Nr. 35. Sibiiu, Sâmbătă 26 Martie (7 Aprile) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe »n 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr„ 3 luni 1 fl. 76 cr. Pentru menarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnletraționea tipografiei arohldleceeane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlsnea „Telegrafului Român**, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulai nepublicați nu se Înapoiază. IN8ERȚIUNILE Pentru odată 7 cr., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rondul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-care publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român". care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Aprile-Iunie al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca să se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Martie 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întărea cu espedarea foiei ♦). Editura „Telegrafului Român“ în Sibiiu. •) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Projectul pentru scoalele medii în parlamentul Ungariei. (Dina a 5-a a desbaterei.) (Urmare.) Bela Griinwald (continuând): Aceasta e lucrai rea ce trebue se sevîrșim cu seriositate și paciență. Fără de ea nu putem esistă, căci numai prin tac- tică, prin restaurări comitatense și prin alegeri de deputați nu se susține statul și națiunea. Corespunde oare chemărei acesteia duple sta- rea scoalelor noastre medii? Acela, care face pre- tensiuni mai mari nu le va afla mulțămitoare și astfel ca se se poată susține fără vătămarea în intereselor noastre mai înalte. Inferioritatea scoale- lor medii, asemenate cu scoalele din statele vest- europene, e fact neîndoelnic. Tinerimea nu se îm- părteșesce în scoalele noastre de învățământul rece- rut de nivelul timpului nostru. Avem fără îndoeală și scoale medii bune. Scoa- lele de sub privegherea statului (?) și unele gimnasii confesionale corespund chemărei lor; dar tocmai escepțiunile aceste dovedesc, în ce stare tristă se află cele mai multe scoale medii la noi. Partea cea | foița' Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 27). Eu me mulțămesc a crede că sciu, adecă, că baronul este un om răutăcios, prea laș a bate pe altul, prea bine nutrit și prea gurmand a be sânge, prea friguros a pândi trecetorii sub ghiața locului, dară capabil a trimite pe amicul seu cel mai bun la spânzurătoare, numai se aibă interes personal și dacă l’ar costa numai un cuvânt răutăcios și cle- vetitor. — Un miserabil mare! Zise Cristiano; înse da- ți-mi voie a-mi esprima mirarea ce o simț, văzând atâtea persoane cinstite în societatea sa... — Apoi de! replică Osmund, fără a’i lăsa timp se sfârșească, este în adever o purtare rea, că venim se ne petrecem pe socoteala unui om, pe care-1 urîm cu toții. Dta cel puțin ai drept scuză, că nu:l cunosci, pe când noi . . . — Eu n’am făcut aplicație personală, replica Cristiano. mai mare stă sub influențe locale, ceea ce silesc pe profesori a lăsa la o parte stricteța cu ocasiu- nea esamenelor. Sunt, precum se scie, scoale medii, la cari aleargă cu grămada elevii mai slabi de pe la alte institute pentru depunerea esamenului de maturitate, căci fie-care scie cât de eftine sunt aici testimoniile de maturitate. Aceasta are mare influență asupra institutelor mai bune. Acestea nu se încumet a purcede cu stricteța recerută, căci ar spâria tinerimea. Această împregiurare aduce cu sine inundarea scoalelor noastre mai înalte cu tineri fără pregătirea recerută, din care motiv trebue să se urmeze cu conivență și cruțare la esamene. Scoalele înalte inundează earăși statul și socie- tatea cu persoane, cari, deși posed cualificațiunea formală, pășesc în viața practică fără pregătirea specială recerută, dar cu pretensiuni mari, pe cari acest biet stat nu le poate mulțămi. în modul acesta se îmulțesce ții ce merge proletariatul in- telectual și numărul esistențelor problematice, apăsând școala medie sub nivelul spiritual și provocând calamități sociale, cari nimicesc viața noastră politică. Seim în fine, că la noi se află scoale, în cari tinerimea e condusă într’un mod periculos pentru stat. Limba maghiară se esilează din atari scoale sub cuvânt, că e limbă barbară și se face de toată ura. Aici se cresc cetățeni pentru alte state și pentru statul nostru aceștia devin într’un mod artificios inimicii noștri, se deosebesc de comuni- tatea națională și culturală, a cărei creare condiți- onează esistență noastră. Chemarea projectului de față ar fi delăturarea acestor neajunsuri. Se nasce întrebarea: oare garan- tează projectul acesta resultatul dorit, asigurează el statului mijloacele de lipsă, pentru ca școala me- die se devină factorul scopului nostru cultural și național. Onorată casă! Eu cunosc greutățile, pe cari le întimpină la noi crearea unei legi corespunzătoare pentru scoalele medii și cu cari trebue se compute ori-care guvern. Cunosc cunoscința de stat a mi- nistrului de instrucțiune și sciu că el e mai consciu de neajunsurile projectului. Las la o parte împre- giurarea, că o decisiune și o energia mai mare ar fi putut doară esopera mai mult. Atâta însă e si- gur că projectul conține multe disposițiuni, de cari avem lipsă. Cu toate că multe disposițiuni lipsesc, fără de cari statul nu va obține mari resultate la realisarea intereselor noastre culturale și naționale; un resultat nedisputaver ofere cu toate acestea pro- jectul. Aceasta o recunosc bucuros și nepreocupat — Sciu bine, amice; dară Dta n’ai dreptul a te mira, dacă un tiran are curte. Negreșit scii isto- ria patriei Dtale; însă fiind în străinătate de mai mulți ani, ai putut crede, că s’ar fi făcut un echi- libru oare-care, prin influența legitimă a diverse- lor clase din stat. Dară nu este așa, Cristian Goefle, nici decât, o să veZi în scurt timp, cu ochii Dtale. Nobilimea este totul; apoi vine preoțimea luminată, severă, însă despotică și intolerantă. Bur- gezimea, atât de folositoare statului și așa de patriar- chală în obiceiurile sale, are puțină valoare. Țăra- nul nu este nimic, și regele mai puțin decât nimic. Dacă un nobil are stare, ceea ce din norocire este rar, el ține în mâna sa toate interesele, toate de- stinele provinciei sale, spre a conduce oameni și lucruri la peire. Se scii înse că, dacă ne am îm- potrivi noi oficierii, ilustrului domn dela Waldemora, deși nu ne am perde gradul, care, cu escepție de crimă, este neatacabil, noi am fi siliți prin perse- cuții neauzite a ne părăsi cantonamentele, casele, proprietățile și iubiții noștri, ca o simplă garni- zoană, deși Indelta are legi neviolabile. Alți doi tineri intrară, ca să fume și Cristiano îi întreba, dacă a reapărut contesa Elfrida la bal. — Șiret mai ești! îi răspunse unul din ei; nu ne vei face să credem că Dta te Interesezi de ma- lițioasa contesă Elveda I și am cu atât mai mult drept a critica projectul din punctul de vedere al intereselor noastre culturale și din motivul spre a arăta, cu ce s’ar pute întregi dis- posițiunile pentru ca școala medie să corespundă in- tereselor noastre culturale și naționale. Nu mă de- mit in detaiuri, voiu să mă mărginesc la unele mo- mente principale. Projectul nu statoresce atributele, pe cari tre- bue să le poseadă școala medie voind a corespunde chemărei sale și fără de cari nu se poate numi scoală medie. Statorirea objectelor de învățământ nu ajunge, Incrul principal e: cum trebue să fie instrucțiunea în școala medie. Aceasta însă depinde dela profe- sorii din respectivele scoale și dela organisațiunea acestor. Projectul pune pond pe resultatul instruc- țiune! și nu pe organisarea institutelor și validitează influința statului la esamenele de maturitate. Dispo- sițiunea atinsă de mine ar fi costat viața la mai multe scoale obscure, cari jignesc foarte mult interesele noastre culturale, de aceea a ales projectul modul mai domol indirect. Resultatul va fi că scoalele noa- stre medii vor corespunde chemărei lor. Remâne școala medie rea și împedecă desvoltarea intelectu- ală a tinerimei, tot de odată însă se procede la esa- menele de maturitate mai strict și se cere mai mult dela tinerimea studioasă tocmai într’un timp, în care lăsăm pe tinerime să studieze la scoale, cari nu sunt legate de anumite condițiuni în privința succesului mulțămitor. Aceasta e contraZicere, pe lângă care nu ne este iertat a însista. Trebue să se ia măsuri, cari să delăture scoalele necorespunZetoare chemă- rei lor. Aceeași se arată și la disposițiunile referitoare la cualificațiunea profesorilor. Dacă nu ne pasă, de studiază profesorii noștri în Germania sau în Româ- nia și Serbia și numai cercetăm, că are sau ba res- pectivul cunoscințele recerute spre a pute instrua în scoalele medii cu succes, profesorii aceștia, cari au supt spirit străin, ostil, vor transplânta spiritul acesta și în scoale. E o monstruositate dela project, că recunoasce valoarea diplomei de profesor câști- gată în streinătate. Primirea acesteia o țin de ne- posibilă. Prin project se concede confesiunilor, a sta- tor! înșile limba de propunere în scoalele medii sus- ținute de ele înșile. Urmarea e, că în Ungaria se află scoale medii cu limba de propunere română, sârbească și germână. E superflu a o spune, ce contraZicere zace în aceasta într’o țeară, în care nu se află scoale înalte cu limba de propunere respec- tivă și în care limba oficială și limba de comerciu (?) e cea maghiară. Mai necăzicioasă și mai tristă e însă, află că amabila sa nepoată a dispărut de o dată cu Dta și că mătușă- sa o a făcut foarte șchioapă. — Ce ZicȚ că a dispărut? esclamă Cristiano, pe care-1 spăria cuvântul acesta mai mult decât era de lipsă. — Ei bine, Zise majorul vioiu, ești neliniștit de soartea frumoasei Dtale, scumpe Goefle? — Pardon; eu nu îndrăsnesc a numi pe con- tesa Margareta așa. Adevărat, ea este frumoasă, însă din nenorocire ea nu este a mea în nici o formă. — Nu mi o lua în nume de rău, replică Osmund. Eu am veZut, ca toată lumea, că Dta ai avut onoa- rea primului contradanț și că ați conversat foarte amicabil impreună. Dacă nu te ai amorizat. . . pe onoarea mea, este vina Dtale; și dacă ea n’are simț pentru Dta, încă este în nedrept, de oare ce noi cu toții te aflăm băiat încântător. — încât me privesce, eu ve asigur, că nu pot privi lacom la un astru atât de elevat peste orizo- nul meu. — A! pentru că n’ai titule? Dară familia Dtale s’a nobilisat și unchiul Dtale este o ilustritate prin talentul și caracterul seu. Afară de aceasta, el este cel puțin așa de avut ca frumoasa Margareta și ea nu va sta pururea sub tu- telă. Amorul planează pedecile, și dacă ai și rudenii contrare, logodește-te în secret. în țeara noastră^ www.digibuc.ro 138 TELEGRAFUL ROMAN. împregiurarea, că scoalele acestea nu se cresc cetă- țeni pentru Ungaria, ci pentru astfel de state, cari vor a se ridica pe ruinile Ungariei, și în cari se propagă ura contra statului maghiar. Disposițiunea aceasta pătrunsă la părere de spi- ritul unirei și al toleranței va ave în realitate ur- mările cele mai nefaste. Acolo se seamănă aZi semânța resboiului civil și să ’și aducă nu- mai aminte guvernul de cuvintele mele — dispo- sițiun ea aceasta va costa viața multor cetățeni de ai statului, și tânguirea vii- toriului ne va dovedi ceeroare a fost to- leranța aceasta, prin care n’am câștigat pe nimenea, ci am dat numai inimicilor noștri o armă în mână, pentru ca se ne poată ataca într’un mod cu atât mai încoronat de succese. Căușele acestor neconsecuențe și contraziceri le aflăm în vederile confesiunilor, vederi, cari influin- țează mult pe în deosebi, terenul învățământului. Și în adevăr, am auZit vorbiri, cari au tractat cestiunea scoalelor medii din punct de vedere confesional tre- când cu vederea punctele mari naționale. Eu onorez drepturile confesiunilor ca comuni- tăți religioase și aflu cu cale a le spriginî cu toate garanțiile libertatea consciinții și independența bi- sericilor, nici nu m’ași-încumeta ca om politic a jigni scoalele confesionale din Ungaria fiind înfluința sta- tului garantată în modul cuviincios. Când se Z'ce înse, că scoalele unei națiuni sunt privilegiul esclu- siv al confesiunilor, un drept, care eschide ingerința statului din scoalele susținute de confesiuni, esce- dează vederile confesionale. Confesiunea e o comunitate compusă din per- soane cu asemenea simțăminte religioase, cu scop de a susține și desvolta principiile religioase. Tot ce trece preste linia aceasta a intereselor religioase, nu mai e afacere confesională, deși poate în decursul desvoltărei istorice a venit a sta în legătură cu con- fesiunea. Desvoltarea istorică a adus cu sine, ca și scoalele confesionale se răspândească cunoștințe pro- fanei Legătura aceasta e numai esterioară și n’are nimic a face cu esența lucrului. Marilor metamor- fose. prin cari a trecut statul trebue să se supună și causa învățământului. Au fost timpuri, în cari corporațiuni și singu- ratici esercitau pe baza privilegirilor lor funcțiunile suveranității statului. Așa a stat lucrul cu admini- strațiunea politică și cu jurisprudența. Vederile re- lativ la privilegii înse au dispărut în decursul des- voltărei statului și ideea mai înaltă de stat a adus cu sine, de administrațiunea și jurisprudența numai e un drept al singuraticilor, ci e chemarea statului. Aceeași s’a întâmplat și pe terenul învățământului; învățământul public a devenit chemare a statului, de oare ce s’a veZut, că învățământul e un factor principal cultural. Nu este acesta un drept, la cărei să te poți provoca vis-avis de stat, ci o datorința a statului. Statul, care a regulat starea sanitară pu- blică și ’și numeră între chemările sale realisarea condițiunilor sănătății omenești, nu poate rămâne indiferent față cu condițiunile desvoltărei intelectu- ale. Acestei împregiurări avem de a’i mulțămi pro- gresul colosal, pe care l’a făcut popoarele din Eu- ropa în desvoltarea lor intelectuală. Statul poate lăsa în mânile confesiunilor din considerațiuni ale oportunității sau din cause finan- ciare unele ramuri de ale învățământului. Confesiu- nile în cașul acesta nu eserciază însă funcțiuni con- fesionale, ci împlinesc simplu o chemare culturală, care li s’a încredințat din partea statului. A denega logodnele sunt tocmai așa de legale ca și celelalte. Dar așa, dacă voiesci se-ți ajungi scopul, eată-ne gata a te spriginî. — A mă spriginî, la ce ? Z*⁸⁶ Cristiano riZend. — A obțină odată o întrevedere fără știrea mătușei. Ei, cameraZi, ce Ziceți voi? Eată-ne patru inși cu voință bună. En știu, unde este odaia nepoatei. Se mergem îndată într’acolo. De cumva domnișoara Potin s’ar spăria, o se-i facem complimente .. . care le și merită fiind o per- soană încântătoare. Dacă va țipa vr’o fată de casă, o îmbrățișăm și îi promitem pantlici în păr. în sfârșit cerem pen- tru Cristian Goefle o convorbire serioasă din partea d-lui Goefle a unchiului său ... 0 înștiințare impor- tantă ! Așa-i? Noi întrăm, fără pipe, se pricepe, într’un mic salon, unde ne așeZăm serios la o parte, precând Cristian Goefle, cu voce lină, oferă inima sa la „diva contessina", sau dacă ar fi prea rușinos a se declara, el o face se presimtă tot înformându-se de pericolele, în care se află incomparabila sa, și înțelegându-se cu d-ei, cum s’ar încungiura pericolele aceste. Eu nu rîd, domnilor! Este evident că doamna Elveda vo- ieece, se silească înclinația copilei șale și că haino- sul Olaus voiesce se o compromită, ca se rețină pe ori și care alt pețitor. Ei bine, situația este minu statului dreptul de a ’și regula și conduce cu plan activitatea sa culturală și națională, însemnează, a denega națiunei mijloacele întru esecutarea unei po- litici naționale pe terenul învățământului, pentru ca să fie în stare a crea în țeară garanția esistinței sale, unitatea națională. Vederea aceasta stă în con- trazicere cu natura statului de aZi, ea stă în con- traZicere cu interesele noastre naționale și cu drep- tul de stat maghiar. Dreptul de stat maghiar recunoasce școala confesională de un factor al culturei lumesci, își reservă însă dreptul de suprainspecțiune, a cărui cu- prins nu e altul, decât puterea: de a asigura scoalei me- die un atare organism și cerc de activitate, care să co- respundă chemărei acestei scoale și intereselor cul- turale și naționale și dea împedecaaceea, ce s’ar opune acestor interese. Statul, care ar admite ca sistemul în- vățământului său se stea în contrazicere cu interesele sale cele mai înalte, ar renunța la sine însuși și ar surpa însuși temelia. (Aprobare). Școala medie e unul din mijloacele aucsiliare mai însemnate a misiunei culturale a națiunei ma- ghiare. (Se auZim 1 Să auZim!) Ea mijlocesce cul- tura generală, în ea își primesc aceia, cari duc în în- deplinire lucrarea intelectuală a națiunei, prima lor pregătire. Cu cât va fi mai înalt nivelul scoalei medie, cu ațâț mai intensivă va fi lucrarea intelec- tuală a națiunei. (Aprobare.) Prin ridicarea nivelului scoalei medie înaintăm forța intelectuală a rasei maghiare și îi asigurăm acesteia facultatea de a pute duce în deplinire lu- | crarea cea mare a susținerei statelor față cu nea- | murii nemaghiare din țeară, dintre cari — cu es- cepțiunea germânilor nu se raZimă nici unul pe o literatură însemnată, și nu e în stare nici unul a întruni condițiunile desvoltărei intelectuale din pro- priile sale mijloace. Toate se pot deci ridica pe un nivel mai înalt numai prin noi. (Aprobare.) Singura supremație culturală a rasei maghiare poate oferi celorlalte neamuri vaZă politică și pu- tere. Pe lângă însemnătatea aceasta generală cultu- rală mai are școala medie și o chemare specifică națională. (Să auZim! Să auZim!) în sufletul maghiarului se nasce din când în când câte o aspirațiune neguroasă. (Se auZim 1 Să auZim!) și aceasta e maghiarisarea maselor popoa- relor nemaghiare. în adevăr, onorată casă, e de lipsă se avem o privire clară și se seim, cât vom pute realisa din dorința aceasta a noastră, pentru ca se nu ne perdem in zadar puterile cu lucruri nereali- sabile lăsând să ne treacă cele realisabile. în poli- tică e o eroare tot atât de mare: nizuința spre lucruri imposibile ca și scăparea din vedere a celor posi- bile. (Așa este!) Aspirațiunea aceasta, ce e drept, n’a avut pănă acum nici o urmare practică, și pe când visează maghiarul o Ungarie curat maghiară, pe atunci creazâ în legile sale pas de pas pedeci sancționate prin dreptul de stat, pedeci, cari zădăr- nicesc chiar și începutul spre realisarea acestei ni- zuințe și i se întâmplă, ca pe când visează el de asimilarea altora, slavii și românii contopesc în sine pe maghiari. Ori cum va fi, e fapt, că aspirațiunile aceste se află la mulți, pe când ori ce mistificare de no- țiuni ar fi a se evita în nizuințele noastre naționale. Mie, care privesc lucrul din punct de vedere practic, mi-e clar, că maghiarisarea maselor popo- rațiunei nemaghiare ar fi lucru cu neputință, chiar și atunci, când am delătura actualele pedeci sanc- ționate în dreptul de stat. Conced, că la unele puncte, unde vin în atingere poporațiunile nema- nată pentru bărbatul, care a cerut la bal în public satisfacție pentru victima acestei machinații odioase și ridicule. Vină, Cristiane, veniți domnilor: sunteți gata? Ei bine, noi avem să ne răsbunăm! De altă dată, Cristiane ne vei spriginî D-ta pe noi învr’un amor cinstit; între tineri se datoresce aceasta. Unde am fi noi cu toții, dacă nu ne-am fi con- fidenți devotați unii altora! înainte! La asaltul cita- delei! Cine mă iubește me urmează! Toți se sculară, pănă și Cristian, amețiți de propunerea aceasta; înse, pe pragul ușei, Cristiano stătu pe loc și opri și pe ceialalți. — Ve mulțamesc, domnilor, le Z’se Ș- fiți siguri că eu merg ori și când prin foc pentru Dv.; dară mie nu mi se cuvine a-mi pune acest dulce capitol de roman în viața mea. Nimic din manierele contesei Margareta nu m’a autorisat a o apăra, pre- cum am făcut-o într’un moment de indignație ne- socotită, și nimic nu me face a crede că ea îmi va fi mulțămitoare. Chiar contrarul este cu putință și dlui advocat Goefle i se cuvine a o apera în contra mătușei sale, esplicându-i drepturile ce le are. Ceea ce pot eu face sub astfel de împregiurări, adecă, considerând, că frumoasa mea jucătoare nu mai joacă, și considerând, că teribilul meu rival nu se bate, este de a trage un somn bun, care îmi este foarte de lipsă, fiind de doue-Șeci și patru de oare în picioare. (Va urma). ghiare cu maghiarismul, s’a ajuns unele ca la acele linii, unde se atinge rasa maghiară cu alte rase, se vor lărgi marginile limbilor în decursul unui secol. Trebue însă se abZicem de nizuința spre scopul unei maghiarisări în masă a unui popor, căci mo- dalitățile elementare de contopire aplicate înainte cu secoii, nu se mai pot aplica aZi, asupra stratelor de jos ale poporatiunei nu se poate înfluința cu mij- loace literare. Cu toate acestea nu esistă nici un pericul pentru noi și pedecă pentru reîntemeerea unităței culturale naționale. Unitatea Franciei uu se poate disputa și cu toate acestea păturile poporului vorbesc și acolo, ca și la noi mai multe limbi, precând limba literaturei și cea generală a societății din clasele mai înalte a trecut preste deosebirea de rase, uni- tatea națională franceză se basează pe clasele mai înalte din societate. Unitatea națională se manifestează în viața co- mună de stat, comunitatea literară și culturală, toate aceste le representă numai clasele mai înalte ale națiunei. Clasele poporului de rând duc o vieață locală, idealul unităților mai mari și a comunități- lor n’au destul teren în cercul lor de idei, aceasta este că poporul nici odată n’a avut rola de conducător la mișcări naționale. Conștiința națională, idealele nați- onale trăesc numai în clasele mai înalte ale națiunei; ele desleagă problemele științei, artei politice, cu un cuvânt se poate Zice că națiunea o fac numai clas- sele mai înalte. Pentru aceea n’avem să ne temem de poporul de rând, deși nu va sci el unguresce să-i dăm numai o justiție și administrație bună, se ne ccupăm sincer cu interesele lui și se-i dăm cres- cere patriotică in scoalele elementare. Apoi trebue se urmărim consecuent lucrul ca în scoale să pro- greseze studiul limbei maghiare și spiritul patriotic. Dacă vom organisa scoalele medii ca elevii se se dedea cu spiritul patriotic și cu vieața de stat un- gurească, vom pute susține comunitatea culturală între diversele seminții de aici, altmintrea ba. Aceasta e chemarea scoalelor medii în Unga- ria. Aceasta nu este numai factor cultural, ci tot odată puternic mijloc pentru restaurarea unității naționale. Și statul organisat astfel, ca administrația să stea în oposiție cu interesele sale, abZice de-a mai esistă, se mmicesce pre sine însuși. (Aplause și aprobări.) Acesta este punct destul de clar, și asupra ace- stei întrebări am ave se desbatem multe cu cei ce judecă regularea scoalelor medii din punct de Vedere confesional. Eu abZic dela polemie, căci antevorbitorii mei au combătut cu mult succes pre cei ce au apărat particularismul fie din motive confesionale, fie din motive naționale. AbZic înse și din alt motiv. Punctul meu de mânecare este cel național și cel al statului și el se deosebesce de părerile celor ce judecă lucrurile din punct de vedere confesional, încât cred că înțe- legere între noi nu esistă. (Aprobări vii.) Nu ne vom pute capacita, căci capacitarea reciprocă în acest cas este imposibilitate psichologică. Și în cine nu este instinct național, ca se simță, ce este în favorul și ce în Zăvorul intereselor na- ționale, acela nu se poate capacita nici prin arguᵣ mentele cele mai splendide. Părerile particularistice ’și au logica lor și se concentrează toate în a slăbi statul; și de această părere sunt toți cei ce sunt vrășmașii statului din punct de vedere confesional și național, și pe cine nu’i poate capacita această aparțiune, nu’l va capa- cita nici o argumentare în veci. (Aplause.) Cu toate acestea trebue se reflectez la o enunciațiune a unui colege al meu. (Să auZim!) Aceasta este cea a domnului deputat Pronay Dezso, care în acest par- lament nu este numai ca deputat. Br. Pronay Dezso: Este numai ca deputat. Bela Griinwald: (continuând) Nu este numai ca deputat, ci și ca inspectorul general al bisericei evangelice de confesiunea augustană. Când s’a fă- cut alegerea în această biserică, eu deși nu aparțin, ei — m’am interesat mult de resultatul alegerei. Și alegerea domnului deputat, de inspector general pen- tru mine n’a avut numai interes politic. Doriana din inimă, ca dânsul să fie ales, căci eram convins, că dânsul, care aparține tinerei generațiuni cu esperi- ențele sale și înalta sa erudițiune va face mari ser- vicii, națiunei în biserica sa. Vorbirea lui de astăZi m’a atins foarte neplă- cut. Privirile sale confesionale, neîncrederea arătată statului ne fac să credem că el în biserica sa nuși va împlini misiunea ce i-am atribuit eu. (Mișcări în stânga estremă.) Onorată casă! Este peste toată îndoeala, că trebue se esiste un bărbat în această biserică, care să delăture neîncrederea dintre ea și stat și se aducă în consonanță interesele bisericei cu ale con- fesiunei. Vehemența, cu care a vorbit dl deputat www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 139 astățli, pune la îndoeală resultatul dorit și cu preîn- grigiri observ că, dacă s’ar respândi acest spirit, dl de- putat va afla în sinul bisericei sale mulți aderenți, aceștia înse vor fi dintre aceia, în contra cărora ar ave densul misiunea. (Aprobări vii.) Căci elemente patriotice din biserica evangelică au venit la con- vingerea, că în sînul ei sunt neajunsuri, spre a că- ror delăturare trebue se intrevină statul. (Apro- bare). Dintre altele am convingerea, că cine are asemenea idei, nu va folosi nici națiunei, nici bise- ricei sale. (Așa este). Căci în viața națională fie- care factor ponderează în mesura, în care a făcut servicii națiunei sale. (Aprobare vie). Și repetez, statul este cu atât mai primejdios pentru autono- mia confesiunilor, cu cât autonomia învoalvă în sine mai mare periclu. (Așa este! adevărat e!) Aici nu este vorba de interese confesionale, ci de interese naționale, pe lângă cari dispar celelalte. Nu este vorba de aceea, că prin ce se vatămă autonomia, ci de aceea, că ce vatămă interesele națiunei și ce e de făcut, ca să le întărim pe aceste. (Aprobări din dreapta și stânga.) Onorată casă! Am și eu multe de obiectat la projectul de față; aflu înse și un progres în el. Ier- tați-mi înainte de a-mi încheea vorbirea se fac unele reflecsiuni. Proiectul conține după părerea mea mi- nimul, care nu poate fi redus fără vătămarea intere- selor statului și ale națiunei. (Aprobare). Vorbirea strălucită și pătrunsă de spiritul de stat rostită de domnul ministru-președinte alaltă eri, a făcut mare impresiune în casă și va provoca sigur și în țeară aceeași impresiune. Sper că d. ministru președinte va trage consecuențele din manifestările acestea. Pentru ce a avut vorbirea sa așa efect și pentru ce au aprobat chiar inimicii lui politici spiritul și di- recțiunea cuvintelor lui? De aceea, de oare-ce d. ministru-președinte, de când îi urmăresc eu cu aten- țiune activitatea sa publică, n’a ținut nici când o vorbire pătrunsă astfel de spiritul de stat, precum a fost aceasta. (Mișcare). Fie convins d. ministru președinte, că națiunea arată pe ții ce merge tot mai multă pricepere pen- tru interesele sale și că nu mai perhorescează sta- tul ca mai nainte. Multe se pot duce a<^i în înde- plinire, cari nu mai cu câți va ani mai nainte se ți- neau de imposibilități. Și de aceea sper, că buna dis- posițiune provocată prin vorbirea d. ministru pre- ședinte în casa deputaților va dura mult, și sunt convins, că d. ministru președinte nu va permite ni micirea efectului vorbitei sale prin aceea, ca se ză- dărnicească în desbaterea specială principiile, pe cari le-a proclamat el însuși. (Aprobare viuă în stânga estremă). In speranța aceasta, apoi din motiv că projec- tul arată un progres și că nu voiu a me numera în și- rul acelora, cari nu primesc acest project, căci ser- vesce intereselor statului, îl primesc de basă la des- baterea specială. (Aplause vii prelungite și strigări: eljen!) (După vorbirea dep. Grunwald și a unei ob- servări în causă pCrfioilală a dep. Pron ay ministrul președinte Tisza face propunerea a se prelungi du- rata ședinței pănă la 3 d. p. și și-o motivează în următorul mod;) Ministrul președinteColomaiT Tisza: Voiu se atrag atențiunea acelora, cari au cercetat în casa aceasta deja ședințele de seara’ că pe timpul acesta aerul casei în adevăr nu e. sănătos din pricina căldu- ței causate prin iluminarea cu gaz. (Așa e! în dreapta.) Ședințele acelea sânt cu mult mai greu de su- portat ca dacă vom șede pănă la 2—3 oare, (miș- care.) Me provoc la faptele’ probate prin esperiență. Dintr’alte îmi iau voie a aminti, că eu nu cred că ar fi cineva, care sb dorească, că rămânerea în sus- pens a acestui project se treacă marginile necesită- ții absolute. Fie-care o scie, că nu e în interesul nostru, să dăm anse la strigătele pornite în contra noastră chiar și din străinătate. (Mișcare. Contrazi- ceri) Trebue deci să ne nizuim într’acolo, ca să se poată îndeplini cât mai în grabă discutarea temei- nică a projectului fără jignirea discusiunei temeinice. Me rog a mi se primi propunerea. (Aplause vii în dreapta! Să votăm!) Ugron Găbor: Onorată casă! Nu pot primi propunerea dlui ministru president din motivele aduse de dl Roirsy și de aceea, căci dl ministru în privința aceasta nu m’a putut convinge. De un an și jumătate încoace aceasta este unica cestiune, în care se tractează de cultura națiunei și doară unjca, unde afară de raportor și miniștri mai au- Zim și părerile guvernamentalilor. Rog pe guvern se aibă cruțare și față cu partisanii săi, și se nu se prelungească ședințele, încât desbaterile să devină ilusorii, căci vorbitorii numai întâmpină paciența ascultătorilor. Domnul ministru nu m’a convins, căci cum că aerul e greu aici, o seim demult. De- spre una m’a convins, și aceea este că, de când este Domnia sa ministru, lucrurile au ajuns acolo, că la desbaterea unei cestiuni așa de importante, națiu- nea n’are linisce. (Desaprobări din dreapta). Ne-a spus însuși dl ministru, că trebue să ne restringem, am ajuns acolo, ca afacerile interne să le desbatem în timp scurt, căci altmintrea din afară ne sparg zidurile statului. Nu primesc propunerea. Presidentul : S’a făcut propunerea ca de at^i încolo se se țină ședințele pănă la trei oare, (Să votăm) rog pe cei ce spriginesc propunerea să se ridice. Se primesce propunerea. (Incheerea ședinței a V-a.) Revista politică. Sibiiu, în 25 Martie. Continuându se desbaterea speicială a projectu- lui pentru scoalele secundare s’a escat eri o desbatere înfocată asupra §. 7, conform căruia confesiunile de- cid asupra limbei de propunere în scoalele lor, pe când limba maghiară în aceleși are a se și instrui în limba maghiară. Tamassy propune pentru măsura din urmă un timp de transițiune de doi ani. Helfy propune ca pentru istoria ungurească limba de instrucțiune se fie cea maghiară în institutele jiemaghiare. Bl. Or ban sprijinind pro- punerea lui Helfy esprimă dorința, că în Unga- ria nu ar trebui suferite altfel de institute de- cât maghiare. Wolff, combătând politica nesin- ceră maghiarisătoare a lui Helfy și cea sincera a lui Orban, a arătat că maghiarisarea este stricăcioasă civilisațiunei, pentru că înstrăinează masa poporului nemaghiarisabilă de inteligența maghiarisată și de- gradându-o o face elotă (iobage.) în sensul le- gei de naționalități a propus ca și municipiile, comu- nele, corporațiunile și privații se otărască limba de instrucțiune în institutele lor. Madarasz a pro- pus a se admite numai scoale secundare cu limba de instrucțiune maghiară. Min. preș. Tisza, com- bătând propunerile lui Wolff, Helfy și Madarasz a susținut tecstul projectului. Gali a protestat în contra afîrmațiuneilui Orban, că românii ar fi lipsiți de civi- lisațiune și sunt numai beutori de vinars (ce mai esemplar de parlamentarist e Bl. Orban,) Mocsary a recunoscut că § 7 vatămă legea de naționalități ¹ și propune a se șterge, căci în același timp vatămă și autonomia confesiunilor. Almassy spriginesce propunerea lui Helfy. Desbaterea se continuă. Maghiarisarea într’atâta s’a suit șovioiștilor la cap, încât nu se mai sfiesc de nici o absurditate. „Magyar Polgăr" din Cluj a „descoperit" că la poalele Carpaților despre meaZăZi locuesc mulți ro- mâni (olâhok) cari așteaptă pe „eliberatorul" și cari sunt capabili de ori și ce. Păsurile din ținutul acesta trebuesc încuiate din vreme, ca se se paraliseze posibilitatea rebeliune!. Pentru aceasta este numai un mijloc și timpul pare a fi sosit pentru acel mijloc. „De-alungul comitatu- lui Făgărașului trebue înființate 10—12 comune de c i a n g ă i și de secui, care vor fi mai mult vrednice decât casteele și fortărețe și decât 100,000 de baionete." Dar de unde ciangăi și se- cui și unde se-i așeZe dl din „M. P.“ în țeara Oltului și dacă s’ar găsi? Nu cumva pe vâr- ful Surului și al Negoiului? căci jos în țeară sunt „olachii" atât de numeroși, încât și dacă mai înființează câte un „Făgăraș nou" prin Dobrogea, tot mai sunt prea mulți, pentru ca se’i nutrească acel petec de loc, cum se cade. in casa deputaților Ungariei a interpelat Helfy, dacă esistă alianță între monarchia noastră și Italia și că ce scop are alianța aceasta. Cestiunea polonă, cu toate negațiunile, în- cepe a se susține morțiș în publicistică. Asupra for- mei sunt de ocamdată părerile divergente. Cesti- unea aceasta poate se ne aducă un resboiu cu Rusia. Italia este norocoasă. Preste vre o câteva Zile, spun mai multe Z*are vieneze, Italia va fi fără deficit și banii ei de hârtie nu vor mai fi anumite semne amăgitoare în comunicațiune. Un corespondent Ziⁿ Bucuresci ne având la îndemână altă temă, scrie la „P. LI." în Nr. dela 5 Aprile, despre ecoul „agitațiunei" române din Ardeal și despre legătura irredentistă între agita- țiune și între publicistica de preste Carpați. în cele din urmă recomandă guvernului unguresc a fi cu toată rigoarea față cu toți românii din Ungaria, cari cred în prorociile „României libere" despre ri- sipirea monarchiei austro-unguresci, ca într’o evan- gelie. Canalul dela Cernavoda la Constanța din o revistă a „Românului," n’a răsunat în pustie. Sciri serioase dela Budapesta și dela Viena spun că ast- fel de întreprindere ar fi spriginită și din afară, pentru că ar scurta drumul comerciului pe apă și navigațiunea dintre Dunăre, și Marea neagră ar scăpa de amestecul Rusiei. Englezii sunt gata a oferi ca- pitaluri. Rusia, după cum se vede din foile panslavi- ste, nu ar fi de loc mulțămită cu resultatul confe- renței dela Londra. Acuisițiunile rusesci la brațul Chiliei sunt o victorie rusească la părere, dar o per- dere rusească în realitate. Respuns la „Echoul“ din Nrul 30 al „Tel. Rom.“ II. (îneheere.) (C.) Episcopul deci, după dl Echou este un simplu funcționariu fără nici o responsabilitate îna- intea lui DZeu și înaintea oamenilor. Consistoriul este totul, în care dacă voesce poate fi de față și el, dar numai ca președinte, prin urmare, are numai de a ține ordinea, și de a enun- cia conclusul adus prin majoritatea asesorilor,, even- tual a derîma cu votul seu, dar dacă absentează dela consistoriu, „și pentru episcopul are valoare legea: absentibus carent vota.“ Chiar nici pentru lucrurile, cari numai dânsul în puterea darului le poate îndeplini, cum este „chi- rotonirea" și „chirotesirea" nu este dânsul răspun- Zâtoriu, ci tot numai consistoriul, la al cărui man- dat are se’și pună mânile pe acei-a, cari a hotă- rî t consistoriul se se chirotonească respective hiro- teseasoă. Scurt, episcopul este numai un malum necessa- rium, pe care îl suferim în biserică, pur și simplu, numai ca să avem cine să ne facă popi, căci încă n’avem toți darul acesta, dar președinți pentru consistorie ne aflăm noi destui, numai con- sistorie se fie. Un astfel de „p’ctus masculus" Domnul meu, nu s’a considerat de episcop în biserica orientală nici când, și nu se va considera nici după statutul or- ganic al nostru. Nu eu o Zic aceasta, ci o Zice o adevărată „au- toritate", Metropolitul Șaguna în dreptul seu canonic, pe care tot acel congres, care a făcut și statutul organic, adecă cel din 1868 prin conclusul seu Nr. 224 l’a Introdus ca manual pentru dreptul canonic în toate institutele teologice din metropolie, și a dispus ca „la toate oficiele bisericesci să servească de îndreptariu în privința dreptului ca- nonic în biserica noastră". Poftim a ceti p. e. §§. 152. 162. 163. și 164. ai dreptului canonic, și canoanele citate acolo, și vei găsi pe episcopul ortodocs, așa precun l’a aflat si lăsat statutul organic. (Dispos. ger. p. 1 și §. 85) Ear referitoriu la aserțiunile Dtale despre chie- marea episcopului, în consistoriu, te rog se cetesci pe „Șaguna" în protocolul tot aceluia-și congres la pag. 156 și 157 și anume: §. 118 unde se Zi°e : „Conclusele consistoriali se fac după pluralitatea voturilor, încuviințate și de cătră Episcopul președinte. Epis- copul poate m i ti g a sentința adusă. Can. 102 al Sin. ecum. VI. „Când locțiitoriul episcopesc presidează, și vo- turile sunt egale, atunci votul președintelui dirimă causa." „Se înțelege de sine, că Episcopul are drept de a modific a, și schimba astfel de concluse consitoriale după plenitudinea pute- rei archiereesciu. Apoi §. 119 care sună astfel: „Inse la întâmplare, când pluralitatea voturilor ar fi în contra convicțiunei eppului, și eppul ar prevedea, că dacă după pluralitatea votu- rilor s’ar decide treaba, vaZă și onoarea bisericei, a clerului și poporului s’ar vătema, și că prin aceea și pacea bisericei s’ar putea conturba, și s’ar da causa la vre un scandal public spre demoralisare, —• atunci eppului i se cuvine dreptul a în- mălța convicțiunea sa la sentență deci- sivă, căci el este, cărui i s’a încredințat sufletele cele scumpe ale creștinilor. Can. apost. 40 și Car- tagena 28". VeZi dară dnul meu, că după Șaguna și după canoanele citate de dânsul, susținute și prin „Stat, org." episcopul nu este un simplu președinte al con- sistoriului ci este ceva măi mult (de nainte) că chiar conclusele aduse sub presidiul seu numai atunci sunt esecutabile dacă obțin încuviințarea densului. Că și dacă nu este de față la aducerea con- clusului în consistoriu, lui „non caret votum“ — căci dacă nu consimte cu conclusul adus „are drept al modifica și schimba." Că pentru salutea bisericei poate pune la o parte pluralitatea voturilor membrilor consistoriali, și a’și radicala valoare de conclus con vieți u n ea sa. Scurt, episcopul nu este datoriu pur și simplu numai a esecuta „hotărîrea" consistoriului, referea- scă-se aceea chiar la denumire de protopop, — ci are datorință a o esamina, a o cerne prin sită cât de deasă din punct de vedere canonic și al valutei www.digibuc.ro 140 TELEGRAFUL ROMAN bisericei, și numai atunci a o încuviința, dacă aceea, după convicțiunea lui de episcop, este în interesul bisericei. Eată Episcopul după Șaguna și după canoane! Un drept foarte mare acesta, înse tot atât de mare este și responsabilitatea Episcopului. Tocmai pentru aceea eu nu-mi pot închipui, ca un episcop, care este la înnălțimea subli- mei sale chiemări, se abuseze de această po- testate a sa, din contră cred că ’și va trage foarte bine seama, nainte de a se resoalve a nu încuviința un conclus consistorial; precum de altă parte sunt convins ca și asesorii consistoriali se vor nesui a aduce conclusele în armonia și conțelegere cu epis- copul. Cu toate acestea au fost cașuri și dela intro- ducerea Statutului organic în coace, în cari episco- pul n’a încuviințat votul consistoriului. Rog pe dd. asesori consistoriali din archidie- cesă, carii și sub fericitul metropolit Șaguna erau membri ai consistoriului se aibă, bunătate a mă da de minciună, dacă n’am drept când afirm, că: a fost cas, în care Archiepiscopul Șaguna a reasumat con- clusul consistoriului archidiecesan, și în fața consi- storiului a declarat că: nu încuviințează vo- tul maiorității, ci ridică la valoare de conclus propunerea reterintelui, carea nime nu o spriginise în consistoriu. Dovadă deci, că părintele Statutului organic Șaguna, de loc n’a considerat de alterată plenitu- dinea potestății archieresci prin disposițiunile Sta- tutului organic, și când a aflat de lipsă a și pus-o în cumpenă. Astfel stă lucrul astăzi după canoane și după pracsa bisericei noastre. Cu acestea cred că am dovedit de ajuns că nu eu eram în rătăcire, când am afirmat, că în faptă, episcopul este a ce 1 a, car e e s er ci t e az ă dr ep- tul de denumire al protopresbiterului, (ve^i și §§. 172 și 173. Comp, de dr. can. Șaguna) și cu atâta a’și pute încheia. în speranță inse, că se vor afla și alții, mai chemați decât mine în această materie, cari se vor interesa de lucru, și cu luminile lor vor contribui la lămurirea cestiunei, nu pot încheia fărăa suleva o cestiune, carea de sine urmează din cele de sus. Mare cuvânt este „plenitudinea puterei archiereiesci¹¹, tot atât de mare trebue se fie și responsabilitatea celui ce o posede. Dar: Avem noi oare, are biserica deplină garanță, că episcopul nu va pute abusa de posițiunea sa canonică în detrimentul bisericei? avemnoigaranță, că un episcop, care a abusat de puterea și posițiunea sa ca- nonică, va fi trasla răspundere reală, cu efect? Acestea întrebări poate că se vor pare a fi necuviincioase față de episcopii noștri, eu îi țin înse pe Preasânțiile lor de oameni cu mult mai luminați decât ca să se considere pe sine de infabili ca Papa dela Roma, — decât ca se nu recunoască, că și episcopul este om, supus tuturor patimilor și slăbiciunilor omenesci, și ca atare poate și el greși. Au fost în trecut, și vor fi și în viitoriu epi- scopi, cari au abusat și vor abusa de puterea lor archiereiască. Abusurile episcopatului absolutistic au produs mișcările cele mai însemnate în biserică. Tocmai de a se îngrădi pe cât se poate în con- tra acestui pericul, nesuesc creștinii, la Introducerea constituționalismului în biserică, și eu cred că unul din motivele, care a îndemnat pe fericitul Metropo- lit Șaguna, a lupta pentru asigurarea constituționa- lismului în biserica noastră, a fost acesta. După modesta mea părer însă, Statutul nostru organic a lăsat nedeslegată această cestiune pon- deroasă. Eu nu țin că ar fi fost lucru anticanonic, dacă congresul în conțelegere cu archiereii noștri, tră- geau nisce margini bine precisate, intre competența jurisdicțiunilor noastre bisericesci și între potesta- tea absolută a episcopului. Dar n’a făcut-o. Astăzi toată garanța ce o avem este per- soana episcopului. Asta înse nu este suficientă, căci poate fi epis- copul omul cel mai înțelept și cel mai luminat, când îl alegem, timpul înse și pe densul îl consumă, și poate deveni astfel de neputincios, și pătimaș în cât „plenitudinea puterei archieresci" în mânile Iui să învoalvă pericul pentru biserică. Congresul nu s’a ocupat încă cu cestiunea aceasta din fundament, un incident înse din congresul de la 1878 ne dovedesce, cât este de grea aceea ce- stiune ? și cu câtă sfieală avem se o pertractăm ca să nu provocăm conflicte în biserică. A venit adecă la congres sub Nrul 37 actul sinodului eparchiei Caransebeșului, prin care se cere deslegarea controversei escale între același sinod și episcopul său, care a de negat întărirea asesorului ordinar ales pentru se- natul bisericesc Paul Miulescu. Dacă veți ceti numai cele ce conține protoco- lul congresual la Nrii 106, 117, 210, 211, 212, 216, și 217, vă puteți închipui câtă frământare a cășunat acea cestiune delicată în congres pănă ce în fine, cu capitularea congresului ut aliquid fecisse videatur, s’a deslegat într’un mod nici cald, nici rece. Eată conclusul, care tot odată servesce și de interpretare la §. 116 al statut, org. „Lăsând ne alterat dreptul episcopului diecesan de a întări, sau eventualminte a nu întări pre aleșii asesori consistoriali ai senatului strîns bisericesc de ambele categorii (ordinari și onorari), congresul, din incidentul cașului concret din cestiune, enunciă în general: că la cas de neîntărire, episcopul, respective ar- chiepiscopul, are a face sinodului cunoscute în de- taiu motivele sale deciȘetoare; ear aflând sinodul afegătoriu motivele de neîntemeiate, acela poate sub^terne causa la sinodul episcopesc spre decidere'¹. Aceasta este satisfacerea ce o poate obține un sinod eparchial față cu episcopul, atunci când Acela, după părererea sinodului, ar fl abusat de puterea sa archiereiască! închipuiți-ve acuma: ce satisfacțiune poate se capete consistoriul, care după canoane este în con- dițiuni cu mult mai subordinate față cu episcopul, când acela ar fi de convicțiunea, că episcopul abu- sează de puterea sa în detrimentul bisericei? Eu aflu că cestiunea aceasta, este o rană deschisă, foarte periculoasă în organismul nostru bisericesc, carea cei chemați, în armonie cu archie- reii noștri, trebue se o vindece în spiritul și spre binele bisericei. Var ietă ți. * (Programul) concertului ordinar al „jRe- uniunei române de cântări" din Sibiiu, dat Duminecă în 8 Aprile 1883 st. n. în sala dela „Musikverein“, cu binevoitorul concurs al domnilor I. L. Bell a, director de musică, și Nicolae Pop o viciu, profe- sor de musică din Caransebeș. 1. Doue cântece românesc! poporale aran- giate pentru cor micst de G. Dima. a) Copila tinerică. 6) Fântână cu trei isvoară. 2. Aria pentru o voce de Alt din „Semele" dd G. I. H a e n d e 1. 3. Trei cântece pentru o voce de bariton cu acompaniare de piano de G. Dima. a) piua bună b) Codrul verde nu mai este. c) Seguidila; cântate de dl N. Popo viciu, 4. Crăiasa ielelor, (Elverskud) baladă svedică pentru soli*), cor și acompaniare.de piano de N. W. Gade. Aducând acest program la cunoacința on. public ceti- tor îi atragem tot odată atențiunea asupra unui conclus al comitetului reuniunei, conform căruia dintre ro- mâni se vor estrada bilete de Intrare la con- certele „Reuniunei" numai membrilor. Comitetul. * (La uciderea lui Mailath.) Urmărirea ucigașilor lui Mailath are se devină proverbială. Se vorbesce că pretinsul ucigaș Sponga ar fi pe- trecut după severșirea crimei mai multe Șile în Budapesta, dar poliția n’a putut se-i dea de urmă. 0 telegramă dela Budapesta la „Morgen-Post“ din Viena spune, că căpitanul superior al poliției din Budapesta Thaisz, „încântat" de „activitatea" orga- nelor sale, și-a dat dimisiunea. Alte sciri susțin, că disposițiunea ministrului de interne, ca Ziariștii se nu fie suferiți în birourile poliției s’au în apropie- rea organelor polițiane, ar îndupleca pe căpita- nul superior al poliției din Budapesta sâ’și părăsească postul. Ucigașul — și aceasta e lucru principal — chieme’l Sponga, chiemel Spanga — încă nu e prins, de și (tiarele budapestane nu în- cetează de a spune mereu că poliția i a dat de urmă. __________ Mai nou. n ședința de eri (6 Aprile n.) continuându-se în casa deputaților Ungariei desbaterea projectului privitor la scoa- lele secundare, Otto Hermann pledează pentru scoale esclusiv maghiare în Ungaria. Aceasta este un postulat al ideei de independență. Steinacker reflectează, că o Unga- rie independentă ar trebui se fie mai dreaptă față cu ne- maghiarii. Madarasz repetează că scoalele esclusiv ma- ghiare sânt un postulat al statului maghiar, care trebue'se fie maghiar. Concesiunea față cu nemaghiarii ar fi o greșală. Min. Tis za respunde, că de concesiuni nu poate fi vorba, în privința maghiară projectul trece dincolo de legile de pănă acum. La votare §. 7 se primesce cu amendamentul lui Tamassy*) La propunerea lui Pulszky se primesce apro- bațiunea ministerială pentru catecheți, cari pot fi respinși din causa dușmăniei contra statului s’au a defectelor lor morale. *) Oluf d. Popovieiu. *) Ve^i Revista politică. Bursa de Viena și Pesta. Din 5 Aprile n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/o.............• . . . 120.45 120.30 Renta de aur ung. de 4%............................60.20 90.15 Renta ung. de hârtie................................ 88.— 88.05 împrumutul drumurilor de fer ung. ..... 136.50 136.50 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung..................................... . 111.— 100.75 Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung........................................... 91.60 96.50 Renta de aur austriacă.................................98.20 97.75 Obligațiuni ung. de rescumpSrarea pământului . . • 98.80 99.50 Sorți de stat dela 1860 ............................. 131.50 131.25 Sorți unguresci cu premii..........................116.-— 116.25 Sorți de regularea Tisei..............................110.40 110.25 Acțiuni de bancă austro-ung......................... 834-— 830.— Acțiuni de bancă de credit ung...................... 315.— 830.— Acțiuni de credit austr.............................. 318.50 318.25 Datorie de stat austriacă în hârtie................. 78 40 78.50 Datorie de stat austr. în argint...................... 78.75 78.75 Strisuri fonciari ale institutului ₙAlbina“ .... 100.30 London (pe polița de trei luni).......................119.55 119.55 Galbin................................................. 5.64 5.62 Napoleon............................................. 94.75 9.47 100 maree nemțesc! ....... .... 58 45 58.50 Nr. 4062, 1882 civ. [396] 1-3 Publicațiune La rugarea advocatului losif Pap ca representant a familiilor și interesaților Pasca Pap și Toth în privința comasărei eserci- țiului dreptului de cârciumărit din Lăpușul român s’a ficsat termin de pertractare în fața locului în comuna Lăpnșul român pe 10 Main 1883, unde posesorii interesați sânt Invitați a se presentă în persoană, de oare ce în cas de absență vor fi represen- tați din oficiu de advocatul Gavriil Mânu ca procurator esmis în afacere. Din ședința tribunalului reg, din Dej ținută în 29 Iulie 1882. Nr. 770 1883 civ. [392] 3—3 Publicațiune. Tribunalul reg. din Elisabetopole aduce la cunoscință publică, că în privința conce- siunei de a se comasa hotarul comunei Șoimușnl românesc s’a pus termin pe piua 2 Main 1883 la 10 oare înainte de amea^i În comuna Șoimușul românesc în locuința judelui comunal, pe când sânt invitați toți locuitorii din comună cu aceea că părțile, care absentează se consideră ca și învoite cu comasarea și că esemplariul prim al petițiunei se poate vedâ la acest tribunal. Din ședința tribunalului reg. din Elisa- betopole ținută în 26 Februarie 1883. (L. S.) Nagy Lajos m. p., Butak m. p., president. notar. Ad. 1371 1883. civ. [393] 3-3 Publicațiune. în afacerea comasărei hotarului Cor- ghidului mai’e s’a ficsat pentru începerea lucrărilor pregătitoare, precum regularea re- presentanței, alegerea inginerului și facerea preliminariului, terminul de 8 Main a. C. la 9 oare înainte de ameatți și în filele urmă- toare cu observarea aceea că absentarea unui sau altuia din interesați nu va împe- deca cursul pertratărei. Dela tribunalul reg. din Elisabetopole 19 Martie 1883. Kelemen Gyârgy m. p., jnde reg, esmis. J Zambach. și G-avora. ; < Fabrică de vestminte și recuisite bisericesci j | de rit catolic și grec. [205] 29-30 în Budapesta, strada Vațului, Văc^i uteza Nr. 17. E vor pe altariu, po- tiruri, pietohlebni- J ca, cădelnițe, păci- S fical, candele de । altar, policandre ) pentru biserici, ri- ) pide, chivot, cărți I de Evangelie etc- I 2 Comande se efectuesc promt. — Obiectele, cari nu vor conveni, se vor schimba cu altele Redactor respun^etor Nicolau Cristea. www.digibuc.ro Editura și tipariul tipografiei archidiecesane.