Nr, 44, Sibiiu, Sâmbătă 16/28 Aprile 1883. X " 'Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3A Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminlstr&țlunea tipografiei archldieceaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sunt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSEKȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-oare publicare. Din causa ss. serbători nrul cel mai de aproape va apare Joi în 21 Aprile. Când vom serba pascile naționale? Sunt aproape nouăsprezece secuii, de când, în timpul, în care poporul jidovesc se pregătia se ser- beze pascile, pe înălțimile Golgothei, din prejma Ierusalimului, mântuitoriul lumei, în chinuri trupeșei și sufletesci, sângera și se lupta cu moartea pe cruce. Adevărul, dreptatea se părea atunci, că au sâ apună dimpreună cu cea din urmă suflare a aceluia, care era în agonia morții, fiindcă mărturisise și propagase adevărul și dreptatea. Și de sigur că în momentul, când vor fi apă- sat sigilai pe ușa mormântului, fariseii și cărturarii, cari combateau și urgiseau cele mărturisite și pro- pagate de mântuitoriul, vor fi simțit un triumf plin de satisfacere. Bucuria aceasta înse n’a fost durabilă. A treia Zi și a fost spulberată, ear’ după trei secuii lumea romană — Europa, Africa și Asia, încât aceste se aflau în cadrul civilisațiunei romane — era cucerită de ideile, cari părea că au amuțit de odată cu amorțirea trupului restignit pe cruce și cari pă- reau astupate în mormântul Arimateanului. Dacă este permis a asemăna cele mici cu cele mari putem se Zicem, noi, că pe când, biserica noastră se pregătesce a serba pascile, în înălți- mea parlamentară a dietei unguresci, în casa ma- gnaților, se pune la ordinea Z^ei un project de lege, opus principiilor de îndreptățire egală, ba chiar și legilor fundamentale unguresci. Și pentru ca chinu- rile se fie de mai multe feliuri, ordinea aceasta a Zilei se face într’un mod. care umilindu-ne biserica, se ne umilească de odată și în religiositatea și nați- onalitatea noastră. Ca și atunci, se înșeală și acum acei ce cred că prin patima cea plină de umilire, ce ni - o pre- gătesc, ne vor înfășură eară în lanțurile (giolgiurils) întunerecului. Se înșeală, dacă ’și închipuesc, că prin forțări nenaturale vor pute face din români masă brută spre a o esploata după plac și după voință. Soarele civilisațiunei și culturei a străbătut prea mult și la noi, ca să mai împedece prin opintiri ca cele cu projectele de maghiarisare desvoltarea vi- eței noastre naționale. Aceasta, de și noi românii nu ne-am bucurat în trecut nici a miia parte de favorurile, de care s’au bucurat dânșii, este desvol- tată deja în grad tot așa de mare, cum este a ace- lor, ce vor se ne-o împedece. Voteze dar projec- FOIȚA. La pascile Ormindenilor. (Copii de pe natură,, zugrăvite de P. S.) Pasci, primăvară și regiuni romantice. Aceste cuvinte te ghîdilă la ureche și te ung la inimă. Pascile ne scapă de postul cel lung, pri- măvara schimbă priveliscea monotoană a iernei, ear regiunile romantice ne încântă ochii după trecerea câmpiilor neschimbăcioase la privire. Soartea vitrigă m’a făcut sâ serbez cu cinste Pascile în mai multe locuri din țeară, înse nicăirea nu am avut mai bună distracțiune naturală ca la Ormindea. Dintre multele primăveri, în cari m’am înnălțat pe scara vieței mele, puține mi au fost mai plăcute ca cele dela Ormindea, și tot acolo am fost îmbetat mai mult de frumsețele regiunilor roman- tice, unde fie care stâncă, fie-care păriu și ori ce gaură în BÎnul / meniului este un cap de operă al naturei și un monument istoric pentru suferințele și luptele strămoșilor lostri, pentru cari astăZi to- tuși sunten «u lanțul le grumazi. Așa e la Orm’p e- Orminde — e oraș de frunte, dar nici tul și încă spre batjocura legilor, prin care tot ei ne „garantaseră" autonomie bisericească și desvoltarea națională, în Z'le^e pa aci lor noastre. Adevărul și dreptatea n’au putut fi stăpânite de închisoare și de moarte; adevărul și dreptatea, cari sunt în partea noastră, nu vor pute fi stăpânite nici de nisce projecte de legi, fie încă odată așa de asu- pritoare. Se nu uităm nici aceea că triumful, care se așteaptă dela projectul de lege încă nu și-a primit sigilul care se încuie ușa de îngrădire împregiurul buzelor noastre, și lumea veche și nouă ferbe de indignațiune asupra aroganței unui popor cu pretensiuni mai mari decât îl slujesc puterile. „Ungurii, Z>ce ⁰ foaie bucu- reșteană s’au deochiat pănă și in America"... și apoi citează din „Illinois", Ziar american din Chicago, între altele și locurile următoare cam necioplite: „Dela anul 1867 Ungurii abia mai cunosc altă chiemare a vieței decât de a apesa pe Nemfii, Slavii și pe Românii din statul lor în modul cel mai barbar, de a le opri des- voltarea în modul cel mai rușinos, de ale călca limba și datinile în picioare. Acești coborîtori ai selbaticilor asiatici află plăcere a călca în picioare, cu fudulia Peilor-rosii, cultura, limba și obiceiurile nemaghiare și de a face din limba lor, pe carș 9 secoli însuși fruntașii lor nu au folosit’o, limbă singură legală nu numai pentru 5 milioane de Unguri, dar și pentru 9 milioane Nemți, Slavi și Ro- mâni. Nici Turcii, a căror supuși au fost un secol și ju- metate, nu i au asuprit cu așa nerușinare; acești Turci au lăsat raialelor limba și datinele și nu s’au încercat nici odată se facă ce fac acum coborîtorii Hunilor." piarul american ’și descopere apoi și desplă- cerea sa față cu Nemții, cari la 1848 s’au însufle- țit pentru „libertatea Ungurilor" și reprobează in- sinuările unui corespondent dela Budapesta, care apără „stupiditatea" aceea, în chipul următor: „Acel domn presupune despre noi că vom încuviința ca 5 milioane de Unguri cu se se poarte cu 9 milioane de altă limbă, cum nici 45 milioane locuitori americani de limba englesă nu au cercat vre-odată se facă cu opt mili- oane Germani, Scandinavi, Boemi, Poloni și Slavi, adecă a le ataca și răpi limba maternă. Acel domn maghiar cu- tează a bănui o foaie americană, redactată în limba ger- mană, că ar pută afla drept că în Ungaria un soiu de po- por care face ²/₅ din întreg se’și impună limba sa cu sila altei părți a poporului de ³/₅ a întregului și tocmai aici se găsim aceasta drept un le o duzină de diverse națiuni au drept se se folosească de propria lor limba, unde și dacă numai a Zecea parte a locuitorilor vechi vorbesc limba germană totuși se învață în scoale publice. O bănueală ca aceasta te revoltă.¹¹ După ce termină foaia bucuresceană cu repro- ducțiunea din foaia americană adauge dela sine: „Fac progrese mari ungurii în stima generală." Aceasta e astăzi, și este o dovadă, că indigoa- țiunea nu este numai a noastră, ci e generală. Mâne din coadă, ci un sat mijlociu din Zarand. Ei! și când seim că Ormindea e in Zarand, atunci nu tre- bue se o îngropăm în laude, căci Zarandul e un ținut fermecătonu prin clasicitatea panoramei sale naturale. Dar ce se lăsăm Zarandul și se ne facem cu- noscuți cu Ormindenii și cu datinile lor originale, apoi se ne petrecem cu ei la Pasci. Nu ne va păre rău. De ne vom așeZa în ori care punct al pămân- tului din Ormindea sau în apropierea acesteia, nu vom pute observa posiția orografică a acestui sat. Ce se facem dară? Se presupunem că suntem în un balon al dlui Tissandier din Paris și că suntem așeZați în aer la o înălțime de câteva mii de metri chiar deasupra acestui sat. De acolo vom privi în jos și vom ob- serva o groapă lungă cu multe întinZeturi, care for- mează figura silhuetică a unui corn de cerb cu o ureche la rădăcină. Așa este suprafața acestui sat giur împregiur încungiurat cu munți, pe cari noi îi vom numi dealuri, căci ei preste toată vara, din causa căldurei, au lepădat țundra cea albă de neauă. Forma acestor dealuri e diferită, unul e ca un porc culcat, altul e de forma unui furnicariu, dincolo ve- dem unul ca o cetate de piatră, în vârf cu șes ro- ditoriu, ear pe o parte, dacă omul are lipsă, se înse indignațiunea de astăZi are să se prefacă în despreț. Maghiarii au se dovedească că cu toate proptelele lor artificiale, stăruind pe cărarea apucată au să secere fiascuri *), și naționalitățile, pe cari cred că le vor pute apăsa, vor merge pe calea desvol- tărei, mai greu ceva, dar vor merge înainte. Mergerea înainte deci se nu-o perdem din ve- dere. Se nu perdem din ochi desvoltarea românu- lui ca agricultor, ca meseriaș, ca neguțător, ca în- vățător, profesor, ca preot și în fine ca om al vi- eței publice. Avem deja probe pipăite că toate aceste, pe pe lângă^toate greutățile, cu care avem se ne lup- tăm, au început a succede binișor. Atârnă dela noi ca se suceadă și mai bine. Când vom pune picior sigur pe toate terenu- rile aceste, puțin ne va păsa de opintirile unui Tre- fort sau Tisza cu §§ de maghiarisare. „Puternicii" de aZi vor călca ei legile lor de maghiarisare și vor întinde rușinați mâna acelor, pe cari au umblat se’i nimicească. Spre sfârșitul acesta noi să facem mai multă economie cu puterile noastre fisice și intelectuale, organisându ne, încât toate puterile noastre se lacre de o potrivă, toate spre înaintarea tuturof și nici una in detrimentul alteia. Eată calea și modul, care ne-ar duce sigur că- tră timpul, în care, în locul patimilor de astăZi, se serbăm pascile cu bucurie, pentru că am serba cu pascile sufletesci creștinești tot odată și pascile unei progresări naționale. Revista politică. Sibiiu, în 15 Aprilie. Călătoria principelui Bulgariei la Mocsva, pe la Constantinopole, Atena și Cetinie, „P. Ll,“ o consi- deră de o simptomă, asupra cărei merită se’și îndrepte politicii atențiunea. Aceeași foaie se miră de pri- mirea, ce a avut principele Bulgariei în Constantino- pole. Petrecerea principelui Alecsandru în Atena e mai puțin ofensivă. “P. LL“ recunoasce că urmă- torii lui Achill și Agamenon nu simpatisează cu locu- rile și ocasiunile, unde miroasă a praf de pușcă. Pentru ei sunt simpatice secerișurile acolo, unde nu au seme- nat și câștigurile, care nu le au meritat. Dela Atena n’are să aducă principele nimica. Presența lui acolo puțin va schimba firea grecească. Cu to- #) VeZi până una altă „repatriarea Ciangăilor", des- pre care vom scrie de altă dată. poate sui cu carul în vârful lui; apoi dincoace e altul de forma unei scoverzi îndoite, altul e ca spa- tele unui cal fără șeauă și așa mai departe, se în- țelege că toate în o estensiune mărită de mii de mii de ori. Minunate silhuete ar pute desemna acolo un pictor, între care multe vor întrece pe dealul de lângă Trățcău, care în trecerea mea pe acolo îmi arăta figura sa de forma obrazului unui om culcat pe spate, cu păr, frunte, ochi, nas, gură, bărbie gușă mare și cu mânile pre pept. Păcat că nu l’am auZit și horcăind. Dar să nu sburăm cu mintea noastră din balon. Se ne sloboZim mai în jos și atunci vedem că pe fața acestor dealuri șoade sunt o mulțime de gră- dini cu pomi, pământuri arătoare, pășuni, păduri mai mari și mai mici și ici colo etani de piatră și găuri în pământ. Casele sunt departe una de alta, coperite cu paie și cu păreții albi ca neaua. Apă de isvor este destulă, mai multe părîuri și o vale, care este seacă, de bună seamă vor fi beut exe- cutorii apa din ea, căci vin nu se produce la Or- mindea. VeZurăm Ormindea de sus, să o vedem și de jos. Cu balonul nu vom descăleca în Ormindea, căci s’ar spăria iepurii și ar fugi din sat, dar ne vom duce acolo cu trăsura, pe unde vom pute, pe unde nu, ne vom folosi de cele douâ picioare, dacă www.digibuc.ro 174 TELEGRAFUL ROMAN. tul altfel se înfățișează visita în Cetinie. Nu atât visita în sine este simptomatică, cât timpul și împregiurările, în care se face visita. Foi slavice amintesc tocmai că Bulgaria și Muntenegru pășesc pe aceeași linie politică, că urmăresc aceleași ținte și simt de acord și în privința mijloacelor precum și în privința isvorului politicei lor. Că visita se face îna- inte de călătoria la Moscva și că cu ocasiunea visitei principele Alecsandru se logodesce cu fina țarului ru- sesc princesa Milița, sânt o dovadă nouă despre intimi- tatea ce esistă între Bulgaria și Muntenegru de o parte și între țarul rusesc de altă parte. „P. Ll“ atrage atențiunea diplomației austro-unguresci asupra ma- selor de insurgenți ce vin din Muntenegru și re- proabă politica cea resfățătoare, ce a urmat cabi- netul de esterne din Viena și în trecutul mai de- părtat și în cel mai de aproape față cu răsfățatul principat al Muntenegrului. încheie cu temerea că din făclia nuntei din Cetinie se poate aprinde un incendiu de resboiu. Se susține că contele H oy o s va fi numit am- basador la Paris. Projectul pentru scoalele medii în parla- mentul Ungariei. piua a opta a deabaterei. (Urmare.) Ministrul președinte Tisza: (Să auZim! Se au- următoarele: „Basa projectului de lege pentru scoalele medii, nu o formează scopuri culturale, progrese didactice și înaintarea instrucțiunei, precum cred uhii „bărbați de scoală". Ministrul președinte o a spus apriat în club, că intențiunea projectului e cu deosebire a valorisa față cu naționalitățile și cu confesiunile „ideea de stat“. „Ideea de stat“ culmi- nează simplu în „maghiarisare/ (Mișcare.) Onorară casă! Am ^is o și o voiu (lice tot- deauna, că ideea de stat trebue se afle espresiune într’o lege pentru instrucțiune; n’am ^is și nici nu voiu ^ice însă nici odată, că espresiunea aceasta se consiste într’o m aghi a ri s a r e siluită. Acea- sta n’am Z>⁸ nici când. Din contră am susținut, că chemarea unei legi e a apera pe toate confesi- unile și naționalitățile, și a nu cere dela ele mai mult de cât cer considerațiunile față cu statul; atât însă să ceară la toată întâmplarea. (Aplause.) Unde e deci omnipotența statului și maghiarisarea siluită, de care se plâng domnii deputați, unul mai pe larg, celălalt mai pe scurt! Foaia aceasta înse merge în streinătate și fiind că e scrisă și redigiată de un germân, care e și deputat, aceia, cari nu se Infor- mează mai de aproape, îi dau cre^ământ. Eu o re- pet: deși îmi pare reu, că a succes a duce în re- tăcire pe astfel de bărbați, precum sunt unii în „Schulverein“, noi nu ne vom teme de ei și nu ne vom împedecă de sgomotul lor, în activitatea noa- stră legislatorică. Nici odată. Se mă creadă dl de- putat. (Aprobare viuă generală.) Domnii înse susțin, că lucrul n’a eșit dela ei. Fie ori-cine — nu voiu se-i eruez. Nimenea nu va trage la îndoială, că foia aceasta servesce numai spre scopul, de a divulga sciri neadevărate, chemate a provoca antipatie contra națiunei maghiare (Apro- bare.) ce pot eu face, dacă foi germâne indepen- dente și ostile Ungariei scriu astfel de lucruri provo- cându se la scirile primite din Transilvania. Despre un maghiar din Transilvania nu presupun, că ar fi apt a scrie astfel de ierimiade, prin urmare scirile acestea nu pot veni dintr’alt loc decât dela sasi. Aceia prin urmare au drept, cari susțin, că respân- desc faime ostile uitându-și de datorințele lor pa- triotice. (Aprobare.) Dela părerea aceasta nu me poate abate nici chiar vorbirea dep. Zay, care n’a avut altă intenți- une decât a seduce pe oameni să creadă că chiar și în dietă sunt siliți unii din deputați a se plânge contra absolutismului maghiar și a apăsărei ma- ghiare. în unele privințe a fost vorbirea d. Zay, ce e drept mai ecuitabilă și mai concilianță ca vor birile celorlalți deputați. Dar în ce a constat con- ciliarea ? în acusări directe contra statului maghiar, în defăimări contra culturei și constituțiunei ma- • cas Ormindeanul trăesce lume albă. Schimbă aurul pe bani buni noaptea și atunci schimbătoriul îl omoară cu omenia din tot feliul de mâncări și beu- turi, între cari sălama și pescele gras joacă rolul principal în timpul posturilor. Creștinul dela Or- mindea în casa sa proprie nu mânca de dulce în post, într’alt loc însă bucuros. Apoi s’au cum e vorba Ormindeanului. E bine a fi în raiu dar mai bine in chelneraiu. Dar se nu uităm, iubiților cetitori, că suntem încă la Vinerea Patimilor în Ormindea. Vrem se-i vedem pe Ormindeni, cum sunt înbrăcați în această Zi. înainte vă pot spune ca cu furca. Se începem dela cap și să sfârșim la picioare, și încă chiar cu Solomon a lui Plitan din Dealul Bobei, cu care seamănă mai toți la îmbrăcăminte. Pălăria e de coloare surie, în care se refiâng raZele soarelui ca într’o sabie lucie; marginile acestei pă- lării au fost deja de mai multe ori tăiate, ear acum sunt încrețite cu ață ca stea în sus. Vârful pălăriei e cârpit cu un petec de piele numit plotog, ca să fie mai trainică. Rocul, de ei poreclit laiber, este de flanel vânăt, cu o mulțime de petece de pânză albă — pentru trăinicie; tot asemenea sunt cioare- cii mai noi de nouți, odinioară albi, ear acum de coloare roșie, pe carea o au primit la lucrul din bac. în tot Za^andul, unde vei vede vre-un om cu cioareci roșii, acela se scii că-i Oimindean, ceea ce | ghiare. (Aprobare în dreapta și stânga.) întenți- unea vorbirei a fost a se areta pe de o parte ecuita- bilă, ear pe de altă parte a respândi faime, cari stau în contrazicere cu faptele, (Aprobare). Suntem învinuiți că esamenul de cualificațiune va maghiarisa inrreg corpui profesoral. Cum s’ar pute aceasta? Afară de limba și li- teratura maghiară se propun toate obiectele de în- vățământ în limba germană — studiile și le fac profesorii parte mare la universitățile germane. Prin aceea că profesorii vor dovedi că sciu limba ma- ghiară încă nu se maghiarisează nimenea. Dacă în adevăr cultura maghiară e atât de in- ferioară, precum a binevoit a se esprima d. dep. Zay, ear cea germană atât de superioară celei maghiare, apoi nu pricep, cum se poate teme cineva a fi ră- pit de o cultură inferioară pricepând limba ma- ghiară ? Eu nu me tem cu toată superioritatea culturei germane, pe care o recunosc bucuros, că maghiarul care scie limba germană se va face german din simplu motiv că cunoasce limba germană. Dl. dep. Zay în- vinuesce cu nedreptul pe sasii slabi de caracter. O altă acusă Zice: „tinerimea noastră nu poate cerceta universitățile germane." în project nu se află urmă de atari pedeci. Se va areta că aceia, cari Zic că projectul ar estirpa scoalele germane, sunt profeți răi și atunci se vor întoarce bărbații din „Schulverein" cu dispreț de cătră sasi. Inte- ligența săsească, care pe cum se pare seduce aZi pe poporul săsesc, se poate apropia un timp, în care nimenea nu va fi în stare a apera prosperitatea și naționalitatea săsească susținută secoli întregi. (Aprobare). Pănă când deputății sasi nu vor declara de ne- drepte scirile respândite prin declarațiunile „Schul- verein“ului, se me ierte dd. deputați, ei nu manife- stează decât ipocrisia unor patrioți rei. Dacă d. Zay ar fi cetit cele ce s’au scris de I guvernele ungare constituționale și neconstituționale | referitoriu la administrațiunea veche săsească și-ar fi tras mai bine sama înainte de a arunca actualu- lui guvern administrațiune rea, corupțiune și per- secuțiune. 0 combatere mai detaiată a vorbirei d. dep. Zay se află în faptele istorice, la cari m’am provo- cat și în projectul de față. Toate plânsorile sași- lor referitoare la maghiarisarea scoalelor sunt în contraZicere cu adevărul. Find că projectul nu cere mai mult dela na- ționalități și confesiuni decât îi compete statului maghiar, me rog de onorata casă se’i primească. (Aplause vii necurmate.) Diua a noua de desbatere. Președintele Pechy deschide ședința la 10 oare. Pe fotoiurile miniștrilor se află: Tisza, Trefort, Kemeny și Paule r. La ordinea Zilei e desbate- rea generală asupra projectului de lege pentru scoalele medii. După luliuLanczy, care vorbesce pentru project, ia cuventul Albert KÎSS. Projectul de față amenință, după părerea vorbitoriului, autonomia școlară a confesiunilor. Ministrul președinte susține, ce e drept contrariul, lăudându-se, că dânsul nu pretinde dela naționalități și confesiuni alt ceva, decât numai atâta, cât recer interesele statului. Ministrul de instrucțiune a fost declarat mai nainte (19 Martie 1880), că nu e chemare deamnă pentru nu e mirare, căci acolo și pământul e roșu. Cioa- recii, deși sunt noi, totuși au un plotog mare de piele groasă cusută cu multă grige; tot așa și pe genunchi strălucesc două plotoage de o lungime și lă- țime considerabilă. Ormindenii au privilegiu deosebit pentru purtarea acestor plotoage, căci ei sunt băeși și în bae îngenunchind la lucru pe pietri, pelea le face un bun servițiu, la din contră ar pute căpăta ochi de găină pe genunchi. Solomonul nostru poartă cisme mari sub cioareci, dar sunt alții, cari poartă și opinci ușurele fără gurgoiu. Aceasta e uniforma de toate filele a Orminde- nilor, cum Zic și ei: haine de Anglie petece o mie Când vorbesc despre îmbrăcămintea lor, ’mi iau în- drăsneală a mai spune o vorbă. Băeșul dela Ormindea, când lucră în bae re- presentă un tricolor național: roșu, venăt, galben. Cioarecii sunt roșii, rocul e venet, ear fața lui e galbenă la licărirea candelei. însă pentru aceasta totuși nu se aruncă în Mureș, precum făcu un bun patriot din ceata lui Kossuth. Acela uitându-se în oglindă, observă că dinții eei sunt galbini la vârf, ear spre gingenii sunt negri, prin urmare dinții lui representau coloarea austriacă, ceea ce într’a- tâta l’a consternat, încât s’au aruncat în Murăș. Se-i fie apa ușoară. (Va urma) www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 175 legislativă a mărgini autonomia confesiunilor și drepturile garantate protestanților prin art. de lege 26: 1790/91. Projectul stă în contrazicere drastică cu asigurările acestea. Vorbitoriul, care nu-și poate lăpeda convicțiunea religioasă ca domnul ministru președinte, nu primesce projectul nici de basă la desbaterea generală, ci se alătură la votul minori- tății, aprobând totodată propunerea de conclus pre- sentată de dep. Baronul Desideriu Pronay. După Albert Kiss iau cuvântul: Ferdinand Horanszky (pro), Nicolau Bartha (contra), Vincențiu Tischler (pro), Eduard Krie- stinkovics (contra), los. Wagner, preot rom. cat. (pro) losif Bacon (contra). Projectul de față, susține dep. I. Bacon, intrând ca lege în vigoare ar împărechia interesele comune ș; ar falsifica spi- ritul cunoscut, liberal al legislativei din Ungaria. Ba ce e mai mult, projectul acesta, fiind primit, ar debilita forțele Ungariei, căci se împotrivesce cul- turei adevărate, care așteaptă a fi răspândită prin scoale. Vorbitoriul se alătură la propunerea de conclus presentată de dep. Gull. țliua a Zecea de desbatere Președintele Pechy deschide ședința la 10 oare. Dintre miniștri se află de față: Tisza, Trefort, Sza- pâry, Pauler și Szecheny. La ordinea Z^⁶’ e con- tinuarea desbaterei generale asupra projectului de lege pentru scoalele medii. loan Hofgraeff (sas) ia cuvântul. După vor- bitoriu e fals punctul de mânecare al projectului. Legea referitoare la protestanții din Ungaria pro- prie diferează de legile religionare, cari tiactează despre confesiunile transivânene. Projectul nu ține cont de deosebirea aceasta și vatemă în deosebi autonomia școlară a confesiunilor transilvănene. Vorbitoriul nu se îndoesee, că projectul va fi pri- mit în general, se roagă deci, ca la statorirea de- taiurilor casa deputaților să lase nejignite garanțiile pe can se basează esistență poporului săsesc din Transilvania, ca a unui popor german. încât pen- tru persoana sa nici vorbitoriul nu primesce pro- jectul, ci se alătură la propunerea făcută de dl los. Gull. După luliu Beniczky (pro) ia cuvântul; Michail Polit: (sârb) Onorată casă! (Se auZim!) Projectul de față a fost judecat în decursul desba- terei din diferite puncte de vedere. S’au luat pri- vire la punctul de vedere al naționalităților. Punc- tul de vedere mai normativ înse culminează in între- barea: oare corespunde projectul acesta politicei cul- turale a Ungariei ? Una din chemările mai nobile și mai înalte ale unui stat e îndeplinirea unei politice culturale bine precisate. Rangul unui stat în civilisațiunea europeană se determină prin gradul lui de cultură. Ungaria, durere, nu ocupă locul prim în șirul statelor culte. Unii susțin chiar, că Ungaria apar- ține în privința culturei statelor orientale. într’o privință e dreaptă susținerea, într’alta inse nu. Un- garia posede, ce e drept tipul statelor orientale în- trunind individualități desvoltate, cari se opun asi- milațiunei culturale, unității culturale, de altă parte inse trebue se recunoascem, că în Ungaria legătura cu civilisațiunea apuseană nu s’a rupt nici când. în statele orientale s’a fost nimicit cultura prin invasiunea osmană și statele acestea s’au veZut ne- cesitate a crea totul din nou. Deosebirea esistă în aceea, că Ungaria posede o tradițiune culturală, o Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 83). El se uita la ciasornicul seu. — Nouă oare și trei sferturi, Z’se eL’ e’> cea- sornicul acesta din Mora nu umblă reu! VeZi, cea- sornicul acesta este dintr’o fabrică indigenă. Noi Dalecarlianii facem de toate utensiliile trebuincioase dela cele mai elementare pănă la cele mai compli- cate... Dar nu stinge luminarea, ea are se ne serve la fumat; și apoi, mie-mi place tare, a vede, iarna, luptându-se lumina soarelui cu lumina artificială a apartamentelor într’o învălmășală de culori dubii și fantastice.... Dar, ascultă, sună pendula! Ai întors-o Dta aseară? — Da. N’ai băgat de seamă? — Nu. Eu, aseară ațipeam în picioare și visam. Doară am și visat că am întrat aici și am cinat! Nu face nimic. Știi face ceaiu ? Ba, dară știu face cafea delicată. Ei bine, fă dară cafea; eu mâ îngrigesc de ceaiu. I tradițiune, care corespunde individualității sale, așa | după cum s’a desvoltat ea în mod istoric. Confesiunile n’au jucat numai din întâmplare un rol așa de însemnat în Ungaria, ca nicăiri în Europa. Confesiunile au fost factori puternici, așa încât statul nu le-a putut desconsidera. Posițiunea confesiunilor n’a fost favorabilă numai naționalități- lor nemiighiare, ci chiar și poporului maghiar. E verosimil, că limba, literatura și caracterul maghiar n’ar fi ajnns la desvoltarea de aZi, dacă reformații maghiari nu și-ar fi susținut cu energie autonomia confesiune! și a scoalei lor chiar și în timpurile cele mai grele față cu ingerența statului. Mi s’ar pute reflecta, că timpurile acelea au tre- cut de mult și starea de aZ> e alta, că aZi maghiarii se află la putere, ear guvernul maghiar nu va în- treprinde de sigur nimic in contra maghiarismului. De aceea nici nu sciu da oamenii cu socoteala, cum de protestanții din Ungar a, în deosebi domnii de pe partea aceasta (cei din stânga estremă) per- horescează așa de tare projectul de față. Projectul acesta doară nu e elaborat în defavorul, ci în favo- rul maghiarismului, și nu e greu a ghîci în a cui defavor e lucrat. Dar se vedem oare projectul ace- sta e îndreptat în adever numai în contra naționa- lităților, ori că el amenință și maghiarismul? Con- ced, că poporul maghiar a câștigat prin tratatul din 1867 o posițiune splendidă, cu toate că domnii din partea aceasta (stânga estremă) nu vor se scie de splendoarea ei. (Așa e! în stânga estremă.) Cu toată posiția splendidă susțin unii că inde- pendența Ungariei nu se estinde așa departe ca a Bulgariei și a Rumeliei de ost. (Ilaritate în dreapta) Conced posiția splendidă a Ungariei, nu conced înse că Ungaria ar ave independența, care sâ o facă stăpână peste soartea sa. Nu conced că Ungaria n’ar fi es- pusă tuturor eventualităților, cărora e espusă Au- stria atât în privința referințelor esterne, cât și a celor interne. S’ar pute Z'ce și aceea, că Ungaria nu va fi atinsă de eventualitățile din Austria în parlamentul seu, pecât timp va esistă constituțiunea și parlamentul Ungariei, ear în parlamentul Ungariei o majoritate maghiară. Dar oare majoritatea de aZi e maghiară? Da, coloarea îi este maghiară, materialul înse nu-i maghiar. (Ilaritate mare în dreapta! Mișcare. Sâ auZim!) de oare-ce majoritatea a eșit din cercuri electorale nemaghiare. Tocmiți un autor, care se dea materialului altă coloare, și uitați ve apoi la consecuențe. Fiindcă seim, că Ungaria în urma legăturei sale cu Austria e espusă la deosebite eventualități, nu ne e permis a da statului armă în mână con- tra naționalităților, căci sub împregiurări schimbate se va folosi arma aceasta aj)oi contra noastră. Nu nimiciți fortărețele, îp cari protestanții ungari, re- formații ungari pelângă autonomia lor, au fost în stare sâ apere și maghiarismul, in timpurile cele mai grele. Mi se va Zice: da, autonomia confesională a fost instițiune frumoasă și folositoare și a făcut mari serviții maghiarismului, aZi înse nu ne mărginim la ceea ce a fost, voind a crea un stat modern. Se afirmă mai departe că instrucțiunea publică nu e afacere confesională: școala nu e instituțiune confe- sională, ci afacere de stat per eminentiam. Sciu ce susține B1 un tsc hl i: „școala e scoală de stat." Indi- cele moderne se pot înse aplica numai acolo, unde iartă împregiurările și unde desvoltarea istorică e de atare. Noi nu putem imita limbile moderne ale apu- Iți place beutura aceasta fadă și melancolică? — Da, eu o amestec cu a treia parte de vin- ars sau de rom vechiu. — A, aceasta e altceva. Eu mă minunez, dle doctor, că suntem aici serviți, ca și când am fi în Paris sau în Londra. — Ei bine, pentru ce nu? Suntem noi doară in fundul lumei? Noi n’avem decât șese oare cu corabia și suntem în Prusia, unde trăesci ca și în Paris. Da; dară în fundul acestei provincii, la șese- Zeci sau opt-Zeci miluri dela frontieră și într’o țeară așa săracă... — Așa săracă! Dta creZi că o țeară este să- racă fiind puțin aptă pentru agricultură? Dta îți uiți că la noi, interiorul pământului este mai bogat decât suprafața sa, și că minele Dalecarliei sunt tesaurul Svediei. Dta veZi că regiunea aceasta ve- cină cu Norvegia, este puțin impopulată și conchiZi din împregiurarea aceasta, că populația nu poate cresce. Află dară, că, dacă statul ar înțelege mai bine destinația sa, el ar înainta prosperitatea și ar însuti numărul locuitorilor prin avuțiile noastre mi- nerale. Va veni doară odată timpul, când o se scă- păm din ghiarele Engliterei, care ne sleiește cu in- trigele sale, și din cleștele Rusiei, care ne parali- sează cu amenințările sale Altcum, să știi, fetu- sului. Omnipotența statului corespunde acolo uni- tății culturale. Ar fi mare absurditate, dacă am voi sâ imităm sistemul de instrucțiune din Francia. Francezii au noțiuni, pe care noi nu le înțele- gem. „Universite" nu e tot una cu „universitatea" noastră; sub „ecole normale" înțeleg francezii alt- ceva nu aceea ce înțelegem noi; „lycee" nu e iden- tic cu „gimnasiul" nostru. Noi am imita un ce ab- surd, dacă am înființa convicte cu provisori censori și repețitori și cu un tutorat din partea statului pănă în cele mai amânunte detaiuri. Aceasta nu se potrivesce în Ungaria. Și totuși se află oameni se află un deputat, care asamenă Ungaria cu Fran- cia. Am trăit în Francia și am învățat acolo multe de toate; una înse n’am sciut pănă acum și aceasta o am învățat Zilele acestea dela d. dep. Griinwald (să auZim!) că adecă francezul „patois“ stă în ace- lași raport cu limba literară a Franciei, în care stau limbile nemaghiare din Ungaria cu limba maghiară (ContraZicere). Dacă ar fi susținut aceasta un deputat în par- lamentul din Rumelia de ost l-ași erta, în parlamen- tul din Ungaria n’are loc o astfel de afirmare. Domnul dep. Griinwald are temeri în privința viitoriului Un- gariei. Densul Z'ce că masele naționalităților nema- ghiare nu se vor pute maghiarisa, și că dacă nu va succede maghiarisarea inteligenței Ungaria nu va avă viitoriu. Ungaria a avut un trecut de 1000 ani fără a se fi încercat asimilarea și unitatea culturală, ea va ave viitor, fără ca se se realiseze unitatea cultu- rală. Am și eu temeri, că viitorul Ungariei va fi periclitat, dacă vor ajunge Ia valoare ideile respân- dite de d. dep. Griinwald. (Ilaritate.) Projectul de față e eflucsul si.mptomei inau- gurale înainte cu patru ani, când fu vorba de în- troducșrea limbei maghiare în scoalele poporale. Deputății naționalităților n’ar trebui se mai ia parte aZi la desbatere, căci cu ocasiunea sus nu- mită ei au eshauriat toate argumentele, ce se îm- potrivesc acestui sistem și esperiența ne-a dovedit că întreg sistemul e greșit și fără scop. Eu iau în cașul de față numai de aceea cuvântul, ca să con- stat unele fapte. Căci în ce constă acest sistem: politica culturală a Ungariei? A crea prin respândirea limbei de stat în Un- garia o unitate culturală. Dar oare e corect ter- minul „limba de stat"? Terminul acesta nu se poate traduce într’altă limbă neavând nici un sens și fi- ind nelogic. Spunei unui francez: „langue d' etat“ sau unui englez: „language of state’¹, și va sta în loc întrebându-te ce însemnează? Popoarele, națiunile au limbă, statul ca atare n’are și nici nu poate ave limbă. (Mișcare și con- trazicere.) Terminul „Staatssprache" nu e termin german, căci germanul cunoasce numai „Amtsprache"; cuvântul, Statssprache e importat d;n Austro Unga- ria. Se află o limbă engleză, franceză și germană și aceasta e „limba oficială a respectivelor po- poare". îndată ce statul trece preste sfera conveni- endă popoarelor, de loc se începe sila în privința limbei. Sunt ce e drept, popoare mici pe o treaptă mai de jos de cultură, cari își însușesc pănă la un grad oare-care limba culturală a popoarelor culte. Aceasta nu se întâmplă prin măsuri silnice, ci prin puterea de atracțiune, ce o esercitează ori-care cultură superioară în viața socială și de stat. Un esemplu pregnant. Sila in privința limbei în Rusia n’a avut nici un efect în țerih polone de meu, că, dacă sunt săraci pe pământ, nu este vina acestei generoase țări a bunului DumneZeu, atât de calumniată prin ignoranța, apatia și falsele vederi a oamenilor, care o locuesc. Aici lumea se plânge de rigoarea iernei și de asprimea stâncilor, inima țerei înse este caldă! Să ne coborîm dară într’ânsa, și vom afla pretutin- dinea, da, pretutindenea, de bună samă, prețiosul metal, care se ramifică sub picioarele noastre, în vine nenumărabile. Cu metalele noastre, am pute cumpăra toate cercetările, tot luesul, toate produc- tele Europei, dacă am ave destule brațe, pentru a scoate avuțiile noastre la suprafața solului. Lumea se plânge de țeară, și pururea sunt numai brațele, care lipsesc! Mai curând ar ave se se plângă țeara de noi! — Doamne feresce-me să vorbesc reu de Sve- dia, dragă domnule Goefle! Eu Zic numai, că va- stele localități sunt necultivate și că călătorul nu află în casele rarilor locuitori altceva de mâncare, decât orz și lapte, de bună seamă nutriment sănă- tos, însă puțin apt a ațîța imaginația și întări carac- terul. (Va urma.) www.digibuc.ro