Sibiiu, Marți 15|27 Martie 1883. Anul XXXI Nr. 30 TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru SlblIn pe an 7 fl.. 6 luni 3 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlătrațlunea tipografiei archldleoesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se inupoiară. IN8ERȚIUNILE Pentru odată 7 or., — de douS ori 12 cr., — de trei or 15 cr. rAndul cu litere garmond — și timbru de 30 cr. pentru fie-care publicare. Se ved unghiile. piceam noi dela început că suntem ispitiți a crede, că metechnele adversarilor noștri po- litici sunt puse în scenă, ca se aducă pe români în prepus, că sunt resvretitori și element de dis- ordine. Astăzi suntem aplecați a face economie cu cu- vântul „ispitiți", de oare ce semnele ne arată, că suntem pe urma cea adevărată a insinuațiunilor și insinuatorilor. De aici din Sibiiu se raportează, se vede, me- reu la Budapesta lucruri teribile. Sibiiul după ra- portorii insinuanți, ar fi o vatră de elementele cele mai resvrătitoare. Directorului gimnasiului de stat, ear cetim în fiarele din Budapesta, că i s’au trimis o a doua epistolă, în care „comitetul" îl amenință de nou, că nu ia nici o responsabilitate, dacă va remâne în Sibiiu, după ce se va vota projectul de lege privitor la instrucțiunea secundară. „Egyetertes" de Sâmbătă ne scoate în fine din toate nedumeririle. Acest (Jiar ne arată, am pute Zice, cu o pripire neprecaută, ce sunt însinuațiu- unile, cari merg ca la comandă dela Sibiiu la Bu- dapesta. Este dorința cea mare de a vede pe ro- mâni și pe sasi cu scăiușul în gură, ca se ne poată în linisce face ce vor vră, spre a ne muia pentru „patriotismul" cupa îl înțeleg toți șoviniștii. Va se Zică, nebuniile câte le-a produs șovinismul pănă acum nu sunt de ajuns. însetează după altele noue. Placă dar înainte pe calea apucată. Fără de a mai comenta mai departe și mai pe larg situațiunea ce ni se pregătesce pe fie care ții tot mai „tignită", cetiți, iubiți cetitori, ce scrie „Egyetertes: „Sibiiul începe cu încetul a juca rol mare. Ceea ce fac fenienii în contra proprietarilor și a autorităților publice engleze, tot aceea se face în Sibiiu contra maghiarilor și contra tuturor, cari nu sunt vrășmașii maghiarilor. Au spart ferestrile metropolitului, pentru că a admoniat pe valachi se se restringă cu agitațiunile (!!) lor între marginile legei. La directorii scoalelor de stat se trimit (?) epistole amenințătoare, în cari sânt provocați că sau se-și ia catrafusele, sau se nege că sciu vorbi ungu- resce, căci altmintrea vai de steaua lor. Va se Zică, sasii și românii din Sibiiu încep a se purta de tot drăgălaș. „Adecă, adevărul vorbind, un început. Au în- ceput de mult, înainte de aceasta cu 36 de ani, și de atunci tot continuă, când pe față, când în as- cuns, înse totdeauna fără reservă, ci între ei fără de a fi pedepsiți, căci ei numai pre noi ne supără cu acestea. Da, pe noi și numai pe noi. Sub domnirea absolutismului Austriei Sibienii s’au retras frumos frumușel, deși acel absolutism apăsa de o potrivă pe maghiar, sas și român. Sibienii însă nu-și sparg capul, dacă austriacul apasă pe sas și român; doare însă mult, dacă maghiarul î-și revindecă drepturile, libertatea, constituția, cari și pentru ei au tot ace- ași valoare, ca și pentru noi. „Sibiiul este oraș însemnat în 1848 de acolo au eșit toate intrigele, trădările contra maghiaris- mului. Sibiiul a chemat în 1848 pe parola sa mus- calii, și când a scos Bem din Sibiiu pe muscali, pe austrieci, români, tot sasii de cătră pădure: cum de îndrăsnesce a’i pune la desdaunare, pe ei, cari sunt liberi cetățeni ai Sibiiului. „Sibiiul ca cetate și comitatul Sibiiului ar fi se aparțină Ungariei. Numai cât Sibienilor nu le încape așa ceva în cap. Si fiind că sunt acolo câți-va ma- ghiari, cari nu voesc se abȘică de această credință a lor, le-ar plăce. Sibienilor se i alunge și pe ace- știa din cetate și metropolitului Miron Romanul i sparg noaptea ferestrile, pentru că din inimă sau numai din prefacere nu vrea să consimtă cu ei. „Dacă ar fi parlamentul într’unit, ministrul de interne Tisza Kâlmân cu o singură vorbire ar is- prăvi tot lucrul. De oare ce înse membrii parlamen- telor sunt duși acasă pre sărbători, Tisza Kâlmân va scrie comitelui suprem Wăchter Frigyes, corni- țele primăriului orașului Kapp Gusztâv, primăriul căpitanului de poliție Henrich, întrebând că ce este cu această nouă și necunoscută mișcare a fenianilor ? Și din rapoartele gradate ale tuturor va eșî la lu- mină, că toată afacerea este o sburdălnicie copilă- rească, n’are nimic serios în sine și nu merită de a o mai considera. „Se poate și aceasta. Noi însă cu toate ace- stea întrebăm pe ministrul de interne se ne spună, că încât este Sibiiul și comitatul Sibiiului parte in- tegrantă a Ungariei. Am vre se fim în clar cu această întrebare și încă cu cât mai curend cu atât mai bine, ca se ne putem orienta asupra sorței po- pulației maghiare din Sibiiu și comitatul Sibiiului. „Ce soarte și ce viitor are această populație maghiară? „între oficianții cetății Sibiiului, de esemplu, nu este nici un ungur. Pănă la cel din urmă sunt toți sasi. „Intre oficialii și funcționarii comitatului Sibiiu lui atât în centru, cât și în cele 6 preture nu sunt decât 4 maghiari, 2 subnotari și 2 scriitori. „Va se țlică, toți funcționarii sunt sasi și va- lachi. Aceștia sunt chemați din oficiu se apere ideea de stat unguresc, se respândească devotamentul cătră Ungaria și iubirea de patrie, ei sunt chemați se grigească drepturile limbei maghiare etc. „Se înțelege de sine, că ei ar cadă în spasmuri de rîs, când ar aștepta cineva toate acestea dela ei, — fie acel cineva chiar și Tisza Kâlmân. „Cetatea și comitatul au drepturi municipale, ele ’și aleg funcționarii, și fiindcă sasii și valachii sunt în majoritate, — e lucru natural — că func- ționarii vor fi din ai lor. Astfel ar argumenta Ti- sza Kâlmân de — ar fi într’unit parlamentul. „Lucrul înse nu este tocmai așa. De esemplu cornițele suprem se denumesce de guvern și el to- tuși e sas. Și cornițele suprem, dacă voesce, poate influința ca la noua constituire a comitatului să aibă statul cel puțin un singur organ sincer, adevărat și credincios. în alte locuri, mai ales față cu oposiția, Tisza Kâlmân desvoaltă o influență ca un pașa tur- cesc. Această influență în Sibiiu și comitatul Sibiu- lui se întinde numai pănă la 2 vicenotari și 2 scriitori. „Cum stăm cu tribunalul, unde toți juZii sunt denumiți de cătră guvern? între 9 juȘi de aici, sunt 6 unguri, dintre 2 notari unul e ungur, trai vicenotari, și între patru practicanți^ doi sunt un- guri ; mai este un oficial de cancelarie. între Șece scriitori patru unguri. N’avem nici un conducetoriu de cărți funduarie și nici un director de cancelarie, între trei adjuncți la cărțile funduarie este un un- gur. între doi fiscali încă numai unul e ungur, între doisprezece juȘi cercuali și subjugi numai unul — Și: unul — este ungur, dintre oficiele la- terale nici unul. Ceialalți sunt toți sași și valachi. „Aceasta este situațiunea în Sibiiu și giur. De aci impertinența sasilor cu Schulvereinul. Realitatea e că nu ei sunt cei apăsați, ci ei voesc să apese pe maghiar și fiindcă aceasta nu merge destul de cu grabă se vaeră și se plâng în lume și țeară. „Această situație revarsă lumină și asupra poli- ticei așa numite „a naționalităților", urmate de guvernul lui Tisza. Și această politică constă din câteva frase aruncate lui Wolff și Polit, la cari frase se umflă peptul majorității și mânile ei sunt gata spre a aplauda. Adunări de popor valach în Sibiiu, Brașov, Deva, etc. spargeri de ferestri și epistole amenințătoare în Sibiiu, mișcări serbesci și croate, năsuințe panslavistice, agitațiuni rusesci „a FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. {Tradus de E. B.) (Urmare 24). — Foarte bizar, și eu l’am ales în adins. Pro- cedând prin antiteză... însă eată-mi suposiția : eu presupun că acest Cristian Waldo, pe care nu-1 cu- nosc nici decât, ar avă curagiul, spiritul și inima generoasă, ce tocmai i se atribue împreună cu să- răcia, ce trebue se fie soață fidelă a acestor aven- turi, și un nume, care precum presupun, nu l’a pri- mit în virtutea unei diplome... — Și capul de moarte? — Ba nu, fără cap de moarte. Ei bine, mai presupun că spre a te mărita, ai fi silită a alege între persoana aceasta și baronul de Waldemora? — Eu m’ași hotărî foarte simplu, adecă nu m’ași mărita de loc. — Sau te-ai mărita numai atunci, când ai des- coperi sub masca acestui Cristian un prinț tiner și frumos, silit de rațiunea de stat a se ascunde? — Ce-mi spui aci! răspunse Margareta; un nou Țarevici Ivan scăpat din prinsoare sau un alt Phi- lipp III scăpat de ucigașii sei! în cașul acesta, apocrif sau nu, el va afla gra- ție în ochii Dtale? — Ei, ce se-ți răspund? Un bufon italian în adever nu este obiect vrednic de comparare, ca să vorbim serios. — Bine Zici! replică Cristiano; însă eată sfâr- șitul, ca se ne ușurăm, căci el este mâna de pământ pe romanul întitulat Primul contradanț. Contradanțul acesta înse n’avea se se sfârșească după legile coreografiei. Dl Stangstadius terminân- du-și în sfârșit copioasa masă, pe care o numea un â conto între ojină și cină, tocmai eșî din sala de bufet. Preocupat de vr’o idee înaltă, deșteptată prin plăcuta lucrare a unei digestiuni bune, micul bal ii sta chiar în cale; el trecu printr’ânsul fără grige lovindu-se de cavaleri, care i se închinau și călcând pe piciorașele domnișoarelor ca și când ar călca pe petri. Schiopătarea sa pronunțată îi făcea pasul așa de bizar, încât începură cu toții a ride, figura jo- cului se sparse cu totul și ținerile părechi hiându-se de mână formară o horă sgomotoasă împregiurul ca- valerului Stelei polare, care nu voia se rămână cu grația sa îndărăt, ci se opinti a sări în contra tac- tului spre marea înveselire a societății! însă ah! rî- setele și cântecele devenite chiar sgomotoase se au Șiră în sala cea mare. Orchestrul sfârșise ultima riturnelă și tinera trupă nu o observase. Ea tot se mai învârtea cân- tând și sărind impregiurul lui Stangstadius, care pă- rea Saturn în mijlocul inelului său. Contesa Elfrida apăru repede și vexând subita vindecare a nepoatei sale, se măniâ și de astă dată nu se mai putu stăpâni. — Dragă Margareto, îi Șise ea cu ton scurt și vibrant, Dta faci nebunii mari; îți uiți că ți-ai scrintit piciorul, și că este foarte periculos a te purta astfel. Tocmai am consultat medicul casei: el îți recomândă odihnă pentru noaptea aceasta; bine- voesce dară a te retrage și guvernanta să-ți facă un pansament. Nu poți face ceva mai cu minte, crede-me. Și ea îi mai Zⁱse la ureche: — Ascultă! Margareta deveni palidă, cât de roșie era ; și, din supărare sau din mâhnire, ea nu putu opri două lacrimi groase, ce îi luceau pe gene și îi curgeau de alungul obrajilor. Contesa Elfrida o luă repede de mână și o duse, Zicândui cu voce nădușită. — Precum se vede Dta ți-ai propus, se nu faci astăZi altceva, decât prostii. 0 se te căesci. Eu ți-am ertat, că n’ai jucat domnul casei: el a putut crede că suferi în adevăr de picior; însă a juca cu altul, însemnează a face baronului într’adins o impertinență ne mai auZită, și eu n’am de gând să sufer aceasta, pănă ce o va observa și baronul. (Va urma.) www.digibuc.ro 118 TELEGRAFUL ROMAN. la Dobrânszky,⁰ somnuroasa justiției unguresci, eată politica naționalităților urmată de guvern. „Pentru aceea înse românii în Paris și sasii în Berlin asurzesc urechile lumei cu tirănia de rasă din Ungaria, carea în lume n’are păreche. Sau se dg tim acusați de loc, sau dacă da, atunci de am fi acusați pe drept. Cel puțin atunci nu s’ar face atâta sfară în țeară. „Unica foaie semioficială guvernamentală din Budapesta se laudă în gura mare cu micul numer a delicteldr contra statului din statistica penală. „Aceasta e adever. înse nu mai puțin este ade- ver, că dacă disposițiile legei penale maghiare, pri- vitoare la citatul cas, s’ar esecuta cu atâta punctu- alitate, ca în Prusia, de esemplu, pedepsele pentru delicte contra statului s’ar arăta pe an cu Recile de mii. „Suntem noi cei din urmă, cari vrem se apărăm această țeară cu legea penală contra cetățenilor și se respândim prin temniță iubirea de patrie; înse dacă guvernul nu voiesce se pedepsească lucrurile din Sibiiu, cel puțin facă tot posibilul ca, prin mână de fer să prevenim asemenea lucruri.^ Revista politică. Sibiiu, în 14 Martie. Congresul național bisericesc al Șerbilor este probabil că se va într’uni în decursul anului ace- stuia. „Pester Lloyd“ de Sâmbătă este foarte res- boinic. Nu-i place că vecinii noștri (România) se simt jigniți în drepturile și suveranitatea lor, fiindcă n’au fost admiși la conferențâ din Londra și fiind că s’a instituit o comisiune de supraveghiare pentru na- vigațiunea pe Dunăre. După ce numeră „P. Ll.° toate bunătățile câte le au avut România dela Austro- Ungaria, găsesce cu cale a spune că ceasta din urmă are se înceapă altă metodă cu România și se o facă se simtă prevalența Austro - Ungariei, politică și materială. „P. Ll.“ se teme că victoria dela Gri- vița românii o vor plăti odată foarte scump. „Pre- stațiunea militară (dela Grivița) a poporului brav, l-a surprins în mod estraordinar și virtuțile sale marțiale i s’au suit astfeliu la cap, încât pune pe gânduri.¹¹ în decursul articolului, „P. Ll.° spune că nu va remână alta de făcut, decât a aduce pe domnii din Bucuresci la o convicțiune clară, că soartea României, în bine și în rău, atârnă dela Austro-Ungaria și în fine le aduce aminte să se păzească se nu vină în conflict cu puterea mare vecină. Tot „P. Ll.° se află într’o polemie cu „N. fr. Presse“ și cu „Deutsche Ztg“ pentru o prele- gere, care „P. Ll.“ a ținut-o oposițiunei nemțesci din Cislaitania pentru deputatul Schonerer. Inte- resant este în toată polemia, cum se aruncă de amân- două părțile reciproc lipsă de patriotism austro- unguresc. „D. Ztg“ face o paralelă între Schbnerer și Klapka din 1866, întrebând, dacă cel dintâiu e mai reu patriot ca cel din urmă. Din Albania se signalisează domnia anarchiei. Projectul pentru scoalele medii în parla- mentul Ungariei. (Urmare.) Ignațill Helfy continuând: Spre a face așa ceva nu trebue lege, fiindcă suprema lege și ministrul trebue să o esecuteze, căci pentru aceea este mini- stru. (Aplause în stânga estremă). Am spus că nu pot primi projectul nici din respect cătră autonomia protestantă. Și eu voiu apăra autonomia protestantă fără a provoca la pac - tun și legi vechi. Nu-i stă bine unui cetățean să se provoace la pacturi. După mine e lucru absurd, ca statul să stea cu o parte a cetățenilor sei în re- ferințe regulate prin dreptul ginților. Pacturi pot face națiuni cu națiuni, staturi cu staturi, nu înse statul cu o parte a cetățenilor sei. Nu este lege veche, care ar .fi p'edecă pentru legislativă, fiind chemarea legislativei de a crea legi conform spiri- tului timpului și împregiurărilor. Nu voiu apăra autonomia protestantă pe acest teren. întreb inse pe ori care catolic, ca cu mâna pe inimă să mărturisească, dacă în istoria noastră lupta pentru protestantism n’a fost identică cu lupta pen- tru libertatea și independența patriei ? Și protestanții fac bine că se provoacă la această faptă, care pro- vocare nu poate supăra pe celelalte confesiuni. Și mă mir că dintre atâția vorbitori nici un catolic n’a țlis un cuvânt în apărarea acestei autonomii, și după cât cunosc pe cei insinuați nici nu vor Șice. Și apoi nime nu va nega că în project nu sunt dispo- sițiuni... Trefort Âgoston: Nu sunt. Ignațiu Helfy : Mă rog de ei tare, poate n’a fost intenția domnului ministru, aceste disposițiuni însă formează un atac direct asupra bisericei protestante. (Aprobări din stânga estremă, contraziceri din dreapta.) Și eu voiu proba aceasta cu cuvintele dom- nului ministru. Eram de credință că această au- tonomie să nu se vateme. (Așa este! din stânga estremă. O voce dm dreapta cine vrea să o atace ? E lucru fără recunoscință să atacăm o instituțiune, care a dat cetățenilor ocasiune a’și apăra patria. Strigări de „Eljen“ din stânga estremă.) Și a vă- tăma, a agita acest element patriotic.... Trefort Âgoston: Cine-1 agitează? Ignațill Helfy: Dacă domnul ministru nu crede celor Zi⁸e de mine me provoc numai la un singur passagiu din project, la §. 22. care vorbesce des- pre oficiul comisariului. Și să mă erte domnul mi- nistru, o declar franc, că Dsa sau n’a sciut ce face, când a făcut acest capitul, sau dacă da, atunci a voit să seducă pre protestanții (Aprobare în stânga estremă. ContraZiceri din dreapta) ca ei să nu vadă intenția instituirei comisariului. în §. 22, alinea 3 se Zice „comisariulesmis de ministru n’are nici un drept de a dispune.⁰ Urmează apoi cu toate acestea — așa dară tot dispune — Vă rog numai să ascultați: cu toate acestea el este datoria a priveghia, ca se se observe disposițiile acestei legi și norma pentru esamene statorită de ministru, în fine. # a) „revede lucrările scripturistice înaintate pentru esamenul de maturitate⁰ cu alte cuvinte esercită suprarevisiunea. Atâta însă nu ajunge. 6) Asistă la esamenele verbale și are dreptul să întrebe din ori și ce obiect pe ori și care elev. c) „Ea parte în conferi nța comisiei asu- pra resultatului esamenului scripturi- stic și verbal.⁰ Nu este oșre acesta drept de disposițiune? d) „Subscrie atestatele de maturitate, cari prin aceasta câștigă valoare de stat,⁰ va se Zicâ fără ea n’ar ave ele valoare. (ContraZiceri din dreapta.) Dacă le priviți toate acestea de glume, atunci n’am nimic de observat, însă ertați, Vă rog — nici un ministru nu va pute susține că o asemenea ingerență, cu nisce disposiții atât de absolutistice este numai drept de supraveghere. (Adevăr, așa este! din stânga estremă.) Ași înțelege pe dl mi- nistru, când ne-ar spune: vreau să casez autonomia protestanților, căci așa cer interesele statului. Ase menea procedură ar fi o mare abnegare pentru mi- nistru și desamăgire pentru alții. (Așa este! Ade- văr! din stânga estremă.) Ce se atinge de partea didactică, trebue să observ că nu este învețătoriu cu consciință, care să nu se simtă umilit prin disposițiile acestui project. Mă ocup în timp de 8 ani cu băiatul, eu ca profe- sor i promovez pas de pas desvoltarea lui spiri- tuală, îl studiez 8 ani de Zile, așa că el este întru toate creațiunea mea; vine timpul ca se dau ate- stat despre desvoltarea lui, și aici vine comisariul guvernului, om, care crede că dacă e atotputernic este și a toate sciutoriu, și el care în veci n’a vă- Zut pe elev, vrea se’l cunoască mai bine ca cei 12 profesori în decurs de 8 ani: aceasta On. casă este absurditate, pe care o putem numi tiranie. (Apro- bare viuă din stânga estremă). Mai sunt încă unele disposițiuni unice în feliul lor. La un loc al projectului se Z>ce> că statorirea ordinei de învățământ se concrede autonomielor, în alt loc dispune projectul, că scopul învățământului — ’l defige ministrul. Aceasta merge, căci statul trebue se-și reserve atâta; ce însemnează însă adaosul: „precum și cantitatea învățământului". Și aceasta e vătămare a autonomiei și absurdi- tate pedagogică. Dacă odată e hotărît scopul în- vățământului — se înțelege sub aceasta o cantitate normată pentru tot cursul studiului unui elev, mi- nistru numai are a se ingera la esecutarea acestuia în institutele protestante. După împregiurările lo- cale și puterile, de cari dispune un institut într’un semestru poate produce mai mult, în altul mai pu- țin; aceasta înse după projectul ministerial nu e permisă; peea ce pe lângă vătămarea dreptului au- tonom este și absurditate pedagogică. (Aprobare în stânga astremă) căci sciință nu se poate măsura cu cotul. (Aprobări în stânga estremă.) Ministrul poate pretinde dela corpul profeso- ral, ca elevul după 6 sau 8 ani de studiu se poată traduce — spre esemplu — pe lângă dicționariu sau fără el clasicii latini. Sau ca să’și scie vorbi și scrie limba maternă. Acesta e scopul învățământului. A prescrie însă ca în un semestru să se propună din gramatică, stilistică, rethorică, matematică de colo pănă colo, e absurditate. în clasificarea profesorilor recunosc dreptul statului, și aceasta nu este vătă- mare pentru confesiuni. (Aplause). Căci precum nu e scurtat dreptul autpnom al economiei de a-și alege medic, pe unul, care are diplomă dela stat, tot așa nici a confesiunilor cu privire la profesori. Ignațiu Helfy: Aceasta e greșală, mă rog de ertare. Organisațiunea rămâne ne alterată și mecha- nismul ei nevătămat. Projectul nu împedecă pe pro- testanți aș’i cresce pe profesorii lor în spiritul pro- priu bisericei și scoalei protestante. Profesorul nu renunță la spiritul seu protestant, la crescerea și credința sa protestantă prin aceea, că asemenea medicului și juristului depune și el esamenul la uni- versitate. Asigur pe on. colegi, că nu mă ocup numai de eri, de alaltăeri cu cestiunea aceasta. Am avut oca- siune a conferi cu oamenii cei mai escelenți pro- testanți în punctul acesta, și vă asigur, că cei mai mnlți n’au făcut nici o reflecsiune la disposiția acea- sta din project. Recunosc, ori cine ar fi autorul pro- jectului, ministrul sau comisiunea, că aceasta dove- desce un mic progres prin aceea, că a dispus, ca în scoalele cu limba de propunere nemagbiară se se propună limba și literatura maghiară așa, încât copiii, când absolvează să cunoască limba și litera- tura patriei și să le poată fi deschise toate cărările din țeară. Constat, că scopul acesta nu se va ajunge, dacă numai în classa 7 și 8 se va face propunerea în limba maghiară. E cu neputință, ca în decurs de doi ani și chiar în anii dela apropierea esamenului de maturitate, copiii se învețe limba maghiară ast- fel, ca să le poată fi de folos în viața practică. (Așa e! stânga estremă.) Dacă ași voi să-mi răsbun asupra deputatului Wolff pentru vorbirea de eri, ași trebui să Zic ⁸>m- piu: ștergeți din program limba și literatura ma- ghiară. Prin aceasta le-am închide sasilor calea spre posturile din stat. (Așa e!) Eu însă nu schimb pe dl Wolff cu poporul săsesc, pe care îl cunosc din copilărie, 11 stimez și onorez. (Aplause. Aprobare.) Doresc ca sasii se remână în posiția lor, copiii lor să poată aspira după absolvarea studiilor recerute, ca și maghiarul, la ori-ce post din stat. (Aplause și aprobare.) Nu-mi voiu resbuna asupra numitului de- putat, din contră voiu propune a se protegia sasii și mai mult, decum se face aceasta prin projectul de față. Voiu propune, ca din clasa a 5-a să se pro- pună limba și literatura maghiară în limba statului. Copiii vor deveni astfel în stare, a pute ocupa ori ce posiție în stat și a-și pute continua studiile la Universitate. (Aplause în stânga estremă.) După ce am făcut amintire de dep. Wolff fie-mi permis a face unele reflecsiuni la vorbirea lui de eri înainte de a-mi încheia vorbirea. D. deputat a Zi⁸ despre d. ministru, nu sciu în ce combinațiune de idei, stă aceasta că va fi în stare a statori un astfel de plan de învățământ și a in- troduce în sistemul de învățământ o atare măsură, ca tinerimea noastră să nu mai poată ceti pe Salust, de oarece îi punea lui lugurta cuvintele în gură: „în Roma totul se poate corumpe.⁰ Pe cine și ce a înțeles d. deputat, nu pot să o sciu, nici nu e che- marea mea a o cerceta. Guvernul sau acela, care să simte vătămat, trage-1 la răspundere. Eu am cuge- tat asupra acestui citat și m’am întrebat, oare avut-a d. deputat în vedere pe omul Saluât, care a fost tribun în republică apoi sub Cesar pretor și procon- sul ? Se poate, că d. care joacă aZi pe tribunul, do- resce timpul lui Cesar. (Aprobare viuă în stânga estremă,) și speră că sub vulturul cesaro-austriac va deveni proconsul. Albert Nemet. Et comes atque caniș, sus, dux auctorque, parensque. (Și comite și câne, porc, duce, autor și părinte.) (Ilaritate viuă.) Ignațiu Helfy:-Salust a descris de altcum afară de resboiul contra lui Jugurtha și conjurațiunea ca- tilinară. Se poate că pe aceasta a avut-o în vedere d. deputat, fiind că îi stă mai aproape. La votare se va convinge, că aici în casa aceasta nu esistă în- părechere în privința paragrafilor îndreptați contra tendențelor sale, și că vom fi toți una, când va fi vorba, se zădărnicim revoltarea lui Catilina celui mic. (Aprobare în stânga estremă.) A mai Zi⁸ d. deputat că tinerimei noastre nu i se va permite a ceti pe Tacit fiind că acesta descrie imperiul în decadența sa. D. deputat își va aduce aminte de scopul urmărit de Tacit. Acea- sta dori a se arăta imperiului că se apropiă cu pași repeZi de decădere, că locul lui îl va ocupa ma- rea Germania voind astfel a băga frică în Români față de poporul barbaro-germân. Profeția lui Ta- cit s’a împlinit în parte; Germania esistă, e mare și puternică. Dar ce vedem? Lucrurile s'au desvoltat astfel, încât Roma n’are causă a se teme de Germa- nia. Nici noi n’avem a ne teme de Germania. Ea este aliatul nostru și aceasta îmi pare deosebit bine. D. deputat are în vedere o altă Germanie, pe Schul- vereinul germân. In afacerea aceasta caută să adre- sez câteva cuvinte d. ministru președinte. Recu. nosc că d. ministru e bun polemic, scie bine pole- misa, aceasta o dovedesce adesea și față cu noi. în privința aceasta n’am nimic de reflectat, d. ministru are însă și chemăreața dovedi, că se îngrijesc© de www.digibuc.ro interesele națiunei întru toate. Au suferi oare D. ministru în Ungaria o societate, care ar agita con- tra Germaniei ? Nu ! Așa se poate pretinde dela den- sul, ca pe cale diplomatică se protesteze contra agi- tațiunilor Schulvereinului inspirate prin concetățe- nii noștri sasi. (Aprobare în stânga estremă). Nici un stat, care ține la sine, nu poate suferi, ca o corporațiune din alt stat se agiteze contra legislativei sale. (Aplause în stânga estremă.) îmi zace tare la inimă regularea instrucțiune! din scoalele noastre medie, de aceea în decursul vorbirei mele m’am nizuit a afla motive pentru primirea proiectului în general. După ce am cetit projectul în detaiu, m’am convins, că nu’l pot primi nici în general, căci reclamă unele schimbări esen- țiale, cari nu se pot aștepta dela desbaterea speci- ală. Aceasta o sciu toți aceia, cari cunosc desba- terile speciale la noi. Desbaterile generale sunt la noi înfocate, cele speciale decurg în liniște, fiindcă greul deputaților le discută în coridor. în privința aceasta m’a descuragiat dl ministru și mai mult prin vorbirea i de eri. în formă, Zice densul, se vor pute face în desbatere specială adi- tamente, nu înse și în esență. Forma e lucru secundar, esența e cel principal, în esență trebue în mai multe locuri modificat pro- jectul. Pun mare preț pe aceea, ca projectul de față, primind valoarea de lege, să fie astfel, încât să nu jignească convețuirea pacinică și liniștea cunsciinței cetățenilor țărei noastre. Aceasta să și-o însemne dnul ministru. Mi-ar păre și mai bine, dacă înainte de încheerea des- baterei generale dl ministru ar renunța la fatalul §. 22 cetit de mine. Cred, că dacă dl ministru ar face în punctul acesta esențial concesiune, pro- testanții încă l’ar preveni în alte puncte, și astfel s’ar regula cât mai îngrabă afacerea aceasta școlară. Spriginesc votul separat al colegului meu Otto Hermann. (Aplause vii în stânga estremă.) (Va urma.) Echou la alegerea de protopresbiter în Oravița. *) Din dosul Parângului. Actul alegerei de protopresbiter in Oravița a fost objectul unei disensiuni mai mult decât serioase. Cred că în urma respunsului și replicei în „ Telegraful Roman “ s’ar fi făcut deplină lumină asupra legalității sau ilegalității acelui act. Din causa aceasta nu voiu întră în meritul lui. Ce me îndeamnă pe mine să scriu este o ce- stiune principială, discutată de dl C în Nr. 17 al „Tel. Rom." asupra cărei trebue să ne lămurim. Mărturisesc că nu fără oare care sfială iau peana a mână vânând cu deosebire în Nr. 25 al „T. R.“ cu cine am de lucru. Căci dl C după indiciile biografice ce și le dă însuși, se vede a nu fi om de toate filele. Dsa se vede a fi o autoritate românească de prima ordine, autoritate, care a participat la alcătuirea statutului organic și are conecsiuni cu miniștrii unguresci. Pe lângă aceste dispune de o dialectică rară, pe care o mănuează cu verva fină a autorității. Dar tocmai, fiindcă dsa scrie cu verva autori- tății impunătoare și prin aceasta este în primejdie a’și validita vederile greșite, cred că nu este bine să tăcem cu toții în fața dsale. Nu este bine, căci la noi, ca la nimenea, autoritățile sunt foarte sedu- cătoare. în contra rătăcirilor se ne opunem; vină ele dela ori cine, căci și pentru noi „salus rei publicae suprema lex est, ear salus este numai lex, așa cum ne-a dat-o congresul din 1868 și ne-a întărit-o îm- păratul. Dl 0 impută consistoriului din Caransebeș acte de violență, ear inteligenței din Oravița tendențe anarchice — voiu Z>ce- nu fără cuvânt. Dar pe când Dsa face astfel de imputări întemeiate altora, alunecă în o retăcire, care e soră dulce cu cea a Orăvițenilor. Dsa în Nr. 17 al „Tel. Rom." spune lumei, uite că: î n ce p ri v e s c e pe protopopul după lege sinodul (ppesc) nu alege, ci face o candi- dare mai răstrînsă, candidare de trei pen- tru consistoriu, ear consistoriul nu de- numesce, ci alege pe unul din cei trei candi- dați de sinod, în fine cel ce esercitează dreptul de denumire este episcopul.¹¹ După acest enunciament autoritativ, consisto- riul este numai un organ subaltern al episcopu- lui. Episcopului de i va conveni, acela, pe care con- sistoriul l-a ales, îl va „denumi," de nu, va „de- numi" pe acela, care i va conveni. A c e a s t a este logica liberală a dlui C, și încă, după cum ne asigură, „după lege", provocându-se la §§. 50, 51, 52, 53 și 54 din Statutul organic. *) întârziată. Red. 1 TELEGRAFUL ROMAN. Se esaminăm acești §§. ai Statutului organic. In §. 50 p. 2 se arată că alegerea proto- pr e s b i t e r u 1 ui este o afacere a sinodului protopre sbiteral. § . 51 Zice: „Pentru ținerea sinodului protopres- biteral, în care se va alege noul protopresbi- ter". § . 52: „în Ziua alegerei comisariul celebrează". In §§. 53 se arată, că alegetorii sunt depu- tății sinodului protopresbiteral, apoi în alinea penultimă adauge: „Acei trei indiviZi, cari au întrunit cele mai multe voturi se presentă c o n- sistoriului eparchial spre a denumi pre unul dintre ei." Ear în alinea ultimă: „Alesul" (adecă din partea sinodului protopresbiteral) respective de numitul (adecă din partea consistoriului eparchial) trebue să fie bărbat binemeritat pe terenul bisericesc." § . 54: „Nou alesul, respective denumitul proto- presbiter înainte de ași începe funcțiunea se va pre- senta la episcopul eparchial spre chirotesire și în- zestrare cu singelie.." , în acești §§ învocați de dl C se legiuesce în termini așa de lămiiriți, precum numai este posibil limbei omenesci că: 1. sinodul protopresbite- ral alege dintre candidații, cari și-au înaintat con- cursele lor; 2. Consistoriul eparchial denu- mesce pe unul din cei aleși în ternar; 3. episco- pul eparchial chirotesesce pe cel denumit de con- sistoriu și ales mai nainte de sinodul protopresbiteral. Unde este aici vorba că consistoriul alege și episcopul denumesce ? Sau doară dl C are alt sta- tut organic, în care §§ citați au alt tecst? Nu, ne respunde dl C cu verva dsale. Tot acel statut organic îl am și eu, dar „să nu ne facem ilu siuni, cuvintele alegere și denumire nu suntesacte". Și spre a dovedi aceasta ne face istoricul acelor §§ împroșcând în metropolitul Șaguna și episcopul ac- tual al Caransebeșului. Vedeți dvoastră, acum în țeleg și eu logica dlui C. Adecă cu alte cuvinte, dl C ne asigură că legislatorii Statutului organic, intre cari au fost și dsa, terorisați de Șaguna și ac- tualul episcop al Caransebeșului, n’au sciut ce au legiferat, ori că apoi au avut alt vocabular româ- nesc. Ori cum va fi, lucru este deplin hotărît: de aci înainte, bine se se înțeleagă, că în statutul orga- nic terminul „alegere" nu mai însemnează „ale- gere", ci „candidare," „denumire" nu mai în- semnează „denumire", ci „alegere" și „chir o teși re" nu mai însemnează „chirotesire" ci „de numire". Se și o însemneze aceasta membrii aca- demiei române pentru o eventuală edițiune nouă a lecsiconului. Vorbind serios, jocul de cuvinte al dlui C. este o adevărată apucătură advocațială, care are cele mai funeste urmări pentru tinăra noastră constituțiune bisericească, și de care fie care om serios, dacă nu este dușman de moarte al statutului organic, trebue se se ferească ca de foc. Starea lucrului cu denumirea, de și n’am pretensiunea statutului organic, o aflu în însuși sta- tutul organic. Statutul organic nu ’și poate închipui că con- sistoriul se aducă un conclus așa momentuos fără concursul celui mai însemnat factor, a presidentului seu, care este episcopul. Ear dacă totuși s’ar în- tâmpla ca episcopul se absenteze, apoi și pentru epi- scopul are valoare legea: absentibus curent vota. După statutul organic episcopul nu este preste consistoriu, ci în Consistoriu. Cu alte cuvinte: Sta- tutul organic nu recunoasce în episcop un organ deosebit de consistoriu, ci îl consideră ca membru- cap actual al consistoriului, de care nu se poate des- lipî. Și încât vorbesce de episcop, vorbesce numai cu referență la chirotesire, pe care nu o poate să- vârși consistoriul ca corporațiune, ci episcopul în puterea sa sacramentală. Statutul organic, când vor- besce de episcop, îl pune în fața protopresbiterului deja denumit, pe care are simplu se’l chir o te- șească și se’l provadă cu singelia archierească. Căci ce înțeles ar mai ave §. 54: „Nou alesul, resp. denumitul protopresbiter înainte de a’și începe func- țiunea, se presentă la episcopul eparchial spre chi- rotesire" ? Mai mult: după acest §, acela pe care La denumit consistoriul este chiar în puterea ace- stei denumiri protopresbiter, fără a se cere o nouă cernere și prin sita episcopului. După contecst §. 54 din statut, tocmai voiesce se validiteze înalterabili- tatea denumitei săvârșite de consistoriu, și să o scutească de eventuale apucături advocațiale ce ar face constituțiunea ilusorie. La chirotesirea protopresbiterilor, ca și la chi- rotonirea presbiterilor, episcopul n’are să mai su- pună însuși aprețierei sale hotărârea consistoriu- lui, ci simplu se îndeplinească actul secramental, ce în puterea oficiului său archieresc singur ’l poate îndeplini. Aceasta e starea lucrului, ori va trăi dl 0. în ilusiuni, ori ba. 119 Cumcă dl C, cel puțin pănă eri alaltă eri a privit lucrul ca și noi și prin urmare a trăit în ilusiuni, o dovedesce altă lege, la a cărei aducere, așa credem a participat și dsa. Este „regulamentul pentru afacerile interne ale consistoriului archidie- cesan" votat în sesiunea sinodului archidiecesan din 1873. Acest regulament în §. 8 lit. f între agen- dele consistoriului archidiecesan, pune „esamina- r e a alegerei de protopresbiter și denumirea protopres- biterilor¹¹, ear’ § 9 litera n la competența senatului bisericesc înregistrează : „adispune, asupraesa- mi n a și întări alegerea diaconilor, capelanilor și pa- rochilor." La 1878 se vede că dl 0. a privit alegerea ca alegere și denumirea ca denumire, reservându-o organelor, căror li o încredințase prin legea funda- mentală. De atunci încoace s’a schimbat foaia. Acum trăim in ilusiuni constituționale. Consecența ar fi absolutismul, sau dacă ne mai place, „mâna liberă" a episcopului. Dl C. înse cu toate aceste se vede că e om liberal și e indignat că citații §§-fi din statut nu s’ar fi primit și mai liberali. Prin aceasta ne do- vedesce că în adevăr nu trăiesce în ilusiuni... Și cuvintele, cu care dsa apostrofează pe Caransebeșeni se întorc cu toată gravitatea lor asupra dsale. Căci după noaua teorie a dsale cu omnipotența autocra- tică a episcopului, amin, amin (Z’c: «constituțiunea noastră bisericească n’ar ave nici o garanță, ar fi o minciună, care n’ar îndulci, ci ar înstrăina dela sine pe fie care om de omenie." Pe când dl C vrea se ne apere de despotismul unei corporațiuni, a consistoriului, după citatele dsale cuvinte, ne ar duce bucuros în alt despotism, în „mâna liberă" a episcopului. Pe când Dsa cu o mână cârpesce unele abateri dela lege, pe atunci cu ceea- laltă voiesce se sfîrtice legea, reducendu-ne consti- tuțiunea la o caricatură, sau după vorbele dsale la o „minciună". Și eu am deplină convingere că nici unul dintre episcopii noștri actuali nu vor â dis- puși a consimți cu vederile liberalului d. C, orien- tându-se după aspirațiunile episcopilor sârbi. Dar cuvintele dsale din sfârșitul replicei (Nr. 25 „T. R.“, ne îndreptățesc a presupune, că) dormi- tat bonus Homerus, adecă dsa n’a reflectat mult la pasagele, ce i le am esaminat. Găci dsa se pune a se combate însuși, îndulcind prin aceasta asprimea situațiunei. Eu i le reproduc, punând deosebit pond pe ele: „La noi însă laudă „dlui nu se află ele- „mente nici sus, nici jos, cari să aibă curagiul a „scurma sub basele constituțiunei noastre bisericesci, „și dacă totuși s’ar încumeta cineva să năvălească „asupra porților acestei fortărețe, am firma convic- „țiune, că s’ar întoarce cu capul spart dela aceea „campanie." Ar mai fi un moment: apel abilitatea atinsă. îl reserv însă pentru altă ocasiune. Sibiiu 14 Martie. (O.) Domnul X. dă un „răspuns final", în nu- mărul precedent, la critica mea, asupra alegerei de protopresbiter în Oravița, cu care Z'ce că a încheiat final disensiunea asupra acelui act electoral. A încheiat într’adevăr într’un mod demn de dânsul, căci proverbiul francez Zice că: „stilul e omul". Aș fi reflectat la câte-va pasage noue din res- punsul dlui X. dacă autorul lor ar merita atâta considerare, ca să stai la vorbă cu dânsul. De oare ce însă Dlui, în lipsa argumentelor solide, sub masca anonimității, nu se sfiesce a in- sulta de „obraznic" pe acela, despre care, cel puțin atâta recunoașce, că luptă pentru principiul „făt justiția aut pereat mundus“ —• eu m simț dispensat de a-i mai face reflecsiuni în merit. Dela mine cere pardon, ear’ despre onoratul public presupune că îi va ierta acea „espresiune neurbană". Eu îi pardonez, și rog și pe onoratul public se’l ierte, căci sciut este că „veritas odium paritu. Oameni suntem, și fie-care din noi scie că, dacă te calcă cine-va pe bătătură de’ți schinteiă ochii, nu te poți reține să nu țîpi, ba câte odată și înjuri, fie-care după gradul său de cultură. Afară de acestea Dl X. mai are și titlu le- gal de a insulta impunit, căci Dlui, precum dam eu cu socoteala, și în infalibilitatea ce mi o împută vă asigur că nu mă înșel, este președintele „Narren-Verein"ului din întreg comitatul Caraș- Severinului, apoi la o demnitate ca aceasta nu se poate ridica cineva fără deosebită cualificațiune. Deci iertat să fie! www.digibuc.ro I 120 TELEGRAFUL ROMAN. Varietăți. * (Convocare.) Onorații membrii ai comitetului (congregațiunei) din comitatul Sibiiului sunt poftiți a se în- tr’uni Marjă în 22 Martie (3 Aprile) în sala reuniunei ro- mâne de lectură (edificiul „Albinei¹') din Sibiiu, la 3 oare după amea^i. Scopul într’unirei este reorganisarea clubului comitatens, respective alegerea de president etc. Sibiiu 8/20 Martie 1883. A. Trombitaș m. p., N. Cristea m. p., notar ad. hoc. preș, ad hoc, * (Concert.) Reuniunea română de cântări din Sibiiu va arangia în filele acestea primul său con- cert ordinariu. Problema acestei Reuniuni este mă- reață. Progresul, făcut de ea în scurtul timp de când esistă, a trecut preste așteptările celor mai optimiști chiar. Și mai ales de când stă sub direc- țiunea domnului George Dima producțiile ei au stors admirațiunea publicului strein din Sibiiu. în concertul procsim anunțat mai sus va lua parte activă un escelent cântăreț, domnul Nicolau Popovici, profesor de musică și cântări la institu- tul pedagogic-teologic din Caransebeș. Domnul Ni- colau Popoviciu este elev al conservatorului din Lipsea și Viena. Are o prea plăcută voce de Ba- riton mare, technică în aplicarea puternicului și mult simpaticului seu organ. Densul este cunoscut deja la maioritatea publicului român, prin producțiile Ds. apreciate cu multă obiectivitate, producții, cari au pus în mirare pre ascultători. Mulțămită cunoscinței personale a domnului Dima, domnul Popoviciu va esecuta solo pentru Ba- riton din Crăiasa ielelor ₙErlkbnigs-Tochteru de N. W. Gade. Celelalte soluri sunt încredințate pre bine cunoscutelor noastre cântărețe, domnișoara Elena Br. de Pop și doamnei Ana Moga. piarul nostru anunță cu viuă satisfacție veni- rea domnului Popovici la Sibiiu. Și crede că pu- blicul român nu va întrelăsa de a asculta pe dom- nul Popovici, dala care națiunea așteaptă multe, și biserica orientală și mai multe, căci domnul Popovici e și teolog cunoasce bine și cântările și tipicul bisericei noastre și totodată și ține de onoare a conlucra la regularea cântărilor noastre bisericesci. Loterie. Sâmbătă 24 Martio n. 1883. Timișoara: 33 53 50 52 30 Viena: 41 49 46 29 35 Nr. 59. [384] 2-3 CONCURS. Pentru ocuparea postului de pa- roch în comuna Cărpiniș, protopres- biteratul Mercurii parochie de clasa III, se deschide concurs cu termin de 30 de țlile dela prima publicare în „Tel. Roman." Emolumentele sunt. a) Un fics în bani gata din casa alodială de 30 fl. v. a. b) Folosirea a 5 parțele de păment c) Competințele stolari regulate dela 200 familii. Toate acestea computate în bani dau o sumă de 355 fl. 60 cr. Suplicele de concurs instruite con- form prescriselor legii, sunt a se adresa oficiului subsemnat pănă la terminal susindicat. Mercurea în 28 Februarie 1883 în conțelegere cu comitetul parochial. loan Droc m. p., adm. prot. Nr. 24. [388] 2—3 CONCURS Pentru întregirea parochieide a DL clasă Miheșiu (Mezo Meheș) în protopresbiteratul Turdei se deschide concurs pănă la 1/13 Aprile a. c. Emolumentele sânt: Porțiunea canonică, loc arătoriu tot de clasa III, 18 jugere. Casa paro- chială cu edificiile economice. O mite riul, 2 părți ale bisericei și una a preotului. Dela 60 familii câte una ții de lucru. Stola epitrafirului obicinuită, J Doritorii de a ocupa această pa- rochie vor ave a’și așterne petițiunile instruite conform statului organic la subscrisul oficiu protopresbiteral pănă la terminul amintit mai sus. Agărbiciu p. u. Gyeres 28 Febru- arie 1883. în conțelegere cu comitetul parochial. Simeon Pop Moldovan m. p., protopresbiter. Nr. 5. [382] 3-3 CONCURS. încunosciințându-se prin resolu- țiunea Prea Venerabilului consistoriu archidiecesan din 16 Decemvre 1882 Nr. 4768 B. instituirea de capelan lângă neputinciosul paroch Dionisie Calefariu din Sărată, — pentru ocu- parea acelui post se escrie concurs cu termin de 30 țlile dela prima pu- blicare în „Tel. Rom." Emolumentele împreunate cu po- stul acesta sunt: jumătate din toate venitele parochiale, cari s’au ficsat prin comitetul parochial la 383 fl. v. a. Doritorii de a ocupa postul ace- sta vor ave a’și așterne petițiunile sale subscrisului oficiu protopresbite- ral, instruate cu documentele recerute de statutul organic și regulamentul congresual pentru parochii pănă la terminul susindicat. Avrig 24 Ianuarie 1883 în conțelegere cu comitetul parochial. Vasilie Macsim m. p., adm. prot. Avrigului. Nr. 257 [383] 3-3 CONCURS. Devenind vacantă stațiunea de pa- roch în Ciubanoa mare, protopresbite- ratul Dejului prin moartea fostului paroch Georgiu Miclea pentru între- girea acesteia se escrie concurs cu ter- minul de 30 țlile dela prima publicare a acestui concurs în foaia „Tel. Rom." Emolumentele: 1. Porțiunea canonică dela 26 Juguri fânaț, arătură și pășune clasa I. II. și III. 2. Dela 76 familii câte o ții de lucru cu palma. 3. Venitele stolari usitate în comună. Doritorii de a concura după acea- stă stațiune de parochi, sunt avisați suplicele lor de concurs, instruite în sensul statutului organic, și a regula- mentului congresual pentru parochii, a așterne pănă la terminul susindicat Ia subscrisul oficiu în Giurgești posta ultimă în Retteg. Oficiul protopresbiteral gr. or. al tractului Deej. Cs: Giurgești 1 Mar- tie 1883. în conțelegere cu comitetul parochial gr. or. respectiv. Constandin Bodea m. p., prot. Nr. 3632 v. c. 1883. [385] 3-3 Publicațiune de concurs. Prin aceasta se publică concurs Ia șease posturi sistemisate de practicanți la administrațiunea comitatului Sibiiului. Fie-care din aceste posturi este pro- vedut cu salariu de 300 fl. și 60 fl. bani de cuartir. Doritorii de a concurge se îndrumează a’și înainta petițiunile concernente, instruite cu adeverințe originale sau în copii legali- sate, prin care se se testeze cualificațiunea prescrisă în articlul I de lege din 1883, pănă la 20 Aprile a. c., ilustrului domn comite suprem al comitatului Sibiiului și comite săsesc. în urma hotărîrei protocolare din 12 Februarie 1883 sub 2 a jurisdicțiunei comi- tetului comitatens. Sibiiu în 19 Martie 1883. Vice - cornițele comitatului Sibiiului Senor Augustin m. p. Nr. 243 1882. [378] 3—3 CONCURS. Pentru întregirea parochiei de a IlI-a clasă: Brățălariu cu fii ia Bretea română, în protopresbite- ratul gr. or. al Hațegului, se deschide concurs cu termenul de 30 țlile dela prima publicare în „Tel. Rom." Emolumentele sânt: a) Dela parouhia Brățălariu ; 1. Folosirea a 1 jug. păment arătoriu și fenaț, 2. Dela fie-care fum de casă în număr de 70 fumuri câte o ferdelă mesură de 30 litre cucuruz sfârmit în boambe. 3. Dela fie-care fum de casă câte o ții de lucru și 4. Stolele statorite în sinodul pa- rochial la 23 Maiu 1882. b) Dela filia Bretea română. 5. Folosirea cimiteriului și 400 stângini cuadrați păment arătoriu; 6. Dela fie-care fum de casă în număr de 40 fumuri câte o ferdelă de 30 litre cucuruz sfărmit în boambe; 7. Dela fie-care fum de casă câte o ții de lucru; 8. Stolele îndatinate, statorite în sinodul parochial la 30 Maiu 1882. Doritorii de a ocupa postul ace- sta au a’și așterne la subscrisul supli- cele lor instruite conform prescriselor „statutului organic" și a regulamen- tului pentru parochii, pănă la termi- nul sus amintit. în conțelegere cu comitetul parochial, Hațeg în 3 Martie 1883. loan Rațiu m. p., protopresbiter. Nr. 141. [372] 3-3 EDICT. Alecsie Stoica din Herman, le- giuitul bărbat al Măriei Votrice tot de- acolo, protopresbiteratul Brașovului II, care de 6 ani pribegesce în lume, fără de a se scî ubicațiunea lui, este prin aceasta citat, ca în termin de șese luni dela publicarea acestui edict se se presenteze înaintea subsemnatu- lui for matrimonial, căci la din contră și în absența lui se va pertracta și decide — procesul intentat asupră-i de soția sa. Brașov, 11 Februarie 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Brașovului al 11 ca for matrimo- nial de prima instanță. 4/1883 [380] 3—3 EDICT. loan George Goța din comuna Reheu de un timp îndelungat ș’au pă- Numai odată • se ofere o ocasiune așa de favorabilă de a procura un oro- logiu escelent cu jumetate prețul. grandioasă. Raporturile politice, care s’au ivit în întreg continentul Europei, n’au lăsat I neatinsă și Elveția. Consecența a fost emigrarea lucrătorilor în masse, care a periclitat esistența fabricilor. Și fabrica representată de noi, care e cea dintâin și cea mai însemnată fabrică do oroloage, a închis de o cam dată fabrica Sa, încred in(ându-ne pe noi cu vânzarea fabricatelor sale. Aceste așa numitele oroloage- de-buzunariu-Washington sânt cele mai bune de pe lume, stlnt foarte elegant gravurate și în- frumsețate și lucrate după sistemă americană. Toate oroloagele sânt repassate (esaminate) pe secundă și garantăm pentru fle-care 5 ani Ca dovadă a garanției sigure și a solidității celei mai severe, ne obligăm prin aceasta in public, că suntem gata a reprimi și schimba fle-care orologiu, ce nu convine. 1000 remontoire de buzunariu fără cheie de întors la toartă, cu mantelă de cristal, regulate cu acuratefă estra - ordinară pe secundă; afară de aceasta aurite prin electro - galvanism nou, dim- preună cn lanț și medalion etc., prețul de mai nainte fl. 25, acum numai fl. 10.20 de unul. 1000 ancore esemplare de lues din argint, pe 16 rubinuri cu cadranuri în email, arătător de secunde, sticlă lată de cristal, mai nainte cu fl. 21, acum numai fl. 12.25 de unul, toate repassate pe secundă. 1000 oroloage - cilindre înfrumsețate în capsulă de nickel argint, cu sticlă lată de cristal pe 8 rubinuri foarte fin repassate, dimpreună cu lanț medalion și cutie de catifea, mai nainte fl. 15; acum numai fl. 5.60 unul. 1000 oroloage ancore de argint veritabil de 13 loji, probat de oficiul monetariu c. r. pe 18 rubinuri, afară de aceasta aurite prin electricitate, foarte fin regulate. Oroloagele au costat mai nainte fl. 27 acum numai fi. 14.40 unul. Comandând cine-va oroloage pendule are Adresa: Desfacere de oroloage a Fabricei de oroloage Fromm. Viena Rotlieiitliiirinstrasse Nr. 9, Parterre. [389] 2—2 răsit cu necredință legiuita soție Ioana n. Darabant tot de aci, pribegesce în lume fără a se sci locul ubicațiunei — se citează prin acest edict, ca conform decisului prea veneratului con- sistoriu archidiecesan din 16 Decemvre 1882, Nr. 296 B. se se presenteze s’au în persoană, sau prin un împuternicit înaintea subsemnatului for matrimonial în termin de 3 luni de țlile dela prima publicare; căci la din contră, procesul ur^it de muerea sa se va decide amă- surat legei și în absența lui. Sebeș în 17 Ianuarie 1883. Forul matrimonial gr. r^s. I. Tipeiu m. p., pro top. Nr. 1151 1883 civ. [377] 3-3 Publicațiune. Prin aceasta fac cunoscut, că în afa- cerea comasărei generale a hotarului comu- nei Dârlos pentru începerea lucrărilor prea- labile și cu deosebire pentru regularea re- presentanțelor părților, alegerea inginerului operativ și statorirea preliminariului de spese am pus termin de 16 Aprile 1883 la 9 oare înainte de amea4i îu fața lo- cului în comuna Dârlos. La ce toți cei interesați sânt chemați cu aceea observare, că absenta lor nn va împedeca pertractarea. In numele tribunalului reg. din Eli- sabetopole 3 Martie 1883. (L. S.) Szăkely Miklos m. p., jude eșmis. 1000 oroloage remontoire - Washington de bu- zunariu din argint greu și veritabil de 13 loți probat la oficiul c. r. de punciare, oe lângă ga- ranție severă repassate pe secundă, cu mschanism de nickel așa încât oroloagele aceste n’au nici când lipsă de reparatură. Oroloagele aceste au costat mai nainte fl. 40 și astăzi se capătă cu prețul fabulos de eftin numai cu fl, 20. Afară de aceasta lângă fie - care orolagiu se dă gratuit un lanț, medalion [și cutie de ca- tifea. 1000 oroloage pentru doamne de aur veritabil cu 10 rubinuri, mai nainte cu fl. 40, acum cu fl. 20. 1000 oroloage remontoire de aur veritabil pen- tru domni sau doamne, mai nainte cu fl. 100 acum fl. 40. 660 oroloage de părete cu încuadratură de ema- ilul cel mai fin și cu mehanism de sunat, mai nainte cu florini 6 acum eu fl. 3.75 unul re- passat. 650 oroloage deșteptătoare cn aparat de larmă, foarte fin regulate, aplicabile și ca oroloage pe masa de scris, mai nainte fl. 12 acum numai fl. 4.30. 650 pendule cu lucru foarte fin de sculptară în căsulii înalte gotice de lemn, de întors în fie- care a opta Și, regulate fin pe secundă, foarte frumoase și imposante; de oare - ce un astfeliu de orologiu și îu 20 de ani mai are preț îndoit- se nu lipsească astfeliu de orologiu din nici o familie, mai cu samă pentru că astfeliu de piesă de cabinet este decor în fie-care locuință. Oro- loagele aceste costau mai nainte fl. 35, acum numei fabulosm preț escepponal ne eftin de fl. 15.75 unul. să adauge și o arvună. Redactor răspunzător Nicolau Cristea. Editura și tipariul tipografiei archidiecesane. www.digibuc.ro