Nr. 46. Sibiiu, Sâmbătă 23 Aprile (5 Maiu) 18b3. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN 4 ABO NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 er., 3 ioni 1 fl. 76 er. Pentru monarchie pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl- Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ............- ■ ¹ ■ ■■ ■ ' --------------------------------------— ■ ■ VZ îAțPentru abonamente și inserțiuni a se adresa la .Ad'țninlstrațlunea tipografiei archidleceeane Sibiin, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Eoistols nefrancate se refusâ. — Articulii nepnblieațl nu se înapoiază. IN8EKTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 ar., — de trei ori 16 or. rândul cu litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru Se-care publicare. Sibiiu 22 Aprile. Desbaterea projectului privitor la scoalele se- cundare în casa magnaților se va termina în cu- rând, de și nu așa de curând, cum adecă ar fi po- ftit Ziaristica „liberală" din Budapesta. Pănă la ter- minare, se vede, că se scoală o grindină de emendări. Numai archieppul și metropolitul nostru M i r o n Ro mânui a formulat și împărțit între membrii casei magnaților o colecțiune devre-o 43 de emendări, unele de mai multă și altele de mai puțină însemnătate. Câte din emendări se vor primi și mai ales câte din ale Escel. S. P. archiepp și metropolit? este anevoie de prorocit. Ne temem că din cele mai în- semnate nici unul. De aceea noi nici acum nu ne pu- tem împăca cu ideea că Escel. Sa, care a găsit atâtea defecte în project, l-a primit de basă, pentru des- baterea specială. Escel. Sa trebuia se scie că între împregiurările actuale, un project, care ori cât ar nega dd. miniștri, se vede că este tendențios, nu se poate emenda pentru ca să fie acceptabil pentru români. Toată disposițiunea guvernului și a casei de- putaților și precum vedem și atitudinea casei mag- naților trădează, că projectul, și dacă va fi emendat, nu va fi în favorul și al nostru. Noi prevedem, că numai emendările acele se vor primi, care pe noi în cașul cel mai favorabil, ne lată indiferenți, altele inse, nu ne putem închipui, că se vor pute primi. La presupunerea aceasta ne îndreptățesce inci- dental cu gravaminele ridicate de metropolitul nostru cu ocasiunea celui dintâiu discurs al seu in sesiunea presentă*). Esc. Sa, precum se poate vede, a pus de- getul pe doue rane grele, cari sunt pricinuitoarele uneia și aceleiași dureri. A spus că guvernul la ocasiunea compunerei projectului a ignorat confesiunea noastră și casa magnaților a desprețuit biserica ortodocsă și gr. cat. când a pus projectul la ordinea ^ilei. Și lea spus aceste prea cu multă delicateță, încât sea- mănă mai ca escuse. Dar cu toate aceste cel din- tâiu gravamen a resunat în pustie, al doilea însă resună așa de tare a gol, încât seamănă cu pupăza pe colacul batjocurei. Presidentul casei magnaților adecă a răspuns, că în viitor „după cât va fi cu pu- tință¹¹ se vor respecta și sărbătorile noastre. Ce va se Șică „după putință" în limba și în legile nngu- resci, ne spune destul de apriat articulul 44 din 1868 și practicarea acelei legi dela înfiițarea ei în- coace pănă în Ziua de astăZi- Va se Z*⁰^ oZe&m et operam perdidimus. Este *) VeZi pe pagina II. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman do George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare). — VeZi cum te înșeli de cumplit, scumpe amice! Țeara aceasta o poți numi capul și inima Svediei, un cap esaltat, plin de poesii stranie și de visuri su- blime sau grațioase, o inimă arZândă, generoasă, în care bate arteria cea mare a patriotismului. Eu cred, că Dta știi istoria acestei țeri ? — Da, da. Gustav Vasa, Gustav Adolf, Carol XII, toți eroii Svediei au aflat oameni în fundul ace- stor munți, precând restul națiunei a fost subjugat și corupt. Din acest glorios unghiu al țărei din această Elveție a nordului a eșit în toate crizele cele mari, credința, voința și mântuirea patriei. — Așa este! Ei bine concede dară, că pânea de ovăs și stânca aspră și înghețată pot produce și nutri eroi. un fat spre bine sau spre reu, spre rău sau spre bine, | care împinge lucrurile tot mai mult spre clina de a se ignora, desprețui tot ce este nemaghiar, eată o enigmă, care cu toate că este ca toate enigmele, enigmatică, un lucru ni’l înfățișează clar, că maghiarii vor se esploateze actualitatea în favorul lor esclusiv. Ei bine, în astfel de situațiune credința în sal- varea causei prin o tactică mai mănușață este o înch'puire frumoasă, înse tocma din partea acelor ce ar trebui se pună mai mare preț pe ea, se vede că este tacsată de slăbiciune. Slăbiciune însă nici la părere să nu o arătăm. Recunoscând lucrurile așa pre cum sunt să le luăm la ochi și se ne conformăm și atitudinea npastră și procederea noastră așa încât se arătăm că seim de ce și cum se tratează, și seim și ce să facem. Nu e dară închipuire pesimistică; e urmare fi- rească din faptele întâmplate și cari se întâmplă când ne gândim la pasul ultim, care va trebui să’l facem în privința projectului. Projectul după ce se va emanda se va întoarce în casa deputaților ca se Z'că ȘÎ dânsa un cuvânt asupra celor schimbate de casa magnaților. Cetim înse ca aceasta se va întâmpla înainte de încheerea sesiunei de față. Deci pănă atunci românii au se ia o hotărire și se întrevină la prelații lor ca ambe confesiunile se tri- mită deputațiuni la coroană, rugându o se denege sancționarea projectului. în fruntea deputațiunilor, se înțelege de sine, se meargă prelații ca capete- niele firesci a le confesiunilor. Aceasta ni s’ar părea nouă ultima datorință față cu noi și față cu statul chiar și are partea fa- vorabilă pentru noi, că nu poate Z'ce nimenea, că comitem un act antipatriotic. Coroana, de sigur, că este mai pre sus de ori ce bănueală și acei ce aleargă la densa pentru ajutor incă nu vor pute fi bănuiți. De altă parte aceasta va fi, în cașul de față, și ultima ocasiune pentru fie-care prelat românesc, ori de care confesiune, de a eși din umbra tă- cerei, în care cei mai mulți par a odichni prea plăcut, și a pune mâna în favorul credincioșilor sei. Noi n’am aprobat ceea ce s’a făcut din partea unor prelați de ai noștri pănă acum, dar nu pu- tem aproba nici liniscea sufletească a acelor mai mulți, într’un timp, când poporul român dela o mar- gine pănă la ceealaltă a teritoriului locuit de din- eul se sbuciumă și se frământă în fața unui nou pe- ticul, caie se încearcă ai răpi ceea ce din veacuri la făcut se se lupte pentru dânsa, precum scrie Bonfiniu, —limba. Nu punem tămâe nimenui, nu trimitem nici fulgere olimpice s’au anateme vaticanice asupra ca- Vorbind așa doctorul în drepturi să învăli mai bine în halatul său moale și-și turnă în ceaiul ar- Zând și bine zaharat o jumătate de flacon de rom de prima calitate. Cristiano beu un mocca delicat, și ambii începură a rîde de entusiasmul lor pentru frigul munților și pentru orzul bieților țerani. — A! zise dl Goefle serios, noi suntem oameni degenerați! Nouă ne trebue escitanții, materii to- nice ! Aceasta probează, că cel mai îndemânatic și cel mai cu reputație dintre noi nu valorează cât cel mai de pe urmă țăran din acești munți sălbatici! . . . Dară vezi că animalul acesta de Ulfilas nu ne a adus tabac! Băiatul acesta e un adevărat hăbăuc! Cristiano începu a ride, și dl Goefle, văzând că, în momentul acesta, nu poate lăuda, fără a fi încon- secent, sobrietatea și egalitatea, să linisci vezend oala cu tăbac lângă sine. Ulf. o adusese în virtutea precisiunei sale mecanice și nu zise nimic, din lipsă absolută de spontanietate. — Ei bine, zise dl Goefle răzimându-se de spa- tele fotoliului spre a mistui comod, și fumând din- tr’o pipă minunată turcească, care o răzimâ de sobă, precând Cristiano, mai în picioare, mai șezând, mai călare pre scaun, fuma din mica sa pipă de călăto- rie, cu mai multă tignă și cu mai puțină linisce; ei bine, soțule problematic, istorisește-mi veritabila-ți istorie. pului nimenui, dar la o faptă națională și patriotică, indrăsnim a învita pe toți factorii de influență în afaceri naționale și cu deosebire pe căpeteniile bi- sericesci. Va Z’ce cineva, că nu are nici un resultat sa- tisfăcător ceea ce propunem. Ei bine, ne am îm- plinit datorința pănă în sfârșit și ne-am salvat și consciința! Revista politică. Sibiin, în 22 Aprilie. Alianța triplă nu lasă spiritele în odihnă. Cu deosebire Francia este mai mult frământată de apa- rițiunea aceasta politică neașteptată. Ceea ce su- prinde mai mult pe francezi este, că văd pe Au- stro Ungaria în alianță. Să vede, că mai ales din partea ungurească vor fi avut nădejdi, cari acum se prefac în tum. Adevărat, că ministrul president Tisza a asigurat în casa deputaților, când a răspuns la interpelațiunea lui Helfy, și organele sale asigură și astăZi pe Francia, că n’are să se teamă de consecuențele alianței. Politicii francezi însă cu toate asigurările sunt nedumeriți. Republicanii, oameni fără deprinderi diplomatice, umblă cu câte o rîmă în unghiță a la Barrere se prindă aliați și îndată ce aud o vorbă bună din vre-o parte clipesc cu ochii într’acolo. Abia rostise dl min. preș. Tisza vre o câte-va cuvinte care semăna încât-va cu sim- patiile dela 1870 și s’au aflat vre-o câto-va foi franceze republicane gata se laude projectul de lege despre scoalele medie. Vor fi cugetat Se atragă pe ma- ghiari și prin ei monarchia întreagă în partele. Monarhistii, cari au tăcut de un timp încoace cred, că va fi vremea se ese mai la iveală și de aceea du- cele de Broglie interpelează în senat pe guvernul fran- cez pentru politica sa esternă și imperialiștii reco- mandă apropiarea de Germania. Aceștia se vede, că se încearcă a afla modalități spre a eși din iso- larea actuală. Numai se nu ne trezim vre-odată că eșirea lor din isolare se face pe contul nostru. în „Patria" din Bucuresci cetim următoarele: D. Titu Maiorescu a adresat alegătorilor din Văslui următorea scrisoare: Atât oposiția conservatoare, cât și comitetul liberal din Văslui mi-a făcut onoarea de a pune candidatura mea pentru colegiul I de deputați. în fața acestei îndoite designări, este o dato- rie de onestitate politică de a nu lăsa în spiritul alegătorilor nici o îndoeală asupra atitudiuei, mele în camera viitoare, dacă voiu fi ales. — Eată-o, Zise Cristiano... „Eu mă numesc, sau, lumea mă numesce del Lago. — Cristian sau Creștin dela Lac? Pentru ce acest nume romantic? — Ei, sciu eu? Chi lo sa? cnm se Z¹C⁰ pe la noi. E un roman întreg, în care, fără îndoială, nu este nici un cuvânt adevărat. Eu am să ți-1 spun așa precum lam auZit dela alții. „într’o țeară, ce nu o cunosc, pe țărmul unui lac, mic sau mare, al cărui nume nu-1 sciu, o damă, urâtă sau frumoasă, bogată sau săracă, nobilă sau de rând, născu, în urma unui amor legitim sau în urma unui accident regretabil, un prunc, a cărui esistență trebuia, precum se vede, a fi ascunsă. Cu ajutoriul unei frânghii și a unui coș, (detaiurile ace- ste sunt precise) dama aceasta, sau confidenta ei, coborî pe bietul nou-născut într’o luntre, ce se afla acolo, din întâmplare sau în urma unei convenții misterioase. Ce s’a făcut din damă, nu mi-a putut spune nimenea, și de unde m’ași fi și piitut informa? Pruncul fu dus, tot pe ascuns nu știu unde, și nu- trit nu sciu cum pănă ce se putu înțărca. „După aceasta el fu dus, nu sciu prin cine, în tr’altă țeară.. . — Nu sciu în care! Z>⁸e Al Goefle riZend. După astfel de deslușiri cam vage, mi-ar fi foarte greu ați câștiga causa! — Causa mea? www.digibuc.ro 184 TELEGRAFUL ROMAN. Voiu atinge dar pe scurt cestiunile ce se află la ordinea ^ilei în mișcarea noastră politică. în ceea ce privește propunerea de revisuire a constituțiunii, sunt și rămân anti-revisionit. Moti- vele pentru aceasta le am desvoltat în decursul des- baterilor generale din Camera trecută. (Ve^i „Mo- nitorul¹¹ Nr. 55 din 22 Ianuarie 1883.) în ceea ce privesce înse „Resoluțiunea" oposi- ției unite, formulată la Iași în 25 Martie nu o pot primi în toate părțile ei. Mai ales angajamentul propus sub litera C ca „o datorie cetățenească de întâiul ordin" de a refusa ori ce concurs ac e- stui guvern de a lupta prin toate mijloa- ce le (legale) pentru resturnarea lui," îl gă- sesc inadmisibil în împregiurările de față. Căci ce- stiunea Dunării este încă pendentă și se pot ivi im- pregiurări în cari se fie din contră — după con- vingerea mea — o „datorie cetățenească de întâiul ordin" de a da guvernului, ori-care ar fi, tot con- cursul în apărarea drepturilor țerei față cu streină- tatea. Dealtminteri îmi reserv întreaga independență de judecată și de votare în fața ori-cărei propuneri emanate dela guvern, și voiu vota totdeauua în contra măsurilor, pe cari — în marginile putinței mele de a înțelege — nu le voiu găsi conforme cu interesele generale ale țerei. îndeosebi voiu fi alăturea cu deputății, cari vor combate corupțiunea administrativă sub ori ce formă s’ar manifesta. Dacă, după această declarare, veți binevoi a’mi da sufragiele d voastră, voiu înțelege, că aprobați linia de conduită aici cuprinsă și nu’mi va rămânea decât a ve arăta cea mai vie recunoscință pentru înalta distincțiune ce’mi veți fi acordat. Projectul de lege pentru scoalele medii în casa magnaților. Ședința din 1 Maiu n. 1883. După ce a vorbit mai mulți magnați ia cuvântul Miron Romanul, metropolit: Escelența Voastră, Domnule Președinte! Iluștri Magnați! — Cu toate că din punctul de vedere al drepturilor legali ale bisericilor autonome și al justelor pretensiuni ale naționalităților din patriă am unele gravamine, după convingerea mea preaîndreptățite, în contra projec tului de lege de sub disensiune, chiar și în redac- tarea lui de acum: eu totuși în acea speranță, că paragrafii gravaminali ai projectului de lege se vor delătura, respective se vor modifica la ocasiunea desbaterii speciali, și astfel se vor linisci spiritele, cari în unele sfere interesate se sguduiră prin acest project trecut prin multe fase, — din parte-mi pri- mesc.projectul de lege ca basă la pertractarea specială. jNu pot însă retăce la această ocasiune doue observațiuni generali; una: că eu regret foarte, că bisericii greco - orientali române — cu toate că ea a stăruit — nu i s’a dat ocasiunea, ca și ea se poată încurge așa ca celea-lalte confesiuni, în compune- rea acestui project de lege momentos și de mare importanță; prin urmare eu, ca totdeodată metro- politul acelei biserici, me aflu constrins a veni aici în plenul ilustrei case cu observările și amanda- mentele mele referitoare la acest project de lege, cari — o mărturisesc — nu sunt mici la număr, și poate ici - colea nici în estensiunea lor. — Da; eu presupun, că Dta pledezi pentru a-ți recâștiga numele, drepturile și moștenirea! — 0! fi liniscit, domnule Goefle, replică Cri- stiano, Dta n’ai se pledezi nici când pentru mine. Eu nu sunt molipsit de nebunia ordinară a aventu- rierilor de naștere misterioasă, care pretind a fi cel puțin fii de regi și care-și petrec viața cutreerând lumea după familiile lor vestite, fără a precugeta, că ei ar fi poate familiilor lor mai mult incomozi decât plăcuți. Decumva sunt eu, din întâmplare de familie nobilă, eu nu o sciu și prea puțin mă inte- resez de ea Indiferența aceasta a fost împărtășită sau mai bine țlis, ea îmi fu inspirată.de părinții mei adoptivi. — Și cine ți-a fost părinții adoptivi? — Eu nu*mi aduc aminte nici de aceia cari m’au dus dela fereastă pănă la luntre nici de aceia cari m’au dat în grigea altora nici de aceia cari m’au dus în Italia; tot oameni despre care nu ți pot spune nimica, și care poate sunt una și ace- eași familie sau una și aceeași persoană. Eu n’am cunoscut drept adevărați părinți adoptivi decât pe signor-ul Goffredi, anticar și profesor de istoria veche în Perugia și pe escelența sa consoață, Sofia Gof- fredi care o am iubit, ca pe o maică — Dar de unde, sau dela cine te au primit acești bravi Goffredi ? Trebue că ți-au spus. . . — Ei însuși n’au sciut. Ceea-laltă observațiune mi o cuprind în espri- marea regretărei mele: că desbaterea asupra acestui project de lege, care preste tot e de mare momentuo- sitate, ear pentru bisericile de ritul grecesc este îndoit momentos, coincide cu serbătorile mari ale pasci- lor celor de ritul grescesc; prin ce toți acei mem- brii ai ilustrei case, cari țin la ritul bisericii gre- cesci, se aduseră în acea situațiune genantă: că dacă voesc se-și manifeste aici, în ilustra casă a magna- ților, interesarea lor pentru acest project de lege — o repet — foarte momentos: atunci ei sunt siliți — bunăoară cum sunt eu și colega meu episcop de lângă mine — ași părăsi vetrele lor la aceste mari serbători religioase, și a se subtrage pentru aceasta ocasiune de sub obligămintele lor față cu biserica. Sper însă, că noi, cei de ritul grecesc, în viitoriu nu vom mai veni în astfel de colisiune neplăcută, și o sper aceasta cu atât mai vârtos: pentrucă eu cred, că înconveniența de acum e numai din întâm- plare, și nu este eflucsul vre-unei preocupațiuni ori al vre-unei intențiuni. în fine mai am o observațiune incidentală. Uu stritatea Sa domnul baron Emil Pongrâcz binevoi în cuvântarea sa eminentă, ce premersă, a se pro- nuncia cam astfel: că esistă/scoli medii naționali, în cari elevii se cresc în direcțiune adversariă sta- tului. Fiind că în archidiecesa de sub conducerea mea se află doue gimnasii — durere numai doue—, în cari limba de propunere este cea română și cari așa dar au caracter național: eu, de cumva enun- ciatul de mai sus s’ar estinde și asupra acestor scoli medii, me simt dătoriu a dechiara la acest loc: că poate să se fie întâmplat și ici, și colea, și într’alt loc din partea unor studenți singuratici, afară din scoală, dechiarațiuni într’una sau într’alta direcțiune estravagantă, la cari ei ușor pot fi seduși de unele (Jiare, ce lucră în direcțiune rea; dar’ cum că fie in gimnasiul român din Brașov, fie în cel din Brad s’ar cresce studenții în direcțiune adversariă statu- lui, — eu în contra acesteia protestez în mod cate- goric, și protestez ca unul, care cunosc — pot se ^ic — immediat conduita profesorilor și a directo- rilor, și preste tot spiritul institutelor concernente. (Aprobări.) Repet, că reservându-mi a-mi face amandamen- tele la ocasiunea desbaterii speciali, eu în generali- tate primesc projectul. (Aprobări.) Desbaterea specială asupra projectului de lege pentru scoalele secundare. Lipsa de spațiu ne împedecă a urmări decursul desbaterei speciale pas de pas. Din vorbirile ținute în dietă cu ocasiunea aceasta vom presentă deci cetitorilor noștri numai pe cele de un interes mai general. Paragraful 1 (Definițiunea gimnasiului și a scoalei reale) se primesce după tecstul din project fără modificare. Paragraful 2 (Organisațiunea scoalelor secun- dare) se primesce pe lângă următoarea modificațiune stilistică propusă de dep. M. Zsilinszky: „în cașuri escepționale se pot înființa și institute ne- complete; acestea înse nu pot ave mai puțin de patru clase." Paragraful 3 (Statorirea obiectelor de învăță- mânt) a provocat o disensiune mai lungă. Dep. I. Gali Dânșii aveau o mică stare, și, fiind fără copii, au esprimat de repețite ori dorința de a adopta un biet orfan sărac. într’una din serile carnavalului li se presentă un bărbat mascat care scoase de sub paltonul său pe individul, care are onoarea a vorbi cu Dta, și care nu-și mai aduce nici decât aminte de evenimentul acesta și nu poate nici esplica, cu atâta mai vârtos că el vorbia o limbă, ce nu o pricepea nimenea. — Ei, ^ise advocatul, care asculta istorisirea aceasta cu o atenție, ca și când ar fi avut a esamina o causă judecătorească, ce cuvinte a rostit bărbatul mascat presentându-te profesorului Goffedri și fe- meiei sale ? — Eată-le, precum mi s’a raportat: „Eu viu de departe, de foarte departe! Sunt sărac; și am fost silit a cheltui pe drum o parte din banii ce mi s’a încredințat cu copilul acesta. A fost nevoe se chel- tuiesc, fiind-că am ordinal a-1 duce departe foarte departe de patria sa și de patria mea. Eată restul banilor. Eu am amjit că Dvoastră căutați un copil și sciu că-1 veți face fericit și harnic. Voiți se primiți pe sărmanul acest orfan? — Profesorul a acceptat? — A acceptat copilul și a refusat banii. „Dacă voiesc a cresce un copil șlise el eu voiesc săi fac lui bine dară nu se-mi facă el mie." Și el n’a avut curiositatea a se informa...? (Va urma.) propune: ca ^institutele cu limba de propunere ne- maghiară să se primească între obiectele obligate limba resp. de propunere și literatura aceleia. La votare să primesce paragraful 3 pe lângă amenda- mentul propus de dep. Gali. La paragraful 4, care enumără pe cele 16 obi- ecte obligate din școala reală se încinge ase- menea o disensiune mai lungă. Dep. Gali propune a se provede și în § acesta, ca în §. 3, că la in- stitutele cu limba de propunere nemaghiară să se primească între obiecte obligate și limba respectivă de propunere și literatura aceleia. Dep. A. Korossy propune, că la propunerea gimnasticei să se ia privire și în școala reală ca și în gimnasiu la esercițiile militare. Paragraful 4 să primesce pe lângă amendamentele propuse de dep. Gali și Korossy. Paragraful 5, pe basa căruia nu se dispensează nimenea dela ascultarea obiectelor obligate — afară de gimnastică și în gimnasiu de caligrafie și de desemnul geometric, pentru scăderi habituale — se primesce pe lângă o mică modificare stilistică pro- pusă de dep. Ferd Meszâros. Paragraful 6, conform căruia obiectele faculta- tive vor ave a se statori în planul de învățământ, se primesce după tecstul din project. Paragraful 7 a provocat o discusiune înfocată, care aruncă o lumină interesantă asupra tendențe- lor de maghiarisare. Paragraful acesta sună astfel după tecstul pro- jectnlui presentat de comisiunea pentru instrucțiune: „Confesiunile statoresc înșile în scoalele secun- dare publice susținute din mijloace proprie limba de propunere, și sunt îndatorate, intru cât limba de propunere, n’ar fi cea maghiară, a se îngrigi afară de limba de propunere și de literatura ace- steia și de limba și literatura maghiară ca de un obiect obligat și încă într’un astfel de numer de oare, care se mijlocescă însușirea ei. Pentru mai sigură controlă se îndatoresc confesiunile a înainta ministrului de culte și instrucțiune publică încă de timpuriu planul de învățământ și împărțirea oare- lor referitoare la limba și literatura maghiară. „în classa a 7-a și a 8-a a scoalelor medii ne- maghiare se va propune limba și literatura maghiară în limba maghiară tot în această limbă se va de- pune și esamenul de maturitate din acest obiect." Dep. Bela Tamassy face următoriul amendament „Disposițiunea paragrafului acestuia referitoare la esamenul de maturitate va întră în vigoare cu oca- siunea esamenului de maturitate a anului 1885." Dep. Ignat Helfy cere a se întregi paragraful întracolo, că în scoalele nemaghiare să se propună în clasa a 7-a și a 8-a pe lângă limba și literatura maghiară și istoria Ungariei în limba maghiară. Dep. Blasius Urban ia cuvântul: Onorată casă! Recunosc adevărata țintă a acestui §. Ce am de mancitat se referă la alinea a doua. Disposițiunea cuprinsă în alinea aceasta e nesuficientă. Scopul urmărit nu se va pute ajunge, dacă limba și lite- ratura maghiară se va propune numai în clasa a 7-a și a 8-a din scoalele medii nemaghiare. Nu ajunge a se propune objectele acestea nu- mai în cei doi ani din urmă; ele trebue propuse în cele 4 clase din urmă. Afară de acestea e de ne- apărată lipsă, câ să se propună în scoalele nema- ghiare în limba maghiară istoria și geografia Un- gariei, de o parte: pentru de a se da ocasiune fie- căruia, care vrea să trăiască în patria aceasta, se învețe limba maghiară, ear de altă parte: pentru de a se împedecă falsificarea istoriei fi geografiei Un- gariei în scoalele amintite precum fi folosirea de ma- nuale scrise în spirit ostil, căci aceasta contribue la înstrăinarea tinerimei de patria ei comună. Primesc deci bucuros propunerea făcută de amicul meu Helfy. Helfy cere în propunerea sa însă minimul și aceasta nu e de ajuns. Dacă am vrea se urmăm esemplului sasilor și a românilor, cari se plâng și strigă aici în casă, dacă am fi petrunși de acel spi- rit al puterei si al unității de stat, care domnesce în Prusia și Rusia, ba și numai în Serbia și Româ- nia, și dacă am voi se urmăm esemplul acelor state spre cari gravitează aceia, cari se nizuesc a dără- buri statul nostru în calitate de agitatori ai națio- nalităților, ar trebui se provedem în lege admisibi- litatea numai a astorfel de scoale medii, a căror limbă de propunere e limba maghiară. (Aprobare în stânga estremă.) Atrag atențiunea sasilor cari fac aici atâta sgo- mot și cari ne calumniează pe nedreptul în presa germană, asupra Prusiei. Aici s’au germanisat cu forță mai mult de 5 milioane de slavi, cari și au uitat cu totul de originea lor slavă. Mă provoc la provincia Posen. Forța germână nu admite aici necum scoale medii dar nici scoale comunale polone aceasta se vede din desbaterile dietale din urmă. în Rusia, unde rusul forma chiar și numai pe timpul lui Ștefan Bathory o fracțiune mică din în- www.digibiic.ro TELEGRAFUL ROMAN. 185 treaga populațiune, s’a rusifîcat poporul într’atâta încât Polonii lituani, Finii și Germanii au dispărut așii mai cu totul. Serbia a răpit românilor, cari formau partea cea mai mare a populațiunei sale, limba maternă din biserică și din școală. România, imitând maniera rusească, s i 1 i e s c e la asimilareîn modul cel mai brutal pe numeroșii bulgari și pe frații noștri ciangăi aflători acolo. Acestora nu li se predă nici ba- rem religiunea în limba maternă. în fie care comună se trimitecâte undascălro- mânescși neferici ții noștri frați sunt si- liți a le plăti câte 6—800 fl. pe an și ași trimite copii In scoale cu limba depro- punere românească. Fie-cărui stat, mare mic, ’i este permis a sus- ține puterea și limba de stat și ale deavolta chiar și prin mijloacele forței numai statului maghiar nu, statului, care se bucură de o esistență milenară și de o istorie onorifică. Numai statul acesta e con- damnat a remânea strein în patria sa proprie în țeara pe care o a susținut în toate luptele cu o mare de sânge, numai el se permită fracțiunilor necivili- sate a se înmulți ca buruienile. Pentru ce se fie numai maghiarul condamnat a permite subminarea statului seu prin aceia, cari numai marinimosității și jertfe- felor lui au a’și mulțumi esistența, prin aceia, pe cari iam primit în țeară și iam încungiurat cu o constituțiune din care vreau a ne scoate. Onorată casă! Vina la toate acestea o poartă guvernul nostru. Acesta a renunțat față cu Austria la independența Ungariei (Aprobare în stânga estremă) și nu e în stare a dispune ca micile națiuni (iczy- piczy) din părțile inferioare ale țerei se respecteze puterea statului maghiar. Domnului president al guvernului îi place a juca aici în casă rola unui patriot mare, el nu în- ceată a ațița focul bengalic al dialecticei sale în- dată ce se manifestează utopiile naționalităților. Mai departe înse nu se încumete, pe terenul faptelor, nu arată nici un sporim întregul seu sistem de gu- vernare se caracterisează prin desavantagiul ce-1 trage statul din el dovadă: banca, pactul vamal, ocu- pațiunea Bosniei. întreaga-i înțelepciune de guver- nare constă în transigerea cu aspirațiunile ne’ndrep- tățite și ostile ale naționalităților dela cari își pri- mesce mamelucii de lipsă, dovadă: continua tiăgănare a înființărei episcopiei din Hajdu Dorogh (Aprobare în stânga estremă) și susținerea comitatului Brașovu- lui. care ofere un punct tare archimedic pentru agita- țiunile sasilor și ale Românilor cu atât mai periculoși, că așii mâne cei 20,000 sasi o să subjuge numerul nea- semănat de mare al maghiarilor, degradându-i pe ace- stea la posiția neîudreptâțiților „Parias.“ Prin încop- ciarea comitatului Brașovului de cel al treiscaunelor ar fi putut cruța statul 40,000 fl. pe an și ar fi putut crea în locul celor două comitate mici și fără putere vitale un comitat mare maghiar în col- țul ostie al Transilvaniei la cele 3 porți, cari stau deschise învasiunei ostile. Poporul secuesc credin- cios le ar fi putut în cașul acesta încuia și apăra față cu atacurile inimicului ne învitat. Nu e oare pecat strigâtoriu la cer când permite guvernul fără a șlice un singur cuvânt ca cei 30,000 luterani ma- ghiari se fie subjugați de birocraticile apucături ale preoțimei săsesci, când vede cu ochii, cum posesi- unea de 60,000, jugere a celor 10 sate maghiare din comitatul Brașovului trece în calea administra- tivă la sasi, când sufere ca preoțimea luterană ma- ghiară se nu capete nici un cruceriu din desdauna- rea ^ecimelor, pe când o mulțime de acte de donare și de resoluțiuni dovedesc, că preoțimea maghiară a primit și ea întreagă șleciueală? Guvernul a trecut cu vederea, că comuna lu- terică maghiară din cetatea-Brașovului, constatătoare din 300 curți, s’a constituit în comună mare ne mai putând suferi subjugarea preoțimei săsesci. Preotu- lui din pricina aceasta i sa luat din partea preoți- mei săsesci salariul și toate beneficiile. Sunt acum 15 ani decând poporul maghiar în patria sa proprie e avisat a cere dela sasi fără re- sultat înființarea unui decanat maghiar separat, spre a se scăpa de tractarea neomenoasă a superinten- dentelui și consistoriului săsesc. Guvernul maghiar a condamnat pe poporul maghiar se supoarte și mai departe regimentul bisericesc german, de aceea îl vedem emigrând cu gloata din casa vitrigă ne putând întruni condițiunile de lipsă vitale. Din toate aceste se vede că guvernul condus de pasiunea de guvernare, nu e în stare, în intere- sul seu, a mulcomi ridiculoasele sforțări ale națio- nalităților minorene, nu, căci dela acestea își pri- mesce spriginul de lipsă. Dacă n’ar sta lucrul așa, precum stă, dacă în fruntea Ungariei s’ar afla un guvern național, atunci ași propune, că limba de propunere în toate scoalele medii se fie esclusiv cea maghiară, și aceasta în interesul civili- sațiunei(?), mai mult, în interesul naționalităților. Esistă doară vre-o civilisațiune săsească? Nu! căci civilisațiunea recere o limbă statornică, apoi limba săsească e deosebită după deosebitele regiuni; sasul din Bistrița se înțelege cu sasul din Sibiiu numai așa dacă vorbesc limba română. Cu un astfel de jargon nu se poate răspândi cultura. înaintea cul- turei germane îmi plec cu respect capul, cuibul ei nu e aici, ci în imperiul germân. Planta aceasta înse streină nu se desvoaită sub cerul nostru. Sau încercat a o aclimatisa grădinari puternici ca Zay, Wolff, Gull, genialul împerat losif, prea puternicul Bach și Schmerling, tot deauna a înghețat însă în curen- tul aspru al aerului dintre Carpați. O civilisațiune și cultură română nu esistă chiar nici în România. Aici trece de cult numai acela, care vorbesce limba francesă. Poporul românrșia vecuit veacul, după păre- rea mea, lui i a căȘut floarea, înainte de a fi avut vre-o perioadă splendidă. Poporul sărac nu e capabil de cultură, și așii nu e nici cu un pas mai civilisat ca pe timpul lui Decebal, înainte cu o mie și jume- tate ani. Desvoltarea ii e imposibilă lipsându-i basa, limba. Limba vorbită de clasa așanumită cultă, nu e limbă ci un patoi^ francez - latin, ea e petecită din aceste doue limbi cu ajutoriul Jui „lulu“, po- porul român nu o înțelege de loc. Mie mi s’a în- tâmplat, că, ducându me cu un astfel de vorbitoriu modern român la alegătorii mei români, după ce acesta și-a terminat vorbirea frumoasă, a venit ju- dele la mine și m’a rugat îu numele concetățenilor sei vorbesc unguresce, căci ei n’au priceput aceea, ce a vorbit cutare domn în limba franceză. (Ilaritate.) Voind deci d-voastră, frați români, se vorbiți de o cultură și de o civilisațiune română, apoi cre- ațive mai ânteiu o limbă română, carea se se des- voalte din geniul național, din originea națională a limbei, că moțul nu va pricepe și învăța nici când amestecătura franceză - latină. Limba lui e cea ma- ghiară, căci pretinsa-i limbă română e atât de seracă, încât doue terțialități din cuvintele ei sunt maghiare. Pănă atunci, pănă ce veți ave o limbă cultă, nu împedecați pe frații noștri români ași însuși cultura și sciință în limba maghiară ca se fie apți de a purta oficii și pentru de a juca o rolă în societa- tea cultă. D. dep. A. Roman se plânse de une «jile amar, că românii nu sunt representați în numer de ajuns aici în parlament, că aici se află numai vre’o câți-va depu- tați români pecând românii, precum susține dânsul, formează majoritatea în 60 de cercuri electorale. Aceasta e adeverat, causa însă nu e netoleranța și tirănia maghiară, pecum se pare a crede dânsul ci împregiurarea că alegătorii români își vând vo- turile pe bani și pe rachiu mamelucilor partidei gu- vernamentale. Se mai plânge, că na sunt destui români apli- cați la oficii de stat. Și aceasta e o învinuire ne- temeinică, căci la curie, la tabla regească și la tri- bunale sunt mulți judecători români escelenți, apoi și la administrațiune se află mulți amploiați români. Dacă la administrațiune nu sunt aplicați în nu- merul dorit causa e că alegătorii români își vând și aici voturile, apoi și au puțini indivizi capabili de a fi aplicați, căci puțini din aceia, cari es din gimna- siile din Brașov, Blaj și Năseud posed mesura de inteligința și. de maturitate, care se recere pentru desvoltarea ulterioară și pentru cualificațiunea ne- cesară. Scoalele medii săsesci sunt din punct de vedere pedagogic destul de bune, aceasta trebue se o re- ci inoascem; din ținuta domnilor deputați eșiți din ele ne putem înse convinge ce spirit domnesce în acelea. Pentru de a delătura plânsorile ridicate e de lipsă a da ocasiune tinerimei române și săsesci, se se poată pregăti pentru viața practică, și pentru ocuparea de posturi. Scoalele lor trebue aduse în starea de a pregăti cetățeni capabil pentru un stat real și adeverat și nu pentru un stat fantastic și utopic trebue aduse acolo, ca românii și sasii se se poată bucura pe viitoriu în măsură mai mare de binefa- cerile statului. Vorbirea limbei maghiare nu e iden- tică cu activitatea maghiară, dovada dd. deputați români și sasi. Popoarele neaplecate spre cultură trebue din când în când silite a se împărtăși și fără voia lor de binefacerile culțurei și ale libertății. întocmai precum lucrăm, arăm și gunoim glia cea dură pănă ce devine fructifera, așa trebue să silim cu ori ce preț și pe popoarele remase înapoi a se abate pe terenul civisațiunei, căci nu putem suferi, ca aici în mijlocul Europei, în punctul central al civilisațiu nei europene se se afle popoară în stare primitivă precum nu se află chiar nici în selbătăciile din America *) *)Vorbitoriul face de sigur alusiune la secuii din secu- ime, a căror primitivitate a devenit proverbială?! Tr. Noi maghiarii *), cari suntem deja misionarii civilisațiunei în orient trebue se ne împlinim che- marea aceasta cu toate greutățile, ce ni se vor pune în cale de anteluptătorii dominațiunei cazace. Se nu ne spăriem de sgomotul surd, provocat de nesci profesori germani de lângă Spree duși de nas și orbiți de fanarioții de lângă Dâmbovița. Sgo- motul acesta să ne împintene de a folosi mijloacele mai energice și mai radicale întru întorcerea celor cufundați în intunerec la lumina civilisațiunei. De aici ne convingem că facem reu admițend în scoale ca limbă de propunere limba germână și română, în zadar deschidem terenul pentru lupta în emulare culturală, în zadar suntem toleranți, ca nici una din tre celelalte națiuni politice, căci ei totuși nu vor înceta a striga și a ne acusa, că maghiarisăm cu forța. In zadar ne vom nizuî a face pe toți fiii patriei deopotrivă partăși la binefacerile libertății și ale dreptului, căci noi totuși vom fi acuzați de subju- gători și barbari. Legislativa Ungariei se fle deci fără conside- rare și se dovedească, că statul acesta e maghiar, și ca nici nu poate fi altfel, căci în locul lui va pute întră numai cauciucul moscovitic. Interesul locuito- rilor de aici precum și interesul tuturor popoarelor din Europa cere, ca statul acesta se fie maghiar, căci numai așa va fi puternic și în stare a apera Europa și în linia prima Germania de învasiunea barbarilor. Din motivul acesta me rog pentru pri- mirea amendamentului propus de condep. Helfy (Apla- use vii în stânga estremă) a amendamentului la § 7 din projectul de lege: „Alinea din urmă e a se modi- fica în modul acesta: în scoalele nemaghiare se va propune în clasa a 5-a, a 6-a, a 7-a, și a 8 a limba și literatura maghiară; precum și istoria și geografia Ungariei în limha maghiară, esamenul de maturitate din studiile acestea se va depune asemenea în limba maghiară.⁰ Caro! Wolff: Onorată casă! Propunerea dep. Helfy vrea se ajungă ținta urmărită prin projectul de lege cu tempo accelerat. Dar nici propunerea aceasta nu-i sinceră, e tot așa de nesinceră precum e nesincer projectul. Dacă d. dep. Helfy ar fi sin- cer o ar spune franc, ca dep. Orban Blasius, că în Ungaria se nu se admită alte scoale medii decât nu- mai maghiare adecă cu limba de propunere maghiară. (Contrazicere: Aceasta nu sa șhs ’•) Recunoscând sinceritatea domnului B. Orban, aflu de prisos a mai adauge din parte mi, că eu perhorescez maghiari- sarea atât pe cea ascunsă cât și pe cea aevea. Voiu spune pe scurt causa respingerei. Domnul dep. B. Orban cere maghiarisarea în interesul civilisațiunei. Nu voiu se cercetez, de e îndreptățită o naționali- tate a desbrăca sub titlul superiorităței sale inte- lectnale pe altă naționalitate de caracterul ei nați- onal! Voiu se cruț în privința aceasta susceptibili- tatea majorității din casă și retac partea aceasta a întrebărei. (Mișcare.) Sum de altă parte însă așa de liber a recomanda aprețierei on. case un alt punct de vedere. Care ar fi urmarea, dacă ar succede maghiarisarea atât de mult dorită a întregei in- teligențe din țeară ? Sar crea un părete despărțitoriu între clasa maghiarisată a celor culți și între masa necultă a goporului, un părete, care ar îngreuia ba ar zădărnici chiar înaintarea în cultură a păturilor de jos ale poporului și ar împedeca influența nea- părat de lipsă, nemijlocită și duraveră a claselor culte asupra păturilor neculte. Masa poporului, se- parată de clasa cultă și lăsată de capul său, ar de- genera într’o turmă fără demnitate omenească. Cer- curile conducătoare n’ar ave nici o pricepere pen- tru trebuințele, interesele și pentru bunăstarea ma- sei poporului, precum n’are nici baronul de sclavi, care se interesează numai de sănătatea și aptitudinea sclavilor sei. în fața unei astfel de separări sunt la loc cu- vintele poetului germân: „ Vor dem Sklaven, wenn er die Ketten bricht. Vor dem freien Menschen erzittert nicht!u (Tremură înaintea sclavului, care sdrobesce lanțurile, nu înse înaintea omului liber). Chiar în interesul civilisațiunei și al culțurei resping maghiărisarea, prin urmare și propunerea deputatului Helfy și dorința dep. Blasius Orban. Și eu îmi permit a face o propunere de modi- ficare la § 7. § 7 recunoasce numai acel drept al con- fesiunilor de a statori în scoalele susținute de ele limba de propunere. Disposițiunea aceasta învoalvă o mărginire estraordinară pentru susținetorii scoa- lelor neconfesionale, o mărginire, care nu e în con- sonanță cu legile esistente §. 17 al art. de lege 44 1868 îndatorează pe guvern, a înființa și scoale me- dii cu Jlimba de propunere nemaghiară; acolo se Șice: „Fiindcă succesul înstrucțiunei publice formează din punct de vedere al culțurei generale și al ââlu- * Se vede, că vorbitoriul, însuși e consciu de starea culturală deplorabilă a conaționalilor sei, căci îi e rușine a se numi secuiu! Tr. www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 186 tei publice, ținta supremă a statului, acesta e în- datorat a se îngriji, ca cetățenii fie cărei naționali- tăți, acolo unde locuesc în mase mai compacte, se aibă chiar și în institutele de stat ocasiune a se pre- găti în limba lor maternă pentru studiul aca- demic măi înalt." îndatorirea aceasta o are statul, o au înse în linia primă municipiile și comunele. Ar fi deci o nedreptate ne mai pomenită, dacă municipiilor și comunelor, cari susțin scoale nu le ar fi permis a statori în scoalele acestea limba de propunere. S’ar nimici libertatea individuală și socială dacă s’ar detrage corporațiunilor și persoanelor singu- ratice dreptul, de disposițiune în scoalele susținute de ele. O atare prescurtare ar fi în contra §. 26 a art. de lege 44: 1868. Detragerea dreptului de dispunere în privința limbei de propunere e în contrazicere cu o politică sănătoasă și morală de instrnctiune. O astfel de po- litică trebue se se nisuiască, ca se nu esiste nu- mai scoale secundare de stat și confesionale, ci și scoale susținute de municipii și de comune, cari se poată emula cu cele dintâi: Confiscarea dreptului de dispunere în privința limbei de propunere va instreina municipiile, comunele, societățîlo și persoanele, singuratice dela ideea in- ființarei de scoale medii. Aceasta o au avut în vedere și projectele de mai nainte. Observările acestea objective premise, îmi per- mit a recomanda următoarea modificatiune: In și- rul prim e a se introduce după cuvântul „confe- siunile:' „municipiile, comunele, societățile și persoa- nele singuratice." (Va urma.) Primim dela Cluj spre publicare următoarea: Dechiarațiunej Clubul electorale român al municipiului Cluj și al co- mitatului Cojocnei, — cu privire la situațiunea grea și ne- naturale a Romanilor din Austro-Ungaria, care o măresce purtarea îngâmfată și nejustificaveră a presei și a corifeilor națiunei maghiare față de Romani, — pentru evitarea tutu- ror suposițiunilor și invectivelor și-ține de datorință a se esprima față cu cerculariul Metropolitului Miron Romanul și al Episcopului I. M e ț i a n u, precum și față cu epistola deschisă a celor cinci deputați români guvernamentali din dieta Ungariei. Drept aceea edă următoarea dechiarațiune solemnelă: Poporul român totdeauna a dat dovadă, că-și iubesce patria și că e cu alipire cătră pământul, pe care a trăit de secle. Istoria dovedesce, că el nici odată nu s’a resculat în contra patriei, nu a dat mână cu inimicii patriei, din contră cu sângele seu a apărat interesele vitale ale ei: n’a chiemat inimici în patria, ci i-a fost totdeauna fidel pre- cum și apărătoriu adeverat al tronului și al dinastiei, pu- nendu-și patria preste toate. Nenumerate fapte din istoria nefalsificată comproabă adevărul acesta, care istorie pe dea- supra poate arăta bărbați dintre cei mai mari și mai meri- tați pentru această patria, eșiți din sinul poporului român. Și dacă în decursul seclelor acest popor, ajuns la asupriri nedemne și nemeritate, și a ridicat vocea în contra unora noauă atentate îndreptate contra intereselor lui vitali. tot- deauna, pe cât de o parte a mânecat din punct de vedere al intereselor întregului popor din această patriă, tot așa de altă parte a arătat una maturitate nedisputaveră. Est mod s’a purtat și în era așa numită constituțio nale de a^i, în specie cu projectul de lege pentru scoalele media, carele luat în contestul originale, e un nou atentat îu contra esistenței românesci. Acest atentat îl dă fără re- servă pe față chiar și ministrul de culte în vorbirea cu carea a pus projeetul pe masa dietei; despre care atentat ne a putut convinge și aceea împregiurare, că pănă când representanțele celorlalte confesiuni, recunoscute în patriă, iau fost ascultate și consultate cu privire la projectul amin- tit, representanțele confesiunilor românesci ău fost cu totul ignorate. Oare ce ar fi ^is drept aceea posteritatea, dacă am fi intrelăsat a reclama în consciiața de detorințe ireparabilă și de drept inalienabil?! Ne am adunat și am reclamat. Ne am făcut detorința. Și datorința aceasta ne am făcut-o cu toată seriosita- tea și lealitatea înnăscută Românului, la care nu a încăput nice seducere, nici intrigă. Document ne este protocolul luat despre adunare. Ne servesc de martori și străinii, că consultările noastre din 1 Martie a. c., atât în ținute cât și în privire la ordine, au fost deplin corespunzătoare legilor și întru toate bărbătesci. Și cine vine a demințl faptul îndeplinit? Escelența Sa metropolitul și archiepiscopul român gr. or. Miron Ro- manul, a cărui păstorală a avut imitatori credincioși în epi- scopul Ioane Mețian. Acel metropolit român vine, cătră carele cu încredere chiar din adunare ne-am adresat, ca se convoace o conferență din fruntașii naționali, și atât pertru sine, cât și în conțelegere cu ei se lucre din resputeri pen- tru schimbarea principiilor din project stricăcioase esistenței noastre naționale. Acel metropolit vine, carele, cu o mâna la adresa noastră îi.dată ne respunse prin împărtășirea repre- sentațiunei adresată de dînsul cătră dietă, identică în principii prin ce a demustrat, că consimte cu noi; ear mai târziu, cu cealaltă mână declară adunările noastre în faimosul seu circulariu de sub Nr. 1055 preș., de tumultuoase, stricăcioase nepatnotice, neleali, și impune preoților păstorirei sale, „că sub cea mai grea respundere să se ferească de ori ce ini- țiativă și participare la astfel de adunări tumultuoase de po- por, cum au fost cele de curând ținute în Cluj etc.“ Est paș, contrar faptului său de mai- nainte, pentru noi a fost de tot suprinZetor și enigmatic, mai vârtos când e cunoscut, că însăși dieta a aflat țipetele noastre de moti- vate, de oare ce a molcomit încât-va projectul de lege ori- ginariu. Sub astfel de manifestări biroul clubului subscris res- pinge categoric și cu toată tăria bărbatului consciu de sine și de demnitatea sa individuală și naționala în sinuările ace- stea, și le declară de netemeinice. Eară referitoriu la tesele circulariului, cari ar pâre oare cumva motivătoare, Escelența Sa ar pută sci, cumcă individul în stat are drepturi politice neatacavere, precum e dreptul de conveniri, de consultări unde își poate esprima părerea, cari drepturi nu se pot aliena nici prin obtruderi nici prin pastorale. Așa se vede, că Escelența Sa trage la îndoeală chiar și dreptul cel mai elementar al unui cetățean, dreptul de petițiorare. Escelența Sa ar pută sci, că adu- nări eschisiv politice, chiar și a}e municipiilor, în multe părți ale {erei s’au ținut, ales în trecut, mai de regulă în bi- serice. Dar încă unde e vorba chiar de scoale confesiunale?!... De aceea Escelența Sa nici decum nu se poate mira, dacă — precum în telegrama sa din 14 Aprile, adresată cătră cei cinci deputați români din castrele guvernamentale, în- suși recunoasce, — n’a avut nici un aderinte în Români. Ce se ține de acești cinci d. deputați, guvernamentali, ne vine șiod că deși încă nici la o cestiune pusă pe tapet și referitoare la interese vitali ale națiunei române, nu i-am veZut ridicându-și vocea în apărarea acestor interese, totu-și acum vin se se octroeze de signiferi, de purtători ai stindardului înfrățirei între națiunea română și elementul domnitoriu. Oare cine le-au dat procura, ca dlor, în con- tra regulelor de cugetare și de us parlamentar sancționat prin legi și datină, se dea alegetorilor sfaturi și înviațiuni, dintre cari unele de altmintrea între alte împregiurări ar pută fi salutari; dar pănă ce esistă legea de naționalitate, legea pentru scoalele poporale, legea de alegere legea mu- nicipală, cari legi încât se par a promite ceva naționnlități- lor nemaghiare, prin organele guvernului să ignorează to- talmente în viață practică; și pănă ce se va esecuta ma- ghiarisarea cu forța: pănă atunci remân numai și numai dorințe pie Eară că ideea de înfrățire, în timpuri grele de cătră frații maghiari totdeauna întonată și de noi din adâncul ini- mei dorită, nu se face realitate: aceasta nu noi o căusăm ; ci ne o causează acei corifei ai fraților maghiari, cari descon- sideră drepturile unei națiuni, ce numără aproape trei mili- oane în poporațiune, și care cu multe mii în bani și în su- flete contribue sincer la prosperarea statului, fără de a’și vede recompensate jertfele. Cluj, 24 Aprile st. n. 1883. Comitetul clubului alegetorilor români din municipiul Clujului și comitatul Coșocnei. Varietăți. * ₙEgy daco-român ad6tărnok.u Dela Turda ni se scrie: în unul din numerii din urmă ai Ziarului „Kolos- vari Kozlony" a apărut o corespondență întitulată: „Egy daco-roman adotârnok.u in care se afirmă că Dlu loan Filipescu s’ar fi esprimat despre regim și rege în un mod scandalisatoriu, drept ce’l recomanda atențiunei ministrului de interne. Cu toate că ono- ratul public român scie bine cât pond are de apune pe astfeliu de denunciațiuni ce apar în foile maghiare totuși față cu reputațiunea susnumitului domn vin a ve asigura că întreg lucru descris în numita foaie este numai una denunciațiune reutăcioasă — ce se va constata prin cercetarea ce deja este în curgere. * Despre sosirea regelui Car ol la Bucuresci cetim în Românul: M. S. Regele a sosit aZi dimineață la gara Ter- goviștei, la oarele 11 și 40 minute. Numeros public din toate treptele a salutat cu veselie sosirea Sea. M. S. se află în bună sănetate și s’a dus la pa- latul dela Cotroceni. Este însoțit de doi fii ai principelui Leopold de Hohenzollern. In foile unguresci cetim că regele Carol în că- lătoria sa spre Bucuresci a dejunat la stațiunea din Seghedin. Pe peronul acelei stațiuni s’au adunat mai multe persoane și au salutat pe rege cu eljen. * Principele Bulgariei a sosit în 3 Maiu n. la Atena, unde a fost primit de regele și de mini- ștri. Primirea a fost cordială înse în tăcere. * Mareșalul campestru Molke a plecat cu un concediu mai îndelungat în Elveția. | * (Apostul Mărgărit), care fuse arestat de autoritățile turcesci din Macedonia fu eliberat la in- trevenirea ministrului president al României din Con- stantinopole. * Dela camera comercială din Brașov s’au îm- părtășit unor foi, că ministrul reg. ung. de comer- ciu printr’un emis ddto 24 Aprile Nr. 16032 a per- mis importul de producte crude din România pre- cum lână nespălată, pei etc. apoi oi, capre, trențe etc. pe lângă condițiunile de mai nainte. în pri- vința cornutelor remân și mai departe măsurile ri- goroase de pănă aci. * (O monetă în valoare de 40,000 de mărci.) Un Român dintr’o comună rurală aproape de Panciova a găsit o monetă mare de aur. Nesciind el ce valoare are monetă, se duse cu densa la un neguțător din Panciova și-l întrebă, câtu-i dă pe ea? Neguțătoriul ’l îmbiâ cu 200 de florini. Aceasta îl făcu pe Românu se pre- supună, că monetă representă un preț cu mult mai mare. Se duse așadar cn dânsa la notariul comu- sale, care numai decât luă de pe ea o împrimitură în ceară și aceasta o trimese la Berlin, la cabinetul de anticități numismatice, întrebând tot odată, cât co- stă? Nu trecu mult timp și primi răspuns, ca se păstreze monetă pănă ce va veni un delegat al ca- cabinetului de anticități. Aceasta veni iute și cum- peră monetă cu 40,000 de mărci. Omul, care a gă- sit monetă primi 700 de florini, |era ceilalți bani intrară în cassa comunei. Monetă e română și se asigură, că numai trei esemplare de feliul ei mai esistă. „G. Tr." Bursa de Viena și Pesta. Din 2 Maiu n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6“/₀.................' . . . 120.30 120.20 Renta de aur ung. de 4“/₀............................. 89.45 89-50 Renta ung. de hârtie.................................. 87.80 87.75 împrumutul drumurilor de ier ung....................137 60 137.50 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung........................................ 91 60 91.50 Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung......................................... 98 — 98.75 Renta de aur austriacă................................ 99.75 99.50 Obligațiuni ung. cu elausulă de sorțire............. 98.50 98.75 Obligațiuni urbariale temeșiane de.................. 98.75 98.75 Obligațiuni ung. de rescumpărarea decimei de vin . 97.60 97.75 Obligațiuni ung. de rescumpBrarea pământului . . • 99.70 100.— Sorți de stat dela 1860 ............................ 132.50 115.— Sorți unguresci cu premii..........................114.25 114.50 Sorți de regularea Tisei............................111.— 111.— Acțiuni de bancă austro-ung........................ 837.— 833.— Acțiuni de bancă de credit ung....................... 78.70 98.— Acțiuni de credit austr.............................. 98.10 87.58 Datorie de stat austriacă în hârlie................ 78 75 78.65 Datorie de sfat austr. în argint..................... 79.90 78.90 Strisuri fonciari ale institutului „Albina“ .... 100.30 London (pe polița de trei luni).......................119.75 119.80 Galbin. . . . ................................... 5.66 5.65 Napoleon............................................... 9.50 9.50 100 maree nemțesci . . . ,.......................... 58 50 58.55 Nr. 182 [411] 3-3 EDICT. Zacharia Radoiu din Hălchiu, legiuitul bărbat al Paraschivei George Oancea, tot din Hălchiu, sca- unul protopresbiteral I al Brașovului, carele mai mult ca de 5 ani de Z^e pribegesce în lume fără de a se sci, unde se află și de mai trăesce, este prin aceasta cu scirea și încuviințarea Preavenerabi- lului Consistoriu archidiecesan dto 31 Martie a. c. Nr. 4702/1882 B. citat ca în termin de trei luni dela prima publicare a acestui edict să se presenteze înaintea sub semnatului for matrimo- nial, căci la din contră și în absența lui se va per- tracta și decide procesul divorțial, intentat asupra-i de soția sa. Brașov, 9 Aprile, 1883. Scaunul ppresbiteral gr. or. al tractului I. al Brașovului ca for matrimonial de I instanță. Nr. 95 [412] 3—3 EDICT. Ana Pușcaș legiuita, muere a lui loan Toma din Borhid, comitatul Satmarelui, aparținători la proto- presbiteratul Cetăței de peatră, părăsind cu necre- dință de 9 ani de Zile pe legitimul ei bărbat pri- begesce în lume, fără a se sci locul ubicațiunei ei, așa amăsurat prescriselor legei și cu încuviințarea Preavenerabilului Consistoriu archidiecesan dto 3 Martie a. c. Nr. 879 B. este citată, a se presența în termin de trei luni dela prima publicare îna- intea subscrisului scaun protopresbiteral, ca for ma- trimonial, căci la din contră și în absența ei se va pertracta și decide procesul intentat asupra-i de băr- batul ei. Cărpeniș, 30 Martie 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or al Cetăței de peatră ca tor matrimonial. loan Șovrea m. p., admstrator protopresbiteral. Redactor răspunzător Nicolau Cristea. Editura ji tipariul tipografiei archidiecesane. www.digibuc.ro