Xr. 41, Sibiiu, Sâmbătă 9/21 Aprile 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN ■w-- Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentrn Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl„ 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 8., 3 luni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei arohldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articnlii nepublicsfi nu se Înapoiază. IN8ERȚIUNILE Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 cr. rSndnl cn litere garmond — ți timbru de 80 or. pentru Se-care publicare. Oue roșii⁴*) (a.) Ne aflăm în ajunul filelor de bucuriă ale creștinismului oriental. Părinții procură oue și ru- menele pentru de a pregăti bucuria copiilor săi la marea sărbătoare creștinească. Așa fac și „părinții patriei". Cei cinci domni deputați români din dieta dela Budapesta ne spun într’un „Apel", se fim blânzi și buni, se nu facem larmă, căci domnul ministru Augustin Trefort li-a promis că ne va da, ouă roșii și bomboane. Va îngrigi, ca după ce a stat literă moartă 15 ani § 18 din legea din 1868 (de § 17 se feresce) să se esecute de aici înainte, în ce privesce cultivarea intelectuală a naționalităților în limba lor maternă, astfel ca în ținuturi, unde lo- cuesc românii în massă mai mare, se se înființeze la scoalele medii și catedre pentru limba roma- uCuBvai Sciam cu toții, că acei cinci părinți ai patriei „cu buze române" sunt aderenți fideli ai ministe- riului Tisza - Trefort, și nu ne a surprins de loc fapta, că denșii au primit și au votat projectul de lege pentru scoalele medie. Ne-a surprins înse apelul și scirea din „apel" că dl ministru Augustin Trefort ne promite și nouă ceva de pasci, dacă nu vom mai face larmă „în adunări tumultuoase". Cu un feliu de triumf ne vestesc aceasta acei cinci părinți ai patriei în „apelul" lor; ne îndeamnă să fim buni, să ascultăm de ei, pentru că ei și de astă-dată!! ni-au procurat oue roșii. Frumoasă dovadă de iubire părintească! Aceasta nu sufere îndoială; greutatea e numai că domnii deputați cu „apelul" cer cam mult dela noi. Ei cer, ca nici se nu ne văotăm, vă^end că se pregătesce sigura nimicire a esistenței noastre na- ționale; cer, ca să resignăm noi înșine la aceasta și se sărutăm mâna, care ne sugrumă. Față cu atare pretensiune credem, că va fi bine, ca înainte de a întră și noi în terg, se cercăm de ce calitate și de ce valoare sunt ouăle roșii pro- mise de domnul ministru? Aceasta se pare cu atâta mai de lipsă, fiindcă chiar acum cu ocasiunea des- baterei în dietă a projectului de lege pentru scoalele medii s’a aflat guri rele, ca acea a depu tatului Adolf Zay —, care afirmă că dl ministru Augustin Trefort cam uită de promisiunile și asigu- *) Mânecând dela : Bis repetita valent și B.epetitio est mater studiorum, dăm loc și articlului de față, cu atât mai vârtos, [cu cât cuprinde |și unele date, de care în artieu- lul nostru „Apelul", nu s’au făcut amintire. Red. FOITA, ț Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 33). — Ei bine, dar istorisește franțuzesce ^ise dl Goefle, nefiind nici el mai puțin poliglot decât Cri- stiano ; eu iubesc Italia, dară ador Francia! Ea este aliata noastră, fi va spre folos sau nu; Francia este în deosebi antitesa spiritului rusesc, pe care eu îl desprețuesc. — Se trăiască Dumnezeu ! Și eu sunt anti-mus- cal, de când me aflu în Svedia, și mai cu samă de aseară; acuma înse, am se te rog, domnule doctor, se nu mă ieai drept pedant: dacă am îndrăznit a demonstra micele mele cunoscințe față cu un pro- fesor dela facultatea de Lund, eu n’am făcut acea- sta dintr’alt punct de vedere, ci numai ca se nu mă ții doară, observând maniera mea de a tăia șunca de un ex-frontin din familie bună, care a căZut în dis- grație, și care umblă acuma cu șarlatanerii. rările sale, mai ales de acele, ce le dă prin coridor și prin cluburi; și face ca nănașul cu purcelul pro- mis finului. Din lada de făgădueli îndesată cu genunchii să scoatem de astădată numai doue, cari în fundament sunt de o natură cu cea de mai sus și se deose- besc numai prin deosebita lor solemnitate și oficia- litate, cu care au fost făcute. La anul 1873, Februarie 22, domnul ministru Augustin Trefort a emis uu circulariu, care cuprin- dea un fel de programă a ministeriului reg. ung. de culte și instrucțiune publică, în care domnia sa Zice următoarele: Sunt convins că pedeca principală în desvoltarea învățământului public, mai ales a învățământului po- pular, atât de momentos pentru mărirea și ferici- rea patriei și pentru prosperarea binelui comun, zace în acea presupunere basată pe o neînțelegere (felreertes), că ministrul reg. ung. de culte și in- strucțiune publică ar voi se cucerească (elhoditani) dela biserici scoale confesionale, ce aceste le sus- țin, și ale străforma în scoale comunale și că prin aceasta ar ave de cuget, mai ântâiu a restrînge activitatea și influența desvoltată de mult pe acest teren a confesiunilor, apoi a o paralisa cu totul. Drept aceea densul declară că voința ministeriului reg ung. nici odată nu a fost, și intențiunea dân- sului nu e nici de cum a străforma caracterul con- fesional al acelor scoale, ce le susțin confesiunile sau le vor înființa în viitoriu. Pentru aceasta, doresce și cere, ca această nedumerire a confesiunilor să înceteze pentru tot- deauna, ca delăturându-se pedeca aceasta nejustifi- cată cestiunea învățământului să se desvolte pe cale naturală pacinică. Din contră încă și acolo, unde confesiunile în urma de neajunsuri materiale nu sunt în stare a susține scoale corespunzătoare, gu- vernul va lucra în conțelegere cu bisericile și le va întinde ajutoriu material acestora spre a-și aduce scoalele în stare bună. Această programă a statorit’o dl ministru Au- gustin Trefort, după ce a ajuns a doua oară în foto- liul ministerial. Nu a trecut bine anul dela aceasta promisiune solemnă și tot acel domn ministru cu o singură trăsnră de condeiu a prefăcut în scoale comunale 50 de scoale greco-rientale române bine întocmite și dotate tocmai din acel ținut, unde locu- esc a 1 e gă t or ii d o m n i 1 o r deputați cu ape- 1 u 1 din fostul confiniu militar român banatic. Scoalele acestea se înființaseră în urma ordinului reginei Maria Theresia ddt. 22 Iulie 1766, în care — A! Dta ai ghicit că mie-mi umblă ideea acea- sta prin cap ? Ei bine, eu mărturisesc și sunt convins că Dta n’ai fost totdeauna lacheu, dacă ai avut vr’un post în familii bune. — O! Doamne, Zi⁰⁰ Cristiano, lacheu sau pro- iesor tot cam una este, cu un grad mai mult sau mai puțin, în spiritul multor oameni. — Ba nu, în Svedia nu, amice la naiba! nu, nu este așa. — Sciu domnule țeara Dvoaetră se îndeletni- cesce de studii serioase, și nicăiri nu sunt cunoscin- țele omenești mai nobil încuragiate în desvoltarea lor decât aici: airea se îmtemplă adese. . . Aici fu Cristiano întrerupt de intrarea lui Ul- filas. Acesta aducea dejunul, vexând masa servită se opri uimit pe loc. — Vețli tu, hăbăucule! îi strigă vesel dl Goe fle, ghicind motivul surprindere! sale: ce noroc am eu cu coboldul meu, el m’a servit în locul tău, fiindcă tu m’ai părăsit complet de două sprezece oare. Ulf încerca a se justifica: înse el căutase în seara precedentă astfel de mângâieri în butelie, în- cât îi era capul greu și nu’si putu da bine sama de motivele, ce le avuse a’și părăsi oaspele. s’a dispus: „Jedes Kirchdorfj ist mit Schule und Lehrer zu versehen (fie-care comună bisericească să se provadă cu scoală și învățătoriu) — din banii adu- nați „mit dem Klingelbeutel* (cj^liscul^ biseri- cile gr. or. din crunta sudoare a bieților grănițeri români, și au esistat ca scoale confesionale („grie- chisch nicht unirte național Schulen*) preste un secul (1766—1874). Foarte interesantă și instructivă e procederea domnului ministru în cestiunea acestor scoale. Mai ântâiu a ordinat oficiilor pretoriale, ca pretutindeni, unde edificiile și alte immobile sunt intabulate pe numele scoalei gr. or., acele se se transcrie pe nu- mele comunei politice, de oare ce în acele comune nu se află alți locuitori decât români gr. or. și ast- fel comuna bisericească e identică cu comuna po- litică. Făcută odată aceasta, dl ministru a decla- rat, că de oare ce la înființarea și susținerea acelor scoale au contribuit toți locuitorii din comună, ele nu pot fi alta decât scoale comunale. (Ordinațiunea ddt 27 Maiu 1874 Nr. 3763). Ei bine! Aceasta nu e cucerire? Nu a fost stratagemă a amăgi pe cei atacați cu promisiuni, a-i desarma și apoi a-i nimici? La anul 1879, când curgea desbaterea în dieta din Budapesta asupra legei pentru introducerea limbei maghiare în scoalele poporale nemaghiare dl ministru Augustin Trefort a declarat în ședința casei deputaților dela 1 Maiu: „Nu ne a plesnit nici când prin minte, nici chiar acum, ca se închidem scoa- lele cu limba de propunere nemaghiară sau și numai se le octroăm limba maghiară ca limbă de propunere*. Ear în ședința dela 13 Maiu a Zis: „Din tec- stul projectului s'a putut convinge ori cine, că nu e vorba de a introduce în scoalele poporale nemaghiare limba maghiară ca limbă de propunere, ci numai ca object obligat.¹¹ Față cu aceste a ordinat dl ministru Trefort în instrucțiunea sa ddto 29 Iunie 1879 Nr. 17284 in- spectorilor regii de scoale, ca ocasiunea esame- nelor de cualificațiune învățătoresci se nu aproabe pe acei candidați, cari nu vor sci propune unpureSCO (§. 18); ear în raportul seu despre starea învăță- mântului din anul 1882 tot acel domn ministru Zice : „în acele comitate, în cari în proporțiune cu limba maternă a poporului, limba română . ... e presentată prin percente mai mari, se va esecuta arti- colul de lege XVIII din 1879 în acel mod, că în scoalele nemaghiare se va introduce ca a doua limbă de propunere limba maghiară* La apropiarea Zilei, Ulf se simțea de obiceiu li- niscit și când răsărea tardivul soare de earnă, el avea cinci oare înaintea sa, pentru a nu mai fi nici mai poltron, nici mai stângaciu decât ori și care altul. El simțea încă bine libațiunile sale prea număroase, în creerii sei cei obosiți; însă, dacă el își împlinea funcțiunile sale casnice cu regularitatea unei mașini starea aceasta n’avea nimic necuviincios pentru ceia- lalți și nimic supărător pentru sine însuși. El bolborosi în dialectul dalecarlian vr’o câteva cuvinte de surprindere flegmatică, văZând mâncările pe măsă și un necunoscut pe lângă doctor. — Ulf, îi Zl⁰e acesta, tu ai să serveam pe dl acesta, ca și pe mine însumi; d-lui este un amic al meu, cu care bucuros împărțesc apartamentul. — Bine domnule, răspunse Ulf; nu Z*c con- trarul, dară calul.., — Cal tu însuți! esclamâ Cristiano, care scia deja vr’o câteva cuvinte dalecarliane, simțindu-se amenințat de o descoperire grozavă. — Da, domnule, cal eu însumi, replică Ulf cu resignație ; dară sania .. . — Cum, sania? Z¹⁸⁰ doctorul; ai curățit-o? ai țesălat calul? Sunând cuventul cal încă odată la urechia lui Cristiano, el se întoarse cătră Ulf și îl privi pe fu- riș așa de groasnic, încât bietul tâmpit își perdu capul și bolborosi răspunZând: www.digibuc.ro 162 TELEGRAFUL ROMAN. Din aceste se arată de ajuns, că ouăle roșii, ce ni le promit și de astă-dată domnii deputați cu „apelul", nu sunt de prima calitate. Cele de mai sus venite dela același bun domn ministru spărgen- du-se s’a arătat de nefolosibile. Nu credem, că se va afla vre-un suflet român, care după atari desamăgiri se mai creadă în pro- misiunile date de pe fotoliul ministerial; și ori cât ne vor asigura domnii cu „apelul¹¹ despre bunăvo- ința domnului ministru, faptele domniei sale ne arată că atunci când ne e pretin mai bun, tocmai atunci are ceva în traistă. Una nu putem pricepe; și aceasta e naivitatea domnilor cu „apelul¹¹. Se poate oare, ca acei domni * se creația serios că promisiuni ministeriale mai pot ave ceva efect la noi? Nu vă cunoasceți poporul domnilor „părinți ai patriei"! Nu cunoasceți școala, ce a percurs acela în era dualismului, ceea ce arătați prin aceea, că credeți, că veți târgui dela el diamanturi pe când ve oferă dărăbnțe de sticlă văpsite. Revista politică. Sibiin, în 5 Aprilie. Casa deputaților Ungariei a fost locul, unde s’au petrecut lucruri scandaloase și vătămătoare de vază unei corporațiuni așa de înalte, cum este cea a representanților. Un deputat Fuzessery, fost major de honvezi și acum advocat, a interpelat Luni în ședință publică pe ministrul president (care era la Viena), dacă are cunoscință că poliția din Graz a trimis (la Budapesta) pe la mijlocul lui Februarie un comisar, Glavocinic cu numele, spre a erua o bandă de hoți, care se țlice că s’ar fi așețlat acolo, și că în lista presentată de comisarul acesta s’a aflat și numele unui deputat unguresc! Nu numai cercurile parlamentare, dar și Ziari- stica dincoace și dincolo de Laita au fost alarmate foarte de interpelațiunea aceasta. Cluburile dietale s’au într’unit numai decât și după o frământare de doue Z’le cluburi și în casa deputaților, cu șe dințe publice și confidențiale, se descopere că in- terpelantul a fost sedus de Verhovay etc. și de aceea s’a și rugat de iertare. Incidentul s’a închis, dară urmările încă nu se vor termina cu una cu două. Dincolo de Laita, în Viena, deputatul senatu- lui imperial, cavalerul Schonerer, nu înceată de a nelinisci poliția. Un comers de studenți cu Schone- rer în frunte a trebuit disolvat de poliție. Schone- rer representă idea germanismului antisemiiic în Cislaitania. Din Rusia au să iasă, în trei luni de Zile, toți jidovii austro-unguresci domiciliați acolo. Projectul pentru scoalele medii în parla- mentul Ungariei. piua a opta a desbaterei. (tJrmare.) (Ad If Zay continuând.) Onorată casă! S’au mai ridicat aici voci, cari deneagă confesiunilor din prin- cipiu dreptul de a distribui cualificațiune profeso- rală declarând dreptul acesta de un monopol al statului. Față cu acei domni mi-a’și permite între- barea: pentru ce nu concede statul confesiunilor a duce în dep lin ir e esamenul profesoral, cuali- ficațiunea profesorală normată de altcum de el în- — Da, da, domnule, cal, sanie! fi liniscit — Așa dară, se dejunăm! Zise doctorul liniscit. Adă-ne tăbac, Ulf, și lasă mașina de feert în pace. Ne facem noi ceaiul. Ulf se pleacă peste sobă, ca să depună mașina de fiert. Cristiano îl urma, ca și când ar suprave- ghea operația aceasta, și plecându se spre el, îi Zise în limba dalecarliană la ureche, cu o nouă privire groaznică: Cal, sanie, castel nou, Ulf își închipui în remășițele sale de beție, că ar fi primit deja ordini de care și-a uitat a le esecuta. El se grăbi ași pune palinele la picioare și fu și la castelul nou spre a cânta pe Loki, în sgomotul grajdiurilor, pline de argați și de cai. Doctorul în drepturi nu era așa mâncăcios ca doctorul în științe Stangstadius. El își lăsă timp spre a gusta și a judeca fie care mâncare în virtu- tea principiilor, recunoscute pentru potrivirea artei culinară cu trebuințele elevate a stomachurilor alese După o jumătate de oară de povesci esperimenta- tive asupra sujetului acestui, ei se uitară unul la altul și amândoi aflară un reflecs roșatec pe fe- țele lor. — Eată! Zise doctorul, că a răsărit soarele pe orizon. (Va urma) suși ?! Și în deosebi: întru cât se jignesc oare drepturile statului și recerințele scientifice, dacă funcționează și mai departe un sistem de pregătire și de esaminare profesorală, care corespunde spiri- tului timpului, precum e al confesiunei transilvano- augsburgice amintite de mine mai sus, pe lângă ob- servarea principiilor statorite de stat și a supraveghe- rei statului? Pregătirea din scoalele medii nu e un șablon mechanic, care s’ar pute statori în mod uniform din partea statului, precum se statoresce o sortă de tipariu pentru cancelarii. D. deputat Griin- wald a greșit declarând pregătirea din scoalele me- dii de o „respândire de cunoscințe profane;" ea are de scop formarea de caractere și desvoltarea individualităților. De aceea aflu cu cale, ca confesiunile se ofere candidaților săi prin îndeplinirea și manuarea independentă a sistemului de pregătire a profesorilor o pregătire proprie, așa precum s’a desvol- tat ea în decurs de secoli, ca caracter cultural al singuraticelor confesiuni sau națio - nalități, ca individualitate culturală. Aceasta ar ave din punct de vedere al culturei și al pregătitei omenesci mai bun succes ca copiarea neînțeleasă și silită a șablonului prescris de stat. — Punem cașul, că cualificarea profesorilor ar trebui se se detragă confesiunilor pe viitoriu, oare nu calcă projectul în picioare toate noțiunile fundamentale de drept și de economitate detrăgând profesorilor, cari n’au servit încă 5 ani la vre-un institut, cua- lificațiunea dovedită pe calea sa înaintea autorită- ților eclesiastice și confiscându-le diploma de profe- sor, care după actualul drept eclesiastic are deplină valoare? D. Ministru clătină din cap, ca când nu i-ar fi plesnit nici prin minte o atare vătămare do drept. Ei bine; acela, care cunoasce tecstul pro- jectului și a auZit declararea espresă a domnului representante al ministrului de instrucțiune în co- misiunea pentru instrucțiune, a domnului Carol Szasz, că adecă și candidații deja esaminați din partea confesiunilor se fie îndatorați a depune esamenul de cualificațiune, de cumva nu vor fi săvârșit 5 ani la vre-un institut, acela, Zic; va sci apreția și in- tențiunile acestui project. D. ministru, fiindcă recunoasce însuși a fi mers prea departe cu pretensiunile sale, ar trebui să aibă curagiul a o declara aceasta încă în desbate- rea generală, și ar trebui se’și țină de o datorință a consciinței sale, a propune însuși în desbaterea specială o formulare, care se eschidă posibilitatea, de a se pute comenta §. respectiv așa, precum l’a comentat dl comisariu ministerial în comisiune. Din punct de vedere confesional mai am încă un singur gravamen esențial. Sper, că onorata casă mă va asculta și mai departe cu aceea binevoitoare atențiune, cu care m’a onorat pănă acum. Voiu se reflectez la paragrafii, cari vorbesc despre confisca- rea de cărți, despre scăderi morale și despre di- recțiuni ostile în institutele confesionale. După pă- rerea mea e vătămătoare chiar și împregiurarea, că projectul vorbesce aici numai de institute confesio- nale, ca și când numai în acestea ar pute obvenî cașuri de acestea regretabile și nu și în institutele de stat sau în cele de sub conducerea statului. Ve rog, se vă închipuiți că tiuera reacțiune, pe care o am veZut în Z'lele acestea isbucnind în casa acea- sta, ‘ că tinerii apostoli ai sciinței despre singura mântuitoarea omnipotență a statului, ar ajunge în statul acesta în fapt odată la influență normativă și ar deveni si în cele ale învățământului dătători de ton, oare n’ar fi atunci posibilă, ba verosimilă chiar introducerea de cărți anticonstituționale în institu- tele de stat? D. deputat Albert Berzeviczy s. e. a susținut numai aZi teoria reacționară anticonstituțio- nală, că toți aceia cari, nu primesc oare-care pro- ject — firește dacă sunt sasi, — sunt a se presenta ca inimicii statului. Dacă am ajuns așa de- parte, încât neprimirea unui project de lege se se declare din partea domnișorilor din partida guver- namentală de un atentat în contra statului, și dacă într’atâta a decăZut consciința constituțională, în- cât atari principii se se poată enuncia aici fără re- probare unanimă, nu suntem oare în drept a pre- supune, că acuși ne vom pomeni cu astfel de teorii anticonstituționale, ilegale și astfel ostile vârîndu-se prin cărțile de scoală și apoi prin șalele de învăță- mânt? Dacă e consult și necesar a vorbi într’o lege pentru instrucțiune despre delăturarea de scăderi morale și de direcțiuni ostile, apoi mă rog se nu se impute acestea numai singur institutelor confe- sionale, ci se se ia privire la toate institutele. Se esaminăm numai, care e remediul, pe care voesce projectul de lege a-1 aplica față cu presupusele scă- deri din institutele confesionale? Au doară acela, că se îndatorează autoritatea supremă confesională a conduce însăși, în considerarea responsabilității proprie, cercetarea și a judeca însăși pe cei vino- vați împedecând astfel răul? Aceasta ar fi conse- cuența autonomiei, aceasta punctul de vedere al le- gilor țerei. Projectul de față ia lucrul cu totul altcum, el Zice: „dacă ajunge guvernul la cunoscință unor rele,¹¹ e de ajuns așa dară o simplă neconscienți- oasă denunciațiune; și apoi ce are se se întâmple? Projectul continuă: „și dacă împedecarea răului e imposibilă pe calea confesiunei" — se pre su- mează așa dară a priori fără nici o cercetare în urma unei simple denunciațiuni, că răul ar esistă. Se presupunem însă că răul n’ar esistă, și că de- nunciațiunea ar fi o scornitură, autorității supreme confesionale, nu i-ar remâne alta de făcut decât să însinue că nu esistă nimic demn de a fi pedepsit sau delăturat. Dar d. ministru a presumat deja că ar esistă un rău și răul trebue deci să esiste, și dacă autoritatea supremă confesională nu scie apre- ția nici această dorință a domnului ministru în ca- șul acesta îi vine comisariul guvernial pe cap. Și ce-i compete acestuia? Projectul Zice: „el cerce- tează și face raport.¹¹ Nu e vorbă de o ascultare a inculpatului și nici de aceia să i se dea inculpatu- lui ocasiune a se pute apăra și ca să se poată constata starea lucrului pe basa unei proceduri judecătoresci din partea unui for independent ne- preocupat. Ci Ministrului i se face o denunciați- une, ministrul presumează esistința unui rău, trimite un comisariu spre a’l constata că esistă în adever un rău, pe care însă nu voesc a’l recunoasce. Și apoi care e resultatul demn al acestei proceduri ? Mi- nistrul pretinde simplu dimiterea jertfei denunciați- unei fără a da ascultare inculpatului fără motivare și apărare și fără sentința judecătorească. Și dacă confesiunea s’ar încumeta se întârZie cu împlinirea acestei pretensiuni, ministrul de loc închide institu- tul. Eu cred onorată casă, că aceasta e contra tu- turor noțiunilor de drept și e nedemn de un stat de drept, aceasta e datină moscovitică. Procedura acea- sta e cu atât mai vătămătoare, cu cât pentru institu- tele de stat pentru aceleași scăderi esistă alte disposiți- uni. Pentru aceste va ave valoare un statut discipli- nar, care se va aplica și în cașurile amintite și care asigură profesorului de stat responsabilitate, apărare, motivare și sentință, preste tot garanțiile unei pro- ceduri de drept europene. Statutul acesta discipli- nar n’are valoare față cu profesorii confesionali; ace- știa sunt dați cu totul în mâna omnipotenții mini- steriale. Acela, care mai are o schinteie de price- pere pentru autonomia confesională, pentru indepen- dența caracterului și pentru libera demnitate de băr- bat nu va pute aproba pretensiunea aceasta a pro- jectului de lege. S’a Z>s înse, că punctul de mânecare confesio- nal ar fi deja superat-, ar fi un anachronism în-se- colul nostru cel luminat. Onoratul meu coleg, dl. August Pulszky, a Z>s, ca a trecut timpul de a ne teme libertatea învățământului și libertatea de spi- rit protestant față cu puterea iesuiților. Domnul deputat să aibă în vedere cele ce se întâmplă în ne- mijlocita sa apropiere, precum projectul de față și se va convinge în ce rătăcire se află. Dânsul ar vede că mânile Romei străbat și aZi foarte departe și că și aZi sunt destul de puternice spre a esopera aceea, ce nu li’a succes a esopera secoli întregi pe lângă toate mijloacele de vicleșug și de forță, ce le-au întrebuințat anumit: înarticularea legală a organi- sațiunei ordinelor monachale și prin urmare și no- tificarea regulelor iesuiților din Ungaria. Domnul dep. Abatele Bende, a declarat doară sub decursul desbaterei cu destulă francheță, că autonomia ca- tolică nu e alterată întru nimic prin aceea, că monarchul e patronul ei suprem; aceasta e funcți- une bisericească, monarchul e prin urmare funcți- onariul, ca să nu Zic^m domnul feudal al bisericei. Eu cred, că într’un timp, în care regele apo- stolic al Ungariei e privit de membru al ierarchiei catolice, protestanții și cu ei și dl August Pulszky trebue să’și țină ochii deschiși. E drept aceea ce Zice dl ministru - președinte. Armatura, care ne a servit odinioară în lupta pentru apărare, nu ne mai face aZi trebuință. De dâiîmat nu o lăsăm însă să se dârîme, ci o vom ține-o Ia îndemână, ca se o avem de câte-ori ne face trebuință. Domnul dep. Griinwald merge mai departe. Acesta nu se mulțămesce că d. A Pulszky a ne spune, că timpul apărărei de silă al confesiunilor a trecut; el ne spune franc, că în statul modern a bătut oara din urmă a autonomiei școlare confe- sionale. Dânsul în confesiune nu vede altceva, decât o „comunitate religioasă" care aZi n’are de a face cu „respândirea de cunoscințe pmtane." Pentru mine e lucru străin a auZi pe neprotestanți, în deosebi pe catolic, vorbind de autonomia protestantă, căci să mă iertați, celor mai mulți le lipsesce chemarea spre aceasta. între catolicul cult și biserica lui esistă legă- tură foarte lacsă. Catolicul se înstreinează de bise- rică, căci nu-i este iertat a lua parte la afacerile ei; acestea sunt monopolul ierarchiei. Catolicul cult de aZi n’are aproape alt drept, decât plătirea sto- www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 163 lei. Dacă acei domni se înstreinează astfel de con- fesiunea lor, încât pot susține, că omul cult ține la confesiune numai din motivul, că în Ungaria nu poate fi fără confesiune — eu pentru aceasta nu-i judec habeant sibi. 86 nu creadă înse și despre noi protestanții așa ceva. La noi esistă o legătură in- timă spirituală între confesiune și membri ei, la noi lipsesce casta preoțească privilegiată. Fie care e la noi propagatorul și cultivatorul protestantismului și fie care contribue la îndeplinirea chemărei acestuia, la dispunerea și conducerea afacerilor confesiune! sale. La noi religiunea nu stă în oposițiune cu cultura, nici credința cu sciința. Noi n’avem dogme nealterabile. Dogmele noastre se desvoaltă progresiv cu cultura umană și cu lumina, vederile noastre religioase sunt parte integrantă a culturei generale a protestan- ților. De aceea legătura intimă între biserică și scoală n’a causat nici nneia dintre acestea nici când vre-p scădere. Legătura aceasta pe una o a luminat, pre cealaltă o a încălzit. Se-mi fie permis a reflecta la legătura dintre biserica si școala sasilor din Transilvania dificultată si amintită cu dispreț din partea ministrului de instrucțiune. La noi școala nu e nici decât servitoarea bisericei, ci elementul, prin care se nobilitează acela, carele vrea se de- vină preot. Prin aceea, că la noi servesce aplica- rea la scoalele medii de ușă pentru ajungerea la un oficiu preoțesc, am esoperat, că preoțimea noa- stră se fie capabilă a susține protestantismul la înăl- țimea spiritului timpului. D. deputat Griinwald, dedat a’și împărți ideile în anumite categorii și în forme ficse, binevoiască a aplica odată categoriile și formele sale de pe terenul administrațiunei politice, anumit rațiunile despre ad- ministrațiunea proprie pe terenul scoalei confesio- nale. D-sa ar afla, că confesiunile protestante nu sunt numai nesce comunități religioase ci corpuri ale vieței ideale. E adevărat că statul modern a trebuit se ’și ia înapoi justiția și administrațiunea dată în evul mediu singuraticilor, din causa că pri- vatul nu posede puterea și imparțialitatea recerută și nici capabilitate intelectuală suficientă. Altfel stă lucrul cu confesiunile. Acestea nu se folosesc de autonomia lor școlară ca de un drept privat. Cer- cul lor de activitate se estinde preste ținuturi întregi, preste statul întreg. Ele au dovedit, în decurs de secoli, putere economică, potență spirituală și demni- tate de caracter față cu împlinirea chemărei lor. De ce să nu le fie deci permis a continua admini- strațiunea proprie în scoală și în timpul „luminilor" între marginile trase de stat și sub controla iui pe basa dreptului, ce le dă aptitudine și demnitate ? Se ’mi fie permis a mai reveni la colega Pukzky, ca- rele mai de une (jile cu ocasiunea desbaterei asu- pra legei pentru usură a pledat în mod energic pentru Independența și libera disposițiune a institu- telor de credit și a declarat că n’ar fi consult a aduce în conecs strîns institutele de credit și sta- torirea esccmptului cu statul; căci ori-ce lovitură în stat alterează in cașul acesta și creditul țerei. Sum și eu de acord cu aceasta. Dar oare nu se cuvine ca aceea ce a pretins densul acolo pentru terenul material, se aibă loc încă în măsură cu mult mai mare si pentru terenul ideal, cultural. E consult oare, a se aduce cultura generală, întreg învăță- mântul unei țări într’o strînsă legătură cu statul, așa încât ori ce lovitură în stat să altereze și cul- tura, și că nefericirea și decadența statului să fie totodată și nefericirea și decădența culturei sale? Nu depende oare statul alterat și clătinător precum dela mijloacele materiale așa, — și poate într’un grad mai mare — și dela bunurile ideale, dela puterile spiri- tuale ale cetățenilor săi, dela cultura poporului seu? Chiar în Ungaria nu e nici decât consult, a risca întreaga afacere culturală, întreaga cultură pe o singură foiță, pe foița statului. D. dep. Berzeviczy afirmă, ce e drept, cu multă trufie, că statul ma- ghiar ar fi tare ca pământul, și cel mai puternic motor al culturei generale. D. B. Griinwald de altă parte însă declară că statul maghiar nu-e gata și că cultura maghiară ar fi încă numai în leagăn — dânsul o scie aceasta a bună seamă mai bine. Apoi ce să «Jicem despre afirmarea d. Berzeviczy, că adecă statul maghiar ar fi tare și că constituți- unea ungară nu s’ar mai pute altera? Mă rog a vă aduce aminte numai de trecutul cel mai apropiat de cei doi sau trei ani din urmă. Nu se aflau mo- mente, în cari statul trăgea de moarte, în cari mem- brii guvernului iși șopteau cu întristare: dacă față cu politica .din Bosnia nu vom lucra în con- tra consciinței noastre, dacă parlamentul ungar nu se va supune indigitărilon, mai înalte — o se o gă- tăm cu statul, maghiar. Me rog să ve aduceți aminte, cum dvoastră în adresa din 1878 ați fost declarat, că ați pus la dis- posiția ministrului de esterne 30 de milioane spre a arăta puterea monarchiei, dar că nu veți mai spri- gini o politică, care e îndreptată numai și numai asupra ocupațiunei Bosniei. Acestei declarațiuni energice i a urmat imediat subjugarea și plecarea voinței na- țiunei sub o voință streină, și Dvoastră din majori- tate ați putut rectifica înaintea amicilor și alegăto- rilor Dvoastră derogarea aceasta numai așa decla- rând in ascuns, că in cașul de față s’a tractat de- spre csistență și neesistență, și că dacă nu v’ați fi plecat politicei din Bosnia, ar fi trebuit să urmeze o „schimbare de sistem." Vederile acestea le aflu tare stranii și în multe privințe vătămătoare, dar mâna la inima! n’au fost acestea pentru mulți din Dvoastră motivul de a ve supune cu toate prote- stele serbătoresci? Oare asemenea amenințări și si- tuațiuni nu s’ar pute întâmpla în viitoriul cel mai apropiat? Vă rog se căutați numai împregiur și se luați în privire referințele de dincolo de Laitha; aduce- ți-vă aminte de împărțiala prin pactul din 1867/8, dincoace de Laitha maghiarul, dincolo germanul. Și cum stă ații lucrul? Ce s’a întâmplat dincolo cu elementul germân ? Elementul acesta, căruia i se asigurase prin pactul numit domnirea, e strimtorat nu prin difusiune de stat formală, căci mijloacele drastice sunt ații superflue, ci priri tactica parlamen- tară, prin manevre guvernamentale de alegeri, astfel prin mijloace cunoscute și practicate și la noi. în- chipuiți-vă, că ații mâne statul să fie espus la fel de fel de esperimente și manevre, precum le vedem ații înscenate dincolo de Laitha, oare nu s’ar pute întâmpla ca în cașul acesta să se formeze o majo- ritate contra acelor-a, cari prin pactul din 1867/8 au primit la noi supremația. Manevrele de alegeri din urmă au dovedit de ajuns cât de ușor se for- mează la noi majoritățile artificiale. Ce ar fi oare, dacă ații mâne majoritatea n’ar mai representa nu- mai o naționalitate, ci pe întreg poporul? Dar abstragem dela acestea; dacă vom face lot progrese ca cele de pănă acum, ne vom pomeni și noi cu împregiurări ca cele de dincolo de Laitha, căci ase- menea cause produc aceleași efecte și aceiași factori, aceleași referințe. în cașul acesta și-ar regreta aceia, cari ații vor aduce școala într’un conecs prea strâns cu statul, fapta, și ei ar fi cari și-ar aduce aminte cu durere și cu părere de rău de filele, în cari confe- siunea autonomă și o scoală confesională era ulti- mul asii pentru caracterele independente, pentru curagiul neînfrânt, in deosebi însă pentru ambițiu- nile naționale și patriotice ale maghiarilor. Atunci își vor țlice aceia, cărora le place a esploata starea de aȘi pănă la fund, vai de ce n’am fost mai drepți și mai umani față cu concetățenii noștri nemaghiari, când cu creearea projectului de lege present. Projectul de față ecu privire la națio- nalități, — me doare a o spune — nedrept și neuman. Guvernul, voind a mărgini prin o lege de o valoare îndoelnică autonomia confesiunilor, și a confisca puterile subsistenței si independenței na- ționale, precum și ale forței de apărare a rasei dom- nitoare în favorul statului maghiar național, trebuia să aibă prudența, de a consolida și a asigura statul acesta prin câștigarea nemaghiarilor asigu- rându-le acestora învățământul și cultura proprie națională. Pentru mine ar fio satisfacțiune, dacă ași pute constata, că projectul a fost drept față cu drepturile legale și cu pretensiunile culturale ale naționalităților; și dacă ași pute declara, că față cu projectul de față nu esistă punct de mânecare națio- nal și gravamine naționale. Lucrul stă însă cu totul altfel. Guvernul a omis în projectul de față nu numai punctul de mânecare a unei politice prudente, dar chiar și îndatoririle de drept și de credință față cu legea. Spre a nu fi rău înțeles declar înainte de toate, că sunt gata a da statului aceea, ce i com- pete și că eu față cu naționalitatea maghiară nu- tresc stimă, simpatie sinceră și reservă patriotică, de oare ce ea are mari merite istorice pentru sta- tul ungar. De aceea și țin de lucru învederat că în Ungaria fie care scolariu din școala medie să în- vețe limba maghiară, ca adecă limba maghiară să fie obiect obligat în întreg cursul scoalei medie. N’am nimic în contra disposițiunei, de altcum su- perflue, înțelegându-se de sine de a se propune limba și literatura maghiară în clasele superioare în limba maghiară, căci eu nu văd în aceasta vre-o vătămare a legei pentru naționalități, care în §.14 dă con- fesiunilor dreptul a statori ele înșile pentru Institu- tele lor între marginile legei limbă de pro- punere. Dacă marginile acestea se vor trage în- tr’un mod atât da loial, precum se întâmplă în dis- posițiunile paragrafului 7 al projectului — dar du- rere numai acolo că se cere pentru limba maghiară numai aceea, ce o pretinde punctul de mânecare corect al metodei d e în vă țămân t, în cașul ace- sta n’am decât a mi esprima recunoscința mea. (Al Hegedus: „D-lui se lasă la târg.") Nici de cum, aceea ce corespunde convingerei mele de drept și legilor țărei o primesc fără a fi capacitat de deput. Hegedus, aceea însă ce e contra acestora nu o primesc, ori cât s’ar negoția cu mine, și ori cât m’ar amenința. (Aplause.) De aceea îmi țin de datorință a reflecta la genesa pretensiunei dinj§. 7, căci genesa nu e chiar așa nevinovată. La desbaterea §. 7 în comi- siune a propus d. referent cu patriotism ne mai pomenit; că de oare ce e imposibil a se propune în scoalele medii esclusiv în limba maghiară, se se pretindă deocamdată, ca în toate institutele cel puțin 3 obiecte de învățământ să se propună în limba maghiară. După ce disputa a durat timp mai îndelungat și nu s’au putut uni în privința în- trebărei • cari să fie cele 3 obiecte, atunci domnul ministru de instrucțiune a cerut a fi mulțămiți „de o cam dată cu obiectele amintite la § 7 „cu ocasiunea mai deaproape se pot ridica pretensiuni și mai mari." Contra astorfel de vederi în privința § 14 din legea pentru naționali- tăți trebue se protestez, și dacă s’ar încumeta cineva ale da espresiune practică, contra aceluia m’ași fo- losi de scutul legei. Onorată casă! Precum n’am nimic în contră din punct de vedere al naționalităților, ca să se propună limba maghiară ca object obligat, așa nu pot ave în contră nici în privința aceea, ca limba maghiară să formeze object pentru esamenul de maturitate — din punctul de vedere pe- dagogic lucrul stă firesce altcum. De alt cum noi sasii cei atât de încalumniați n’am așteptat se ni se impună. Noi am introdus în scoalele noastre medii limba și literatura maghiară încă de ani ca ob- ject obligat și am dispus, ca în clasele superioare se se propună — din motive pedagogice — în limba maghiară; esamenul de maturitate chiar se depune din ea fiind limba esaminătoare cea maghiară. Ce însemnează deci față cu faptul acesta notorie imputarea condamnabilă a dlui ministru președinte, că noi ne întoarcem cu dispreț delfț tot ce este maghiar?! Noi facem în interesul nostru, și din considerare cătră națiunea noastră-soră, cătră națiunea maghiară, în direcțiunea aceasta tot posi- bilul. N’am nimic nici în contra împregiurărei, ca cunoscința limbei maghiare și a literaturei ei se se privească de un recuisit al culturei generale în Ungaria și ca să se pretindă în măsură cuviin- cioasă dela fie-care candidat de profetură. în si- nodul din toamnă al bisericei noastre am avut oca- siune a mă convinge, că nu sunt singurul sas, care nutresce astfel de vederi. Eu cred, onorată casă, că noi prin aceasta am fl dat statului aceea, ce-i compete, și națiunei ma- ghiare aceea, ce în mod ecuitabil și legal poate pre- tinde dela noi. Projectul de lege nu se mulțăme- sce cu atâta. El merge mai departe și ridică pre- tensiuni, căci vatemă drepturile cele mai vitale ale naționalităților, cari vor a confisca cercul de drept și de desvoltare garantat prin legile de stat" con- cepute în anii 1861 și 1862 și așezate „sub scutul onoarei naționale." Nu ca gravamen, ci numai ca temere amintesc împregiurarea, că §. 7 al projectului pretinde, a se înainta planul oarelor referitoriu la limba și litera- tura maghiară ministrului, care să aibă deci influ- ență cu mult mai mare, de cum e cea învolvată în dreptul de „supraveghiere". Dacă s’ar fi făcut acea- sta din considerări pedagogice și prin urmare ecui- tabile, n’ar fi pericol, căci și noi suntem aplicați a jertfi pentru limba maghiară atâta timp și atâta putere, cât ne iartă chemarea și ținta învățământu- lui unei scoale medie nemaghiare. în afacerile întroducerei limbei maghiare în scoalele poporale am făcut esperiență, că domnul ministru de instruc- țiune face în privința limbei maghiare pretensiuni, ce nu se pot împlini, strimtorind în favorul acestui obiect nu numai limba maternă ci și instrucțiunea scientifică preste tot. E o vătămare formală de drept, că vine projectul și detrage municipiilor, cor- porațiunilor și privaților dreptul de a statori înșiși în institutele lor limba de propunere; aceasta, prac- tic luat însemnează atâta, ca pe viitoriu în atari institute limba de propunere să fie esclusiv cea ma- ghiară. Paragraful 26 al legei pentru naționalități a asigurat espres numitelor categorii de susținători de scoale dreptul, de a’și alege limba de propunere, cum vine acum projectul să li-o ia? D. ministru de instrucțiune nu ar fi permis aceasta mai nainte. Pro- jectele dânsului de mai nainte, ba chiar și cel din anul 1880 a lăsat aceasta în dreptul municipiilor, al co- munelor, corporațianilor și al privaților. în anul 1881 dl ministru, fost dl ministru, ce e drept, mai „patriotic" adecă mai netolerant, a lăsat cu toate acestea numitul drept corporațiunilor și privaților. Acum detrage dl ministru tuturor susținătorilor numiți de scoale dreptul de a statori limba de propunere, fără a’și motiva procedura, barem cu un singur cu- vânt. în afacerea aceasta a bună seamă n’au dat tonul motive pedagogice și legislatorice și nici mo- tivele stimei loiale și ale intereselor culturale ale nemaghiarilor. (Va urma.) www.digibuc.ro 164 TELEGRAFUL ROMAN. Varietăți. * (Timpul estraordinar,) Dela Șimon ni se scrie în 2 Aprile Spun bătrînii, că în ținutul Branului de care se ține și comuna Șimon, nu ’și aduc aminte se fi petrecut o iană așa grea și apăsătoare, din ale cărei ghiare nici acum n’am scăpat. Nu, căci nu se topise zăpada cea veche și acum din nou am că- pătat alta care avend fundament bun pe cea veche — s’a prins, și astăzi sunt 3 (Iile, de când ninge în continuu și zăpada e atât de mare, încât e impo- sibilă umblarea cu carăle, și provisionarea de nu- treț, care numai cu anevoie se află ici colea ca de leac. Astăzi fiind terg de săptămână în Bran abia s’a putut aduna câți-va oameni dela cari n’au^iai alt- ceva, decât că lipsa e amară și adânc simțită atât pentru oameni, cât și pentru vite. Pentru oameni, că bucatele s’au scumpit, și se scumpesc pe (li ce merge, căci pe când prin lunile Decembre și Ianuarie, bieții oameni erau plini de speranță, că se vor eftini bucatele (cucuruzul), fiind că Brănenii se susțin numai cu bucate de cumpărat, din causa locurilor muntoase și șterile, și pe când atunci se plătea pentru Hctlitră de cucuruz 3 fl. 50—3 fl. 80 cr., acum se plătesce 5 fl. Pentru vite, că nutrețul s’a mai finit, ear la alții s’a finit cu totul, și care ar voi să cumpere nu are de unde, afară de aceea vitele nu le cumpără mai nimeni, și nu au preț de lec. Una vacă fătată cu vițel, fie ea cât de bună, nu are preț mai mare ca 20—25 fl. chiar atât, cât a consumat în iarna aceasta. Deci poporul Brănean și în special cei din sub- comuna Șimon au sărăcit și sărăcesce pe (Ii ce merge, căci afară de cele^scrise mai sus, contribu- țiunea reg. și aruncul comunal, în urma potopului celui înfricoșat din vara trecută, care a făcut foarte mari daune comunei, s’a mărit astfel, încât bieții oameni plătesc după florenul de dare, încă câte 50 cr. Astfel oamenii desperând, de trei ani în- coace, au început a emigra. Mai multe familii, emigrează și acum și încă mai sunt multe familii întregi gata a emigra in primăvara aceasta în Dobrogea. Pe când cu 3—4 ani în comuna Șimon se aflau preste 1,400 suflete, astățli când ar censura cine-va bine protocoalele parochiale, nu cred că s’ar mai afla cu totul nici 850—900 suflete. „Un Șimonean“. * (S p a n g a) cu toate că i sa mai sporit du- rerea, va fi în stare a suporta transportul la Buda- pesta. * (Afacerea Fuzessery.) Mocsâry a ra- portat în clubul independenților ca partida condamnă procedura lui Verhovay și nu ’l mai recunosc de membru al partidei precum nici organul lui „Fii- gyetlenseg" de organ al stângei. * (Regele României Carol) se întoarce dela Sigmaringen deadreptul fără a atinge Viena, la Bucuresci. „N. fr. Presse“ face deducțiuni din împregiurarea aceasta prin care indigită la rela- țiunile actuale dintre Viena și Bucuresci. în- dată după sosire se va redacta definitiv răspunsul la nota engleză despre conferența din Londra. * (Ciangăi păcăliți.) Din Milleșuț se te- legrafează la „Bud. Hirl.“ că în poporațiunea (cian- găilor) de acolo, telegrama comitetului de „repa- triere" din Pesta, prin care se încunosciințează pa- rochii că opera „repatriărei" a ajuns la sferșit pen- tru anul acesta, a provocat amărăciune foarte mare. Poporațiunea, în speranță că în decursul anului se pute „întoarce acasă", în cea mai mare parte, și-a vendut case și imobilii. Esistă temerea, că oamenii în desperațiunea lor vor bea prețul averei lor și vor cădă în miseria cea mai mare. Parochii nici nu cutează a le spune oamenilor adevărul întreg, căci ar provoca o ferbere a cărei urmări nu se pot prevede. Bursa de Viena și Pesta. Din 19 Aprile n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/₀.................• . . . 120.25 120.20 Renta de aur ung. de 4°/o ........................... 89.95 90.— Renta ung. de hârtie...................................87.90 88.— împrumutul drumurilor de fer ung...................137-75 137.50 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung...........................................91.80 113.— Oblig, de stat dela 1876 de ale dramului de fer orient, ung........................................ 99 50 99.25 Renta de aur austriacă............ ................ 98.75 99.50 Obligațiuni ung. cu clausulă de sorțire ..... 99.40 98.— Obligațiuni urbariaie temeșiane de................. 98.— 9825 Obligațiuni urb. temeș. cuasulă sorțire............ 98 — 99.— Obligațiuni urbariaie transilvane.................. 99.25 97.75 Obligațiuni urbariaie croato-slavonice............. 99. — 99.— Obligațiuni ung. de rescumpărarea Șecimei de vin . 97.50 97.75 Obligațiuni ung. de rescumpSrarea pământului . . ■ 115— 98.— Sorți de stat dela 1860 .......................... 132 50 132.— Sorți unguresci cu premii.........................—.— 116.— Sorți de regularea Tisei..........................110.40 110.25 Acțiuni de bancă austro-ung...................... 835.— 82g.— Acțiuni de bancă de credit ung............. 316.50 311.— Acțiuni de credit austr..................... 309.25 314.60 Datorie de stat austriacă îu hârtie ........ 78 30 78.20 Datorie de stat austr. în argint..............., 78.90 78.85 Strisuu fonciari ale institutului „Albina¹* .... 100.30 London (pe polița de trei luni).......................119.65 119.65 Galbin. . 5.65 5.64 Napoleon............................................... 9.50 9.49 100 maree nemțesci . . . .......................... 58.55 58.50 Nr. 407. 1—3 CONCURS Anulându-se terminul pentru va- cantul post de învățătoriu la școala poporală română din comuna Moce- rișiu comitatul Carași-Severin, publicat în mult prețuitul (liariu „Telegraful Român" Nr. 24, 25 și 26 în care se propune limba română și maghiară se deschide concurs nou; de postul nu- mit sunt legate următoarele beneficii: 1. Salar de 300 fl. 2. 12 metri lemne; 3. Locuință cu grădina și grajd pentru vite. Concurenții sunt îndatorați a arăta; 1. Atestatul de botez că sunt de religiunea gr. or. 2. Atestat de moralitate. 3. Școlile finite. 4. Decretele dobândite. 5. Posed limba maghiară. Rugările sunt de a se adresa la înaltul ministeriu și a se trimite la co- mitetul Administrativ a comitatului Carași-Severin pănă în 30 luniu a. c. Se observează cum că învețătoriul denumit este îndatorat a cânta în bi- serica gr, or. din loc, a împlini da- torința de cantor și afară de biserică cu pruncii la immormântări funebrale și că rogările cari nu sunt astfel In- struite, nu se vor lua în considerațiune; nou denumitul va întră în postul de învețătoriu cu prima Septemvre 1883. Mocerișiu în 15-lea Aprile 1883. Pavel Frâncu m. p., jude comunal. Nr. 44 [408] 1—3 CONCURS. Pentru întregirea parochiei de a II clasă B a n a b i c în protopresbitera- tul Turdei, se deschide concurs cu ter- min de 30 țlile dela prima publicare în „Telegraful Român-“ Emolumentele sânt: Pentru preot porțiunea canonică 35 jugere 11O3°0. Dela 110 familii partea parochului cari dau 8 cupe vechi de cucuruz sfârmit. Dela 110 familii câte una (li de lucru. Stola epitrafirului obicinuită. Doritorii de a ocupa această pa- rochiă vor ave a’și așterne petițiunile instruite conform statutului organic și Regulamentului pentru parochii la subscrisul oficiu protopresbiteral, pănă la terminul amintit mai sus. Agârbiciu (p. u. Gyeres) 29 Mar- tie 1883. în conțelege cu comitetul parochial. Simeon Pop Moldovan m. p., protopresbiter. Nr. 128. [409J 1—3 CONCURS. Pentru ocuparea postului de ca- pelan pe lângă neputinciosul paroch Nicolau Mănoiu în parochia de clasa a III-a dela biserica veche din Șimon tractul protopresbiteral al Branului, conform ven. ordinațiuni consistoriale ddto. 10 Martie 1883 Nr. 111 B. se escrie prin aceasta concurs cu termin de 30 țlile dela prima publicare. Emolumenteleîmpreunate cu acest post de capelan sunt 200 fl. v. a. pe un an din venitele parochiale. Concurenții au a’și trimite sub- scrisului suplicele lor înstruate în sen- sul Statutului organic și conform Regu- lamentului congresual pentru parochii din 1878. Brașov 30 Martie, 1883. în conțelegere cu comitetul parochial respectiv: losif Barac m. p., prot. adm. ppresb al Bran. Mihaile Manchen, vărsătorii! de campăne (Clopote) în Sighișoara piața de o firmă ce esistă dela anul 1882 și se bucură de un renume bun, se recomandă tuturor comunelor bisericesci a lifera și repara clopote de toată mărimea și cu prețurile cele mai convenabile. Comandelț se efectuează și în depărtare. Clopote mai mice sânt în tot timpul gata. [400] 2 — 3 Nr. 150 1883 [406] 1—3 Citațiune edictală. Maria loan Utan, alias Munteanu căsătorită Nicolae Cânda, din ApoL dul infer. cercul Mercurii, carea mai bine de 3 ani și a părăsit bărbatul făr a se sci ubicațiunca ei presentă pe basa decisului consistorial ddto 24 Martie a. c. Nr. 5085 1882 — se ci- tează a se presentă, în termin de 6 luni dela prima publicare a acestei citațiuni, înaintea subsemnatului for matrimonial, căci la din contră proce- sul divonțial intentat asuprăi se va pertracta și decide și în absența ei. Dela scaunul ppresbiteral gr. ori- ental al tractului Mercurii ca for matrimonial. Mercurea 6 Aprilie 1883. loan Droc m. p., adm. prot. Nr. 91 [403] 2-3 EDICT. Georgiu Chialda de religiunea gr. orientală din Avrig Comitatul Sibiiului Schăssburg-(Segesvăr) sus Nr. 168 părăsindu-și cu necredință pre legiuita sa soție Elena Chialdă născută Ranga tot din Avrig, fără de a se șei locul ubicațiunei lui, cu concesiunea Prea Veneratului Consistoriu archidiecesan din 27 Ianuarie 1883 și citează ca în termin de un an și o (1 i dela publi- carea acestui edict, să se înfățoșeze la scaunul protopresbiteral al Avrigu- lui ca formatrimonial de I. a instanță căci la din contră se va decide, pro- cesul ridicat în contrăi și fără de el. Avrig, 28 Martie, 1883. Scaunul protopresbiteral gr. oriental al tractului Avrigului, ca for matrimonial de 1. a instanță. Nr. 87 [404] 2-3 E DICT. Nicolae Hânsa de religiunea gr. orientală din Seliște comitatul Sibiiu- lui, carele de trei ani au părăsit cu necredință pre legiuita sa soție Maria Petru Dordea Nicoleasă din Vale, de present domiciliată în Seliște, fără a a se șei ubicațiunea lui, se citează prin acesta, ca în termin de șese luni dela prima publicare a acestui edict se se presenteze înain- tea subsemnatului formatrimonial, căci la din contră, și în absența lui se va decide procesul intentat contra-i de cătră soția lui. Sibiiu, 18 Martie, 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Seliștei, ca formatrimonial de I. a instanță. Mașine de semănat cucuruz (de doue și trei șîruri) Pluguri de săpat și mușunoit (săpat a doua oară) se află foarte eftine la [410] 1-8 Andreiu Rieger. Fabrică de mașine agricole Sibiiu. Un clavier de 6 octave, renovat se- dă în schimb pentru mijloace solide de traiu sau alte objecte de preț. [402] 3 Adressa: Biano. Brad-Htmyad. Redactor răspunselor Nicolau Cristea. Editura și tipariul tipografiei archidiecesane. www.digibuc.ro