Nr 39. Sibiiu, Marți 5/17 Aprile 1883. Anul XXXI .r TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr„ 8 luni 1 fl. 75 or. Pentru tnonarchle pe ar. 8 8., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 88. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlniatrațlunea tipografiei archidiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate ee refusă. — Articnlii nepublicați nu se înapoiază, INSERȚIUN1LE Pentru odată 7 or., — de donS ori 12 or., — de trei or 16 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-oare publicare. Prenumerațiune nouă, la „Telegraful Român". care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Aprile-Iunie al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vedă în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu -fie espeditura silită a sista, sau a întâr4ia cu espedarea foiei*). Editura „Telegrafului Român“ in Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresa dela abonamentul ultim. Apelul. Spațiul nu ne-a mai permis în nrul trecut a ne da seama mai pe larg asupra apelului publicat deja, îndreptat cătră alegătorii deputaților subscriși în același apel. Venim acum se ne dăm seama așa, după cum il seim aprețui. Domnii deputați află că projectul privitor, la scoalele secundare poate se mulțămească pe ro. mâni; cred în promisiunile serbătoresci a le mini- ștrilor; presupun că prin cele hotărîte de majo- ritatea dietei și promise de miniștri s’au delăturat toate temerile, câte se ridicaseră față cu projectul scoalelor secundare. Și fiindcă denșii află, cred și presupun toate cele amintite, sfătuiesc, roagă chiar pe alegătorii dînșilor a nu lua parte la adunări, la proteste, la de- monstrațiuni contra projectului, mai ales după ce acum și așa e prea târziu pentru protestare. Și sfătuiesc, ca se urmeze „minței sănătoase,* se se fe- j-ească de tot, ce ar da un nutriment suspectărilor și că sunt gata a aduce jertfele cele mai mari pen- tru prosperarea patriei. Cea dintâiu impresiune ce o face enunciatul deputaților subscriși în apel este înainte de toate lipsa de vre-un princip sau vre o idee politică, care să conducă pe cetitor la terenul sigur al convin- gere!; este lipsa cel puțin de un oportunism rațio- nal și onorific, care să facă clară starea cu factori dați pentru vre-o situațiune nouă mai favorabilă și în sfârșit lipsa de bărbăție a subscrișilor de a turna vin curat în paharul, și al alegătorilor și al acelora, cu care au să lucre în interesul alegătorilor. în timpuri și în impregiurări serioase ca ale noastre, noi românii trebue să fim bărbați întregi și să ne străduim, ca barem încât atârnă dela noi se avem situațiuni lămurite. Noi așa seim, că n’am fost nici când oamenii dis- ordinei, neînțelegerei și nu voim să fim nici odată. Dar de altă parte aceasta n’are să țlică că acum earăși să ne întoarcam la bonomia noastră tradițională, și pentru vorbe frumoase să renunțăm la dreptatea unei posițiuni demne de un popor, care se stimează pe sine. Doci dacă vine apelul și dă românilor sfaturi, ca să se ferească de rele, adresaecu totul gre- șită. Românii n’au făcut și nu fac nimic, ce ar merita chiar și suspectă» și ei au jertfit și jertfesc tot deauna mai mult și mai cu resignațiune, decât acei ce ’i suspectează, și i vor suspecta, din drag senin, pentru că au ideea fiesă, că patria numai prin maghiarisare poate fi fericită. N’au încercat românii în dieta Ungariei din 1861 și în conferență regnicolară din Alba lulia din același an, n’au încercat la 1865, nu s’au arătat aplecați la 1872 la înțelegeri și nu s’au sfârmat toate încercările de stânca ambițiunei și esclusivităței unguresci ? Unica învățătură o putem estrage din trecut, că domnii politici unguresci și când sunt dispuși, câte odată, mai scie DȘeu din ce motive, a promite câte ceva, nu sunt serioși. Findcă am făcut amintire, să aruncăm o scurtă privire asupra evenimentului dela 1872. Lăsăm la o parte lucrul netăgăduit, că între români totdeauna a esistat o parte, care a fost aplecată a păși activă, însă cu demnitate; lăsăm la o parte tratamentul, de care s’au bucurat acei puțini dintre români, câți se putură străcura în casa de putaților Ungariei, dacă n’au aparținut partidei gu- vernamentale, și ne mărginim la cașul, când ministrul- president de atunci Lonya.y a întreprins încerca- rea unei transacțiuni cu bărbații politici ai românilor. Dacă Lonyay voia serios să se înțeleagă cu românii, de sigur că nu ocolea pe reposatul metro- polit Șaguna, recunoscut pănă și de sferele cele mai înalte din monarchie de bărbat politic. încer- carea însă a fost trimisă în scenă pentru ochii lu- mei, ut aliquid fecisse videatur și ocolind pe reposa- tul Șaguna a avut drept resultat mai puțin decât un „Nesze semmit fog meg jol“. Nici o îndoială că aceasta a fost și scopul ministrului și guvernu- lui unguresc de atunci. Și scopul l’au și ajuns, pentru că a fost croit din capul locului de așa. De atunci încoace a murit Șaguna și au urmat multe lucruri, cari dovedesc că politicii unguresci ignorează și persecută toate naționalitățile nenâa- ghiare din țeară, prin urmare și pe români. Am pute înșira multe mai mari și mai mărunte, legi și alte disposițiuni, cari, dacă politicii ungu- resci ne respectau cât de cât, nu le votau nici odată. Dar apelul ne asigură că casa deputaților a hotărît, ca să pună în legea fiitoare apriat, că limba și literatura română să se considere de obiect obli- gat în scoalele secundare române susținute de ro- mâni, și numai în clasa VII și a VIII limba și litera- tura maghiară să se instruească în limba maghiară. n adever mare câștig! că într’o scoală româ- nească, susținută din mijloace private românesci, este admiră și limba cu literatura română ca obiect obligat! Nu e oare ironie, când pentru ceea ce este lucrul atât de firesc se cere un amendament și primirea amendamentului se consideră de un fa- vor; ear de altă parte projectul guvernului consi- deră de ceva, ce se înțelege de sine ca limba și li- teratura maghiară să se instruească unguresce în școala românească? N’avem nimica în contra limbei maghiare. Ba ne ar păre bine, când am vede că și maghiarii în- vață pe cea română, cum învață românii pe cea maghiară. Era însă de lipsă ingerința limbei ma- ghiare în institutele românesci, după cum dispune projectul? Nici absolutismul austriac, pe care maghia- rii cu deosebire îl înfățișează la toate ocasiu- nile ca ciuhă de spaimă, nu se îndeasă cu limba germană, — o limbă universală cu o literatură, carea cuprinde în sine, pe lângă bogăția proprie, aproape toate literaturile vechi și nouă din lume — în institutele negermanilor, cum se îndeasă cea ma- ghiară, care, afară că e limbă oficială în stat, nu- mai oferă nici un avantagiu. Favorul, ce ni-1 indigită apelul este, un drept, care dacă lipsea din lege era o nedreptate flagrantă. Favorul este un drept, care însă se întunecă și se paralisează chiar prin disposițiunile cu limba și li- teratura maghiară, prin disposițiunea cu esamenele și testimoniile de maturitate, prin disposițiunile, care privesc cualificațiunea profesorilor. Aceste și dis- cusiunile din țlilele din urmă sunt indiciile cele mai FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmar® 80). — A! da! replică advocatul, iară te-ai dus în țeara visurilor? — Ei bine, ce-i? Mai vede-se aurora boreală ? îl întrebă Cristiano, evident legănat în somnul seu de visiuni ri^ânde. — De unde să mai fie pe vremea aceasta au- roră boreală? șlise dl Goefle. Acuși o să răsară soarele 1 — Soarele ? Cine vorbesce de soare în mijlo cui balului? murmură Cristiano cu vocea cea mai dulce a unui dormitor, care pare a se ruga și a se linguși, ca se-l lași se doarmă. — Da, da, balul, fracul meu, soarele, pantalonii mei, aurora boreală, toate sânt foarte logice, re- plică dl Goefle, și toate se înlănțuesc foarte bine ÎU visurile Dtale, amice; dară eu voefle cuvinte mai bune, și am se te scutur, pănă ce vei fi în stare se pledezi causa ceva mai bine. Bunul Cristiano se lăsă se-l scuture cu o blân- deță neasemănată. El era dedat a dormi pe ori și ce scândură, fie pe mare la ori și ce vreme, fie pe drumuri în ori și care vehicul, așa, încât el afla îngrigirea advocatului, a-1 legăna cam aspru, înde- stul de plăcută, a’i face simțământul odihnei și mai plăcut însă cu încetul lui îi veni idea a’și da seamă de locul, unde se află. El redeschise ochii, privi spre sobă, apoi se întoarse, ca să întrebe pă- reții întunecoși ai salei. — Să mă ia dracul, ^i⁸⁶ eh dacă sciu unde mă aflu! Dară ce-mi pasă! Ații aici, mâne acolo! Așa-i viața! — la-ți cel puțin osteneai, îi di⁸⁶ advocatul, și te uită înaintea cui ești. Mulțămit cu această admoniție măreață, dl Goefle se așteptă, a vede surprinderea, spaima sau confusia, esprimându-se în fața vinovatului; dară nimic din toate aceste. Cristiano își frecă ochii, se uită rițlând la el și îi țlise cu fon foarte afabil. — îmi pare foarte bine! Dară ce voesci dela mine ? — Cum, ce voesc ? esclamă dl Goefle indignat. Eu voesc blana mea, căciula mea, vesta mea, rufele mele, pantalonii mei, în sfârșit tot ce mi-ai luat spre a îmbrăca și înfrumseța amabila ți persoană! — A! A! Așa creții? Dta visezi, dle! țlise aventurierul ridicându se și privind cu mirare la garderoba sa împrumutată. Apoi începând a rîdș la amintirea încă confusă a aventurei sale, el țlise: — pău, domnule Goefle, căci am onoare a vorbi cu respectabilul și vestitul domn Goefle, așa-i? — Așa cred, domnule; și apoi? — Apoi, replică Cristiano sculându-se de tot și luându-și căciula doctorului cu o curtoasie per- fectă de pe cap, am să-ți cer o mie de iertări, deși recunosc că nu merit nici una. însă, ce este de făcut, dle! Eu sunt tinăr și la moment neprevăzut cu haine. 0 idee romantică m’a dus aseară la bal, și n’a- veam la mână alt costum decent, decât acesta, care mi l-a trimis providența la vreme. Eu sunt foarte cu- rat și foarte sănătos, însă de cumva nu-ți convine a îmbrăca haine purtate de mine, eu te asigur că ți-le cumpăr mâne, cu prețul, care-1 vei cere. Foarte bine! Te aflu glumeț! Creții Dta că eu sunt negustor de haine? — Nu, nici decât; însă eu m’ași supăra, dacă ai crede că eu sunt hoț. N’am obiceiul. — In adevăr! Eu văd că ești băiat de treabă. .. dară foarte nesocotit. Și de m’ași mania, totuși n’ași pute schimba nimic. Eu văd, că nu ești bolnav, în adevăr! Ești rumen, minunat... Și ce păr!... A! băete, eu recunosc mirosul pudrei mele!.,. Dar www.digibuc.ro 154 TELEGRAFUL ROMAN. sigure, că projectul actual este numai o etappă pe calea maghiarisărei ulterioare a institutelor, pentru care noi ne-am impus imposite deosebite de cele comune ale statului, din care se spriginesc scoalele maghiare, numai ca sâ ne creăm un adăpost al limbei și naționalității noastre. Apoi promisiunile solemne ale miniștrilor! Pe ce se punem mai mare pond, pe promisiu- nile goale, fie cât de patetică solemnitatea, cu care ni se fac, sau pe legile votate de dietă? Noi credem că in toată lumea civilisată legile sancționate sunt preferate, deși acolo și promisiu- nile valorează, dacă nu cât o lege, dar aproape de atâta. în § 17 articulul de lege 44 din 1868 se poate ceti: .... „Din punctul de vedere al succesului in- „strucțiunei publice înse, al culturei generale și al „bunei stări, fiind și scopul suprem al statului, „acesta e obligat a purta grige cât numai se poate, „ca cetățenii ori-cărei naționalități, ce trăiesc în „massă mai mare la olaltâ, se se poată perfecționa „în limba lor maternă în ținutul locuit de ele, pănă „unde se începe cultivarea mai înaltă academică". Va se ^ică, statul prin lege au promis solemn că va purta grige de promovarea perfecționărei na- ționalițăților în limba lor maternă pănă la studiele academice. în Transilvania sunt aproape două mili- oane de locuitori, între cari 1,200,000 după date oficiale sunt români. întrebăm, cum stăm cu promi- siunea cea solemnă prin lege acum de cinsprăZece ani? în câte institute secundare susținute de stat se poartă grige de perfecțiunea românilor în limba lor proprie ? în nice unul! Din contră se vîră limba maghiară în instruc- țiunea elementară și după fiitoarea lege și în cea secundară. în instrucțiunea secundară, care nu s susținută de stat, c cum am țlis, din sudoarea noastră, care ne prisosesce, după ce acoperim cu scumpătate sarcinile statului și după ce ne mai tra- gem o parte și dela gura noastră și a Copiilor noștri. Dl ministru de culte și instrucțiune, se ^ice în apel, ar fi promis că § 18 din articulul de lege 44 din 1868 va rămâne în valoare și mai departe și va înființa catedre de limba română pe lângă scoalele secundare din ținuturile, unde limba română e „lă- țită" (de ce nu turtită.) In punctul acesta suntem aplecați a crede dlui ministru de instrucțiune. § 18 va rămâne în valoare ca și § 17, înse amândoi neesecutându-se niciodată. Apelul așa dară se bucură în zadar, când cu multă satisfacțiune spune alegătorilor, ce au promis miniștrii cu solemnitate. Alegătorii și publicul ro- mân de altă parte cetind apelul ’l vor pune din mână aducendu’și în cașul cel mai bun aminte de Zicerea germână: „Die Botschaft hor' ich wohl, aber mir fehlt der Glaube.¹¹ (Aud ce e drept vestea, dar nu o pot crede)! E frumoasă rola, ce s’ar păre, din cele ce Z*c domnii subscriitori ai apelului, că au luat asupra’și: „a înainta buna înțelegere". Dacă însă vor ave în întreprinderea lor numai succesele, care le au avut față cu projectul dela or- dinea țlilei, atunci munca dlor va fi foarte rău res- plătită. Și mult ne temem că și cu „înțelegerea" pusă la cale de dînșii, va fi cum a fost cu cele anteri- spune-mi cum dracu te-ai dus la bal fără invitație, căci n’ai costum de călătorie, ce anunță... — Că aparțin societății bune, așa-i?... O! Zb că nu mă potrivesc cu localitatea aceasta. — Ei, eu nu pot Zice nimic: haina nu face pe om. Dta ai mână foarte aristocratică. Să vedem îndată: cine ești ? Dacă este vorba de un roman, eu iubesc istoriile romantice, dacă este vorba de vr’un secret... ei bine, fața Dtale îmi place și îți promit discrețiune... de advocat, cu aceasta e Z’⁸ tot. — Eu nu mă îndoesc de discrețiunea dtale, Domnule Goefle, răspunse Cristiano, și altcum nu este secret în vieața mea, care nu I’ași pute spune unui bărbat de spirit și de familie: dară istoria mea e cam lungă, și te înșciințez că soba numai încăl- Zesce... Și apoi, ca să-ți spun adevărul, deși am ci- nat ații noapte bine totuși simț apetit, de când am deschis ochii... Și eu, țlise dl Goefle, căci eu obicinuesc a lua ceaiul cu caimac în pat îndată ce me deștept. Bă- dăranul acesta de Ulfilas m’a părăsit cu totul! Eată pe masă aceleași mâncări care au fost aseară. — Din grația mea, domnule Goefle, căci eu recunosc șunca și peștele, ce le am furat din bucă- tăria bunului acest domn Ulf... cum i ai Șis? (Va urma). t oare. Ear resultatele, dacă s’ar pute ajunge la vre-un resultat, ar fi ca și cele din projectuLdin desbatere. De altă talie trebue se fie bărbații, cari se co- respundă unei probleme așa de ponderoase în viața românilor. Ei ar trebui se cunoască cel puțin po- porul în numele și în interesul căruia vor se în- trevină. Subscriitorii apelului dovedesc această necu- noscință în mod eclatant. Ne pare reu de aceasta, nu numai pentru că au luat o misiune așa de grea asu- pră-și, dar și pentru că dânșii se țin cu toții a fi ro- mâni și datoria fiecărui român este ca înainte de toate se’și cuaoască poporul seu. Dânșii se înfățișează în afacerea, cu care s’au însărcinat — înțelegem: „în- țelegerea cu celelalte popoare" — ca și cum ar ig- nora toate antecedențele româniior, ca și când acum ar fi sâ pună dânșii basă la o înțelegere între po- poarele conlocuitoare și că românii n’ar mai fi dat dovețli, că sunt pătrunși de adevăratele interese ale statului. Cu alte cuvinte, indirect consimt și dânșii cu învinuirile, ci facă presa ungurească ro- mânilor. Subscriitorii apelului și în interesul lor indivi- dual erau datori a se presenta altfel publicului. Ei trebuiau se nu se umilească într’atât înaintea maghia- rilor, încât să ia de bani buni și de lucruri impor- tante nisce amendamente, care le pretindea buna cuviință, dacă nu simțul de drept. Ei nu trebuia se se ademenească de nisce promisiuni ministeriale de valoarea unor bomboane, cu care să îmbunează inima copiilor. Ei trebuiau dacă au vrut se facă ceva se stu- dieze antecedențele românilor, sâ’și formeze o pro- gramă basată pe principii de drept; se se fi pus în atingere cu românii din diverse părți și de di- verse păreri, dacă sunt diverse păreri, se se con- formeze acestor păreri și apoi se proceadă mai de- parte. Noi din toate aceste nu am simțit se se fi fă- cut nimic, pănă la desaprobarea atitudinei românilor față cu desnumitul project, care deși vine într’o formă de instrucțiune pentru alegătorii dlor, mânecă dela atitudinea românilor transilvani Dar dacă domnii din apel n’au curagiul de a căuta de a dreptul în ochii contrarilor noștri și n’au esperiența sau pătrunderea față cu deșertăciu- nea promisiunilor ministeriale, când legile nu se respectează, trebuia să nu peardă din vedere că în situațiunea politică de ații nu ar fi nimic mai peri- culos pentru români decât lipsa de solidaritate. Solidari trebue românii să pășească contra ori și cărei primejdii ce le ar amenința esistență. Și cum că projectul din cestiune este capabil de a le împedeea desvoltarea firească în cultură și litera- tură, au dovedit-o oratorii din casa deputaților, cari susținură că poporațiunea din Ungaria trebue ma- ghiarisată și că românii nu sunt capabili de viață. Contra astorfel de atacuri însă ale esistenței națio- nale române, trebue să se lupte cu mijloace legale umăr la umăr toți românii, cu toată seriositatea, dar nu numai în măsura, ce le va permite grațiositatea ministerială. Nu seim încă, care va fi efectul enunciațiunei nerumegate a celor cinci domni deputați; țlicem însă, că dacă soartea cea rea ar voi ca românii, într’un timp apropiat, să nu fie toți pe același teren de activi- tate -— numai domnii apelanți vor fi de vină! Revista politică. Sibiia, în 6 Aprilie. Projectul pentru scoalele secundare s’a votat în casa deputaților Ungariei și în desbatere specială. Acum va trece la casa magnaților. La § 69 unde se tratează de limbă (maghiară) dia esamenele de cualificațiunea profesorilor a vorbit Missici (roman timișorean) „P. LI." scrie ca numai pănă la jumă- tatea vorbirei, din causă că s’au bolnăvit. Missici re- cunoasce ca §. e gravaminos, dar propter bonum pacis ’l primesce neschimbat. La §. 71. (Interzicerea ajutoa- relor dela staturi străine și dopmitori streini etc.) Wolft a arătat cât e §. de părtinitor bisericei ca- tolice, căruia i se garantează privilegii. Ministrul president a răspuns foarte aspru lui Wolff și a ru- gat, ca să se treacă la ordinea țlilei. Csanady întrerumpend pe min. preș, a Zis că multe sunt ade- vărate din cele Zise de Wolff. între Budapesta și Berlin s’a încins o po- lemică de Ziare, care este pagubă că publicului no- stru nu se poate face cunoscută mai pe larg, căci merită. Oficiosul Ziar »Die Post" din Berlin res- punZend oficiosului din Budapesta „P. Ll.“ la unele apostrofări ale acestui din urmă, că „suveranitatea" poporului în Ungaria e o simplă, jucărie și un ne- adevăr. Projectul pentru scoalele medii în parla- mentul Ungariei. piua a opta a desbaterei. (urmare.) Președintele Pechy deschide la 10 oare ședința cu presentarea unor petițiuni. Urmează la ordinea Zilei continuarea desbaterei asupra projectului de lege pentru scoalele medii. După A. Herits (pro) ia cuvântul: Adolf Zay (sas): Onorată casă! Pentru parla- mentul unguresc e lucru strein desvoltarea de prin- cipii. La noi se primesc de regulă projectele gu- vernului, pe lângă câte-va observări secundare, așa cum îi convine ministrului. Noi am degenerat într’un birou de espediție, într’o mașină de votare a guver- nului. AZi însă ne aflăm în fața unei aparițiuni noue. AZi e a 8-ta Z’j de când decurge desbaterea asupra privilegiilor celor mai prețioase ale învăță- mântului nostru, de când se încurcă spiritele și is- bucnesc, durere, și pasiunile. împregiurarea aceasta ne arată mai invederat, că guvernul prin projectul de față a întreprins una dintre lucrările cele mai | încumetate. Din desbaterea generală încă departe de reflucs s’a putut convinge și guvernul de ce ilusi- uni amăgitoare a fost cuprins atunci, Când a între- prins cu multă ușurință lucrarea aceasta. Nu e lu- cru ușor a regula prin o lege de stat învățământul din scoalele medii în Ungaria între împregiurările de față, de oare ce trei principii mari, trei greutăți așteaptă a fi considerate, respective deslegate: ma- rele număr al controverselor didactice în privința întrebărilor celor mai însemnate organisatorice ale scoalei medie, întrebarea despre proprietatea și ad- ministrarea scoalelor medii în Ungaria și în fine faptul, că Ungaria e o țeară poliglotă. Șciința despre învățământ încă pănă aZi n’a ajuns la un resultat normativ în privința celor mai însemnate întrebări ale organisațiunei scoalelor medii. Preste tot locul aflăm întrebări ne- resolvite. Disensiunea scientifică e încă în decur- gere și noi nu suntem aZi îndreptățiți, ne lipsesce chiar și facultatea a o declara din parte-ne de în- cheeată. Chiar și întrebarea despre chema- rea scoalei medie e ăZi încă controversă. Unii susțin, că e scoală medie între școala elementară și între scoalele mai înalte având chemarea dea pre- găti pentru universitate și politechnic. Alții earăși și spre aceștia înclină în timpul mai nou majorita- tea pedagogilor declară că școala medie ar ave totodată și chemarea de a oferi o cultură generală conformă trebuințelor, ce se ivesc în stratele mij- locii ale societății. Dar chiar și dacă facem ab- stracțiune dela aceasta din urmă, o întrebare re- mâne totuși neresolvită. Dacă școala medie are se ofere numai pregătirea pentru scoalele mai înalte, cari sunt formele, în care se-și deslege în modul cel mai sigur chemarea . aceasta? S’a adus pe tapet în decursul desbaterei din partea representantilor votului separat și din partea altor vorbitori cestiunea scoalei medie ne’mpăr- ți tă; eu-însă cred, că după starea de aZi a sciin- ței despre educațiune, întrebarea aceasta nu se poate formula așa, pre cum o au formulat antevorbitorii: care este unica formă mântuitoare a scoalei popu- rale, din contră așa: în cari forme diverse își poate și trebue a-și împlini școala medie chemarea sa multifarie. Și e întrebare: că oare sunt în stare cele doue categorii tradiționale ale scoalei medie a îm- plini întreaga chiemare a scoalei medie și a cores- punde ori-cărui grad și ori cărei forme a trebuin- țelor culturali medii. Esemplul și esperiența altor țeri ne arată, că nu e bine a separa cele doue forme fundamentale una de alta fără a admite între ele o treaptă mijlocie. în alte țâri, în deosebi în Ger- mania, pe care d. ministru de instrucțiune o a nu- mit la alt loc leagănul clasic al sciinței despre edu- cațiune, se află între gimnasiu și scoală reală g i m- nasiul-real, și și acesta în doue forme, amesurat trebuințelor culturale ale orașului sau regiunei re- spective. Una din formele acestea — și pe aceasta o țin de cea mai însemnată — represintă Jn cele patru clase inferioare școala medie neîmpărțită, și se separează numai în clasele superioare în cele două direcțiuni, cari corespund studiului special dela scoalele mai înalte. Pe lângă aceasta esistă șil cealaltă formă din punct de vedere pedagogic tot atât de motivată, anume gimnasiul real dela înce- put pănă la sfârșit neîmpărțit, care caută a împlini după tipul scoalelor reale germâne de originea primă chiemarea culturală a scoalei medie prin combinarea disciplinelor clasice cu cele esacte. Toate aceste scoale medii s’au adeverit conform trebuințelor lo- cale de folositoare și bune întocmai ca cele doue forme fundamentale: ca gimnasiul și școala reală, îndreptățirea esclusivă a formelor din urmă e așa dară, puțin Z>⁸ încă, o întrebare deschisă. Tot atât www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 155 de discutabile sunt și toate consecuențele, care se pot trage din întrebarea despre categoriile scoalelor medii. E controversă întrebarea, spre ce scop pregătesce una sau cealaltă formă a scoalei medie și ofere oare în deosebi școala reală și chiar școala reală fără limba latină o pregătire generală mulță- mitoare pentru universitate. E controversă întreba- rea relativ la pregătirea viitorilor profesori din scoa- lele medii, poate fi oare acela, care a absolvat școala reală și apoi mai târziu politechnicul profesor, și oare are politechnicul preste tot chemarea a pre- găti profesori pentru scoalele medii. E controversă întrebarea, cari sunt objectele de învățământ obli- gate recerute de unul sau celălalt soiu al scoalelor medii. Desbaterea scientifică asupra însemnătății ne cesității limbei eline încă nu e încheată, tot aseme- nea neresolvită e întrebarea, oare se poate vorbi de o scoală medie, ast-fel despre școala reală, din punct de vedere practic, dacă nu se propune în ea limba latină. Tot asemenea contraversă e și întrebarea, că oare are loc în școala medie propedeutica filosofică, și dacă da, să se propună ea oare ca obiect de sine stătătoriu sau numai în legătură cu alte obiecte omogene de învățământ; se nu se propună oare logica s. e. cu matematica, psichologia în legătură cu limba maternă. Și pe lângă toate acestea rămâne neresolvită întrebarea, câți ani să dureze cursul de învățământ în școala medie, și e oare posibil și consult a dori ca scopul învățământului din gim- nasiu să se ajungă în opt ani și că oare nu se arată necesitatea sau și numai dorința de a se în- ființa clasa a noua și că în fine n’ar ajunge oare pentru o scoală reală fără limba latină un curs de ^epte ani, în legătură cu acestea ar fi controversă întrebarea, că oare profesorii pentru scoalele medii fee fie necondiționat reținuți a face la univer- sitate un curs de 4 ani și că oare alocurea în de- osebi față cu scoalele cu 9 clase n’ar fi de ajuns jup curs universitar de 3 ani. întrebarea cea mai controversată e cea referitoare la așa numita „cultură 'generală/ care ar fi a se pretinde dela profesorii dela scoalele medii. Mai toate sistemele de învăță- mânt își au vederile lor in privința acestei culturi, într’unele sunt statorite cu totul alte discipline și puncte de mânecare ca în celelalte. E de însem- nat că în Prusia, unde în „ direcțiunea aceasta s’au făcut esperiențele cele mai multe și mai normative sub titlul „cultură generală" nu se cere dela can- didații de profesură mai mult decât au fost preten- tsiunile esamenului de maturitate. După regulamen- tul prusian candidații de profesură, cari dovedesc a fi prestat un esamen de maturitate eminent, sunt scutiți de esamenul fundamenta], de esamenul despre sciință în general. Onorată casă 1 Schița aceasta, deși scurtă, ne arată că disensiunea scientifică asupra întrebărilor organisatorice ale scoalei medie încă nu e termi- nată în întreaga Europă > civilisată. Am veșlut că pas de pas dăm de controverse; chiar și planul, după care ar fi a se ridica un edificiu școlar co- reapun^etor, e încă controvers. Se vede deci, că pbntru de a pute duce în deplinire un op așa greu, precum e opul din disensiune, se cere multă cuno- scință de causă, apoi cîrcumspecțiune și considera- țiune față cu susținătorii scoalelor în Ungaria. E fșpt notorie, că conform desvoltărei istorice și so ciale a Ungariei, nu statul, ci confesiunile au înfiin- țat și susținut în partea cea mai mare scoalele, și prin urmare și scoalele medii. (Bella Griinwald: Aceasta s’a întâmplat preste tot locul). Ba nu! în celelalte părți ale Europei, în special în Germania, fecoâlele medii parte mare încă dela reformațiune au trecut în manile laicilor, a comunei, a ținutului și statului. La noi înse ne dovedesce statistica, că în Ungaria și așii din cele 179 scoale medii a înființat sta- tul și susținut numai 26, bastrîns luat numai pe cele 18 scoale reale, cari singure sunt neconfesionale, pe când ăbstragend dela 16 scoale comunale și trei institute private, pănă așii ăe arată 134 scoale medii înfiin- țate și susținute de confesiuni. Statul așa dară n’are de gând a duce în deplinire planul seu de edificat pe pământul seu propriu, ci pe proprietatea st f e ; a ă, ș i cu mijloace strei ne, pe pământul și cu mijloacele confesiunilor, cari susțin scoale. Acea- sta se arată mai drastic, dacă comparăm mijloacele, pe cari le dă statul cu mijloacele date de confesi- uni pentru susținerea de scoale medii. După rapor- tul din toamnă al d. ministru de instrucțiune, spe- sele avute cu toate scoalele medii în decursul anu- lui 1881 s’au urcat la 3,312,000 fl. Dintr’aceștia a contribuit statul numai 578,000 fl., astfel cam ’/₆, confesiunile înse % părți. E așadară fapt neconte- stabil, că și a^i confesiunile, cari au înființat mai toate sâoalele dm țeară, contribue -— afară de concursul spiritual — partea cea mai mare din mijloacele mate- riale pentru susținerea scoalelor medii. Și oare după dreptul de stat așii încă nealterat confesiunilor nu le compete și alt drept fără numai singurul drept de a-și plăti ele înșile scoalele medii și oare cu plătirea aceasta li se eshauriează întregul lor cerc de drept, întreaga lor chemare față cu scoalele me- dii?! Codicele țărei respunde la întrebarea aceasta cu un „nu“ la înțeles. Starea istorică și de drept în Ungaria s’a desvoltat astfel, încât mai fie-care con- fesiune are față cu scoalele medii înființate de ea însăși dreptul de a le regula și administra astfel deplină autonomie școlară. Singur în privința bisericei catolice ungare a fost autonomia dubioasă. Desvoltarea anilor din urmă a reversat și în privința aceasta lumina de lipsă. Pe când scoalele medii confesionale catolice — 71 la număr — pănă acum și chiar și în rapor- tul ministerial din acest an au figurat între scoalele „de sub disposițiunea și conducerea nemijlocită a ministrului de culte și instrucțiune publică" pe atunci s’a arătat în anul trecut un eveniment, care, demn de a fi considerat mai deaproape va fi poate apt a esercita o influență deci^etoare asupra desvoltărei ulterioare a acestei întrebări. Representantele chemat al bisericei catolice sau cel puțin al ierarchiei ca- tolice, cardinalul-archiepiscop, Ludovic Haynald, a presentat anul trecut subcomitetului comisiunei de instrucțiune un memorand foarte însemnat, în care pretinde și pentru biserica catolică aceeași autono- mie școlară, precum le compete celorlalte biserici din țeară. cerând, ca autonomia aceasta catolică să stea în legătură cu reintroducerea comisiunei stu- diilor (studiorum commisio) ca celei mai înalte auto- rități școlare confesionale. Respectivii susțin înse și a<^i pretensiunea fă- cută ; în decursul desbaterei chiar am avut ocasiu- nea a aușli pe colegii aparținători bisericei catolice spriginind pretensiunea aceasta. Aceasta o a decla- rat antevorbitoriul F. Meszâros și într’o vorbire mai lungă și însemnată pentru deosebita ei francheță dep. Bende; cel din urmă cu deosebire a accentuat în mod energic organisarea autonomiei catolice. Pentru mine a fost foarte prețioasă declarațiunea dep. Bende, că projectul acesta n’ar fi trebuit con- cipiat pănă nu s’ar fi constatat natura de drept a fondului de studii și religiune, care după părerea dânsului e curat confesional, catolic. Pănă nu se va resolvi definitiv cestiunea aceasta încă controversată, nu se poate statori că scoalele susținute din acest fond se steâ sub conducerea sta- tului sau se fie autonome. Ar fi ilegal și nedrept a le denega apriori autonomia. Domnul deputat a mai adaus, că biserica catolică nu va mai suferi, îndată ce se va deslega cestiunea cu fondul, o altă măr- ginire a autonomiei sale școlare. Eu din parte-mi sciu prețui pe deplin astfel de pretensiuni. Dacă factorii competenți ar enuncia, că fondurile acestea sunt curat confesionale de natură catolică, — ceea ce a