Nr. 4. Sibiiu, Marți 11|23 Ianuarie 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. . _ .1 __ _ . _ ___- ABO NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fi-, 6 luni 3 fi. 50 er„ 8 luni 1 fl. 75 ar. Pentrn monarchle pe an 8 fi., 6 luni 4 fl-, 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl. Pentru abonamente și inserții!ni a se adresa la Adminlstrațlanea tipografiei archldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român¹¹, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refueă. — Articulii nepnblicați nu se înapoiază. INSERȚIUNILE Pentru odatA 7 ar.» — de dou$ ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. rftndul an litere garmond — ți timbru de 30 ar. pentru âe-aure publicare. Preaumerațiune nouă la „Telegraful Român". care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe anul 1883, cu prețul cel mai moderat ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se ■fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Decemvre 1882, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întărea cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român" în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedi|iune se face prin lipirea nnei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Nr. 4401 Scol. "1882. ' Cercuiariu cătră tote oficiile protopresbiterale din ar- chidiecesa Transilvaniei. „Normativul pentru scolele poporale din ar- chidiecesa ortodocsă română a Transilvanieivotat de sinodul archidiecesan în ședința din 13/25 Aprile 1882 sub Nr. 137 s’a tipărit și în broșuri separate, și se poate procura din librăria tipografiei archi- diecesane cu 30 cr. esemplariul. Acest normativ este obligătoriu pentru toate organele școlari din archidiecesă: de acea tit. Dta vei îngriji: ca toți preoții, învățătorii, și în genere tote organele chiemate după statutul organic la ad- ministrarea scolelor nostre poporali, se’și pro- cure normativul numit, având în viitoriu în afa- cerile școlari a se ține strins de disposițiunile cu- prinse acolo. Sibiiu, 4 lanuariu, 1883. Dela consistorial archidiecesan gr. or. ^ficolau Popea m. p., archimandrit și vicariu archiepiscopesc. Așteptările și realitatea. Suntem în dulcele crăciunului, în carneval. Nu e de eri de alaltăeri, decând au devenit tocmai filele acestea țlile de veselie pentru toți. „Cât e de vesel, par că suntem în câșlegiu“ auțli esclamând, în mod destul de semnificativ, pe poporul nostru. Că e po- trivit timpul acesta pentru veselii, despre aceasta nu încape îndoeală și cei ce au pus bază acestui us, bun lucru au făcut. Usul devine cu timpul lege, și vătămarea lui te neliniștesce adesea mai tare ca călcarea unei legi. Noi suntem dedațî a vede în timpul acesta mai preste tot fețe vesele. Suntem obicinuiți a crede, că în timpul acesta nu se dă intrare lipsei și grijilor. Așteptăm, ca fie care se fie cu trup cu suflet vesel, se aibă din prisosință, fie care după ce- rințele posiției sale, cele necesari. De vara și pănă pe timpul acesta, după cum se scie, fie care a lucrat din resputeri și și-au agonisit și câte un prisos, se aibă din el pe filele acestea, căci în acestea se ispră- vesc numai lucrurile mai neapărat de lipsă. Și fiindcă timpul acesta e cel mai potrivit pentru serbarea eve- nementelor mai însemnate familiare, în deosebi a os- pețelor, chiar și în punctul acesta sau făcut provisiuni. Nașul își chiamă pe finii sei sâ-i ospeteze din ce i-a dat D^eu; părinții își întrunesc în timpul ace- sta pe fii și nepoți, ca se poată fi cu gândul neîm- părțit la veselie. Toți caută a-și face aceste (Jile cât mai plăcute, întristarea e esilată. Apoi chiar la nunte e însaș; veselia de față. Cu mic cu mare, tâner bătrân se aruncă în joc. Moșnea gul chiar își uită de greutatea anilor ce-1 apasă și se repede în horă, ca se arete tinerilor că nici că- ruutețele nu se pot opune cerințelor, astor țlile. Așa se întâmplă, căci așa cere de altcum și usul. Și nici că te aștepți la altceva, de oare ce trecutul, esperința, te îndreptățesce la astfel de așteptări. Dar se ne întrebăm, oare în timpul de față în câșlegiul acesta, tot asemenea se întâmplă? Și oare nu cumva ne vedem amăgiți în aștep țările noastre juste, bazate pe us? Respunsul ni’l dă realitatea. Ce au fost, au tre- cut, cel puțin pentru astădată. Pănă acum tot au mai mers. Fie care, în felul său, pute să-și câștige cu mai mare înlesnire cele trebuincioase și încă și ceva pe deasupra așa în- cât îi venea ușor a rumpe din întregul o părticică spre a’și plăti dările, ear altă părticică spre a se. susține, si a treia spre a o păstra pe (Jile mari Pe toate terenele curgea lucrul neted și fie care lucra cu iubire, căci lucrarea ave sporiu, A(ji se isvesce o stagnare regretabilă pe toate terenele vieței pu- blice. Abia s’au putut reculege bieții oameni de urmările triste a câtor-va ani nefructiferi și eată, că esecutorii stau la ușă, pentru a lua cu camătă re- stanțele de dare, pe cari, nu din vina lor, nu le-au putut solvi în timpurile de grea cercare. Și nu-i destul cu dările ordinare! învențiosul nostru guvern află mulțime de pretecste sub cari se mărească con- tribuțiunile. în locul scoalei confesionale trebue înființate scoale patriotice de stat, firesce din punga cetățenilor. Sunt multe districte, in cari maghiarii autochtoni, prin o cutezanță neertată a conlocuito- rilor lor nemaghiari s’au desnaționalisat. Pentru re- maghiarisarea acestor-a se cer fonduri, și de ce se nu contribue la înmulțirea acestor-a și nemaghiarii, cu atât mai vârtos, căci ei poartă vina unei ataci cerințe. A adus timpul cu sine lipsa înființărei de reuniuni de maghiarisare. Guvernul, cu a cărei scire s’a pus ideea în lucrare, tiebue se le spriginească. Starea averei, după contribuțiunile de pănă acum, nu eartă spriginirea fără a se simți. Ce e de fă- cut? Trebue mărite dările sub un pretecst oare- care, astfel se poate face spriginirea. între astfel de împregiurări e fie-care bun bu- curos, a avea cele de lipsă de adi pănă mâne și își uită, îi e și imposibil, a și mai pune ceva la o parte pentru șlile de bucurie. în deosebi se poate $ice aceasta despre poporul nostru. Acestuia îi e mai greu traiul, căci referințele, în cari trăeșce el, sunt cele mai sdruncinate, și au mai mare lipsă de o regulare. E semu reu, a vedea pe economul de câmp venind cu sacul gol la oraș spre ași cumpăra bucate pentru acoperirea lipselor Silnice. Poporul nostru a avut nenorocirea se poarte îu anii trecuți nefructiferi și sarcina aceasta. Atuncea nu-și perdu veselia și ținu cu tărie la usul moștenit. Se mân- gâia, că relele, la cari a ajuns nu-i vin dela oameni și apoi veacului nu te poți opune. A(ji, când a-i potea presupune, că nu are a se lupta cu sarcini ca anii trecuți, îl vetji pe popor posomorit și fără voe. Posede ceva, însă chiar nu- mai atâta cât să-și împlinească neapăratele dato- rințe, se trăească de așii pănă mâne, și se-și poată face si el o d> bună ca toți botezatii. Dar eată că după ce și-a împărțit el astfel cu chipzueală resultatul ostenelelor sale, se pomesce cu pretensiuni neusi- tate. Le împlinesce și pe aceste, căci e creștin bun și scie, că „cele ce sunt ale Coșarului" trebue FOIȚA. Cristian Waldo Sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 3). — Foarte bine, esclamă advocatul cu umor, eată copiii! Eu am bunătatea a-i esplica că ursoaica este o constelație și domniei sale îi este frică cu mult mai mult ca mainainte! Vexând Nils pe stăpânul său mânios, începu earăși a plânge. El era un băiat rău crescut și fri- cos. Dl Goefle, foarte bun cum era, să încredință și-i plăcea ași spune, că el nu iubesce copiii și dacâ-1 mângâie ceva, că n’a cugetat la timpul său, la că- setorie, era libertatea spiritului, asigurată celora, cari n’au supărările cauzate de copii și responsabi- litatea pentru viitorul lor. Cu toate acestea, sen- sibilitatea cea mare, cu care era înzestrat, entusi- asmul și iritățiile advocaturei se desvoltau fără voia lui și îi făceau mărimii ea și laciămile ființelor de- bile, insuportabile, așa, că deși dojenea pe micul său servitor, pentru prostia sa, de și se confirma în pasiunea sa pentru disensiunile luminate și sub- | tile, cari, spunându-le bărbaților, câștigă procesele, și spunândule copiilor, îi supără, el își dă toată si- lința a-1 mângâia și a-1 liniscî; el merse chiar pănă într’acolo, a-i promite că, dacă s’ar arăta ursoaica cea mare la ușa odăiei, mai bine i-ar infige spada în trup decât se o lase se între Dl Goefle își permise ceea ce numai el își putea permite în absurda sa indulgență, simțind, compu- nându-se în capul său o istorioară frumoasă, despre seara sa din Stollborg, spre înveselirea amicilor sei din Gevala. întraceea Ulf nu mai revenea. Dl Goefle înțele- gea că-i trebue timp a afla ceva de cină, în mo- desta gospodărie a jupânului Stenson; dară o uitare impardonabilă era, că nu aduse luminări. Mucul din felinar era pe gătate, și advocatul, pururea cu mâna aibă și cu manșeta fără greș, nu cuteza a atinge această unealtă urîtă, ca se-și lu- mineze prin odaie. Totuși se hotărî la aceasta, spre a căuta în odaia cealaltă, doară vrio provisi- une sau vr’un muc de luminare, în scrinul a cărui cheie îo dăduse Ulf. Nils îl însoți ținându-se frumu- șel de poalele hainei sale. Aceste două odăi, ce representau pentru dl Goefle, în momentul acesta, plăcerile unui singur apartament, erau separate una de alta printr’un zid foarte tare și prin două uși solide. DlGoefle cunoscea bine localitatea; înse de atâta timp el nu avuse de aface în interiorul ei în- cât ii era greu a afla o ușă! El o căuta în fața acelei, prin care a întrat, și era în drept: înse în loc de a fi în direcția aceasta, ea era la stânga, ascunsă în păretele de lemn, ca și aceea, care o aflase din întâmplare Cristiano sub trepte și des- pre a cărei esistență nici doctorul nici Ulfilas nu se temeau. Sistemul acesta de uși bine închise și fără lăcate nu era doară o afectație de mister și timp, era simpla efectuire acurată a lucrărilor de Iar, efectuire devenită în țerile reci aproape la grad de artă Dl. Goefle odată în posesia unei odăi cu două paturi, renovată înainte cu vr’o ^ece ani și destul de comfortabilă, nu-și mai luă osteneala a căuta în scrin. Primul object ce-1 zări, uitâodu-se cătră sobă era o păreche de sfeșnice grele cu trei brațe, pur- tând fie-care trei luminări întregi. Era timp; mu- cul din felinar se stingea. — Fiind acuma siguri, că nu remânem pe în- tunerec, ^ise dl. Goefle cătră mititelul seu, o se ne instalăm îndată aici. Fă foc, și eu voiu scoate pânzăturile din dulap. Pânzăturile erau puse pe paturi, înainte de ce a putut Nils face altceva decât a umple odaia de fum. Când era vorba de a face paturile aceste foarte mari, el nu afla alt mijloc, decât a se sui pe ele, spre a ajunge la perină. Dl Goefle era pe aici se se mănie, inse vexând că aceasta ar aduce na- I www.digibuc.ro 14 TELEGRAFUL ROMAN. „date Ce sariului/¹ voea bună inse l-a părăsit, căci i se pare, că a dispărut dreptatea din Ceriuri. Așa stă de altcum ații lucrul cu toate popoa- rele, în special cu cele din Ungaria. Realitatea ne desamegeșce și așteptările noastre dispar ca nisce fantome. Sunt triste de astădată filele ptefipte pentru veselie. Poporațiunea e nedispusă, căci referințele sale de câștig sunt distruse și ea se vede necesi- tată a abdice de veselia, spre care se bucura înainte. Aceia, cari vreau binele popoarelor și nu-și întorc fața de cătră simtoamele lipsei și a necazului, ce se manifestează cu destulă tărie, nu pot fi nici un moment la îndoeală despre aceea ce avem trebuință. Am fi recunoscători guvernului nostru, dacă ar mai înceta de a se conforma șoptirilor fățarnice și reuvoitoare șovinistice, cari sunt chemate al duce în rătăcire și a-1 descredita înaintea tuturor oame nilor bine simțitori, chiar și înaintea corbilor albi din sinul maghiar. I-am fi recunoscători guver- nului, dacă ar fi în stare a se ridica preste preju- dețele nutrite în castre maghiare față cu nema- ghiarii, de cari prejudețe e plină presa maghiară, și și-ar întoarce privirea spre întrebări practice economice. înflorirea economică a monarchiei noa- stre e mai importantă decât toate altele. înainta și desvolta se poate înflorirea aceasta numai prin o conlucrare eșită din iubirea tuturor cetățenilor. Cum se va pute pretinde aceasta ații dela nema- ghiarii din Ungaria, după ce li s’a legat și li se leagă continuu manile, încât le e cu neputință a lucra. Și guvernul, căci el e responsabil pentru cele ce se întâmplă, trebue se scie, că fără coope- rarea elementelor nemaghiare statul nostru nu va înflori nici când, din contră se va slăbi din ce în ce mai mult. Așteptările ne-au fost de astă-dată zadarnice, realitatea ne-a desilusionat. Starea aceasta de lucruri ar trebui se fie un îndemn pentru cei ce conduc destinele statului, de a se cugeta serios la cele ce ar fi de făcut întru delăturarea râului. Ei ar trebui se învețe din îm- pregiurarea aceasta, cât de nesocotit lucră omul, care ascultă toate sfaturile, cari i se dau, fără ale precumpăni, și se se ferească pe viitoriu, a da voe șovinismului se șadă în fruntea mesei din casa proprie. Poporul nostru e cu răbdare, scie suferi și, ce e mai mult, el sufere pănă în sfârșit fără a se abate dela programa deamnă de numele ce-1 poartă. Desilusionarea în așteptările sale îl poate po somorî, pe poporul nostru ce e drept, dovadă car- nevalul present, nu e în stare inse a-1 descuragia și a-1 duce în rătăcire, pe căile construite de mânile profânetori'lor șovimști. Puterea vitală, care a făcut pe poporul ro- mân se îndure cu bărbăție secoli întregi de țlile amare, încă nu i s’a scurs. Pănă când îl va înfrum- seța puterea aceasta, va lucra și va da, de câte-ori cere trebuința, espresiune durerilor sale, fle și fără succes. Maghiarii ne ^ic, „că n’avem de ce se ne plân- gem, de oare-ce nu ni s’a întâmplat nici pe departe aceea, ce ni s’ar fi putut întâmpla". Nu ni s’a întâmplat tocmai din motivul, că am putut striga. Omul, care își perde resufletul, nu mai poate striga de loc. Un popor să arată tare și cu putere de viață, dacă își apără pas de pas posiția sa, și dacă privesce în cea mai mică perdere o nenorocire națională. Românii din Ungaria nu se pot ră^ima decât de puterea lor de oposițiune, nici decât înse de mo- derațiunea contrarilor lor. Trecutul cel puțin așa ne învață; dare-ar Dțlen ca viitoriul se ne aducă la alte idei! Revista politică. Sibiiu, în 10 Ianuarie 1883. Contele Kalnoky a primit în 20 a. 1. c. în au- diență pe ministrul de esterne român d. Sturdza. Audiența a durat preste o oară. Faima că în Gestiunea Dunărei Germania ar face pressiune asupra României, se desminte. Cei din Berlin cred, că în cele din urmă Austro-Ungaria se va înțelege cu România, căci în cașul contrariu conferența din Londra nu și-ar pute împlini prin- cipala sa chemare. După vederile cercurilor diplo- matice din Berlin, Serbia nu va lua parte directă la conferență. „Telegraphul" din Bucuresci dela 9 Ianuarie a. c. scrie următoarele: „Morning Post" publică o telegramă a cores- pondintelui seu din Viena, cu data de 12 Ianuarie, în care se țlice că cornițele Kalnoky, mai na- inte de a pleca din Viena la Pesta, a adresat o depeșă însemnată ambasadorului austro-ungar din Londra în privința Conferinței ce este a se într’uni pentru regularea cestiunii dunărene. Această Conferință, ^ice₄ corespondintele, va pune la o probă foarte aspră alianța austro-germană. Se pare că guvernul austro-ungar are în privința cestiunii dunărene nisce vederi care nu sunt nici cum în armonie cu acelea ale cabinetului din Berlin. Cornițele Kal- noky doresce mai cu deosebire, ca într’unirea con- ferinței să fie amânată pănă la finele lui Februariu și este în contra propunerii, ca România se fie in- vitată a lua parte la ședințe. Guvernul austro-un- gar este otărât să combată contraproectul prelu- crat de guvernul român. Trebue să mărturisim că nouă nu poate de cât se ne convină ori ne-înțelegere s’ar ivi în Gesti- unea dunăreană cu ori care putere și cu atât mai mult încă cu Germania. Dar scirea de mai sus, de și nu pare probabilă, totuși ea se potrivesce, într’un chip foarte ciudat, cu scirile ce ni s’au co- municat necontenit în filele acestea în privința con- ferinței dunărene. Anteia telegramă ne a comuni- cat, că după cererea Austriei, întrunirea Con- ferinței s’a amânat pentru luna lui Februariu. A doua scire, pe care am publicat’o în ultimul nostru număr și care ne este a'dusă de oficiosul „Frem- denblatt" ne spune, că conferința se va într’uni în cele dintâiu țlile ale lunei lui Februariu. Deci este ceva adevărat în scirea trimisă din Viena de că- tră corespondintele Șiarului „Morning Post.“ Cât pentru partea finală a relațiunii de mai sus, cum că guvernul austro-ungar este contra propunerii de-a se admite și România în Conferință, ea poate să fie foarte adevărată, dar nu ne poate face nici cald, nici frig. Nu poate se aibă nici o valoare pentru noi ori ce otărâre luată fără scirea noastră mai ales în cestiunea dunăreană. Absența delegatului român din Conferință va face mai mult reu Austriei de cât României. De fapt, într’u ce’i ar profita monarhiei vecine această absență ? întru nimic, chiar dacă toate puterile ar adera la propunerea Barere. Și astățli Austria are în palmă aderarea puterilor în comisiunea dunăreană, dar la ce’i folosesce, căci toate alergăturile ei de astățli sunt, ca să dobân- dească și consimțimântul României. Dacă dar nu vom lua și noi parte la Confe- rință, ea nu va pute face nimic, și toate gogoșe- riile ei de acum vor fi zadarnice." Din Roma i se telegrafează la „Pol. Corr.“, că ministrul de esterne rusesc d. de Giers, va călători din Palermo, cu o scurtă întrerumpere în Veneția, la Viena, unde va sosi în 22 Ianuarie seara însoțit de fiiul seu cel mai tiner. Se presu- pune, că d. de Giers va remână numai două țlile în Viena. în 24 își va continua ministrul ca- lea direct spre Petersburg. în ministeriul din Francia domnesc diferite păreri în privința procedurei în cestiunea pre- tendenților. Unii cred, că o eventuală eschidere a Orleanilor ar fi neoportună și că ar fi de dorit a nu se accepta propunerea dep. Floquet. Alții nu sunt în contra eschiderei în principiu, ar dori însă ca să nu se efeptuească de odată ci din ce în ce. Manifestul principelui Napoleon a făcut ori cum mare impresiune. „Corresp. franz.“ ne spune, că în paleul „Bourbon" e iritațiunea la culme și că și-au cam perdut oamenii cumpătul. în bulevarde s’a arătat asemenea iritațiune, precum n’a fost nici chiar la moartea lui Gambetta. Espediturile fiarelor au fost Împresurate de mare mulțime. Oamenii se rum- peau după țliare șî discutau apoi cu foc cuprinsul acelora. Chiar și în provincie s’au făcut mare svon prin manifest. Principele Jerome și-a ales într’atâta bine momentul psichologic, întru cât prin 'moartea lui Gambetta se pregătise oare-cum predisposițiunea neliniscitoare, ear roialiștii începuseră deja a se mișca în mod deosebit. Aceasta le ar pute servi repu- blicanilor spre învățătură să mai lase la o parte conflictele de partidă și se facă mai bine front con- tra inimicului comun, contra pretendenților. Repu- blicanii ar trebui să înțeleagă că principele Jerome nu e unicul de care trebue să aibă frică. Princi- pii de Orleans sunt cu mult mai periculoși. Ace- știa au multe conecsiuni în armată și pe Ia finanțe și ei conspirează pre sub ascuns cu mult mai mult ca principele Jerome. E un secret public, că ge- neralul Chanzy a murit în momentul, când se pâre a fi chemat se pășească în fruntea unei intrigi or- leanistice. Ducele Aumale a invitat țiilele trecute pe mai mulți oficeri înalți din garnisoana din jParis la Chantilly. Ministrul de resbel trebui să se opună urmărei învitațiunei prin poruncă espresă. „Journal de Debats" declară de naivă urgența unei legi pentru pretendenți." Principele Napoleon este facă în Conciergerie. Se țlice că fii densului au intrevenit la judecătorie să li se permită a comunica cu tatăl lor. Aseme- nea a dat de scire și nevasta principelui Jerome principesa Clotilda, că și ea va veni fără amânare la Paris. Se mai țlice că și regele Italiei Umberto pe cale confidențială și-a tras informațiuni dela re- gimul Franciei, că ce are de cuget să facă cu prin- cipele. Aceasta s’a făcut pe baza referințelor de rudenie dintre rege și principe și regimul frances, deși nu va ave considerațiuni față cu Napoleoni- dul, va trebui să aibă față cu cumnatul regelui din mai lacrimi, el făcu singur nu numai patul său, ci și acela al micului seu lacheu. El nu făcuse nici când treaba aceasta, dară to- tuși era mai se o isprăvească cu tot onorul, pre- când fu întrerupt de un sgomot înspăimântător, ce se auZia în odaia ursoaicei, a cărei uși au rămas eară deschise. Era ca un urlet aspru, pătrunzător și totuși comic. Nils cățlu pe bănci și află a fi cu cale a se ascunde sub pat, pre când Dl Goefle cu ochii mari și cu gura căscată, să întrebă, fără frică însă cu mare uimire, de unde putea proveni astfel de cântare. — Dacă este pre cum cred, cugeta el, vr’un glumeț prost, care voesce să mă sperie el imitează mormoitul ursului într’un mod particular. Sau să fie glasul măgarului, ce-1 reproduce cu o rară per- fecțiune; crede el că eu sunt Lapon, de 'și închi- puesce că n’am auZit nici-odată un măgar strigând? — Ei Nils, Zise el, căutând după micul său lacheu, nu este nici o magie; vino se vedem ce estel Nils însă, mai bine ar fi perit, decât s’ar fi mișcat sau numai ar fi răspuns: și dl Goefle, nes- ciind ce s’a făcut, se hotărî a merge singur la căutate. Surprinderea nu-i era mică, aflându-se față în față cu un veritabil măgar în mijlocul odăiei ur- soaicei, în adevăr un măgar frumos, precum n’a mai fost în Svedia, și de o figură așa cinstită, de era imposibil a’i face o primire rea sau de a lua visita sa în nume de reu. — Bre! sărmane amice, îi Z^⁸⁶ dl Goefle riZând de unde vii tu? Ce faci tu în țeara aceasta, și ce voesci tu dela mine? De ar fi avut Jean darul, de a vorbi ca oa- menii, el ar fi răspuns că, ascuns sub trepte, unde nimenea n’avuse ideea a se uita, el a tras un somn și aștepta cu încredere reîntoarcerea stăpânului seu, acesta însă nerevenind și el începând a flămențlî, perduse răbdarea, rupse funia de care era numai ușor legat și veni să ceară dlui Goefle ceva de cină. Acesta îi ghici cugetul cu o mare iscusință; înse nu pricepea cum Ulfilas, în a cărui grige îl presupunea, i-a putut da drept grajd, odaia înfrico- șată din Stollborg. El își construă o lume de subposiții fa ‘ capul seu. Fiind animalul acesta o raritate în țările reci I baronul, având o păreche de reni, altă raritate în regiunile aceste, prea friguroase pentru măgari și nu destul de reci pentru reni, precum se vede, tre- bue că a însărcinat păzitorii castelului seu vechiu de a se îngrigi de el și de a-1 ține într’un local încălzit bine. — Eată, își Z^e dl Goefle, dece am găsit sobă încălZită. Dară pentru ce nu mi-a spus Ulf adevărul, de ce s’a făcut că ține odaia aceasta de îndrăcită ? ‘ Aceasta nu mi-o pot esplica. Doară va fi fost în- sărcinat a lipi un grajd ad hoc și nefăcend-o a voit doară să’și ascundă negligența, sperând, că eu mă voiu diegusta de odaia aceasta, sau că eu nu voiu băga în samă presența acestui ciudat compa- nion... fi va, cum va fi, adaogă, di Goefle adresân- du-se voios cătră Jean a cărui față îl desfăta, te rog de iertare, sărmane măgar, înse nu sunt dispus să te țin așa aproape de mine. Tu ai glas foarte frumos și eu am somn fo,arte ușor. Te voiu duce lângă Loki, a cărui vecinătate te va încălZi, și vei avea bunătatea de a împărți cu densul în noaptea aceasta cina și așternutul. Nils dragă vino încoaci, ai să’mi luminezi pănă la grajd. Neprimind nici un respuns, dl Goefle fu silit a se reîntoarce în odaia păzitoriului, a descoperi as- cunZetoarea lui Nils, a-1 trage de un picior afară și a-1 pune vrând nevrend pe spatele măgariului. Dl Nils creZându-se la început călare pe ursoaica fantastică, țipă din resputeri, cu atâta mai mult că el nu veZuse nici când un măgar, și se înspăimântă la urechile cele lungi a lui Jean, ca și cum na s’ar fi înspăimântat de coarnele dracului, se linisci înse încetișor, veZând blândeța și liniștea armăsanului seu. Dl Goefle îi dădu sfeșnicul cel cu trei brațe a mână, trăgea însuși măgarul de funie și toți trei eșiră din pavilon, luând direcția cătră grajd și ur- mând de-alungul curții acoperite cu zăpadă, galeria de lemn, cu coperișul plin de mușchi, care încun- giura curtea. (Va urma.) www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN 15 Italia. Se țlice că după terminarea desbaterei în cameră asupra propunerei lui Floquet, va fi escor- tat la graniță. Va face multă vervă și înterpelați- unea lui Lockroy, dacă ministrul va mai lăsa pe principele de Orleans la comanda militară de astăzi. Consiliul de miniștrii din Francia sub presidiul lui Grevy în 20 1. c. au adoptat două proiecte de lege, care s’au și presentat camerei deputatilor. Unul ia măsuri față cu pretendenții la tron și celălalt mo- difică legea de presă din 1881. Ambe aceste pro- iecte s’au și propus camerei. Ministrul de interne Falliăres presentează un proiect, după care: fiecare membru al familielor fost domnitoare în Francia, când statul va fi în periclu, poate fi espatriat, și espatria- tul, care se va reîntoarce fără permisiune, va fi pe- depsit cu închisoare dela unul pănă Ia cinci ani. Ministrul de justiție Deves presentează proiectul privitoriu la modificarea legei de presă din 1881, la vătămarea emblemelor republicei și la folosirea de embleme revoluționare . Ballue propune ca toți principii din familia Orleanilor, cari și-au primit gradurile militare cu vătămarea hgei din 14 Aprile 1832 să se șteargă din lista armatei franceze. După ce ministru de in- terne Fallieres în absența celui de resboiu, n’are nici o obiecție contra acestei propuneri, ea se dă comisiunei pentru propunerea deputatului Floquet. Resultatul votărei a fost 407 voturi pro, 94 contra. Tribunalul din Lyon a adus sentință în pro- cesul anarchiștilor din Francia. Din motivele ace- stei sentințe se vede, că în Francia esistă reuniuni anarchiste cu scop de a întrerupe lucrările de toate filele, și cari amenință patria, familia, proprietatea și religiunea; pentru aceea a condamnat pe încri- minații Gauthier, Bernard, Bordatși pe prin- cipele Krapotkin la câte 5 ani închisoare și câte 20,000 de franci pedeapsă în bani, 10 ani priveghiere polițiană și la perderea drepturilor cetățenesci pe 5 ani de flile, ceialalți încriminați au fost judecați la în- chisoare între 6 luni și 4 ani, 5 înși au fost decla- rați de nevinovați, sau cu alt termin, ei fură achi- tați. Publicarea sentinței a pricinuit mare sgomot, de oare ce femeile celor condamnați voiră să se arunce în brațele bărbaților lor, însă fură împede- cate de miliție. Principesa Krapotkin fu dusă pe brațe de vestita anarchistă Loăise Michel. Afacerea principelui Jerome Napoleon. Manifestul. „Le Figaro“ ^ice „Romanul", publică în frun- tea foii sale următoarea relațiune: „în curând se va publica în Paris un document, pe care noi, mulțămită unei indiscrețiuni, îl putem publica chiar acum." Acest document este apelul principelui Jerome Napoleon cătră concetățenii săi. în acest apel se Șice între altele: „Francia sufere, maioritatea națiunai este cu totul rece din causa actualei stări de lucruri. Fără încredere în presinte, ea pare a aștepta viitorul, la care nu va pute să ajungă decât prin nisce otă- rîri bărbătesc!.“ Apelul face apoi o tristă descriere despre situ- ațiunea Franciei. Puterea esecutivă este slăbită și necapabilă, camera fără direcțiune și fără voință și îmbucătățită în partide. Reacționarii moderați și radicalii au venit pe rând la guvern și n’au reușit a face ceva. Se provoacă necontenit crise, care isbesc chiar în capul statului. Sunt cinci guverne. Armata este lăsată pe manile unor oameni ambițioși, ear spiritul militar ruinat. Administrațiunea este roaba celor mai murdare manopere electorale. A esploata țeara nu vrea să Șică a o administra. Ma- gistratura este amenințată, slăbită, financiele sdrun- cinate, dările sunt grele, cheltuelile cresc, nu mai esistă nici un echilibru în gospodăria statului. Re- ligiunea este atinsă prin ateismul persecutor, numai singur Concordatul poate se dea pacea religioasă. Se înlătură toate cestiunile vitale ale democrației, precum și o mai dreaptă împărțeala a sarcinilor în favoarea săracilor, comerciul sufere. Politica esterioară este de rea credință față cu slabi și se pune în serviciul unei speculațiuni deosebite, în Tunisia, a cărei ocupațiune costătoare e fără folos ea este lașă, ear în Egipt, unde Francia are interese este nepricepută. Francia, care era atât de mare altă dată, numai are nici o autoritate, nici un prieten și nici un prestigiu. Chiar și la cei mai bine-voi- tori nu întimpinăm de cât nepăsare, care este mult mai dureroasă decât vrășmășia. Totu-și o Francie tare este o trebuință pentru țeară. Nu vom redobândi posițiunea noastră de altă dată din afară, decât nu- mai prin rădicarea noastră interioară. Pănă când poporul nu va vorbi Francia nu va putea să se rădice. Ca moștenitor alui Napoleon I și Napoleon III sunt singurul om pe lume care a întrunit 7,300,000 voturi. Am tăcut dela moartea principelui imperial numai și numai spre a nu turbura (sperința ce se face. Am așteptat mâhnit pănă când evenimentele să mi permită a vorbi. Tăcerea mea a fost espresiu nea patriotică a respectului meu pentru liniștea ță- rei. Atitudinea mea, opiniunile și simțemintele mele au fost calomniate în mod sistematic. Chiar și fiiul a fost ațîțat contra tatălui. Fiii mei stau încă departe de politică. Ordinea naturală le desemnă un loc la spatele meu, ei vor rămâne credincioși tradițiuni na- poleoniane. Principele Napoleon nu va abdice, căci ^ice el atunci, când cineva are mai multe datorii decât drep- turi ab^icerea ar fi o deșertare de sub drapel și Na- poleonii aleși poporului nu pot face una ca aceasta. Două principii guvernă lumea: principiul voinței po porului și principiul suveranității. Representanț-ii trecutului sunt cu totul înlăturați și numai esistă nici o echivocitate. Este peste putință a se ajunge la o unire cu partisanii drapelului alb, cu singura emblemă a casei Burbonilor. Napoleonii apără suveranitatea directă a poporului. Eu nu represint o partidă, ci un principiu. Acest principiu este că poporul are dreptul a-și alege singur pe capul statului seu. „Francesi! — astfel incheiă manifestul — amin- tiți-vă cuvintele lui Napoleon: Tot ce se face fără popor, este nelegal. Manifestul este semnat „Napoleon". Casele de păstrare școlari. (Operat cetit în conferința învețătorilor din districtul Zaran- duiui țintită în Brad 11 August 1882 de loan German, învețătoriu.) Onorată conferință! între obiectele de discutat ale conferinței noastre, ordinate prin circulariul con- sistorial dtto 6 Iulie 1882 Nr. 2655 sc. în p. b) ni s’a pus și „înființarea casselor de păstrare școlari? Această cestiune, pentru scoalele române dincoace de Carpați, este cu totul nouă; pentru unii dintre noi chiar străină. Și nici nu e mirare. înființarea casselor de păstrare școlari abia a prins rădăcini și la popoarela mai înaintate în cultură a le Euro- pei. Abia sunt vre o 5 decenii de cănd idea casselor școlari a început a se realisa. Să nu așteptați dar dela mine, frați învățători, o dissertațiune academică, ci să ve mulțămiți cu câteva informațiuni, nepre- tensive, asupra „casselor de păstrare școlari". Acum se mergem mai departe, arătând : ce sunt cassele de păstrare școlari? care e scopul și însem- nătatea lor? istoricul și resultatele obținute la po- poarăle, unde s’au introdus cassele școlari de pă- strare, și în fine necesitatea de a înființa, casse de păstrare școlari la poporul român, și modul cum s’ar pute înființa? Eată pre scurt, frați colegi cu ce vă voiu întreține câte-va clipite. Cassele, de păstrare școlari, sunt nesce institute care să formează depunend voluntar fiecare elev de scoală cruceri, ce i a economisat însuși. Să scie că pruncii primesc dela părinți sau din alte locuri cruceri pentru satisfacerea unor plăceri copilăresci d. e. pentru cumpărarea unor jucării, sau pentru unele lucruri de mâncare. Părinții mai avuți și cu deosebire cei dela cetăți adese-ori, și la dife- rite ocasiuhi, dau pruncilor bani, de cari pot dis- pune după plac; țerenii însă mai arare ori dau pruncilor cruceri, bună oară când tatăl sau mama a vândut ceva la vre-un târg cu preț ridicat, sau apoi la alte ocasiuni. Banii ce pot să i economiseze pruncii de scoală din ceea ce au primit din ori-ce isvor depuși la învățătoriul respectiv, și admini- strați de cătră aceesta, sub o controlă solidă, sau ulteriormente administrați de casse de păstrare pu- blice, pun basă casselor de păstrare școlari. Principiele, care servesc de basă la înființarea casselor de păstrare se pot reduce la următoarele: a) Ori ce deposit din partea scolariului în cassa de păstrare este totdeauna retractabil, adecă prun- cul la intervenirea părinților sau tutorilor săi ’și poate rescăpăta banii depuși. b) Suma, ce poate se depună odată un scolariu, nu poate să treacă un anumit macsimum bunăoară 40 cruceri; din contră se primesce ori cât de puțin. — c) Administrațiunea cassei de păstrare se-și aibă bine stabilite normativele, încât asupra învețătoriu- lui se nu poată căde nici o suspițiune. — Scopul casselor de păstrare școlari este: de- prinderea elevilor de mici, în a sci păstra prisosul venitelor pentru viitoriu; sau cu alte cuvinte sco- pul casselor de păstrare este a deda pre elev, ca se-și poată întocmi viața. înființarea casselor de păstrare în scoalele ro- mâne este o cestiune de cea mai mare însămnătate. Cassele de păstrare școlari, au influințâ asupra bunăstărei individuali, asupra familiei, asupra natu- rei, ele sânt totodată un mijloc principal pentru întărirea moralităței. Renumitul bărbat de stat, Franclin, având în vedere bunăstarea civilor sei a Șis: „onorabilitatea și laborarea să’ți fie soții nedespărțiți, ear în locul al doilea ^ice: spesează mai puțin decât e venitul tău, și vei ajunge cu timp la o stare bună." Laboarea și păstrarea sunt basele esistenței unui individ, precum și a unui stat. Numai aceste două au putut ridica omenimea atât materialmente cât și spiritualmente. Fără laboare și fără păstrare este numai regres. Dacă un individ, o familie, o națiune, nu produce atâta cât consumă, proletaritate. Dacă producțiunea este egală consumului, atunci e stag- națiune. Dacă omenimea din ceea ce a produs, nu ar fi păstrat nimic, ea s’ar afla în stadiul primitiv de desvoltare. Nu ne putem dară închipui o îm- bunătățire a stârei materiale fără de a sci păstra; tocmai de aceea trebue ca pruncii încă de mici se învețe a păstra. Și oare pentru ce se păstrăm? pentru ce se dedăm și pe prunci a păstra ? La aceasta întrebare ne dă respuns viața de toate filele. în viață vin și timpuri de acele, când nu putem produce atâta, cât consumăm. Economilor li se întâmplă adese că nu produc nici atâta, cât se li se resplătească lu- crul, de cum să aibă venit. Timpurile sunt foarte schimbăcioase, mai multe rele decât bune. Omul e supus la morburi, une-ori e supus la daune, cari pot se’l aducă la sapă de lemn. Atunci ’și Șice fie-care, ce bine era, se fiu păstrat ceva din trecut? Ce greutate este pentru un om, sau o fa- milie a trăi din eleimosina altora! Cât de dejosi- toriu e a fi cerșitoriu! Eată motivul, pentru ce trebue să dedăm pe prunci a păstra. Cel ce se dedă a păstra ’și aduce totdeauna aminte de viitoriu, și și întocmesce ast- fel presantele, ca viitorul încă se i fie asigurat. Păstrarea, ca și ori care altă vârtute, pentru ca să ne-o însușim, trebue se o deprindem mai mult timp. în musică devine cineva virtuos numai prin studiu, prin deprindere; întocmai se întâmplă și cu păstrarea. Pruncii, dedându-i de mici a pă- stra, vor fi cu timpul cei mai buni apostoli ai re- nascerei unui popor. Un prunc, carele din frageda sa etate, d. e dela anul al șeptelea începând a păstra câte 10—20 cruceri pe septămână sau chiar și pe lună, când va fi înaintat în etate va dispune de sute de floreni. Numai pe aceasta cale oameni lipsiți de ori ce avere cu timpul și-au putut face stare. Nu trebue se uităm, că crucerii păstrați for- mează basa milionului. în legătură cu aceasta se nasce întrebarea: cine se dedea pe prunci a păstra ? Respunsul este ușor. în primul loc familia are sânta datorință a înveța pe prunci la păstrare. Numai puțin însă tre- bue să influențeze și școala. învățătorii trebue se opereze în scoală, de aici lucrul se va străplânta și în familiile, unde poate nu se pune destul pond pe vertutea păstrărei, în fine, păstrarea ca vârtute, va prinde rădăcini adânci în sinul poporului. A deda însă pe prunci a păstra, se poate ajunge numai prin așa numitele „case de păstrare școlari". Fructele acestei instituțiuni salutare le culege mai ântâiu in- dividul respectiv. înaintându-se inse bunăstarea individuală, prin aceea se lucra la înaintarea familiei și în fine la înaintarea buneistări a națiunei. Cassele de păstrare școlari influențează asupra moralităței în general. Elevul abdice în tinerețele sale de unele plăceri momentane, pentru ca la timp de lipsă se’și poată ajuta sieși, familiei sale, s’au altor nenorociți. Mi- cul elev nu face ca „Sgârcitul risipitoriu" a lui Alecsandri, carele își aduna galbinii, spre a gusta plăcere privind la ei. El s’a dedat a’și înfrâna do- rințele, și voința de timpuriu, adecă a pus o basă sigură formărei unui caracter solid. Elevul se pre- gătesce de mic a sci înfrunta fluctuațiunile vieței. Numai cel ce scie păstra va posede avere, și numai cel ce dispune de avere poate fi independent în lu- crările sale. Și apoi numai oamenii independenți pot combate immoralitatea. Când țlicem: om moral, caracter solid, este tocmai atât, ca și când am (^ice: om ce nu e avisat a trăi dela altul. Micii elevi prin reunirea capitalelor lor la cassele de păstrare școlari, vor propaga mai departe în popor simțul de reuniune pe toate terenele. Și apoi ații reuniu- nile fac minuni. (Va urma.) Varietăți. * (Avis.) Biletele de intrare pentru balul reuniu- ne! femeilor române se estradează ații în 11/23 Ia- nuarie dela oarele 10—12 și dela 3 — 5 în camera Nr. 1 dela „Otelul împăratul Roman". P. T. domni și doamne, cari au prenotat loje, sunt rugați a’și scoate biletele pănă la oarele 12, căci la din contră se va dispune despre ele după trebuință. Pentru comitetul arangiator Dr. D. P. Barcianu. www.digibuc.ro 16 TELEGRAFUL ROMAN. * (Mulțămită publică) Subscrișii în nu- mele societăței literare „Petru Maioru" a junimei române din Bpesta ne esprimăm cea mai sinceră mulțămită Dlui Alecsandru Nedelcu, măiestru de funii, borges și proprietariu de casă în B-pesta care ea tăcut membru fundatoriu al acestei Societăți și ne-a dăruit o sumă de 100 fl. v. a. dând dovadă despre înteresarea DSale de prosperarea cul- turei naționale. Buda-pesta 19 Ianuarie st. n. 1883. în numele Societății. Georgiu Alea, Demetriu Horvat, v. preș. secretariu. * (Invitare) la ședința publică ce o va ținea Societatea de lectură a studenților dela scoalele medii române greco-orientale din Brașov Joi în 6 Ianuarie st. v. 1883 în Sala cea mare a „Gimnasinlui român". Brașov, 3 Ianuarie 1883. începutul la 6 oare Sara. NB. Ofertele în folosul societății sunt a se ima- nua sau adresa conducătorului. Programul. 1. Cuveni de deschidere ținut de conducătorul societății. 2. „Cum a ajuns Ardealul la casa habsburgică^ di- sertațiune istorică de loan Crăci unei. 3. „Scene de balletu, de Beriot, fantasiă pentru violină cu acompaniament de piano esecutată de Victor Roșea. 4 „Făcutu-s’a omul prin civilisațiune mai fericit sau mai nefericită cestiune de controversă între Arsenie Va i c u și Moritz C o f 1 e r. 5 „Vijelia¹¹ chor bărbătesc de Durrner. 6. ₙGrui Sânger", legendă de V Alecsandri, studiu de George Bogdan. 7. „Serenada¹¹, chor bărbătesc de Marschner. 8. „Papinian și Vespasian“, copiă după natură de I. Negruzzi, interpretată de loan M un te a n și loan C1 i n c i u. Andreiu Bârsan., conducătorul societății. * (Târgul de țeară) s’a început îh M-Oșor- heiu în 14 Duminecă, au ținut 4