Nr. 32. Sibiiu, Sâmbătă 19|31 Martie 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Slbllo pe nn 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchlc pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Administrațiunea tipografiei archldlecesane Sibiin, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Asticulii nepublicați nu se Înapoiază, INSERȚIUNILE Pentru odati 7 ar., — de dopă ori 12 ar., — de trei or 16 ar. rândul aa litere ghrnfroua — ți timbra de 30 ar. pentru fie- țțd/e publicare. mÎ ? • _ Sibita 3 S Martie. Dela Budapesta vine soirea, că presidentul casei magnaților și Judex curiae, George de M ai 1 a th, s’a aflat eri dimineață in locuința proprie sugrumat, legat de mâni și de picioare și fără de limbă. Negreșit, că scirea despre o crimă așa de în- fiorătoare, comisă asupra unui bărbat stimat, re- spectat și iubit de mari și mici, câți numai au pu- tut să aibă cunoscințe despre firmitatea caracteru- lui său imparțial ca judecător suprem și ca condu- cător al judecătoriei supreme din Ungaria, a provo- cat o consternațiune nedescriptibilă atât în Buda pesta, cât și în toate părțile, în care a putut stră- bate scirea funestă. în capitala Ungariei și o astfel de crimă! Grea lovitură, isbitură chiar pentru raporturile interne ale unui stat, când se comit, când se pot co- mite, în centrul centrului astfel de crime asupra unui bărbat, cum a fost George de Mailath! Ce vor ^ice fiarele maghiare, care cântau, mai eri alaltă eri, de „nihiliști în Sibiiu"? Dar evenimentul este prea grav, ca se putem face aici loc unei dări de seamă asupra necălitei atitudini a Ziaristicei maghiare, când este vorba de curățenia dinaintea ușei altora. în momentul prim, sub impresiunea cea dintâiu, a celei dintâiu telegrame, eram ispitiți a crede, că crima are fond politic. Nenorocitul reposat, nu era amicul românilor, deși originea i setragedin Boerimea din ținutul Făgă- rașului, care era deja boerită, când ținutul a fost în- corporat terilor coroanei unguresci; dar cu toate aceste era un bărbat de un caracter întreg și firm; în vederile sale politice, nu era ultraist și fericirea țerei sale o lega ca și părintele seu de soartea di- nastiei actuale. Motive destule, de a fi ispitiți a crede într’un timp, când ultraismul prinde rădăcini tot mai adânci în straturile poporațiunei maghiare, că fon- dul crimei ar fi politic. Telegramele ulterioare ne spun că orologiul și un inel din deget și un portfoiu cu 3000 fl., lipsesc că s’ar fi aflat urme despre încercări de a sparge cassa wertheimiană, a cărei chei nu se află. Aceste și alte ar fi indicii că crima este din cele mai ordinare și din cele mai detestabile. Dacă husarul reposatului, care este arestat, e complice la faptă, se vor descoperi și ceilalți făp- tuitori și atunci vom fi în clar despre natura crimei. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus de E. B.) (Urmare 26). Vre-o câteva momente după aceasta, Cristiano se află singur cu Osmund într’o sală antică din par- ter, încălzită de un cămin mare. — Aici avem voie a fuma, îi Șise maiorul, eată pipe de toată mâna, alegeți una după plac și bagă mâna în oala cu tabac. Pe masă veȘi berea cea mai delicată din țeară și cel mai vechiu vinars de Danzig. îndată au se vină și cameralii mei cu nou tați dela evenimentul petrecut. — Precum văd, Dta creții că eu sunt foarte iri- tat, domnule maior, respunse Cristiano ; dară te în- șeli. Eu nu voesc altceva decât a lăsa baronului timp de reculegere și a aștepta aici, fumând impre ună cu Dta, ©aplicațiile necesare. — Nici vorbă de un duel! respunse maiorul. O! baronul nu se bate, și nici nu s’a bătut, de când este! Nu-1 cunosci, precum se vede? — Nici decât, Zise Cristiano umplendu-și cu li- niște o pipă și luând un ulcior cu bere. Cum așa se mă fiu adresat, ca un adevărat Don Quixote, că- La toată întâmplarea remjâne o umbră posomo- rită asupra sigurătății publice, chiar acolo unde sigurătatea ar trebui se fie model Asupra punctului acestuia ar trebui să’și con- centreze atențiunea declamatorii, cari declamează în toate filele, că românii, sasii, serbii, slovacii pe riclitează statul, căce reclamă lucruri garantate de altmintrea chiar și prin legea votată de ei. Uciderea Ini Mailath. Budapesta 29 Martie. George Mailath, judex curiae, president al casei magnaților, cavaler al lănei de aur, s’a aflat astăzi dimineață sugrumat în locuința sa din fortăreață. Mânile legate, limba lipsesce, patul neatins. Sugrumatul era îmbrăcat, lipsesc portfoiul și orologiul. Fereastra cabinetului de dormit este spartă. Ucigașii de bună samă s’au depărtat prin mij- locirea unei sfoafe legată de fereastră. Făptuitorii sunt pănă acum necunoscuți. Consternațiunea este generală. Parlamentul și alte edificii publice poartă steaguri de doliu. încă la mediii nopții Mailath era în casină. Budapesta 30 Martie. Mailath, judex curiae, se vede a fi victima unei lotrii. Mânile și picioarele cadavrului erau legate, la grumazi s’a aflat sfoara, cu care fu sugrumat, fălcile sunt sdrobite și din de- getele- mânilor sângerate, ceea ce indigită la luptă de apărare, s’a scos un inel. Orologiul, portofoiul cu circa 3000 fl. lipsesc. Cassa poartă urme de încercări de spargere. Ucigașii au scăpat prin altanul de cătră bastiune. Urmele de cisme de lângă zidul bastiunei în- digită la oameni de rând. Urme de sânge trădau că făptuitorii au fugit în doue direcțiuni. Husariul lui Mailath, Ferencz după alte sciri Berecz Sândor, fiind suspect, fu arestat. Pănă acum înse n’a măr- turisit nimic. George Mailath născut în Pojon la 1816, a ju- cat rol politic în Ungaria incă înainte de 1848. El a aparținut partidei conservative și a fost contrariu hotărît lui Kossuth. După revoluțiune s’a retras în viața privată. în anul 1860 a fost mem- bru al senatului imperial înmulțit, unde a declarat, că după sciința sa în Ungaria nu sunt de cât Ma- ghiari, vorbească ei ori ce limbă vor vorbi. în 20 Octomvre 1860 fu denumit tavernic și consiliariu intim, în dieta din 1861 a avut curagiul a ridica cuvântul pentru unitatea imperiului. în anul 1865 deveni can- celariu al Ungariei. tră o moară de vânt? Eu n’ași fi crezut să me fac așa ridicul. — Dta n’ai fost nici decât ridicul, amice: ba chiar ai făcut in ochii multora și mai cu samă în ochii mei, o faptă curagioasă, împotrivindu-te omu- lui de zăpadă. — Da, un om de zăpadă; ar fi trebuit se sciu că el se topesce ușor. — Nu în țeara noastră! Astfel de oameni stau mult în picioare. — Dar așa, am fost eroic fără voie ? — Păzește te se nu simți aceasta în detrimen- tul Dtale. Baronul nu trage spada, dară el își res- bună și nu uită o vătămare nici odată. Ori și unde vei fi, el are se te persecute cu ura sa. Ori și care îți va fi cariera, el îți va pune pedeci în avansament. Când vei ave vr’o afacere neplăcută, cum se poate înțâmpla fiecărui om cu inimă, el va afla mijloace a face din trânsa o afacere răutăcioasă și dacă ar reuși să te bage în temniță el s’ar îngrigi, ca se nu mai ieși. Eu îți dau statul 3e te ferești de el și să păzești cât vei trăi, dacă nu iar plăce diavolului să ducă în astă noapte pe confratele său la sine, sub pretecstul unei apoplecsii. — Dta creții că cu baronul este așa reu ? țlise Cristiano. — O să vedem. Eată locotenentul și amicul meu Ervin Osburn, care de bună samă împărteșesce simpatia mea pentru Dta. Ei bine, locotenente, ce noutăți dela omul de zăpadă ? Apropie se desghețul ? www.digibuc.ro Dela înființarea ministeriului unguresc încoace a ocupat postul de judex curiae și mai târziu și de president al casei magnaților. Projectul pentru scoalele medii în parla- mentul Ungariei. (Urmare.) Nimenea nu va uita multele serviții, ce nile- au fă- cut bisericile noastre și în special cea protestantă și istoria le-a eternisat și le va eternisa. Acestea înse nu o dispensează dela datorința ei față cu sta- tul. Acuma vine guvernul și Zice: păretele, care ne a despărțit pănă acuma, e superfluu, se-l surpăm, ca se nu mai împedece curentul spiritului național, se ne întrunim în fortăreața noastră — în stat — și se ne apărăm contra neamicului comun având în- credere reciprocă în nor asigurăndu-ne astfel contra ori cărui periclu. Și această provocare o poate oare respinge, cine nu vrea să promoveze victoria vrăș- mașilor noștri? încă una de încheere. Trăim într’o epocă, care tot mai mult ne desparte de era absolutismului, pe care tinera generațiune o cunoasce numai din spu- sele altora. Și dacă o partidă politică spre a’și validita programa sa, face paralelă între present și acel trecut trist, aceasta se poate privi ca agitați- une politică; se nu mergeți insă prea departe cu asemănarea pănă în a trage paralelă între projec- tul actual și patenta din 1859, sau ordinațiunile lui Thun, căci atunci uitați un lucru. Pe atunci toți pro- testanții stau la spatele conducătorului lor, ba chiar națiunea întreagă. Pe atunci vedeai în tabera lor, pe aceia, cari astăȘi i-au părăsit, nu vedeai înse nici un sas, nici Berlinul, nici ₉Schulverein“-ul. Acuma — acești nechemați — ni-au făcut presentul „danaidu și în momentul, când am depune noi ar- mele, s’ar sferma națiunea pentru aliații Dvoastră. Primesc projectul. Președintele: Dl deputat Wolff cere cuvântul în cestiune personală. (Sgomot mare.) Carol Wolff: Nu primesc dela nimenea, chiar nici dela un bărbat așa de escelent, precum e dl antevorbitor, lecțiune despre patriotism. Se poate că în punctul acesta nu ni se unesc vederile ase- menea, precum di^ergează și în casa aceasta ono- rată. S. e. d. deputat Csanady înțelege sub patrio- tism cu totul altceva, decum înțelege d. ministru președinte Coloman Tisza. (Ilaritate îndelungată.) îmi iau voie a declara dlui antevorbitor și tu- turor acelor dd. deputați, cari s’au mulțămit a face — Nu, nu este nimica, respunse locotenentul, cel puțin el pretinde, că nu este nimica. El s’a retras un moment în apartamentele sale, și apoi a reapărut rumen, încât mi se pare că și-a pus vr’un suliman pe obrazii sei paliZi. Dară ochii sei sunt stinși și vorba impedecată. Eu m’am apro- piat de el din curiositate, și el a luat-o drept de semn de simpatie și a binevoit a-mi spune că do- reșce se joace oaspeții și se nu se mai ocupe de el nici decât. Eu l’am lăsat șeZând în salonul cel mare, dară ceea ce-mi probează că el se află mai reu de- cât se face, este că el părea că și-a uitat absolut de accesul de furie, ce tocmai l’a pus așa bine, și niminea din giurul său nu cutează a-i ’l aduce aminte. Ei, apoi balul își va lua cursul său, șlise ma- iorul, și Dvoastră veți vede că lumea are să-și pe- treacă mai bine ca mai nainte. Precum se vede, ei voiesc să-l amețeașcă, ca se nu gândească la o ca- tastrofă viitoare, sau moștenitorii nu-și pot ascunde bucuria, văzând, că în timpul din urmă baronul este foarte bolnav ... Dară, spune-ne, Cristian Goefle, ce față ai făcut Dfa amabilului nostru baron, sau ce farmec ai văr- sat peste el? Ești Dta o nălucă sau un vrăjitor? ești doară omul din lac, care fascină lumea, când se uită la ea, cu ochii sei de ghiață? Ce ai Dta și cum de baronul a pronunțat leșinând faimosul cu- vânt, ce l’am auțlit de astădată și eu: Eată! Eată!... (Va mina.) 126 TELEGRAFUL ROMAN. Imputări în general, că de fapt pănă acum nu le-a succes a combate faptele presentate de mine cu frasele și cu imputările lor generale. Provoc pe onorații domni deputați se demonstre netemeinicia faptelor și a argumentațiunilor mele prin o com- batere serioasă, detaiată și motivată. Cu privire la articolul cetit aici de d. antevorbitor Albert Ber- zeviczy am o mică observare. Ce pot eu, dacă d. profesor Heinz e preferă a ceti foaia redigiată de mine și nu pe „Nemzet“ redigiat de d. dsa sau pe „P. Napl6“, cari asemenea publică desbaterile din dietă. Onorată casă! N’am de scop a me demite cu ocasiunea aceasta în critica articolilor Ziaristici, odată, fiind că parlamentul nu dispune în măsură cu- venită de mijloacele criticei spre a pute evita pe- ricolul preocupărei sau unilateralității, de altă parte din motivul că o atare procedură ar fi vătămarea libertăței de presă și transgresiunea legei, care ga- rantează libertatea de presă și în patria noastră. Articolii Ziaristici sunt copiii libertății de presă; nu-i stă în voie parlamentului a-i critica, ci presei, res- pective juriului de presă. Onoratul d. dep. Albert Berzeviczy, asemenea un bărbat al presei, binevoi- ească a critica articolii Z’ar’s^ci îⁿ Presâ, în re- plici, într’un mod temeinic, dar se nu se pronunțe aici asupra lor. Vorbirea dînsului se pare a tero- risa anumite păreri neplăcute (Strigări: ba nu !) Dacă vorbirea dînsului țintesce într’acolo, ca parlamentu- lui se-i fie permis a dejudeca chiar și consciința și a institui un rug pentru arderea acelora, cari nu împărtășesc vederile onoratului d. dep. (Strigări: nu ne-a plesnit prin minte!), a bună seamă nu i va suc- cede intențiunea. Me plec înaintea argumentelor con- vingătoare, nici când însă de frică. (Ilaritate). loan Kaiser (sas); Onorată casă ! Permițându-mi și eu a vorbi la projectul dela ordinea Zilei declar înainte, că nu’l primesc de basă la desbaterea ge- nerală. Motivele îmi sunt cam tot acelea, pe cari le-au amintit mai mulți vorbitori din oposițiune. în- tre motivele aduse se află unul, care are pentru mine deosebită însemnătate, motivul, că projectul nu respectează drepturile autonome ale bisericilor prote stante în deosebi din Transilvania, ci vatămă chiar legile, pe cari se basează autonomia acestor biserici. Mulți dintre onorații deputați sunt convinși, că acest project de lege conține multe disposiții vătămătoare pentru autonomia bisericească, cu toate aceste îl primesc în general în speranță, că nea- junsul acesta se va delătura în desbaterea specială; în cașul contrar sunt deciși a vota contra projec- tului la cetirea a traia. Nu pot împărtăși punctul acesta de mânecare, fiind convins, că speranțele de felul acesta se zădărnicesc. După părerea mea nu esistă nici o perspectivă pentru zădărnicirea res- pectivelor disposițiuni din project. întreg projectul e productul unui spirit, care nu respectează de ajuns legile sustătătoare, a unui spirit, de care nu se va separa projectul nici prin desbaterea specială. Nu primesc projectul, cu toate că s’a dat es- presiune temerei, că dacă nu se va primi, peste un an, doi, va se se aducă alt project, care se respecteze drepturile confesionale și mai puțin ca acesta. După esperiențele de până acum temerea aceasta nu e nebasată. Asemănând projectele de pănă acum unul cu altul, nu se poate nega, că toate projec- tele noue, atât cele presentate de guvern, cât și cele elaborate de comisiunea de instrucțiune, sunt mai severe în direcțiunea indicată, ca cele mai de demult. De aci se esplică împregiurarea amintită de d. ministru în cuvântarea sa întroducetoare, că protestanților nu le-a plesnit odinioară prin minte a vede în projectul de lege atunci presentat o vă- tămare a autonomiei lor bisericesci. Din asemănarea projectului de față tecstat de comisiunea de instruc- țiune cu projectul presentat de d. ministru cu da- tul de 6 Octomvre 1881 resultă adevărul aserțiuni- lor mele. Chiar și cu privire la forma esterioară: Projectul ministerial tractează într’o secțiune sepa- rată despre scoalele medii confesionale, recunoscând că acelea trebue privite din alt punct de vedere. Projectul de față vorbesce în general despre scoa- lele medii, atât despre cele confesionale, cât și de- pre cele neconfesionale, și conține numai ici colea disposițiuni escepționale pentru cele dintâiu. Chiar și după cuprins merge projectul comisiunei mai departe ca celălalt și limitează autonomia bisericea- scă în mai multe puncte. Dintre acestea amintesc numai două: unul, conform căruia, confesiunilor nu le este permis a se îngrigi înșile de cualificațiunea profesorilor dela scoalele medii; al doilea, care de- trage confesiunilor dreptul a se pronunța ele înșile fără limitare în privința limbei de propunere relativ la unele objecte de învățământ, un drept, care a fost respectat și susținut pănă acum chiar și de projec- tul ministerial și de toate projectele anterioare. Disposițiunile vătămătoare pentru autonomia ‘bisericească se pot împărți in doue categorii. De categoria ânteiu se țin acele, cari privesc scoalele medii confesionale, de a doua categoriă acele, prin cari se împuternicesce guvernul statului, respective ministrul de instrucțiune, a esercita în anumite ca- șuri dreptul acesta de disposițiune. între cele din- tâiu sunt mai însemnate acele, cari statoresc nu- mărul claselor, objectele de învățământ, limba de propunere, etatea copiilor de scoală și probarea capacității lor, sistemul de înaintare, condițiunile esamenelor de emendare și de repețire, numerul oarelor de instrucțiune, numerul școlarilor dintr’o clasă resp. instituirea claselor paralele, timpul de diligență și de ferii, numărul profesorilor de aplicat și a oarelor lor de instrucțiune, în fine condițiunile instituirei profesorilor, resp. modalitatea esamenului de cualificațiune. încât pentru disposițiunile din categoria a doua mă mărginesc numai la cele următoare. Con- fesiunile se îndatorează a subșterne ministrului planul de învățământ și împărțirea oarelor în privința unor objecte de învățământ. Ministrul statoresce țînta, ce are a se ajunge în objectele obligate și măsura cunoscințelor, ce au a se câștiga. El întăresce apli- carea acelui individ, care are a preda învățământul din religiune școlarilor de altă confesiune. Ministrul încuviințează contragerea claselor. Ministrul esmite un comisariu învestit cu drepturi nemărginite la esamenul de maturitate și statoresce ordinea esamenului de maturitate. Ministrul are voie a cere manualele usuate în scoală și manuscrip- tele și ale esamina; el poate pretinde, se i se ra- porteze pănă în detaiu despre referințele școlare și despre toate schimbările întâmplate. Află mini- strul într’o scoală scăderi morale sau o direcțiune inimică statului, îi stă în voie a insista pe lângă eschiderea individului inculpat și chiar pe lângă închiderea scoalei etc. Disposițiunile amintite la rândul prim vatămă dreptul de legiferare, celelalte dreptul de administrare al confesiunilor. Detragând statul legislativei bise- ricesci mai multe disposițiuni spre a le vindica pro- priei sale legislative, întru cât vine a se cerceta în- trebarea despre vătămarea de drept, el nu face nici o deosebire, că oare disposițiile respective sunt de o însemnătate mai mare sau mai mică, că întru cât diferesc ele de disposițiile luate de confesiuni în cer • cui lor de activitaie sau sunt aplicate a le lua. Nu se poate nega, că între disposițiunile înși- rate se află și de acelea, cari corespund principie- lor acceptate de biserici, în deosebi de biserica ev. luterană din Transilvania, conform cărora și-au în- tocmit scoalele medii. întrebarea e, se treacă sta- tul marginile legei, conform cărei-a biserica e în- dreptățită a și regula scoalele medii pe calea legis lativei sale. în privința aceasta nu poate esista, după păre- rea mea, îndoeală. Bisericile protestante posed și esercitează dreptul de a statori pentru scoalele lor medii sistemul și planul de învățământ, apoi condi- țiunile instituirei de profesori și a cualificațiunei acestora. Pe toate acestea cel puțin partea cea mai mare din ele — și le reservă acum statul sieși. Stând lucrul astfel, mai pot afirma oare apărătorii projectului, că acesta nu vatămă autonomia biseri- cească ? Ministrul de instrucțiune însuși vorbesce în raportul de motivare al projectului seu în ur- mătoriul mod: „Confesiunilor cu autonomie, în deosebi prote- stanților, s’au dat în privința scoalelor lor medii drepturii esențiale, pe cari ale limita sau chiar de- trage nu poate fi chemarea legislativei de aZi. Acele se vor împărți din contră între toate confesiu- nile, între conrporațiuni și privați!“ Chiar și la începutul desbaterei curgătoare s'a esprimat d. ministru într’acolo, că projectul de lege nu conține nici urmă despre o vătămare a autono- miei bisericesci. Eu aflu mare contraZicere între cuvintele dlui ministru și între faptele d-sale, adecă între cuprinsul projectului. Dacă chiar după vederile dlui ministru interesele statului pretinde necondi- ționat limitarea cercului de drept autonom al bi- sericilor, ar fi fost, după părerea mea, o procedură mai deamnă, dacă s’ar fi dat împregiurărei acesteia es- presiune directă și s’ar fi motivat necesitatea ei. A Zice însă de o parte, că chemarea legislativei nu e a relua drepturi odată date, de altă parte înse a confisca o parte esențială a acelor drepturi, e to- tuși stranie procedură. Dar nu se dovedesce prin nimic, că interesele statului ar cere în mod imperativ limitarea plănu- ită a autonomiei. Se Zice, ce e drept, în raportul de motivare, că articolul de lege, pe care se ba- sează autonomia protestanților în afaceri școlare adecă art. de lege 26: 1791 ar fi pus în perspec- tivă totodată și regularea sistemului de învățământ (ordo studiorum) pe calea legislativei. La aceasta e de observat, că deși guvernul a dedus din art. de lege 26: 1791 dreptul și datorința legislativei sta- tului de a regula în modul promis în projectul de față ordinea studiilor, nu trebue uitat, că numitul articol de lege vorbesce numai despre Ungaria în înțeles strâns, că acela n’a avut nicicând v a-, loare pentru Transilvania, precum n’are nici de present. Autononomia bisericilor tran- silvănene se basează pe art. de lege 53, 54 și 55 a dietei din Cluj din anul 1791. în acestea nu se pomenesce de regularea învățământului pe calea le- gislativei statului; din contră acestea dau autono miei bisericesci in afaceri școlare o estensiune mai mare, precum o dă legea singură corespunzătoare. Ministrul, de sine se înțelege, a trebuit se aibă cu- noscință despre faptul acesta istoric. De aceea e curios, că nu face nici o amintire despre el în ra- portul seu de motivare, din contră se vede a pur- cede din punctul de vedere, ca și când articolul de lege ungar și-ar estinde puterea și asupra Transil- vaniei. Aceasta e frumoasă ilustrațiune la frasa: că chemarea legislațiunei de aZi nu ea prescurta drepturile autonome, ci a le împărtăși și altora. Nici în raportul comisiunei nu aflăm basată îndreptățirea și necesitatea de a restringe autono- mia. Se Z’ce acolo in mod laconic, că drepturile câștigate trebuesc bine considerate, cu toate acestea însă trebue se dăm statului, qeea ce este a statului și aceasta domnul raportor în vorbirea de Introdu cere o accentuează mai de multe ori. Și noi chiar dela această comisie așteptăm o motivare mai pre- cisă, căci ea în restringerea autonomiei, merge mai mai departe de cât ministru, și în special o face aceasta în doue puncte, mai ântâiu, unde prescrie ca în cele 2 clase superioare în institutele cu limba de propunere nemaghiară, limba și literatura maghiară se se pună în limba maghiară, tot în această limbă se se depună din amintitele obiecte și esa- menul de maturitate; și a doua oară unde prescrie ca confesiunile să nu mai aibă dreptul de a cuali- fica pre profesorii aplicați la scoalele lor medii. Comisia susține că punctul prim este îndrep- tățit din privire la învățarea cu succes a limbei statului. Eu cred că autorul projectului s’a greșit la aplicarea cuvântului respectiv, căci privit lucrul din acest punct de vedere, el poate se fie cores- punZătoriu, îndreptățit însă nu. Poate fi îndreptă- țit, căci nici eu nu neg că cu chipul amintit în- vățământul poate produce mai multe resultate, nu este îndreptățit, căci vatămă un drept întemeiat pe lege, dreptul confesiunilor de a’și ficsa ele limba de propunere în institutele lor. Dnul raportor însă n’are multă considerație față cu asemenea drepturi, căci in vorbirea sa între altele Z'ce> că limba de pro- punere nemaghiară în scoalele confesionale este o prea mare concesiune din partea statului. Eu însă cred că drepturile câștigate de 100 de ani și folosite fără vre-o întrerumpere și ingerință nu se pot ușor disputa unei confesiuni. Nici nu mai amintesc că numitele disposițiuni vatămă drepturile naționalită- ților garantate prin articlul de lege 44 din 1868, căci eu la acest object vorbesc numai din punct de ve- dere al autonomiei bisericesci. Trecând la a doua disposiție din project — la cualificarea profesorilor — aceasta o aflăm motivată cu aceea, că asigurarea unui serios resultat și ridi- carea nivelului învățământului în scoalele medii o pretinde aceasta cu ori ce preț. După părerea mea — abstragând dela drept și lege, afirmațiunea merge cam departe, și eu stau neclătit pe lângă părerea mea fiindcă și domnul ministru împărtășesce alte vederi: „De oarece nu se poate trage la indoeală dreptul con- fesiunilor de a susține scoale, ci ele cu privire la scoalele medii esercitează factice acest drept, prin ce ușurează în mod însemnat chemarea statului; nu li se poate detrage nici dreptul de a-și cualifica pre profesorii aplicați la scoalele lor. Acest drept l’au esercitat ele în faptă și pănă acuma.“ Cum consună aceasta cu projectul comisiei, și ce a putut îndemna pre domnul ministru să-si schimbe vederile și în vor- birea sa de Luni se Z>câ, că statul nu poate da din mâna sa dreptul de a cualifica pe profesori, pe când cu un an mai nainte susținea că acest drept nu se poate lua dela confesiuni. Dacă regimul’și schimbă așa de ușor vederile, cari l’au condus la facerea pro- jectului seu, dacă el astăZi declară de neesact, ceea ce eri susținea de esact. nu suntem noi în drept se ne îndoim despre esactitatea principielor din acest obiect și nu ne putem teme, că preste un an mi- nistrul va ave alte păreri și față cu celelalte prin- cipii? Din toate se vede evident, că afacerea, căreia voesce projectul se-i facă capet, încă nu este destul de matură, și că n’a sosit încă timpul deslegărei ei. Argumentațiunea din raportul comisiunei, că ni- velul învățământului în scoalele medii se poate pro- mova numai pentru spoliarea confesiunilor de drep- tul de ași cualifica profesorii, nu o recunosc de esactă. Acest scop se poate ajunge și pre alte căi. Sunt convins, că confesiunile, al căror sistem de cualificare profesorală n’ar corespunde doară ce- www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 127 rințelor presentului, nu vor întrelăsa a se perfec- ționa în mod corespun^etoriu. Ce se atinge de si- stemul bisericei mele, al celei evangelice din Tran- silvania, nu vreau se (jic, că el stă pe treapta, care nu mai sufere periecționare, la tot cașul înse este la nivelul învățământului din scoalele medii actuale și la nici un cas nu este așa de reu, ca statul să fie îndreptățit a l confisca. Acest sistem a intrat în viață la anul 1862. După acest sistem la scoalele medii evangelice numai aceia pot fi și în realitate se aplică ca profesori ordinari, cari au susținut esa- menul cu bun succes înaintea comisiei pentru esa- minarea profesorilor. Membrii comisiunei esamină- toare se denumesce de cătră consistoriul provincial din bărbați, cari au fost profesori la scoalele medii și ca atari au dat dovedi vii despre aceea, că ei în specialitatea, pentru carea sunt denumiți de esa- minatori, au cunoscințele necesarie. La esamen se admit numai cei ce au depus esamenul de maturitate și a studiat cel puțin 3 ani la- universitate. Ce e drept în această privință disposițiile din project sunt mai stricte, esperiența înse ne arată că stricteța nu este motivată, căci tinerii eșiți din scoalele medii evan- gelice sunt tot atât de maturi pentru universitate ca și cei din alte scoale medii. Spre a ridica cualificarea profesorilor la o treaptă mai înaltă, motivarea din project mai aduce și împregiurarea, că pe acest teren este foarte mare concurență, și că deja numărul profesorilor provă- ^uți cu diplomă a iutrecut pre cel al celor aplicați și că ații mâne creăm proletariat profesoral; din aceste cause trebue îngreunată cariera profesorală. Nu sunt în posesiunea datelor necesarie, ca se pot eeamina esactitatea acestor afirmări. Dacă stă lucrul astfel, de unde vine că la atâtea scoli din Ungaria și mai cu samă la cele de sub jurisdicți- unea domnului ministru nu sunt aplecați în numer corespun^etoriu profesori diplomați ? Cât timp nu vom primi răspuns îndestulitoriu, suntem îndreptă- țiți a trage la îndoeală esactitatea acestui argu- ment. Celelalte disposițiuni ale projectului, prin cari — după cum amintisem — în cele mai multe puncte dreptul de disposiție se ia dela confesiuni și se dă guvernului, respective ministrului de culte, se moti- vează cu aceea, că ele nu sunt altceva, decât cir- cumscrierea și specificarea dreptului de suprainspec- țiune al statului. Nimenea nu va disputa statului acest drept față cu institutele confesionale, și că el are să fie esecutat prin ministrul de culte. Legile Tran- silvaniei, și în special articlul de lege 54 din 1791 cu privire la acest drept (jice, că Majestatea Sa ca snpremul patron al tuturor fundațiunilor este che- mat a supraveghia și a îngriji ca ele se fie aplicate in rnentem fundatoris. Eu cred că nici o biserică din Tran- silvania nu s’a opus statului în dreptul de supra- veghiere al fundațiunilor și al altor referințe pri- vitoare la scoale. Atâta este sigur, că ceea ce se aduce în project ca drept al guvernului trece pre- ste conceptul dreptului de suprainspecțiune. Ce e drept acest concept nu este definit în detaiu în le- gile religionare, și recunosc și eu că o definiție e de lipsă pe calea legislațiunei, urmează înse din însăși natura lucrului, că dreptul ca suprainspecți- une, ca drept de controlă, poate consta numai în a supraveghia, ca legile privitoare la scoale să fie considerate. Nu poate consta el în disposițiuni po- sitive, după cum e și projectul de lege, unde se dă ministrului omnipotență, ca și care nici regimului absolutistic nu i-a trecut prin minte. Repețesc încă odată, nu pot pricepe cum stând lucrul astfel, se mai țlice că nu este restrîns drep- tul confesiunilor. înțeleg ținuta și argumentarea celor ce recunosc, că projectul atacă autonomia bi- sericească, cu toate acestea ’l spriginesc, și pretind ca confesiunile să primească restricțiunea, căci aici e vorba de scopuri mai înalte. Și aceste scopuri sunt cultura maghiară și ideea de stat unguresc. Aici s’ar pute observa, că cultura este univer- sală, n’are caracter național, și că ea este una și aceeași la toate popoarele din lume. Ca ori și care adevărat cetățean doresc și eu, ca în această țeară cultura să progreseze și se stea la nivelul culturei europene; după părerea mea înse aceasta se poate ajunge și fără a vătăma, sau chiar a confisca în așa măsură drepturile dîn vigoare. E lucru tare problematic, că vătămarea dreptului ar fi basa, pe carea răȘimați vom ajunge un grad mai înalt de cultură. Vătămarea dreptului și a libertăței nicăiri și nici odată n’a promovat interesul culturei. Nici ideea de stat unguresc nu pretinde dis- posițiile cuprinse în project. Și statul ’și poate conserva forța pe lângă susținerea autonomiei confe- sionale, și nu va deveni mai puternic prin aceea, că parlamentul va lua dela confesiuni dreptul câ- știgat de mult și va concentra în mânile guvernu- lui o putere de disposiție peste măsură. Aceasta poate fi semnul absolutismului, nu însă al întărire;. Statele absolutistice n’au fost totdeauna cele mai puternice. Nu se poate trage la îndoială că mulți sunt, cari sub ideea de stat unguresc, respec- tive sub esecutarea ei înțeleg maghiarisarea tuturor cetățenilor, incorporarea lor la naționalitatea ma. i ghiară, și desbrăcarea de naționalitatea de pănă acuma. Am însă de a observa, că după părerea mea noțiunea naționalității în prima linie este limba ma- ternă, și ea este proprietatea celor aparținători respectivei naționalități, proprietate ca ori și care altă proprietate, și că conturbarea sau răpirea ace- stei proprietăți din punct de vedere moral este de a se pedepsi, ca răpirea ori cărei alte proprietăți. Domnul ministru și domnul raportor susțin că prin acest project nu se țintesce la maghiarisase. Sunt aplecat a crede aceasta; nu se poate insă nega; că în project sunt multe desposițiuni, cari restrîng drepturile garantate ale naționalităților nemaghiare cu privire la folosirea limbei lor materne. Ce poate fi deci mai natural ca combaterea acestui project, care pe lângă vătămarea autonomiei noastre, opresce și folosirea limbei noastre. Și întreb este corect ane imputa pentru aceasta lipsă de patriotism? Consci- ința ’mi spune, că aceste învinuiri n’au nici o bază. Și eu me simt ca cetățean al acestei patrie și nu caut alt azil pentru mine afară de această țeară sciind foarte bine, că aici trebue să trăesc și se mor. Dar chiar din motivul acesta trebue să pro- testez hotărît și serbătoresce contra celor țlise de d. ministru președinte în vorbirea sa de eri, că sa- sii ar sguduî în lăuntru edificiul statului maghiar și și-ar căuta aliați spre a sgudui și în afară. Prote- stez contra presupunerei, că motivul ținutei noastre în cestiunea dela ordinea țlilei, ar fi antipatia și ura față cu statul ungar și față cu națiunea ma- ghiară. Față cu învinuirile și calumnnle aruncate în timpul din urmă, ca de modă asupra poporului săsesc, îmi permit a reaminti ^isa poetului germân: „Nici un popor nu e bun, nici unul rău; fie-care însă are curagiu la luptă pentru dreptul seu." Nu primesc projectul de lege ci spriginesc propunerea de conclus a deputatului I. Gull. (în- cheerea ședinței din 8 Martie a. c.) Respuns la „Echoul“ din Nrul 30 al „Tel. Rom.¹¹ (C.) Minunată situațiune. Tot pentru acelea-și espresiuni unul mă învi- nuesce, că, ăla Mileticiu, agitez contra potestății archiereului, pentru „tinderea lumenilor la pu- terea absolută în biserică" luptă, pe carea un episcop bătrân sârbesc ar fi caracterisat o „dă-te tu jos se mă pun eu la putere", — ear altul me învinuesce, că cu „autoritatea" mea, și cu „conec- siunile cu miniștrii unguresci" nesuesc la „cele mai funeste urmări pentru tinera noastră constituțiune bisericească, de care fie-care om serios, dacă nu este dușman de moarte al statutului organic, tre- bue să se ferească ca de foc", căci consecința ar fi „despotismul, absolutismul, mâna liberă a epi- scopului." Așa dară vederile mele, puse pe hârtie în ace- lași timp ar produce „absolutismul" mirenilor și „absolutismul" episcopului în biserică; două lucruri opuse, cari absolut eschid unul pe altul. „Imposibil" ași țlice eu, — „posibil" văd că țlic alții, căci atârnă mult dela ochilarii prin cari privesce omul lucrurile. Dacă se uită omul prin ochilari de episcop cu aplecări absolutistice p. e. va afla că vederile mele nu-i convin; ear dacă le privesce prin ochilari de candidat de protopop, care presupune că are mai multă trecere la membrii consis.'oriului, decât la episcopul, va afla că vederile mele sunt periculoase. Dar nici unul, nici altul n’are drept. In medio veritas. Eu nu voiu absolutism, nici în sus, nici în jos. Eu voiu ordine, voiu respectarea legilor, voiu armonie frățiască în biserică, voiu o esecutare co- rectă a liberalei noastre constituțiuni bisericesci, carea să producă în fiii bisericei cel puțin o astfel de interesate și alipire cătră dânsa, precum o ve- dem manifestându-se la compatrioții nostrii refor- mați. Asta este ce m’a îndemnat se’mi ridic graiul într’o causă, carea pe noi archidiecesanii de loc nu ne privesce, dar carea trebue să privească pe ori- care fiu credincios al bisericei române ortodocse constituționale din patriă. Și cari sunt cuvintele, cari a ’însuflat Dnului „Echou" atâta îngrigire de periculul ce ar pute produce „autoritatea" mea bisericei? Eată-le: „Căci se nu trăim în ilusiuni, cuvintele: „ale- gere" și „denumire" în §§. 50. 51. 52. 53. și 54 ai stat. org. încât acelea privesc pe protopopul, nu sunt esacte, căci după lege sinodul nu alege „pe pro- topopul" ci face o candidare mai restrînsă, can- didare de trei pentru consistoriu, ear’consistoriul nu denumesce, ci alege p unul dintre cei trei candidați de sinod, în fine cel ce eserciează dreptul de denumire este Episcopul". Din cuvintele acestea nime nu va putea ceti, că eu aș fi tras la îndoială dreptul de alegere al sinodului protopresbiteral, sau că doară în Stat, org. nu ar sta apriat că în sinodul protteral se efeptut-sce alegerea de protopop, — am