Nr. 137 Sibiiu, Joi 24 Noemvre (6 Decemvre) 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. > ABONAMENTUL Pentru Slblll pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 cr., 8 Inni 1 fl. 75 or. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 Inni 4 fl., 8 Inni 2 fl Pentru «trftlnitate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl- Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlttrațlaaei tipografiei irohldleoeiioe Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele Btmt a se adresa la: Redaoțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublieați nn se înapoieri, IN8EBTIUMILX j ' J / fWțw odatA 7 ar., — de dond ori 12 cr., — do trei or 15 rondul an litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru âe-oare publicare. Nr. 34&5. Scol. Cătră toate oficiile protopresbiterale și pa- rochiale și cătră toți învețătorii dela scoalele confesionale gr. or. din arehidiecesă. Prin ordinațiunea, ddto 1 August 1883 Nr. 33881 înaltul ministeriu regiu ung. de agricultură, indu- stria și eomerciu a aflat a enuncia pe basa statori- rilor comisiunei internaționale pentru măsurile me- trice, că spre însemnarea acestor măsuri începând dela 31 Decembre st. n. 1883 se se folosească și în scris și în tipariu următoarele abreviaturi: 1. La mesuri de lungime. Pentru kilometer....... . km. meter........ m. n decimeter....... . dm. centimeter ....... cm. milimeter........ . mm. 2. La masuri de suprafață. Pentru kilometer pătrat .... . km2 Ti meter „ .... m2 Ti decimeter „ .... . dm2 n centimeter „ .... cm2 milimeter „ .... . mm2 hectar ........ . ha. n ar...... . . . a. 3 . La mesuri de cuprins cubic. Pentru kilometer cubic ..... . km3 n meter ...... m4 Ti decimeter „..... . dm3 Ti centimeter „..... cm3 milimeter „..... . mm3 D hectoliter....... . hl. n liter......... 1. » centiliter....... cl. 4. La mesuri de greutate. Pentru tonna....... ■ t, Ti centnariu (maja) metric . . q. Ti kilogram....... - kg. » decagram....... . dkg: 5 gram........ g- Ti decigram ....... • dg. O centigram....... • cg. Ti miligram....... • “g- Semnele aceste se pun immediat după cifra (întreagă sau ultima decimală) ce arată cuantitatea, FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (încheere.) — peu! respunse, dl Stangstadius, e jupânul lohan, exstolnicul dela Waldemora. O întâlnire haz- lie, he?.... Ei, n’a fost pagubă de el. El a făcut mărturisiri în temniță; el a omorît odinioară pe sărmanul baron Adelstan.. ei, da, pe tatăl Dumi- tale, scumpul meu Cristian. lohan acesta este un miner vechiu dela Falun, un scelerat... Pe semne el a fugit din temniță; însă i-a fost scris în destinul seu, că are să se prăpădească prin funie. încântat de această glumă bună dl. Stangsta- dius trase pe Cristian afară din mină, pe când mi- nerii după ce aruncară cadavrul într’un fel de criptă lor bine cunoscută, se ocupară de repararea coșu- lui. Cristian, care avea o mică locuință în sat, alergă se se îmbrace. El găsi acasă o scrisoare ce tocmai o adusese un curier; ea era dela dl Goefle: „Am câștigat, Z’cea el; regele este bun, precum ți-am ^is, dară nu slab precum am crezut. Aleargă! să fii la Waldemora în 12; unul din amicii mei are se-ți spună sciri bune!“ | și anume în același șir fâră de întrerumpere, punct sau alt semn (d. e. 450 km.³; 32. 5 dm²). Aceasta se aduce la cunoscința organelor noa- stre școlari cu acșea, ca atât în actele oficiali, cât și cu ocasiunea propunerei în scoală a măsurilor metrice de aici încolo se folosească abreviaturile de mai sus. Dat din ședința senatului școlar al consistoriu- lui archidiecesan, ținută în Sibiiu, la 17 Noem- vre, 1883. Nicolau Popea m. p., vicariu archiepiscopesc. Brașov, Novembre 1883. Este greu astăzi pentru români a face politică. A face politică guvernamentală, nu ne dă mâna, fiindcă guvernul sub pretecstul ideei de stat pre- tinde ab^icerea nemaghiarilor dela naționalitatea lor; a face politică oposițională, fie aceea activă sau pasivă, se împută ca lipsă de patriotism. Va se ^ică făcând astăzi politică vom ave puține resultate. Așa dară ce se facem? Se stăm cu mânile în sîn ? Asta ar fi o eroare neertată. Se facem înse aceea, ce pe de o parte ne poate garanta esistența naționalității noastre, ear pe de altă parte nu ni se poate interpreta râu, ba, fără a provoca opiniunea publică generală, nu se poate împedeca; adecă se ne îngrigim serios de crescerea poporului nostru. Crescerea poporului se începe, după cum de sine se înțelege, în scoalele primare. Scoalele noa- stre primare, înființate și întreținute de comunele noastre bisericesci, lasă inse mult de dorit. Multe dintre comunele noastre bisericesci nu au mijloacele, de a întreține scoli primare cores- punzătoare legilor sustătătoare, din care causă mul- țime dintre scoalele noastre confesionale au fost cassate de cătră autoritățile statului. Deși statul conform legei pentru instrucțiunea populară ar fi fost dator de a înființa în locul cassatelor scoli con- fesionali, scoli comunali sau de stat cu limba de propunere a poporațiunei respective adecă cea ro- mână, totuși aceasta nu se întemplă; arare-ori se înființează în locul scoalelor confesionali câte o sco- luță comunală sau de stat, inse și aceasta cu limba de propunere maghiară, prin urmare fără folos pentru români, nici un cas înse nu este cunoscut, că s’ar fi înființat atare scoală cu limba de propunere ro- mână. „La revedere, scumpul meu baron." Cristian nu spuse amicilor sei nimic de scri- soarea aceasta; ei ’l așteptară cu cina la preotul din Roraas, unde nesmintit preotul dela Waldemora avea ospitalitatea cea mai cordială, pentru sine și pentru amicii sei. Cristian avu ocasiune, a fi vr’o câteva momente singur cu Margareta și cu guver- nanta ei. El era mai îndrăsneț,decât a fost pănă aci. El îndrăsnise a vorbi de amor. Domnișoara Potin voia se-l întrerumpă; Margareta înse la rân- dul său, întrerupse pre amica sa. — Cristian, Zise ea, eu nu prea sciu ce este amorul, și ce diferență vrei, ca se fac între simțemântul acela și simțământul ce am eu pentru Dta. Ceea ce sein este, că eu te respectez și te stimez, și că dacă sunt eu liberă și Dta încă, eu ași împărți soartea Dtale, ori și cum ar fi. Eu am lucrat mult, decând ne am despărțit; eu sciu da acuma lecțiuni, eu sciu purta corespondențe, ca ori și care altă fată sermană, care lucrează, și care are bunul spirit a nu roși, când e vorba de lucru, precum face domnișoara Potin de Gerville însăși, care este de familie- bună, și care pentru că a fost nevoită a folosi talentele sale, n’a perdut nimica, ci din contră a câștigat în ochii oamenilor cu inimă... dovadă, adause ea uitându se cu o maliție gingașe la guvernanta sa, că dânsa este în secret logodită cu vrednicul maior Larrson, și că ea n’așteaptă decât nunta mea, ca se cele- breze pe a ei. Astfel trebue să constatăm cu durere, că acele comune, în cari școlile confesionali au fost cassate, sunt astăzi lipsite cu totul de scoli primari. Și așa va fi și în viitor, după cum se poate conchide din cuvintele unui bărbat de stat ungur. înainte cu 10—11 ani o deputațiune de români, visitând pe un ministru ungur, din partida lui Deâk, și-a esprimat dorința, ca și sooalele românesci din patrie se fie ajutorate din mijloacele statului. La această ocasiune numitul ministru a dat deputațiu- nei următoarea lecțiune. „Este cunoscut lucrul, că cultura și sciința este putere, este armă. Nimenea nu este atât de naiv, de a da însuși putere sau armă adversariului seu, cu care se află în luptă. De oare ce românii ca ad- versari ai Ungurilor s’ar afla în luptă cu aceștia, apoi ei adecă rumânii nu ar fi în drept de a pre- tinde, ca ungurii inșile se le dea arme în mână, cu care se’i combată. Se fie buni bucuroși ro- mânii, încheie Zisul ministru, că nu li se smulge din mâni și acele arme (scoale), pe care le posed." Aceste cuvinte nu au lipsă da comentariu. Sus numitele vederi în cercurile guvernamen- tali se ved a se fi schimbat numai într’atâta, că pe când guvernamentalii deâkiști se mulțămeau a nu da arme (cultură) în mâna adversarilor, pe atunci guvernamentalii tiszaiști tind a smulge ar- mele din mâna adversarilor, sau cu alte cuvinte de a împedeca pe adversari în cultură. Acestei tendențe este de a se imputa cassarea unei mulțimi de scoli confesionale române, fără ca în locul acestora, conform legei, se se fi înființat scoale comunale sau de stat cu limba de propunere română; tot acestei tendențe este a se imputa și cea mai nouă lovitură, dată românilor din partea guvernului actual, adecă denegarea dreptului, ca românii Caransebeșeni să’și poată înființa gimnasii din forțele lor proprii, demândându-se tot de odată împărțirea, sau cu* alte cuvinte desființarea fondului de 300,000 fl.. de care dispuneau foștii grănițeri români din Bănat. Sub asemenea împregiurări avend în vedere, câ după duetul ideilor, ce domnesc astăzi între ma- ghiari : fie care cetățean nemaghiar, care ține ia naționalitatea sa, este privit de adversar al statului unguresc, nu putem ave speranță, că statul va ajuta instrucțiunea noastră populară națională, ci trebue să ne temem, că teoria despre smulgerea armelor se va continua, astfel, că într’o Zi bună se aflăm, că cele mai multe scoli confesionale ro- mâne cassându se, majoritatea poporului român a Domnișoara Potin deveni perpleesă voind a con- trazice Margaretei. Ea era mânioasă pe Cristian, de oare ce acesta insista a fi iubit în momentul, când își perduse procesul; ea se măniă și mai mult, când veZu că densul se alătura micei caravane și trecu munții, ca se între în Svedia peste Idru și peste munții Blaackdal. în Ziua următoare, 12 Iunie 1772, Cristian se văZu întâmpinat de domnul de peste munți, de ami- cul anunțat de domnul Goefle însuși care nu era altui, ci domnul Goefle însoțit de maiorul Larr- son. Ei se înbrățoșară, schimbară vro câteva cu- vinte de beție afectuoasă, și sosiră la cină în căs- cioara danemanului, care era pavată cn flori sălba- tece. Karina ședea în pragul ușei, înțelegând pe jumătate, ce se petrecuse și dedându-se greu a vede pe copilul lacului în forma tinărului și frumosului iarl. Cina se servise în aer liber sub un acoperiș de frunze, cu vederea spre perspectiva minunată a munților, ce Cristian îi admirase, într’o Z¹ de Decem- vre în frumseța lor viguroasă și melancolică. Vara este scurtă în regiunea aceea înaltă, înse splendidă. Verdeața este așa de lucitoare ca și ză- pada și vegfctațiunea se desvoaltă așa repede, încât Cristian credea, că vede alt sit și altă țeară. Societatea remase în munte pănă la oarele șese din sară. Nu era vorba de vânatul urșilor, ci de culegerea sentimentală a florilor de pe marginea apelor curgătoare; și de ascultarea murmurului blând, www.digibuc.ro 548 ______________________________________ remas fără scoale, prin urmare fără posibilitatea de a se cultiva. Aci este pericolul, aci trebue se cugetăm se- rios, ce este de tăcut. Nu remâne îndoială că toate mijloacele nean- gajate, de care dispun diferitele corporațiuni și re- uniuni române, trebuesc folosite, spre a ajutora acele comune bisericesci, cari nu au forțele, de a-și pute înființa scoli populare, conform legei. Dar aceste mijloace nu vor ajunge și vom fi siliți, se facem și noi aceea, ce fac alte națiuni în împregiurări omogene, adecă se înființăm reuniuni pentru ajutorarea scoalelor. (Schulvereine) în toate părțile locuite de români vor trebui înființate asemenea reuniuni, fie care român se’și ție de datoria sântă, de a fi membru uneia dintre aceste reuniuni, cari apoi să se concentreze într’o reuniune generală.. Toate veniturile acestor reuni- uni să se întrebuințeze în modul suspomenit. Numai așa vom pute face, ca să nu ni se smulgă din mâni cultura, sau după ^isă ministrului diakist, armele, cu care avem se ne luptăm pentru esistență noastră națională. Dar școala populară este numai prima și ne- apărata condițiune pentru crescerea poporului, nu învoalvă înse în sine totul. Școala populară cresce pe copii pănă la al 12 an, mult, unde esistă scoale de adulți, pănă al 15 an al verstei, va se țlică pănă la acea verstă, în care tinerimea începe a întră in vieața practică și a cugeta mai serios, când prin urmare are cea mai mare lipsă de sfaturi folositoare și de conducere înțeleaptă. Prin urmare crescerea poporului trebue conti- nuată mai de parte de acolo, de unde a lăsat-o școala populară. Se nasce întrebarea, asupra cui cade aceasta povară ? La națiuni mai înaintate în cultură continua- rea crescerei poporului este prevăzută parte de preoți, parte de reuniuni înființate spre acest scop. De oare ce la noi Românii terenul pentru ase- menea reuniuni parte mare nu este destul de pre- gătit, toată greutatea de a continua crescerea po- porului, cade asupra preotului Român. De aci urmează marea îngrigire, ce trebue se aibă autoritățile bisericesci pentru crescerea preo- ților, precum și marea responsabilitate, ce cade asu- pra fie-cărui preot, îndată ce ocupă locul de pa- roch. Fericită este acea comună, care e înzestrată cu paroch consciențios, priceput și integru în mora- litate; și earăși vai și amar de acea comună, care din nefericire are paroch neconsciențios, necapace și nemoral. într’adever la puține confesiuni vor ave preoții atâta înrîurință, ca la ambele confesiuni române. Afacerile sale religioase și rituale ’l aduce așa de des în contact cu poporul, încât nu esistă rela- țiune sau afacere a vieței practice, asupra căreia preotul român, se nu ’și poată validita influența sa, ear posițiunea sa socială și inteligența superioară face ca poporul se vadă în preot pe ființa deamnă de imitat. Nu este de ajuns, ca preotul român se fie nu- mai învețătoriul în cele religioase și morale și ad- ministratorul tainelor, ci este de lipsă, ca el se fie sfătuitorul poporului în toate afacerile vieței, fie sau ruladelor impetuoase a tuturor acelor voci, cari păreau că se grăbesc a cânta și a trăi, inainte de ce avea se se reîntoarcă ghiața și înainte de ce aveau să le schimbe în cristal elfele toamnei întunecoase. Cristian era prea fericit și dorea pre bătrânul Stenson foarte; dl Goefle înse nu voia se plece din pricina căldurii. Soarele nu avea să apună decât după trei oare, ca se reapară după trei oare, într’un amurg stelat, ce nu permite cerului văratic a se întuneca. Bunul advocat pregătise lui Cristian o surprin- dere. De odată, după ce dase recoreala, se vă^u so- sind în trăsură bătrânul Stenson cu aer triumfător și întinerit; mulțămită căldurei de vară, și poate și bucuriei și încrederei, el mai că nu mai era surd. El aduse decretul comitetului dietei, care recunoscea drepturile lui Cristian, și o scrisoare dela contesa Elveda, care autoriză în secret pe dl Goefle a dis- pune de mâna nepoatei sale in favorul noului baron de Waldemora. Reintorcendu-se la castel cu unchiul său Goe- fle, Cristian, care vedea cu delicii vesela societate a vrednicilor sei amici mergând în trăsuri pe coti- turile drumului pitoresc, fu cuprins în mijlocul bu- curiei sale, de un acces de melancolie. — Eu sunt prea fericit, Zise el cătră advocat, eu ași dori se mor astăZi- Par că viața, în care am să intru are să fie un atac continuu asupra fe- cirei simple și pure, de care am visat. TELEGRAFUL ROMAN. acelea economice, familiare sau sociale, ba de multe ori el trebue se fie în vreme de lipsă chiar și me- dicul poporenilor sei. Am veZut preoți, cari se bucurau de atâta în- credere la fii lor sufletesci, încât nu se întreprin- dea nici o afacere mai însemnată între poporeni sei fără se fie el întrebat, ear când era chemat la bolnavi spre a face maslul sau alte servicii rituale, preotul inteligente mai înainte de toate se întereea de starea bolnavului și, observând pericolul, reco- mânda chemarea unui medic, la din contră reco- mânda unele mijloace de casă, sau dădea niscaiva picături sau prafuri, pe care totdeauna le avea la în demână, și așa sfintele rugăciuni dimpreună cu staturile sale medicale de multe ori făceau se se însănătoșeZe bolnavul fără a ave multe cheltueli. Asemenea preoți chiar la lucrarea pământului dă poporenilor săi sfaturi folositoare cultivând însuși pământul în mod rațional și dând astfel esem- piu bun. Se înțelege de sine că influența binefăcătoare a preotului nu se manifestează numai asupra indivi- dului, ci și asupra stărei comune bisericesci ca atare și asupra instituțiunilor aparținătoare de ea. Aci se’mi fie permis a ilustra afirmațiunile de sus printr’un cas concret, ce am avut ocasiunea al cu- noasce din esperiența proprie. Comuna noastră gr. or. din Herman (lângă Brașov) înainte cu 20 de ani era o comună debilă, care nu numai că n'avea avere proprie spre a pută întreține școala și pe paroch, dar care nici nu era în stare, a-și ține biserica în stare, cum se cade. Biserica în această comună era paraginită, lip- sită chiar de ornamentele cele mai trebuincioase, de casă parochială sau de zidire școlară nici vorbă nu putea fi. Preotul abia vegeta, ear dascălul în- văța pe băieți prin case închiriate, luptându se ca să nu moară de foame pe lângă plata de 40 cr de școlar pe an. Astfel stăteau lucrurile, când ac- tualul paroch din Herman părintele George Dogariu veni pela anul 1855 ca învețătoriu în această co- mună, unde apoi după 3 ani de serviciu, murind preotul de atunci, fu ales de paroch în această co- mună, unde se află pănă în Ziua de astăZi. Spre mai buna apreciara a lucrurilor trebue se observăm că comuna Herman consta din % Sași, care sunt partea mai avută a poporațiunei, și 7₃ Români, care sunt partea mai puțin avută a poporațiunei, și că prin urmare atât diregătoria, cât și representanța comunală costă mai numai din sași Activitatea părintelui Dogariu în această co- mună în decurs de 28 ani este marcată prin multe resultate vizibile, cari pentru densul sunt adevă- rate monumente. înainte de toate s’a adoperat de a-și pune bi- serica sa în stare corespunzătoare. Prin bani co- lectați parte dela consângenii sei, parte dela popo- ranii sei a procurat policandele, candelele, și alte ornamente bisericesci, și a făcut o reparatură internă și esternă a bisericei, încungiurându-o cu zid. Toate acestea au costat peste 2000 de fl. Lângă biserică ridica o casă parochială corespunZetoare și o casă rece pentru morți, la care comuna po- litică, la stăruințele parochului a ajutat cu 1100 fl. Grigea principală a parochului nostru a fost înse îndreptată asupra scoalei. Prin stăruință ne- — Se poate, fătul meu, răspunse dl Goefle. Numai romanele se sfârșesc cu vecinica formulă: „Ei au murit târZiu și au trăit fericiți." Dta ai să suferi în contactul cu viața publică, grozav agitată în vremile aceste, mai cu samă îu regiunile înalte sociale, unde ai să întri. Eu nu sciu ce evenimente stranie se pregătesc. Eu am simțit-o, ca o destăi- nuire la ultima întrevedere, ce mi-a acordat-o re- gele piua aceea mi-a apărut tot odată mare și grozavă. Eu cred că el meditează o esplosiune care are se aducă pe mulți oameni earăși la locul lor; dară fi-va el în stare și voiva a-i ține acolo? Pot revoluțiile, cari întrec lucrul timpului și al ideilor, pot ele întemeia ceva durabil? — Nu totdeauna, Zi⁶e Cristian; dară ele for- mează arbori hotărnici în istorie, și, progrese ce. se nimicesc; totdeauna rămâne ceva câștig. — Dar așa Dta ai să fi în adever pentru rege și în contra senatului. — Da, de bună samă! — Dar așa, veZi că gândul Dtale nu fuge de tempestate, ci o caută. Apoi de, așa este instinctul tinereței și fatalitatea inteligenței! Eu, eu am se se Zi° amin la toate cele ce ne va elibera de Ru- sia și de Englitera... Dară cum dracu, vei șede în cameră dacă nu vrei să recunosci religiunea ță rei?... Nu Zⁱce nimic; ai se veZi mai târZiu ce-ți dictează consciința, și ce-ți impun datorințele Dtale de părinte și de cetățean. obosită și prin purtare înțeleaptă față de diregă- torii comunei politice ’i succese de a deschide în curs de câți-va ani scoală cu 3 învățători a căror salariu anual în sumă de 795 fl. v. a. s’a plătit și se plătesce din lada comunală, pe basa unei do- națiuni, făcute de câtră comuna politică în favorul bisericei tot la întrevenirea parochului. Astfel în această comună bisericească, care mai nainte nu putea susține un singur învățător, astăZi se in- struează copii de scoală prin 3 învățători harnici. Dar lucrul nu era complet, zidirea corespun- Zetoare pentru scoală lipsea, și părintele Dogariu nu este omul, care se facă lucrurile numai pe jume- tate. Cu rugăciuni și cu vorbe bune înduplecă pe representanța comunei politice, ca aceasta se ajute biserica spre a-și face edificiu școlar, și comuna politică corespunse acestor rugări în mod destul de însemnat, votând spre acest scop bisericei un ajutor de 2500 fl.. din lada comunală. Cu ajutorul acestei sume sus numitul paroch ridică un edificiu școlar cu un etagiu, cuprinZând 6 încăperi pentru trebuința scoalei; un edificiu, care poate face onoare chiar și unei comune urbane. în fine spre a-și completa opul seu școlar s’a îngrijit părintele Dogariu, ca școala se fie pro- veZută cu loc corespunzător de gimnastică, și de gră- dinărit. Nu-mai puțini merit și-a câștigat parochul no- stru prin înmulțirea neîndatinată a averei biseri- cesci. Afară de porțiunea canonică câștigată pe seama bisericei dela comuna politică pe basa cu- noscutului statut al universității săsesci, afară de pământurile, câștigate pe seama bisericei prin dona- țiuni dela parochieni, în fine afară de aceea c’a pus basă la o fundațiune școlară și la alta preoțească, cari amândouă astăZi se urcă aproape la suma de 1000 fl., cu un cuvânt afară de aceste îmbunătățiri mai mici, de și destul de respectabile pentru paro- chia sa ’i succese părintelui Dogariu a fabe adevă- rat terno pentru comuna sa bisericească. Lui adecă i-a succes de a îndupleca pe dregătorii și represen- tanții comunei Herman, ca aceștia printr’o donațiune mai însemnată să asigureze odată pentru totdeauna esistență și bunăstarea ambelor comune bisericesci, ce esistă în acea comună, adecă acelei protestante și acelei gr. or. Astfel representanța comunală din Herman printr’un conclus al său, adus în anul cu- rent a decis a înzestra din avere comunală ambele biserici în raport cu numărul sufletelor lor votând pentru biserica evangelico-luterană 200 jugere, ear pentru biserica gr. or. 100 de jugere pământ co- masat de arătură. întărindu-se acest conclus și din partea adunărei comitatense biserica noastră gr. or. din Herman a devenit proprietăreasa acestei splen- dide donațiuni, pe basa căreia, voind, se poatft dechiara de parochiă de prima clasă. Astfel această comună bisericească, care la anul 1855 nu avea mai nici o avere, astăZi după 28 de ani de serviciu a părintelui George Dogariu, prin dibăcia și stăruința acestuia se află în posesi- unea unei biserici avute, bine arangiate și înfrum- sețate, provâZute cu muri jur împrejur, cu casă rece și casă parochială, în posesiunea unui edificiu școlar pompos, proveZut cu toate cele de lipsă, un edi- ficiu, în care 3 învățători harnici proved pe copii români din Herman cu acele cunosciințe, ca copii se poată fi promovați chiar și in gimnasiu. — Datorințele mele de părinte! esclamâ Cri- stian. Al domnule Geefle, aici este fericirea mea, eu o simț! O Doamne! cum am se iubesc, copiii cari mi va dărui brava și loiala aceasta ființă, care are se le transmită desinteresarea și francheța îm- preună cu grația și cu frumseța. Da, da, Cristian, Dta ai să fi fericit prin fam - lie. Aceasta ți se cuvine pentru îngrigirile ce le ai avut pentru biata Sofia Goffredi! Dta ai se trăesci după maniera SveZilor, la moșiile Dtale, în sinul binei-aflări, în fața naturei mărețe și aspre a Nor- dului ! Dta ai se faci fericiți pe toți aceia, pre cari predecesorul Dtale i-a făcut miserabili. Dta ai se cultivezi sciința și artele frumoase. Dta ai sâ-ți cresci copii însuși. Ștrengarii aceștia vor fi împre- jurați, dela naștere, de amor și de îngrigiri; ei au se crească cu copii lui Osmund și a lui Osburn. Eu, eu am se lucrez cât se poate de mult, alt cum me fac prea guraliv și prea nervos, dacă nu pledez; înse, toți anii am se petrec vacanțele la Dvoastră. apoi vom desmierda, întrecând unul pe altul, pe bă- trânul Stenson și pe biata Karina; noi avem se facem fantazii politice: noi o se visăm de o alianță fără nuori cu Francia și de o resisțență în contra ambi- țiunei rusesci prin uniunea scandinavă. Apoi, sura avem să scoatem pe buratini, și se dăm întregului copilet adunat în castel, representațiuni unde eu / pretind se devin egalul vestitului Cristian Waldo, * hazliei și dulcei memorie. www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 549 Intr’adevăr parochul nostru din Herman poate privi cu multă satisfacțiune și mândrie la aceste resultate ale activității sale de 28 ani. Nu remâne îndoială că stăruințele părintelui Dogariu spre ajun- gerea acestor resultate frumoase au fost puternic ajutate prin simțul de dreptate și prin iubirea de cultură a dregătorilor și representanților comunali din Herman, de naționalitate sași. Onoare lor pen- tru aceste simțeminte, care caracterisează pe popo- rul cult. Dar aceasta nu detrage nimica din meri- tele părintelui Dogariu, fiindcă fără tactica sa înțe- leaptă concetățenii noștri sași cu greu ar fi manifestat atâta generositate. Pe lângă activitatea sa pentru biserică și scoală parochul nostru n'a uitat de a lucra înmediat pentru crescerea poporului seu și pentru binele par- ticular al fiilor sei, sufletesci. Purtarea sa integră și sfaturile sale pârintesci au fost de cea mai bună înfluință pentru parohienii sei, pe cari îi povețuia nu numai în trebi bisericesci, dar și în cele econo- mice și familiare. De câte ori am vățlut pe dem- nul paroch, urmat de mulțime dintre parochi- enii sei, alergând pela autoritățile publice pentru ași apăra fii sei sufletesci în contra asupririlor ne- drepte, fiindcă părintele Dogariu nu a fost și nu este numa> povețuitoriul turmei sale, dar și pro- tectorul ei, advocatul ei fără plată. Această protegere a insuflat locuitorilor Români din Herman încredere în sine, curagiu spre între- prinderi. Dacă cineva, care a cunoscut pe locui- torii români din Herman la anul 1854, acum după 28 de ani i-ar vede earăși, într’adever abea i ar mai cunoasce. Acești români astăzi sunt oameni deștepți, laborioși și întreprimjetori. Influența bine făcătoare a parochului se observă la tot pasul și în toate relațiuuile vieței acestei comune bisericesci. Am relevat acest cas concret, întâiu pentru a constata marea și binefăcătoarea înfluință, ce o are parochul integru și consciențios asupra crescerei poporului român; al doilea pentru ca meritele să și afle recunosciința cuviincioasă și se îndemne și pe alții la asemenea fapte, în fine al treilea spre a constata, că pe lângă o voință tare chiar în cer- curi mici se pot câștiga resultate însemnate. Să nu uităm că acei preoți, cari promovează , bunăstarea materială și intelectuală a unei comune bisericesci române, aceia promovează bunăstarea unei părți a națiunei noastre, lucrează puternic la crescerea ei și o face capabilă, de a purta lupta de esistință în concert cu celelalte națiuni și totdeo- dată ’i mărește prețul românului în calitatea de fiu al bisericei, al națiunei și de cetățean al statului. Când toți preoții, sau cel puțin majoritatea lor va lucra astfel, atunci și pe terenul politic vom ave a înregistra resultate cu mult mai favoritoare decât astăzi; atunci alegătorii Români nu vor mai merge la urna de alegere seduși chiar de adversarii lor, ci în deplina cunoștință de adevăratele lor inte- rese ; atunci națiunea Română între națiunile patrii va ocupa locul, ce-i compete, ear acel loc va fi onorific. S. - . —— - ... Revista politică. Sibiiu, îd 23 Novemvre. Proiectul de lege despre căsătoria între creștini și evrei votat de dietă s’a transpus casei magnați- lor. Comisia acesteia de trei în ședința de Luni a luat proiectul la desbatere. Contra proiectului s’au sculat prelații catolici. Cardinalul Haynald respinge proiectul mai ales din motiv religios moral. El se teme, că prin conviețuirea între creștini și necreștini se periclitează simțământul religios al amândorura. După cardinalul Haynald a vorbit ministrul president Tisza, arătând motivele, din cari au pur- ces guvernul și dieta la primirea acestui proiect de lege. Episcopul din Szathmâr Dr. Schlauch încă e contra proiectului. El din punct de vedere so- cial nu poate recunoasce necesitatea acestei legi proiectate, din punct de vedere iuridic nu poate re- cunoasce îndreptățirea ei, și din punct de vedere moral innocența ei. Tot pe coarda aceasta a vorbit și archiepisco- pul Dr. Samassa respingând proiectul din considera- țiuni morale. Pentru primirea proiectului au vorbit contele Andrâssy, ministrul de justiție Pauler, Br. Vay. Br. Mâjthenyi și Br. Liptay. Cu toată oposiția clerului catolic fiarele gu- vernamentale nu cred în respingerea proiectului. Soartea lui se va vede la timpul seu. Noi înregis- străm, ceea ce cetim în foile din capitală. Cetim adecă că episcopatul catolic din Ungaria sub con- ducerea primatului Simor ține conferențe clarificân- du-și punctul de vedere față cu acest proiect. în legătură cu aceasta se esplică și călătoria Esce- lenției Sale Dr. loan Vancea la Budapesta spre a lua parte la conferențele episcopatului catolic. Denumirea banului în Croația a provocat două curente opuse. Pe de o parte bucuria maghiarilor, ear pe de alta amărăciunea croaților ne face să mai amânăm deslegarea definitivă a cestiunei croate, piarele maghiare nu și mai încap în piele de bu curie pentru această denumire norocoasă. Nu așa cele croate, piariul „Pozor" în numă- rul de Luni s’a sculat cu mare vehemență asupra noului ban, încât Guvernul a aflat cu cale a con- fișca acel număr. Eată ce (lice el între altele: „Cine este însemnatul bărbat, care e chemat a ocupa locul Zrinyilor și al Frangepanilor? apoi respunde: „Națiunea croată nu scie despre el nimica, și acea- sta este destul de caracteristic. Dignitatea de ban e una dintre cele mai vechi în Europa, și după în- semnătatea ei istorică, una dintre cele mai însem- nate în monarchie; tot asemenea importanță are ea și cu privire la situațiunea Croației între marea adriaticâ și Orient. La acest post au fost chiemați bărbați, cari s’au distins prin spirit sau fapte mărețe, bărbați cu valoare la națiunea croată, ca lellacici, Ma- szuraici; pre contele Khuen Hedervâny însă nu-1 cunoa sce la noi nime, și aceasta documentează că la denumi- rea de ban n’a valorat nimica influința croaților, și că prin urmare banul ca strein întră în Croația ca in tr’o țeară streină. După aceea tractează „Pozortt bucuria fiarelor maghiare din acest incident, și con- stată că numirea aceasta în Budapesta, se consideră de învingere a puterei ungureșci față cu Croația. Această consciință de isbândă arată, că ungurii sunt deciși a năpăstui și mai pre față asupra drepturi- lor Croației, denumirea e desconsiderarea Croației și ea dovedesce, că ungurii vreau se continue lupta pănă la estrem. Noi înse vom fi uniți.“ î n fine numitul țliariu încheie: Se nu se prea încreadă ungurii. Pentru esecutarea intențiundor lor nu-și vor afla oameni în Croația, nici chiar prin mijloacele de corupțiune de pe timpul lui Rauch. Cea mai vie dovadă e că ei nu și-au aflat om în Croația și a trebuit se-1 aducă din Raab. Dacă e vorba, se se schimbe legea constituțională în Croa- ția, și noi suntem pentru aceasta, atunci vor stărui toți croații, ca la denumirea banului se nu mai fi- gureze contrasignatura ministrului president ungu- resc, și astfel banul ca representantul autonomiei de drept a Croației să nu mai stea sub nici o in- fluență ungurească. Amărăciunea croaților e justificată prin lim- bagiul oficioaselor ungureșci. Așa „Nemzet⁴' vor- bind despre misiunea noului ban ajunge la conclu- sia „că el e chemat a esecuta, ceea ce au negles antecesorii densului, și adecă e chemat a aduce în consonanță politica internă a Croației cu ceea a Ungariei, și prin energie și aplicarea cu tact a le- gilor să facă să simță și agitatorii puterea lor. în România moartea fostului ministru Boerescu a produs mare conșternare, Senatul și camera au decis aducerea corpului în țeară și îngroparea pe spesele statului. în semn de doliu desbaterile în corpurile legiuitoare s’au sistat pe 3 ^ile. t Vasile Boerescu. încă un astru strălucitor a dispărut de pe ori- zonul țârei noastre. Vasile Boerescu nu mai este! Minat de o boală crudă, de care suferea de mai mulți ani, plecă acum câte-va țlile în străină- tate pentru căutarea sănătății; dar, cum ajunse la Paris, boala i se agrava și eminentul bărbat de stat își dete sufletul aseară (Vineri, 18 Noemvre st. v.) la opt oare. Vasile Boerescu s’a născut în Bucuresci la 1 Ianuarie 1830. După ce a urmat colegiul Sf. Șava, plecă la Paris, unde studia dreptul, și la 1857 luă titlul de doctor. Mai înainte de a se aduna Congresul din Pa- ris dela 1856, d. Boerescu scrise un „Memoriu asupra cestiunei politice și economice a M o 1 d o - Va 1 a ch i ei", pe care-1 împărți membri- lor congresului. Prin aceea scriere însemnată, au- torul arătă posiția politică a țerei sale, cum și as- pirațiunile ei. El formulă dorințele compatrioților sei astfel: Independența celor doue principate, uni- rea lor într’un singur stat, garanția colectivă a marilor puteri și un principe străin moștenitor. Aceasta a fost debutul și programa sa în viața po- litică, programă, pentru care a luptat și a cărei realisare în cea mai mare parte a avut fericirea se o va^ă cu ochii. întorcându se în țeară la 1858, d. Boerescu funda un țliar, „Naționalul", cu tendența de a în- curagia și sprigini aspirațiunile clasei de mijloc a societății. La 1859 fu ales deputat și se distinse îndată prin strălucitul său talent oratoric, prin sci- ința și capacitatea sa. La 24 Ianuarie 1859, pro- nunță în Cameră un discurs memorabil, care smulse lacrămi și făcu pe toți să se unească pentru a alege Domn pe colonelul Cuza. La 1860, d. V. Boerescu întră pentru ântâia oară în minister, sub Epurean, ca ministru de justiție. De atunci începu să lucreze cu multă ardoare pentru în- temeiarea unui al treilea partid politic, Centrul, al cărui organ principal fu ^iarul „Presa". D. Boerescu fu numit la 1864 vice-president al consiliului de stat, și în această calitate elabora „Co- dul de procedură civilă" care e în vigoare și a^i. După căderea principelui Cuza, la 1866, d. Boe- rescu fu ales de Cameră pentru a se duce cu alte persoane politice în misiunea estraordinară pe lângă Puterile garante, se lucreze pentru recunoascerea Principelui Carol de Hohenzollern. El împlini cu dem- nitate această însărcinare. La 1873 întrâ ca ministru al afacerilor streine în cabinetul dlui Lascar Catargiu. Aci jucă un rol foarte însemnat, începând realisarea marei sale idei; Inpendența României sub garanția colectivă a marilor puteri europene. Pentru isbândirea acestui scop, d. Boerescu își propuse să lucreze numai pe cale diplomatică. La 1874 publică o broșură întitulată: „Drepturile Ro- mâniei întemeiate pe tractate⁴⁴ sub pseudonimul de un vechiu diplomat. Ea cuprindea un resu- mat fidel al dreptului internațional român, cum și in- teresul politic al Europei de a stabili o Belgie pe malul Dunării. Broșura fu tradusă în mai multe limbi și respândită în toată Europa. Spre a pune în evidență și a face se se con- sacre suveranitatea țări sale, d Boerescu întreprinse o luptă pentru a se recunoasce României dreptul de a încheia tractate și convenții cu celelalte Puteri, drept pe care Poarta ni’l tăgăduia. La 1875 isbuti se încheie convenția de comerț cu Austro-Ungaria, pe un picior de perfectă egalitate. Acest act fu un triumf politic, căci printr’ensul se confirmă dreptul de suveranitate a Românei. La sfârșitul anului 1875 d. Boerescu eșî din minister și fu ales senator. După căderea guver- nului conservator, venind liberalii la putere, dl Boe- rescu îi combătu crîncen, atât în presă cât și în parlament, dar mai târziu, făcânduse apel la con- cursul și luminile sale și având în vedere criza, prin care trecea țeara din causa cestiunei evreilor, dân- sul consimți se între in cabinetul dlui Brătianu. Pe- ste cât-va timp se retrase din minister, dar remase în arena politică ca membru în parlament. D. Boerescu nu s’a distins numai prin activita- tea sa politică, ci a fost un om de mare valoare și ca publicist și ca economist și ca jurisconsult. A fost profesor eminent de dreptul comercial încă de la fundarea facultății din Bucuresci. Ca advocat a fost unul din cei mai iluștri membrii ai birou- lui. Ca jurnalist a fost unul dintre cei mai tari polemiști. Pe teren economic a lucrat asemenea foarte mult fondând mai multe societăți precum so- cietatea de asigurare Dacia, Creditul Mobi- liar, etc. Cu un cuvânt, Vasile Boerescu, a fost unul din tre cei dintâi fruntași ai țărei, moartea sa lasă un gol imens în sinul societății noastre. Bătrânii se duc, lăsându-ne moștenire faptele lor. Dar tinerii, speranța țărei, ce fac oare? Se duc și ei, dar vai! fără a lăsa nimic în urma lor 1 „Resboiul." Apel. Budapesta, 28 Noemvre 1883. Publicul român va bine voi a-și aduce aminte că, societatea literară Petru Maior a tinerimei ro- mâne din Budapesta, parte din recunoscință cătră fericitul patron, a cărui nume-1 poartă, parte din considerațiuni materiale încă în anul 1880 și-a pro- pus a eda pentru ântâiadată cu litere latine opul intitulat „Istoria pentru începutul românilor în Da- cia" de Petru Maior. Greutățile împreunate cu noua ediție a acestui op nu s’au prevăzut la început, și astfeliu realisarea propusului din 1880 s’a amânat pănă acum. Credem că nici acum nu e prea târziu. De altmintrea ne grăbim a aduce la eunoscință publică că, opul de mai sus a eșit de sub tipariu în 2000 de esemplare, dintre cari, deși în anul tre- cut ne am luat voia a apela la bunăvoința onoratului public, pănă acum abea s’au prenumărat vre-o 600. Cuprinsul cărței este de o valoare neîndoelnică și o spunem cu plăcere, că esteriorul încă corespunde cuprinsului. Forma-i este oblongă, octav mare, cu 343 de pagine: hârtie albă fină și tipariu cu litere cicero și garmond, cetețe. Prețul unui esemplariu legat este 2 fl. 50 cr. ear broșurat 2 fl. Folosul, prin procurarea acestui op, cași sco- pul retipărirei, este îndoit. Ântâiu cetitoriul are www.digibuc.ro 550 TELEGRAFUL ROMAN ocasiune de a cunoasce în parte trecutul neamului | mometru și 45 cărți de diferit cuprins. Pentru nostru, respective originea lui; ear societatea noastră ar ave un câștig material, cu ajutoriul căruia, are de cuget a-și îmbogăți biblioteca, carea corespunde pe deplin cerințelor. Încât respunde cuprinsul istoriei de une adevărului real, nu este detorința, nici competința noastră se o spunem. astățli nu sub cești - dar poate Atât înse constatăm, că ea se poate privi ca o reacțiune la neadeveratele bipotese, susținutejnai ales de istoricii germani Schultzer, Engel și Eder, despre originea românilor. Estreme au fost părerile respectivilor scriitori străini, estreme au trebuit se fie și cele opuse. Ori cum ar fi, inse: valoarea opului e mare pentru ori care român și merită, ca să ocupe loc în biblioteca fie-căruia: cu deosebire pentru bogăția de material istoric ce cuprinde. Ră^imați deci pe valoarea opului de nou ne luăm voia a atrage atențiunea onoratului public asu- pra lui și-l rugăm să binevoiască a-1 comanda în dimensiuni cât se poate mai mari. Condițiurdle referitoare la rabate sânt tot cele vechi, adecă la 15 esemplare 1 legat, la 10 unu bro- șurat. (Comandele au să se facă de a dreptul la societate, Budapesta, Vâczi utcza 13. De odată cu acest apel, profităm cu plăcere de ocasiunea de a da espresiune mulțămitei noastre ace- lor stimabili domni colectanți, cari au avut bună- voință a ne câștiga mai mulți abonanți în primă- vara trecută. Dr. Creniceanu., președinte. Gerasim Serbu., secretariu. Varietăți. * (Școlar) După cum cetim în fiarele din ca- pitală guvernul s’a pus cu cei competenți în per- tractare pentru regularea afacerei gimnasiului ro- mân din Caransebeș. Suntem curioși — o repetăm, sântem curioși de a vede motivele guvernului din cari a dispus împărțirea? fondurilor între comune, și din cari impedecă înființarea gimnasiului. nei sala blic * Representațiunea teatrală în folosul Reuniu- femeilor române din Sibiiu a avut loc eri în teatrului de aici. Sala a fost plină de pu- ales. Rolurile a fost foarte bine interpretate, încât n’au lăsat nimica de dorit. Publicul recunoscătoriu încă nu s’a lăsat mai pre jos de diletanți și prin vii aplause și manifesta satisfacțiunea. Seara de a seară ne-a arătat succes întreit. Di- lentanții au secerat aplause bine meritate, publicul a avut o seară plină de petrecere, și reuniunea fe- meilor române ajutată în ajungerea scopurilor sale. * (Necrolog.) Cu inima înfrântă de durere subscrișii aducem la cunoscință publică, cumcă pa- rochul gr. or. loan Popa din Arpașul de sus, protopresbiteratul Făgărașului, după un morb ve- chement de pept ’și a dat nobilul său suflet în mâ- nile creatorului astățli în 22 Noev. st. v. în al 55 an al vieții sale și al 23-lea al păstoririi sale pre- oțesci. Maria ca soție, loan cleric anul al II în Sibiiu, ci» fiu, Elisabeta, Eva, Ana, și Maria ca fîce. Fie-i țerîna ușoară! „ (Mulțămită publică.) Ivindu-ee necesi- tatea procuratei de cărți pentru școlarii lipsiți do mijloace materiale și tot odată înființarea unei bi- blioteci școlare, oficiul comunal și în special dl no- tariu loan Macsim și domnul jude loan Buta din Porcești, au binevoit a procura din nisce pedepse această faptă nobilă în numele scoalei și al acelor școlari lipsiți, cari în nevinovatele lor rugăciuni ’și vor aduce aminte de binefăcătorii lor, li se aduce cea mai călduroasă mulțămită. Tot odată sunt rogați numiții domni, ca tapta severșită să o considere de un modest început asu- pra căruia și în viitoriu să-’și îndrepte atențiunea. Porcești în 17 Noemvre 1883. Unul pentru toți. * (Bustul luiBolintinean.) Regretatul no- stru poet Dimitrie Bolintinean a deșteptat în sti- mătorii sei idea d’ai face bustul, dacă de ocamdată nu i se poate face statua. Comitetul de iniția- tivă pentru crearea acestui bust face cunoscut în fiarele din Bucuresci, că numitul bust este deja modelat în păment de Dl. sculptor Georgescu și că spre a se cumpăra materialul necesar etectuirii de- finitive, nu mai lipsesc decât — paralele. Aceste sânt a se trimite la administrațiunea Societății „Li- teratorul", strada Ștîrbeivodă nr. 50 în Bucuresci. * (Budgetul Rusiei.) piarul oficial al gu- vernului rus publică următoarele cifre privitoare la budgetul anului, care espiră. Pănă la prima Septem- vrie au întrat 391.631.316, adecă mai puțin, decât în anul trecut cu 5. 657.068 ruble, chieltuelile se urcă la 419.518.420, adecă cu 22.900.205 ruble mai mult decât în anul trecut. * (Roșața cerului) fenomenul acesta, care în filele trecute s’a repețit mai de multeori s’a ară- tat în toată Europa. E o cestiune încă nedesle- gată ații între astronomi și geografi oare-fosta acea- sta un fenomen al magnetismului pământului, sau o urmare a restrângerii razelor de soare. E inte- resant, că poporațiunea din nordul Ungariei esplică aceste vedenii cerești într’un mod foarte supersti- țios, însă nu fără nici o umbră de probabilitate pro- rocind mari resboae, ce au se urmeze în curend. * (Earna.) Eri dimineață ne-am trezit cu earna în spate. în 23 Noemvre a dat earna preste noi, și după credința poporului de 23 de ori tre- bue să se schimbe pănâ la primăvară. Nestatornică va mai fi și earna aceasta, nestatornică ca cele mai multe lucruri la noi. * (Manieri și cul,tură.) Sub titlul acesta ni se scrie din Avrig că — Duminecă la 13/25 Noemvre, des de dimineață a plecat prin comună apotecariul de acolo Anton Keseru — inspirat fiind de spirit, dar nu de cel sânt — aloquând și între- bând pre fiecare trecătoriu în un mod dur, cine vă e apotecariul vostru și pe cine aveți voi doctor în comună? ce fel de calic ați stat a alege, un sârb care nu pricepe nimica și altele de feliul acesta. Pre la 11 oare susnumitul apotecariu pleacă pe stradă cătră cancelărie, unde aflând pe judele co- munal, și pre alți din representanță i provoacă să meargă cu densul la doctorul sub cuvânt de a con- fișca unele sticle cu medicini, cu care doctorul l’ar prevarica. Acolo neaflând decât pre soția doctorului acea i-a respuns că nu concede nimănui a în- tră în casă pănă ce nu vine stăpânul adecă me- dicul. Apotecariul voind a întră cu forța a fost fericit a suferi o lovitură sdravănă de vetrariu apli- cată preste fălci de mâna viguroasă a sociei medi- cului, și după lovitură apucat de gât fu dat afară. Eșind de aici fără voie s’a întors cătră cancelaria comunală, unde întâlnind pe medicul în stradă, sub cele mai drastice înjurături în fața unui public foarte numeros care tocmai era pe stradă și-au cer- cat puterile. Cât era strada nu era alta decât pă- lării domnesci, medicul și apotecariul ’și aplicau pe mai generos, fiindu-i milă de pumnii domnilor, Apo- tecariul Anton Keseru și a domnului medic loan Filipovici’i, a sărit între ei și i-a despărțit, după ce medicul a plecat în sus, ear apotecariul în jos înjurând, care de care mai drastic, pănă ce a ajuns fiecare la casa sa. Nu seim ce va mai fi urmat după asta, tot ce regretăm, e esemplul cel reu dela oameni pretinși de inteiigenți și mai ales nu ro- mâni proști, ci un ungur cu cultură și un sârb tot astfeliu. * (Cholera în China.) Din Șanghai se te- legrafează, că cholera băntue cu furie la Mucden, oraș mare la nordul Chinei, precum și la Peching, Svatov, și Foo-Chon. La Șanghai au murit în doue luni 12 — 15,000 locuitori. * (Pro pag an ta fidei.) în săptămâna tre- cută a primit papa Leo XIII pe Monsignor Fou- gereint, directorul societății. „Dela sainte enfante." Societatea aceasta are de scop propagarea catoli- cismului între copii păgâni prin botezarea si pre- gătirea lor la primirea creștinismului. Directorul a dat papei o Oare de seamă detaiatâ, conform că- reia societatea a botezat în anul aspirai 480,000 de prunci păgâni, ear acum pregătesce 90,000 de spre primirea botezului. Conspectul operațiunilor Institutului de dit și de economii „Albina" în luna Noemvre Intrate. Numerariu transpus din 30 Octomvre 1883 . . Depuneri............................... Cambii rescumperate................... împrumuturi hipotecare și alte împrumuturi . . Interese și provisiuni................ Fondul de pensiune .......... Monetă vendută......................... Efecte................................ Conturi curente....................... Diverse . ............................. Eșite. fl. Depuneri ..................................... Cambii escomptate............................. împrumuturi hipotecare și alte împrumuturi . . Interese pentru depuneri...................... Contribuțiuni și competințe................... Sal arie și spese............................. Monetă cumperată.............................. Conturi curente............................... Diverse....................................... Saldo în numerariu cu 31 Noemvre 1883 . . copii cre- 1883 fl. cr. 40,404.19 189,013 86 177,359.29 28,779.43 11,685.82 39.75 94,705.58 3,427.64 92,791.36 4,494.73 642,701.65 fl. cr. 91,264.41 174,979.62 45,376.46 1,437.41 75.59 1 892.16 141,305.98 135,664.68 3,768.36 46,936.98 fl. 642JOI.65 Sibiiu în 31 Noemvre 1883. Visarion Roman m. p., losif Lissai m. p., director eseeutiv. comptabil. Posta Redacțiunei. Domnului G. Busulescu. Replica Dtale e plină de personalități, încât ni e preste putință se-o publicăm. Tractează lucrul cu obietivitato, și noi nuți vom denega ospitalitatea. Brnun: Loterie. Mercuri 5 Decemvre. 1883. 62 SO 52 51 58 Bursa