Nr. 135 Sibiiu, Sâmbătă 19 Noemvre (1 Deeemvre 1883.) Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slblll pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er„ 8 luni 1 9. 75 «r. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 9 Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl-, 3 luni Sfl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adainlstrațlunea tipografiei arohldleoesane Sibiiu, strada Măeeiarilor 47 Corespondențele s&nt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se refusă. — Articulii nepuhlicați nu se Înapoiază. IN8EBTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori ÎS or., — de trei or 16 ar. rAndui on litere garmond — ți timbru de 80 or. pentra ne-oare publicare. „La cestiunea reuniunilor preoțesci la noi.“ (Respuns la Nr. 128 al „Telegrafului Roman.") I în 16 Septembre a. c. preoțimea din protopres- biteratul Sibiiului a ținut o conferență. In această conferență între altele a constatat cu unanimitate necesitatea arzătoare a întrunirei preoților din acest tract în Reuniune. Spre ajungerea la scop a în- sărcinat o comisiune de 3 cu elaborarea unui pro- ject de statute, pe basa principiilor și vederilor desvoltate în conferență. Tot odată a însărcinat pe scriitoriul acestor rînduri în special, ca după publi- carea projectului de statute să convoace o nouă confe- rențâ, carea se ia la desbatere projectul din cestiune, Comisiunea de trei și-a terminat lucrarea, și subsemnatul pe lângă o scurtă comitivă deslușitoare o a trimis onor. Redacțiune a acestui ^iar spre publicare. în Nr. 128 al „Telegrafului Roman® s’a și publicat acel project, lăsându-se la o parte co- mitiva — a bună seamă din lipsa de spațiu. Publicarea aceasta, căreia îi lipsesce spriginul introductiv, a îndemnat pe dl „D. P. P.“ ca să’i facă însuși sprijin, se suplinească comitivă, — firesce nu tocmai după dorințele mele. Dl „D. P. P.“ în Nr. 132 sub titlul de sus, în locul de frunte al farului *) — după o introducere filosofică și o paralelă dintre esperimentarea arada- nilor în cestiunea școlară și nesuința preoților din protopresbiteratul Sibiiului a se întruni în Reuniune — combate reuniunile preoțesci „la ncFi® din punct de vedere al necesităței și al practicabihtății, pro- vocând pe cei ce le susțin, ca se’l combată. Fiind că „la noi® cei ce doresc înființarea unei renniuni preoțesci, și acestei dorințe a lor au dat espresiune în Ziaristică, sunt preoții din pro- topresbiteratul Sibiiului, în fruntea cărora am eu onoare a fi: ca representant și conducător al lor me simt angajat a satisface dorinței dlui „D. P. P “ Repet: o fac aceasta nu din alt motiv, ci numai spre a apera preoțimea tractului meu, atinsă prin articolul dlui „D. P. P.“ Voiu urma deci pe dl „D. P. P.“ după putință pas de pas. Fiind că aci nu scriu un tractat scientific, trec simplu preste partea filosofică a dlui „D. P. P.“ cu *) Și răspunsul ’l publicăm în fruntea țliarulni, obser- vând că mușcăturile făcute noaue și domnului D. PP. nu contribue la valoarea Statutelor și a respunsului. Red. noua dsale teorie, după care „Disparițiunea corpu- rilor în lumea fisică urmează în urma unui proces natural, pe care sciința modernă s’a obici- nuit a'l numi lupta pentru esistență.u *) Trec și preste aserțiunea dsale, după care noi nu progresăm, pentru că întrebuințarea forțelor noastre este greșită, și nu pentru că nu lucrăm — lipsă de forțe oti inerție. Această frasă dsa o face în câtva palpabilă prin un esemplu, căruia pretinde a i succede al do- ilea a deceeași natură, reuniunea preoților „la noi.“ Dar esemplul, pe care’l aplică spre a oglinda într’însul ca într’un analogon reuniunea preoților, din norocire n’are cu aceasta nici o încumnățire. Sunt doue contraste, cari se unesc numai într’aceea, că una a fost, alta are se fie. Aradanii au încercat se’și scoată scoalele de sub influența protopresbite- rilor; preoții din tractul Sibiiului vreau se înain- teze. în cultură. E bine! ce analogie este aci?! Dl „D. P. P.“ spune preoțimei din acest tract că, precând DSa a cugetat îndelungat asupra ace- stei idei, preoțimea, carea o susține a cugetat pu- țin, din care causă această idee are să cadă în fântână. De va căde ideea în fântână, vom purta grijă să nu se înnece. Ear în privința cugetărei: remâ- nem fie care, cum și cât a cugetat. Unul a cuge- tat stând la masă sau fumându-și sugara în como- ditate, altul întimpinând neajunsurile, cu cari tre- bue se se lupte. Unul a făcut teorii mai mult șau mai puțin filosofice, celălalt a tras conclusiuni prac- tice din necasurile ce l’au ajuns. Aci e deose- birea ! ■4» ii. Necesitatea reuniunilor preoțesci „la n o i“. Dl „D. P. P.“ combate necesitatea reuniunilor preoțesci cu deosebita accentuare: „la noi“, vor- bindu-ne mai ântâiu de preoțime ca de castă, de monachism, carele și a vecuit veacul și a cedat spi- ritului liberal al bisericei, carele la noi a luat formă și mai pregnantă în „Statutul organic.® — Cei ce me cunosc sciu, că nu sunt aderent al monachismului, nici a celui vechiu de castă, nici a pretinsului nou cu spirit liberal. Dar trebue să atrag atențiunea dlui „D. P. P.“ la „Statutul organic®, cu care voe- *) Trebue că această sciință e foarte modernă! Eaemplu: Fulgerul lovesce o clae de fîn. Claea de fîn, fiind corp în lumea fisică, dispar 6 prin ardere Este această disparițiune luptă pent u esistență? Cine se luptă aci pentru esistență ? Fulge- rul cu claea de fîn? Adeverat modernă sciință și luptă pen- tru esistență — după dl „D P.P“.I sce se ne combată. în acest Statut organic, ori cât de liberal ar fi el, §§. 66—84 se ocupă esclu- siv cu monachismul ca cu o castă, și pe lângă tot liberalismul bisericei noastre nu-i permite, se ceadă adecă se fie liberal, ci pretinde se remâe aceea, ce a fost dela început. — Aceasta numai ca între pa- rantese pentru dl „D. P. P.“ Dl „D. P. P.“ crede a pute constata, că nu e necesitate de reuniuni preoțesci arătând: a) că preotul are teren destul de activitate în sinoadele, comitetele și epitropiile parochiale și pro- topresbiterale, în scaunele protopresbiterale, sinoa- dele eparchiale, congrese și consistorii, b) că reuniunea preoților se presentă ca un corp parasitic și tinde la spiritul de castă, c) că reuniunea remâne cu esenția: „înaintarea culturală și înființarea unei biblioteci®, d) că protopresbiteratul Sibiiului pănă astățli nu și-a creat nici bater un fond protopresbiteral, și are trebuință încă de multe. Pănă a nu respunde la aceste puncte, în capi cred că am reasumat motivele dlui „D. P. P.“ îmi iau voie a constata că nu DSa este chemat a de- creta, că esistă sau nu necesitatea pe care dsa nu o simte. Cel sătul poate ușor se susțină, că nu are lipsă de mâncare. Nu așa cel flămând! Chemat a constata necesitatea reuniunei poate fi nnmai acela, carele îi simte lipsa. Acesta e preotul dela sate, nu dl „D. P. P.“ carele ni se pare cunoasce greutățile preotului nu- mai din teorie. Se esaminăm acum motivele dlui „D. P. P.“ după cum le-am espus mai sus. ad a) Terenul de activitate al preotului în si- noadele, comitetele și epitropiile parochiale nu este de a sa înstrua pe sine, ci de a conduce și instrua pe alții! Lui i se impune se conducă, să instrueze fără ca se i se arete și modul: „cum.® Acest „cum® remâne ca preotul însuși se’l resoalve, după cum îl vor ajuta puterile și adeseori inspirațiunea momentului. Dacă esperimentând face greșeli, în- curcături, earăși asupra lui se descarcă toate. în sinoadele protopresbiterale numai de instru- irea preotului nu poate fi vorba. Ear de comite- tele și epitropiile protopresbiterale putem face te- orii, cu cari se împlem coloanele gazetelor, altă ni- mic — în ce privesce pe preot. în scaunul pro- topresbiteral sunt 6 înși ca asesori. Sfera de acti- vitate a acestui hm este sciută: asemenea n’are să se ocupe cu cualificarea preotului. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). După două septemâni petrecute în Stocholm, unde Cristian nu se arăta decât cu precauție, cu reservă și cu vrednicie, domnul Goefle, care nu-1 putea aștepta se se rentoarcă la Gevala, il învită al însoți și a aștepta acolo hotărîrea tribunalului suprem^ hotărîrea aceasta avea să o aștepte vreme mai îndelutgatA,. de oare ce moartea regelui și suirea pe tron a prințului Henric (devenit Gustav III) adu- seră preocupațiuni serioase în regiunile înalte ale Statului: Cristian însă vexând deschiȘendu-se îna- intea sa o fază de nesiguritate nemărginită, nu voia se remână toată vremea aceasta în sarcina dlui Go