfântul munte; căci aceasta nesocotire e ceea ce surpă autoritatea statului ro- mân față cu Orientul și în interesul acestei autorități tre- bue se stăruim a ne recâștiga posiția în biserica ortodocsă. înființarea facultății de teologie e unul dintre mijloacele alese spre acest scop, și fără îndoeală unul din cele mai puternice. Cu drept cuvânt nesocotesc popoarele orientale când ved starea părâginitâ a bisericei noastre, și nu putem cere se fim sobotiți drept popor luminat, când noi trimitem tinerii noștri la Moscva, la Cernăuți, ba chiar și la Atena, ca de acolo se ne aducă lumină. De aceea, dacă e vorba se întemeem un lucru folosi- tor, tocmai la facultatea teologică trebue să adunăm cele mai bune puteri, ce s’au ivit nu numai în mijlocul poporu- lui român, ci dacă se poate, în întreaga biserică orientală. Aici economii nu trebue să facă, fiindcă nu e vorba de a se înființa un așeZăment de simplă utilitate publică, ci de a pune temeliile celui mai de frunte focar dc cultură bise- ricească orientală, de a pune în capitala României, un „co- legium de propanganda fide" oriental. Căci numai atunci când lumina va pleca dela Bucuresci pentru popoarele ori- entale, numai atunci vom dobândi posiția, în vederea căria s’au luptat străbunii noștri pentru creștinătate, și și-au jert- fit avutul lor pentru așeZămintele ei. Eară făcând alt fel, vom dovedi că nu înțelegem fap tele străbunilor noștri, nu ne dăm seamă despre posiția noastră socială și nu știm să alegem căile, pe cari trebue să umblăm, spre a pută împlini misiunea de element civi- lisator, de purtători ai culțurei, cum ne place să Zicem cu emfasă la toate ocasiunile. 1. Slavici. Varietăți. * Escelența Sa Preas. P. Archiepp. și Metro- polit Miron Romanul a sosit Duminecă din călă- toria dela Budapesta. * (Adunare generală) estraordinară a co- mitatului Sibiiului se va ține în 11 Maiu nou în sala dela „împăratul romanilor." Objectul desbaterei estD limitarea creditului cârciumăresc și ușurei, * (Alegerile la universitate): în Sibiiu G. Kapp și Dr. Arz de Straussenburg, în cercul ru- ral Dr. Carol Wolff, la Brașov s’au ales Zay și Hiemesch; la Bistrița Dr. Filkeni Budacker; la Sighișoara Teutsch și Gull; în cetatea Orăștiei Jos. Schuller; la Cohalm Hager; în cetatea Me- diașului Schaffend și Lehrer; la Cincu-mare Dr. Bruckner; la Mercurea D. Kramr. — Oare alegătorii români numai esistă? sau dacă esi- stă numai pentru a se blama ca cei dela Boița₄și din Scaunul Mercurei pentru persoane, în condițiuni de a nu pute ave libertatea cugetărei și consciin- ței? Ce zăpăceală este aceasta ? * (Junii) Triste, ca și timpul cel rece și plo- ios din filele Pascilor, au fost de asta-dată serbă- rile „Junilor" din Brașov. Cavalcada ce au făcut-o Mercurea trecută bravii noștri Juni, după datina strămoșească, a fost posomorită, lipsită de veselia de odinioară. Musica militară, care de altădată cânta în Groaveri, dând serbărei o mai mare viocciune a lip- sit de astădată, probabil din causa timpului ploios, Când au pornit Junii dintre petri, soarele a resărit parcă ar fi voit se-i mângăe și se le dea nădejde în Zii⁰ mai senine. De pe fețele călăreților se putea ceti greutatea vremurilor ce apasă co- merciul industria și economia casnică a I oamenilor; ei au fost și puțini la numer, nu ca în anii de mai nainte, și mulți spectatori au observat, ca un moment caracteristic al timpului, că la săr- bătoarea de Mercuri erau „mai mulți gen- darmi decât Juni". Baionetele de pe puscile numeroșilor gendarmi și polițiani îți revocau în memorie vremurile absulotismului nemțesc și am auZit pe unii întrebându-se că ori atunci nu era mai multă libertate decât acum în perioda absolutismului parlamentar unguresc. Unul din pri- vitori Z'⁸e cătră ei: Nu mai ’mi aduc aminte dacă pe atunci Junii noștri erau păziți de mai puțin gen- darmi ca acum atâta înse sciu, că pe timpul acela negoțiul și industria era în floare și oamenii aveau ce le trebuea, acum înse au remas numai cu căr- ticelele de dare". Na-i mirare așa dar, că oamenii sunt mâhniți și că veselia numai voesce se reintre în inima Junilor. S’a mai observat Mercuri că Junii călări nu duceau cu 'sine nici steag, cum făcean de altădată. întrebând, că ce e causa, am aflat, că nu li s’a mai conces a întrebuința numai stea- gurile lor de pănă acum, ci li s’a impus se ducă și steaguri unguresci, ear Junii vrend se scape de încurcătură, au preferit mai bine să nu ducă nici un steag. Astfel s’a săvîrșit serbarea de Pasci a Junilor, fără musică, fără steag după cum sunt și vremurile de astățli. „G. Tr." * Trigemeni. O femeie din Seliște a născut în septemâna trecută 3 copiii viguroși, binefăcuți toți unul ca altul, cari trăesc și astăZi. Cu ocasi- unea aceasta a operat D. medic Calefariu cu mare succes. Posta din urmă. Una din foile bucurescene, care ne au sositastăZi, atrage în mijlocul luptei electorale atențiunea pu- blică asupra cestiunei dunărene, care mai că se dase uitărei. în Zilei⁰ trecute, scrie foaia bucuresceană, o telegramă dela Viena ne spunea, că comisiunea euro- peană a Dunării va fi prorogată pănă la 10 Sep- temvre, — când se încheia terminul de 6 luni lă- sat de tractatul din Londra. Aceeași telegramă mai adauge: „Demersul colectiv al Puterilor la Bucuresci se va face probabil după deschiderea camerilor ro- mâne, căci Puterile vreau se cunoască mai intâiu respunsul României la nota lordului Granville. Acest respuns nu va fi comunicat Puterilor decât după 10 Maiu, și pe la Viena e sigur, că densul va fi negativ". Lucrările, continuă foaia, dară par a sta ast- fel: Nota Engliterei, care ne comunică hotărîrile con- ferenței din Londra, este fără respuns din partea României. Foia ne mai spune, că în mesagiu va trebui se se pună cestiunea corpurilor legislative și aceste vor trebui se respundă. Provoacă în fine pe toți cei aleși și pe cei ce se vor alege s6 fie la înălțimea misiunei, căci vor ave sfi respundă la cestiunea du- năreană înainte de revisiunea constituțiunei. Conspectul operațiunilor, Institutului de cre- dit și de economii „Albina" în luna Aprile 1883. întrate. fl. cr. Numerariu transpus din 31 Martie............... 66,206.67 Depuneri....................................... 80,641.62 Cambie rescumperate........................... 160,378.58 împrumuturi hipotecare și alte împrumuturi . . 4,328.63 Interese și provisiuni...........................9,167.17 La fondul de pensiune.............................. 58.55 Monetă vândută..................................71,164.11 Efecte......................................... 15,030.69 Conturi curente................................ 57,223.23 Diverse ....................................... 1,624.30 ----- • fl. 465,823.55 Eșite. s. cr. Depuneri....................................... 109 142.95 Cambie escomptate....................... 154,501.48 împrumuturi hipotecare și alte împrumuturi . . 21,255.— Interese pentru depuneri.................. 852.59 Contribuțiune și competințe............... 173.24 Salarie și spese......................... 2,506.53 Monetă cumperată......................... 59,507.86 Conturi curente.......................... 67,767.67 Diverse....................................... 11,565.33 Saldo în numerariujeu 30 Aprile 1883. . • • 38,560.90 |fl. 465,823.55 Sibiiu în 30 Aprile 1883. Visarion Roman m. p., director eseentiv. 1. Lissai m. p., comptab. Loterie. Sâmbătă 5 Mai n. 1883. Viena: 38 17 75 18 <8 Timișoara: 33 90 69 47 11 Bursa de Viena și Pesta. Din 5 Maiu n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6%.......• . . . 120.35 120.30 Strisuri fonciari ale institutului ₙA_lbina“ .... 100.30 London (pe polița de trei luni)...119.80 119.70 Galbin................................. 5.66 5.65 Napoleon............................. 9.55 0.51 100 maree nemțesci . .......... . 58.55 58.55 Editura și tipariul tipografiei archidiecesane. www.digibuc.ro