Nr. 134 Sibiiu, Joi 17/29 Noemvre 1883. Anul XXXI ’—= TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABONAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 8 luni 1 fl 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 Ioni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlitrațiunea tipografiei arohldleoeaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sflnt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refuză. — Articuiii nepoblieați nu se înapoiază. INSEBTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 17 cr., — de trei or 15 or. rtndnl ou litere garmond — ți timbru de 80 cr. pentru fle-care publicare. Nr. 3318 Scol. Cerculariii cătră toate oficiile protopresbiterale și cătră toți învățătorii dela scoalele populare din arehidiecesă gr. or. română a Transilvaniei. Spre scire și conformare se aduce la cunoscința tuturor, pe cari li privesce, următoarea ordinațiune a domnului ministru regiu unguresc de finanțe, emisă cătră organele financiare din țeară: „Scutirea de timbru a suplicelor referitoare la esoperarea competințelor (în naturalii ale) învățăto- rilor populari, statorite în art. de lege XXXVIII din anul 1868 §. 143, după cum s’a publicat aceea prin ordinațiunea ddto 14 Octombre 1882 Nr. 50742, se estinde și asupra suplicelor pentru încassarea sala- riilor (în bani ale) învețătorilor elementari, statorite în art. de lege XXXVIII din anul 1868 §. 142, ce se vor așterne la oficiul pretorial, inspectorul regiu de scoale și la comitetul administrativ comitatens. Budapesta 1883 luliu 22.“ în urma acestei înalte ordinațiuui sunt scutite de timbru toate suplicile (și adusele acelora), cari se refer la esoperarea prestărei emolumentelor în- vețătoresci, fie aceste naturalii (cuartir, bucate, lemne ș. a.), fie o anumită sumă de bani (salarii) prin jurisdicțiunile politice administrative. Partidele au înse a face evidentă această împregiurare în- semnând deasupra suplicei (și a aduselor) cuvintele „Scutită de timbru pe basa ordinațiunei înaltului ministeriu regiu ung. de finanțe ddto 22 luliu 1883.“ Altcum învățătorii dela scoalele noastre confe- sionali vor ave a observa și pe viitoriu pracsa de pănă acum, și se vor adresa cu atari cereri netim- brate cătră concernintele oficii protopresbiterali, având să intrevină aceste după trebuință din oficiu la autoritățile politice-administrative, ear în cas de necesitate se se adreseze cătră consistoriu. Din ședința senatului scolariu al consistoriului archidiecesei gr. or. române a Transilvaniei, ținută în Sibiiu, la 3 Novembre 1883. Kicolau Popea m. p., vicariu archiepiscopesc. Bombardări jurnalistice. Budapesta, 15/27 Novembre, 1883. Bombardări (liurnalistice este o espr'esiune, la ântâia privire, poate nepotrivită, fiind lumea dedată a auZi și a vorbi de bombardări numai în răsboae. Sperăm înse că, după ce vom aduce câte va esem- ple, ne va succede a dovedi aplicabilitatea ei și în cașul concret. Dacă a bombarda înseamnă a năvăli cu putere asupra unei întăritori, pentru a c slăbi, eventual a o nimici, atunci de bună seamă nicăiri nu poate fi mai cu temeiu întrebuințată această espresiune, de- cât la c^iurnalele unguresci, cari fără deosebire, pe toată țliua lovesc acolo, unde cred, că pot periclita mai mult pe bietele naționalități nemaghiare; adecă bombardează pe toate liniile, puținele întărituri, de cari mai dispun acestea. Intr'o ții e vorba de bombardarea fiumaniicr, în alta de a croaților, în a treia de a israeliților și așa mai dpparte. Bombardările sunt deosebite, după feliul puterilor aplicate și după natura închi- puitului protivnic. Se înțelege, că desimea și vehe- mența lor cresce în proporțiune dreaptă cu numă- rul și cu starea materială a pismașilor, precum și cu numerul întăriturilor. Cu cât sunt mai multe întărituri, cu atât se recer mai multe bombardări pentru slăbire. Tot asemenea și îu privința numărului. E de prisos să o mai spun că, fiind întrunite îutr’un popor două din puterile de mai sus, adecă numărul și întăritu- rile: numărul bombardărilor încă se duplică. Aceasta se poate vede în furnalele maghiare dela (liua ân- tâiu a lunei lui Călindariu-Ianuariu și pănă la cea din urmă din luna Andrelei — Decembre. — Soartea a voit ca, între celelalte neamuri de oameni din țeara ungurească, românul Să îndure cele mai multe și cele mai aspre bombardări. El și ca naționalitate și ca confesiune are parte de ele. Și este o taină, cum a rămas și este încă în posiți- unea sa. Este mirare, nu căci nu ar fi destul de mare la număr pentru a se apăra și a se ține în întăriturile de care dispune, dar pentru că el însuși privesce cu neîncredere în sine, fiind desbinat în două tabere, cari totdeauna se presentează, mai mult sau mai puțin, ca protivnice. Cine a vă^ut adunările naționale s’a putut con- vinge despre aceasta. Mărturie per emwentiam, este conferență din 1881 și mărturie sunt toate, dela nefericitul an 1701. Și cine profită din această stare a lucrurilor? De bună seamă acela, care este contrariul amânduror și căruia îi place se pescuiască în turbure. Cuvântul, că pentru ameliorarea stărei politice și civile s’a făcut nefericitul pas, astăzi numai are înțeles. A trecut lumea privilegiilor, și după spusa celui mai mare diplomat de ații „puterea primează dreptul.“ Este un principiu acesta, care ar trebui să stea în în contrazicere cu spiritul veacului în care trăim, dar care spre mirarea posterităței, poate se dovedesce pre toată Ziua de adevărat. Din acest princip ar trebui să învățăm și noi ceva. Ar trebui să învățăm, că stăruința morțișă pe lângă nălucitele privilegii ale unei biserici, cel pu- țin pentru români, numai esistă și prin urmare că ei ar trebui ca, în cele naționale să se ridice pre- ste fanatismul și iesuitismul demn de alte veacuri trecute. Ar trebui să se dea altă direcțiune scoalei, care învață pe tineri să preamărească fanatismul, cel atât de primejdios pentru noi și pentru viitorul nostru. îmi aduc aminte, că în primăvara trecută un elev al acestei scoale, spre înjosirea presei de dincolo de Garpați, nu se sfiise a face propagandă în „Binele Public," încât credea că se află fantasând pe cine scie unde și din care reeșia, că leagănul, unde-și sug dânșii dogmele credinței și ale politicei este mai măreț decât capitala noului regat vecin. Ar trebui Zic, ca această scoală să vadă, că direcțiunea apu- cată de dânsa este o armă cu două tăișuri sau mai bine Z¹⁸, este ° cale spre Scylla și Charibde. Toate aceste acțiuni se presentă, ca productul unor manevrări pentru a ajunge unul la ântăiătate. Toate ne fac impresiunea, ca și când ar fi producte resultate din o muncă opusă. Și trebue să fa- cem o amară mărturisire. Aproape totdeauna ace- ste părți desbinate prin credință s’au paralisat una pe alta în acțiunile lor politice. Tot asemenea și în întreprinderile pentru desvoltarea instrucțiunei. Dar se revenim la lucru. Este vorba, că presa maghiară bombardează fără întrerupere la bietele naționalități nemaghiare, când pe o cale, când pe alta, când înainte de sig- nalul dat, când după el. Rândul ajunge adese ori și la confesiuni. Cea mai nouă bombardare însă, referitoare la biserica noastră a făcut-o Ziarul „Budapesti Hirlap" în numărul său 318 din 18 Noemvre a. c. în acest număr al Ziarului semi-oficial sub titlu „Archiereii valachi" — Az olâh piispokok — a apărut un ar- ticul, în care se caracterisează pe scurt unul câte unul archiereii români, fără deosebire de confesiune. Poate nu ne-am fi oprit la acest articlu, de nu ar străbate din el într’un mod așa vădit două ten- dențe. întâiu: tendența de a batjocori pe români, ear a doua; de a da o lovitură autorităței prelați- lor orientali, și prin ei bisericei ortodocse române. Redactorul în introducerea articlului, poate sfiit de o caracterisare pentru ortodocși atât de ne- consciențioasă se scusă, că nu este dânsul autorul FOITA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franfozesee de E, B.) (Urmare). Cristian, iritat, voia să respunZă; Di Goefle îl întrerupse repede: — Ce scii Dta, domnule? Zise baronul. Unde este dovada? Unde este pretinsa capelă a Vergurei ce baroneasa a etablat? Acuma, când Stollborg-ul nu mai este pentru nimenea un mister, mai vrei să sus- ții istoria aceea ridiculă, ce a servit aici de pre- tecst mai multora, se predea pe nefericita femeiă per- secuțiunei și chinurilor morții ? — Dară, domnul Cristian Goffredi, crescut în Italia nu este însuși catolic? murmurau moștenitorii îndepărtându-se. Răbdare! noi bine seim aceasta și o să vedem, dacă un om, care nu poate șede în dietă, care nu poate ocupa nici un oficiu, poate mo- sceni un dominiu, ce aduce cu sine toate privilegiile nobilimei. — Taci, Cristian, taci! Zise dl Goefle încet re- ținând cu forță pe Cristian, care voia se urmeze ad- versarii săi și să li se împotrivească pe față. ȘeZi aici sau toate sunt perdute! Fii disident, dacă-ți place, când vei fi moștenit; acuma însă, nu te atinge de punctul acesta. Nimenea n’a observat, că odaia acea- sta a redevenit pătrată! — Ei, și ce vrei se Zici prin aceasta? întrebă maiorul pe dl Goefle. Toată Inmea ar fi putut în- tră în odaia astupată de zid, căci pretinsa capelă nu esistă! — Fără îndoială, dacă nu o am fi deschis noi respunse dl Goefle, niminea nu ne ar fi putut acusa că noi am făcut să dispară semnele cultului oprit. Contesa Elveda se apropia apoi de Cristian, și îi Z’⁸e cu aerul ei cel mai grațios: — Acuma, sperez, domnule baron, că o se am plăcerea a te vede în Stockholm. , . — Tot sub condițiunea, respunse el, că am să merg în Rusia? — Ba nu, replică ea, eu las să aleagă inima Dtale liber obiectul dorințelor sale. — Te va însoți contesa Margareta la Stock- holm? Z’⁸e Cristian încet. — Ea va veni poate la Stockholm, când îți vei fi câștigat procesul, dacă o să fie proces. Pănă atunci, ea se nintoarce la castel. Așa m’am hotă rit și precauția o recere, dară eu totuși îți ofer un loc în sania mea, dacă vrei să mergi la Stockholm unde se vor pertracta afacerile Dtale. www.digibuc.ro îți mulțămesc, doamnă contesă/ eu mă aflu în deplină dependență de advocatul meu, care are lipsă de mine aici. — Dar așa, la revedere, replică contesa luând brațul ambasadorului, care-i Z’⁸e eșind: -— Și mie-mi place mai bine, că nu călătoresce baronul acesta tiner și frumos cu noi! Margareta își luă adio dela mătușă-sa la poarta Stollborg-ului și plecă împreună cu guvernanta sa și cu familia Akerstrom spre bostoella preotului, unde aveau să se odihnească înainte de plecare. Ea nu schimbase un cuvânt nici măcar o privire ou Cristian; dară ei totuși se înțeleseră tăcuți că dânsa n’are se părăsească țeara, pănă ce nu s’or fi revăZut. Maiorul se întoarse împreună cu trupa sa și ou prinșii la castelul nou, unde avea să aștepte porunci mai înalte, pentru ca să continue sau să depună eser- cițiul autorității sale. Dannemanul și familia sa se reîntoarse în mun- ții lor fără să voiască Karina, să priceapă că Cristian este copilul lacului. Spiritul ei nu putea admite așa în grabă noțiunea presentului; ea nu-1 recunoscu de câte ori îl vedea și foarte adese ori îl confundă cu tatăl său, cu tinerul baron Adelstan. Erau oarele patru de dimineață, și, cu toate că obiceiul de a se culca târZiu într’o epocă a anului, unde nopțile sunt așa lungi, atâtea emoțiuni obosiră personagele principale a istoriei noastre, în- 536 TELEGRAFUL ROMAN. Ini, și grăbesce a spune că autorul este român. N’avem obiceiul, să tragem la îndoială mărturisirile nimerui, dar în cașul concret, fiind vorba de o in- sinuare tendențioasă, trebue se o spunem redacto- rului respectiv, că nu-i credem. Pănă când nu ne va descoperi adevăratul autor, pănă atunci noi credem că autorul articlului este maghiar. De altmintrelea din împregiurarea că articulul este foarte părtinitor prefaților catolici ar pute să urmeze ușor, că auto- rul este român greco-catolic; dar nu ne încumetăm se presupunem atâta rentate într’un român, fie el de ori ce lege și nici atâtea necunoscințe de lucruri referitoare la datele și caracterisările despre archie- reii români. Așa între altele țiice, că metropolitul gr. or. este din comitatul Aradului, — Arad megyei ember, — ceea ce nu stă pentru că el este din co- mitatul Bihorului. Dar admițând, că autorul este român, „eo ipso" trebue se admitem și aceea că el este gr. catolic. Aceasta, dacă este vorba de o deducțiune logică, reese foarte ușor din însăși ca- racterisarea archiereilor, carea este atât de părtini- toare greco-catolicilor. Autorul în pesimismul seu față de ortodocși merge pănă a face imputări metropolitului oriental chiar și pentru folosirea în cercularele sale de espresiu- nea „Regele nostru"; ceea ce nu dovedesce alta decât o tendență plină de răutate și care de bună seamă se tundea din articlu din partea redactorului, de cutnva nu se lega de densa o saspițiune dintre cele mai condamnabile, anume: suposiția că poporul român sub rege fie întrebuințat acest cuvânt chiar și în cercularele archieresci, nu înțelege pre altul decât pre viteazul dela Plevna, a cărui soție umblă în costum național, ear nu pre regele Ungariei, despre care scie că este în Viena și că se numesce împărat. Este curioasă această suspiționare atunci mai ales, când vedem că autorul ei, emancipându-se pe un timp de logică, se miră de Trefort, că cum de nu înțelege și nu cunosce pe metropolitul ortodocs. Din partea ântâia ar urma că metropolitul este agitator; ear din a doua că el poate se facă serviții ministrului unguresc, Trefort. Și acum la rândul sâu, ne mirăm și noi, cum de nu a veZut acel autor contrastul, ce esistă în aceste doue aserțiuni, cari se presintă ca estreme, ce nu se pot atinge nici odată. A țiice mai departe, că metropolitul nu se poate folosi de unealtă oarbă, .— Vak eszkoznek hasznălni nem lehet, — nu este alta decât o caractensare ne- gativă, menită a submina vația înaltului prelat bi- sericei orientale române și a arunca indirect o um- bră asupra acesteia. Mai departe a susține că episcopul cel mai be- trân gr. or., care a avut onoarea a primi un testi- moniu de încredere din partea întregei provincie metropolitane, cu ocasiunea unei alegeri de metro- polit, nu cumpănesce mai nimic — ma măr keveset sgâmit, — nu însemnează alta, decât sau o răutate ce sg poate pipăi ca cu mâna, sau o necunoscmțâ totală de lucruri. Și într’un cas și într’altul, auto- rul este de osândit, împreună cu redactorul, care publică lucruri, despre care n’are cunoscință și pe cari prin urmare nici nu le poate supune unei cri- tice.. Atât despre archiereii ortodocși. Se venim acum la archiereii gr. catolici, a că- ror caracterisare generală a făcut-o autorul cu ur- mătoarea introducere; Ezek a nem egyesultek, țiice el- kiknel az egyesultek iinomabb es magasabb lato kd- | rii es muveltsegu emberek",— în traducere: aceștia sunt neuniții decât cari uniții sunt mai fini și cu o cultură mai estinsă. Urmează apoi caracterisarea plină de laude a lui Vancea, despre care între altele susține au torul, că a înființat mai multe fundațiuni frumoase și folositoare. Acesta este cu deosebire punctul, care ne a atras atențiunea, nu pentru că cele cuprinse într’ânsul ar fi cu neputință, dar pentru că noi nu avem cunoscință de o mulțime de fonduri frumoase, înfiin- țate de înaltul prelat. Noi avem cunoscință numai de doue fonduri dintre cari unul; numai spre onoarea fundatorului nu poate servi. Resultă înse din această laudă în- câtva legea autorului și încâtva necunoscința lucru- rilor și a persoanelor, despre cari a scris. Dela metropolitul sare drept la vrednicul epi- scop de Gherla, pre care în cele culturale, îl ridică preste toți ceialalți archierei români. Nu lasă ni- mic din titlurile lui: teolog de Roma; specialist în filosofie; „decorat cu medalie în vara trecută, și mai scie D-țleu câte. Tot asemenea ne spune multe și frumoase și despre ceialalți archierei catolici. Luând acum la analisă rândul, în care urmează archiereii unii după alții, resultă, că autorul nu cu- noasce referințele și starea bisericilor, despre a că- ror capi a scris.; pentru că dacă a scris, atunci tre- buia se pună pe episcopul Popasu după metropo- litul ca pre cel mai vechiu, ear nu pe Mețian. Tot asemenea la gr. catolici, pe Pavel după metro- politul, ear nu pe Szabo, care este cel mai tiner în treapta archierească dintre toți. Din întreg articlul urmează că autorul a arun- cat o mulțime de invective, rețlimate de o parte pe răutate, ear de alta pe hipotese lipsite de tot te- meiul. Scopul de a lovi în instituțiunile bisericei or- todocse române din Ungaria și-a ivit ghiarăle în mai multe rânduri, și acest articlu, în care românul se numesce valah, este numai un nou atac indirect. El înegresce, înjosesce și suspiționează pre capi, pen- tru ca să poată afla pretecste de a se amesteca în afacerile lor. Suntem înse cu mult mai pățiți de- cât să nu pricepem tendențele protivnicilor consti- tuțiunei noastre bisericesci. Și declarăm sus și tare că, pănă când vor fi ortodocși români în Ungaria, pănă atunci, amestecarea în trebile autonomiei bi- sericesci nu o vom suferi fără a ne ridiea glasul. Tendență organelor maghiare de a ne vede su- grumată autonomia noastră bisericească, ne îndemnă să nu credem, că articlul de mai sus este eșit din peana unui român, pentru că deși seim că frații de un sânge dar de altă credință o privesc și ei cu ochi răi, totuși nu presupunem, că ar pute merge pănă acolo, ca să dea mâna cu pismașul comun pentru a ne bombarda, doar ultima întăritură, de care mai dispunem. încât ar fi respectivul autor de origine română, nu impoartă, pentru că el prin articlul de mai sus dovedesce că este desbrăcat de haina naționalităței sale române și îmbrăcat într’o haină streină. El însă dovedindu-se de român de pe la Satumare, ca și patriotul seu din Gherla și frate-său Mihalca, se dovedesce totdeodată de catolic ultraist și preocu- pat pănă la necumpăt. Ce-i mai spunem noi autorului este că, dacă-i român și vrea să laude sau se defaime pe români, | | facă-o în foile românesci, ear nu în cele maghiare, în cari, cu articlii de calibru cestui de sub cestiune, mână apa pe moara acelora, cari cu vreme și fără vreme bombardează asupra deosebitelor naționali- tăți nemagbiare și asupra unor confesiuni, cari au dobândit cu multă trudă o autonomie oare-care. Atât de astădată despre bombardările furnale- lor maghiare. PI. Revista politică. Sibiia, lo 16 Novemvre. piariul, „S. D. T, din loc, și începe revista de eri astfeliu; „Dacă înregistrăm scirea, că dieta din Pesta în ședința din 26 a lunei acesteia a pertrac- tat partea cea mai mare a proiectului despre că- sătoria între creștini și evrei, credem a ne fi împli- nit din destul detorința noastră de cronicari de ții“ Și noi suntem de credința fraților dela valorosul țtiariu al concetățenilor sași. După răspunsul dat de ministrul president Tisza la interpelarea lui Mocsâry cu privire la negoțiările cu generalul de cavalerie Filipovici in privința de- numitei acestuia de ban al Croației, respuns, în care se face eldgiuri generalului, toată lumea credea că el va fi denumit de ban în Croația. „Pești Naplo" de Marți a și susținut aceasta. Vine însă guverna- mentalul Nemzet, și ne spune că la numirea banului Croației se va abstrage dela persoanele militare. Cuvintele ministrului Tisza rostite în dietă, și privitoare la pressă sunt următoarele: Nu voesc să ameninț, aceasta nu întră în obi- ceiurile mele: dar mărturisesc, că dacă un fel de f- are se vor înmulți ca și pănă acuma ca neghina și vor urma cu agitațiunea anti semită prin provincii; dacă afară de acestea, se va urma cu agitațiune contra Ungariei prin presa slavă și română, atunci voiu cere dela Parlament deplina putere de a lua mă- suri, pentru un scurt timp în adevăr, spre a înfrâna aceste agitațiuni. La acestea țiiariul „Neue freie Presse" face ur- mătoarele observări: Desbaterile din Camera ungară, în pvivința că- sătoriei dintre creștini si isrâeliți, s’au transformat din nenorocire într’o completă desbatere antisemitică, în care s’a încins cearta pentru și contra antisemi- tismului. Căsătoria civilă a devenit acum o Gesti- une secundară. Se aștepta ca d. Tisza, care s’a ame- stecat eri în desbateri, se se ocupe numai de dis- cursul ministrului iustiției. De fapt, d. ministru președinte s’a vețlut nevoit a comenta într’un sens invers declarațiunile colegului seu. Pe lângă ace- stea însă, d. Tisza vorbi și despre mișcarea antise- mitică și despre mijloacele pentru combaterea ei, și cu această ocasiune auțlirăm câteva amenințări de acelea, de cari am auf t eșind și altă dată din gura dlui Tisza. în cas când va spori numărul fi- arelor antisemitice și în același timp foile slave și române vor urma cu atacurile lor contra maghiaris- mului, d. Tisza anunță că va cere împuternicirea de a lua măsuri contra presei. In același timp dsa va mai cere și împuternicirea de a trage dreptul depufaților de ași publica discursurile antisemite ținute dela înălțimea tribunei. Suspendarea liber- tăței presei! Eacă cea din urmă cenclusiune a prea înaltei sciințe de stat! Presa este în totdeauna și în toate împregiu- rările copilul, care trebue se sufere pentru păcatele | politicilor. Dar oare are dl Tisza de a face res- cât toți dormiră adânc, așteptând doară pe lohan împreună cu complicii sei, închiși în turnul castelu- lui nou, unde ei închiseră și chinuiseră atâta lume. înse, înainte ce se crepâ de fuă, Stenson se furișă lin pe lângă patul lui Cristian, și, după ce îl privise vre-o câteva momente, îl deștepta fără a deștepta și pe dl Goefle. — Scoală-te, stăpâne, îi țlise el la ureche; eu am se-ți spun ceva dtale singur I te aștept în odaia astupată cu fid. Cristian se îmbrăca fără sgomot și îngrabă, și, închinând ușile îndărătul său, urmă pe Stenson în sala deșeartă și pustiită, unde străbătuse deja în Ziua premergătoare. — Aici, domnule baron, în dosul acestei căp- tușeli, unde vef porumbul sculptat este un mister, în care dta singur ai se fi inițiat... Aici a stabilit doamna maica dtale în secret un altar Sfintei Ver- gure; căci ea a fost catolică, faptul acesta e prea adevărat. Esercițiul cultului său nefiind autorisat în țeara consoțului seu, d-ei a trebuit se se ascundă, ca să nu-și atragă persecuțiuni. Preotul Mickelson n’a putut constata nimic, de oare ce altarul fu adus și pus în ascunzișul acesta de lucrători italieni, cari au trecut pe aici, după ce făcură alte lucruri în marmor și în lemn la caste- lul nou. Eu singur am fost inițiat în taina acea- sta. Era în castel un erudit francez betrân, care era preot catolic fără ca lumea se fi sciut; acesta celebră în secret serviciul DumnețleeBC aici; el a murit inse, și lucrătorii italieni se duseră, precând sărmana maica dtale fu persecutată. Trebue se vețli altarul, dle baron, și ori și care va fi religiu- nea dtale se-1 privesci cu respect. Ajută-mi se pun în mișcare resorul căptușelei, căci va fi foarte ru- ginit. — Va se f că, bietele brațe îți sunt umflate și ostenite, fee Cristian apropiind de buzele sale mâ- nile torturate ale moșneagului. — Ah! eu nu me plâng, fse Stenson, mânile mele se vor vindeca; eu nu le simț, și ceea ce su- fer eu e foarte puțin în asemănare cu fericirea ce o gust acum. Cristian condus de Stenson, deschise căptușala de lemn și scoase o perdea de pele aurită, în do- sul căreia se văZu un altar de marmor alb în forma unui sarcofag. Și, ca și Stenson, foarte emoționat, el căȘu în genunchi: — Și Dta ești dară catolic, amice? îi Zise el. Stenson clătină din cap, înse fără a se afla vătămat de bănuiala aceasta; lacrime șiruiau pe obrazii sei paliȘi. — Stenson! esclamâ Cristian, maica mea odih- nesce aici ? Altarul acesta a devenit mormântul său. — Da, țlise moșneagul, nădușit de suspine; Karina o a înmormântat în haina sa albă și o a în- coronat cu verdeață de ciprese, căci nu era vremea florilor. Noi o am pus într’un cofer plin de ier- buri aromatice, și coferul l’am depus în mormântul acesta curat, ca mormântul lui Crist. Eu însuși l’am sigilat și apoi am astupat odaia cu zid, pentru ca mormântul victimei se nu fie profanat. Inimicul dtale n’a sciut nici când pentru ce am delăturat ușa. El a creZut că mie-mi e frică de duchuri necurate. El a creZut că, după porunca sa și la refusul preotului de a înmormânta o pă- gână cu onorurile bisericesci, eu am aruncat noap- tea germanul trup în fundul lacului; înse ce ar și fi Zis preotul Mickelson, trupul acesta a -fost tru- pul unei sfinte. Ori și care o fi fost cultul ei, ba- ronesa a iubit pe DumneȘeu, a făcut mult bine și a respectat religiunea altora. Ea este acum în cer și se roagă pentru noi; sufletul ei se bucură văȘend pe fiul seu, unde este și cum este acum. — Ah! Zise Cristian, fericirea nu este de lu- mea asta, căci eu o ași fi făcut fericită, și ea nu mai este. Cristian sărută mormântul cu respect și cu credință, și, după ce închise perdeaua și căptușeala de lemn, se cobori împreună cu Stenson în sala ur- soaicei. Acolo, Stenson îi Z’⁸⁶: — Eu nu sciu câtă osteneală și cât timp îți va t < bui, pănă-ce ți-ee vor recunoasce drepturile Dtale; înse autorizează-mă se închid odaia aceeaia- www.digibiic.ro TELEGRAFUL ROMAN. 537 antisemitică, pen- j tractului Mercurea. ponsabilă presa, fie chiar și cea tru scandalele, ce s’au întâmplat de un an și jume- tate în Ungaria, pentru escesele ce s’au comis acolo? Ar fi iost oare cu putință acel proces dela Tisza- Eszlar, care a provocat agitațiunea și care a între- ținut-o, dacă justiția din Ungaria nu s’ar fi aflat în- tr’o stare atât de deplâns? N’a dat pe țață acest proces, că sunt în Ungaria judecători, cum nu se mai văd în magistratura modernă europeană? Sau, agitațiunile contra Israeliților din vara trecută ar fi fost ele cu putință, dacă țeara, în fruntea căreia se află cabinetul Tisza, ar poseda o ideie măcar din ceea, ce se nutaesce în Europa o administrațiune regulată? Fost-au trase la respundere acele organe care nu și au împlinit datoria față cu aceste escese ? Are oare puterea d. Tisza de a se scăpa de colegul său antisemit dela justiție? Când într’o țeară domnesce o asemene stare ju- ridică .și administrativă, apoi nu este anevoie de înțeles întinderea agitațiunii antisemite și nu tre- bue se se facă presa răspunzătoare pentru aceasta. Putem reproba și condamna antisemitismul, dar totuși într’un stat liber nu trebuie să se ia nici odată representanților națiunii, ori care ar fi vederile lor, putința de a și le espune prin graiu și prin scris. învățămintele cele mai periculoase nu sunt ace- lea, care sunt împrăștiate în public, ci acelea, care persecutate și desprețuite recurg la propagande se- crete și la sectari. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman“. De lângă, Mercurea, 11 Noemvre 1883. Ono- rată Redacțiune ț Alegerea de protopresbiter este de o însemnătate neobicinuită în biserica noastră. Să-mi fie deci permis a descrie pe scurt mersul și resultatul alegerei de protopresbiter în tractul Mer- curei, urmate la 5 Noemvre a. c. în biserica noa- stră de acolo. începutul s’a făcut prin săvârșirea s. liturgii din partea a trei preoți în frunte cu comisariul con- sistorial, Domnul protopresbiter Simeon Popescu. Adâncă impresiune a produs asupra alegătorilor în- truniți escelenta cuvântare, ce eruditul Domn comi- sariu a ținut pela sfârșitul servițiului dȘeesc. Vrednică de amintire este biserica, un adevă- rat juvaer de clădire imposantă și de o rară frum- sețe architectonică. După chemarea s. Duch mem- brii sinodali s’au întrunit în scopul alegerei unei deputațiuni, având însărcinarea se învite pe Dnul, comisariu la deschiderea sinodului electoral, care a trebuit se se țină în biserică, localul scoalei, unde se convocase, fiind cu mult prea îngust. Punct la 11 oare, comisariul însoțit de cei 6 membrii ai deputațiunei, s’a reîntors la biserică, unde a fost întâmpinat cu însuflețite strigări de „să tră- ească!“ în deplină convingere de a respunde dorin- ței unanime a membrilor sinodali, Vă rog, dle Re- dactor, se binevoiți a publica frumoasa vorbire ală- turată, ce a premers deschiderei sinodului. *) Cetirea ordinelor consistoriali și a rapoartelor, verificarea membrilor, alegerea bărbaților de încre- dere și celelalte pregătiri usitate, au urmat în or- dine esemplară și neștirbită armonie. Cel mai ser- bătoresc moment a fost negreșit proclamarea de protopresbiter ales aproape cu unanimitate a D-lui loan Droc, care în curs de preste 11 ani a ocupat și ocupă și astăzi postul de administrator ppesc al *) Se publică mai la vale. Red. răși cu zid. îndată ce vei fi stăpân aici, noi o se transportăm mormântul în capela din castelul nou. — Mormântul maicei mele lângă acela a ba- ronului Olaus ? Nu, nu, nici odată! De oare ce Svedia i-a refuzat un unghiu de păment, ce se-i acopere osămintele, după ce i-a refuzat aerul și libertatea; eu am să duc remășițele sale prețioase sub un cer mai blând. Bogat sau sărac, îmi voiu sci să’mi procur mijloacele pentru a mă reîntoarce cu reliquiile aceste la țermul lacului Italiei, unde odihnesce maica mea cealaltă, aceea care a ascultat dorința sa cea din urmă, și care, deși tot așa nefericită, vai 1 a avut cel puțin un fiu, care i-a închis ochii. Lucrează cu linisce și cu prudență, răspunse Stenson, că de nu, drepturile Dtale nu se vor re- cunoasce. Va veni Șina, când vei pute lucra după voința Dtale; acuma însă, nu spline nimenuia, nici amicilor celor mai buni, nici chiar vrednicului d. Goefle, că maica dtale a fost disidentă. El are să pledeze cu mai multă convingere că ea n'a fost di- sidentă, și Dta însuți, decumva ești disident, nu spune nimănui, căci în cașul acesta n’af să triumfezi asupra inimicilor Dtale. — Vai 1 Șise Cristian, valorează bogăția oste- nelile ce o să le am, prefacerea ce ni se recomândă, și indignați! Ie ce am se le snfer? Eu n’am avut ni- mic, Stenson, când am întrat aici, sunt trei Șile, Dintre cei 65 membrii presenți unul a dat ședulă albă, 4 inși au votat pentru archi- variul consistorial loan Reu, ear 60 membrii ș’au întrunit voturile și încrederea în persoana adminis- tratorului loan Droc. Resultatul votării a fost primit cu nespusă în suflețire și urări de „se trăească D-nul Droc“. Abea trecu P/j oare și D-nul comisariu se veȘu în posiție de a încheia actul alegerei, esprimându-și deosebita satisfacție pentru desbaterile obiective și conlucrarea în deplină armonie frățească Ceea ce a înlesnit trecerea în regulă și fără perdere de timp dela un obiect la altul, este că Dnul comisariu a sciut să proceadă in deplină cu- noștință de causă și cu tactul, agerimea și pruden- ța-i îndatinată. Rugat fiind cu întețire, Dnul comisariu merge în fruntea membrilor sinodali spre a felicita pe nou alesul ppresbiter loan Droc în locuința sa, felici- tarea a luat forma unei vorbiri strălucite pentru mulțimea alegătorilor și poporului adunat în curte înaintea treptelor înalte, unde se urcase d-nul co- misariu spre a pute fi auțlit din toate părțile. Dnul Droc a răspuns în termini foarte aleși, că este miș- cat în adâncul inimei sale de ovațiunea măgulitoare, ce i se face, că promite sărbătorește a pune toate puterile în servițiul bisericei și scoalei și că este mândru de nestrămutata încredere ce frun- tașii tractului i-a dovedit acuta din nou. Pe mulți am vețlut ascultând cu ochii plini de lacrimi și fre- netice urări de „se trăiască" au încoronat acest ră- spuns elocuent și binesimțit al d-lui Droc, care cu afabilitatea-i îndatinată, a invitat apoi pe toți mem- brii sinodului la o masă strălucită în toată puterea cuvântului. Și nici, că se putea se fie alt cum o masă arangiată cu măestria admirabilă proprie Doamnei Droc, econoamă celebră. Numeroase toaste, cari de cari mai însuflețite s’au purtat în sănătatea comisariului, noualesului ppresbiter etc. etc. Dintre Sibieni au luat parte D-nii I. Bologa, I. d. Preda, Olariu, Trombitaș și Comșa. Din toate părțile s’a accentuat cu tărie ne- cesitatea, de a întregi cât mai îngrabă postul de ppresbiter în acest tract, punând astfel capăt tră- gănărei de atâta mar de ani în paguba foarte sim- țită a intereselor bisericei și scoalei. Unul dintre alegetori. Cuvânt rostit de comisariul consistorial, protopresbiterul Si- meon Popescu, la deschiderea sinodului electoral pen- tru alegerea de protopresbiter al tractului Mercurea (5 Noemvre a. c.) Preaonorat Sinod! Stimaților Domni! Iubiți frați! După cum am avut deosebita onoare a aduce la cunoscința D-Voastre prin Cerculariul meu din 18 Octomvre a. c. Preaveneratul Consistoriu Ar- chidiecesan prin ordinul său din 10 Octomvre a. c. Nr. 4078 m’a distins pe mine cu înalta sa încre- dere concrețlându-mi convocarea și conducerea sino dului protopresbiteral al tractului acestuia pentru alegerea de protopresbiter. Și sunt fericicit a vede, că la slabul meu glas, d-voastră cu toții ați alergat aici, spre a săvârși cel mai însemnat act, ce ve acoardă liberala noa- stră constituțiune bisericească: alegerea protopres- biterului D-Voastră. Domnilor și fraților! împre- giurările și așa critice, în cari ne aflăm de câtă va vreme, dm ții în Și se înăspresc, desvoltarea noa- n’am avut nici o para! înima-mi era ușoară! Eu nu uram pe nimenea, nimenea nu mă ura pe mine, și acuma ... — Acuma ești mai puțin liber și mai puțin fericit, sein, răspunse serios blândul și statornicul moșneag; înse mulți oameni, cari au suferit se pot mângăea și ușora prin Dta. Când cugeți la aceasta vei ave curagiul să întri în luptă. — Bine Șici, scumpul meu Stenson ! esclamâ dl Goefle. care tocmai se sculase și aurise ultimele cuvinte ale piosului servitor: cine acceptă detorințe, oferă picioarele sale catenelor și sufletul seu amărî- ciunilor. Eu nu sciu, dacă omul, care s’a aflat în fața datorinței în momentul cel mai frumos a puterei sale, și care s’a întors, ca se fugă de ea, mai poate fi fericit și mulțămit cu sine, când n’are grigi. — Bine Șici, amice, țlise Cristian, faceți cu mine ce voiți. Eu vă jur, că am să ascult sfaturile D-voastre. — Și apoi, adăogi dl Goefle, slăbind din glas, Margareta va fi, cred, o compensație în destul de dulce în viața unui domn mare! Dl Goefle hotărî, că Cristian are se părăsească Waldemora, unde nu putea face nimica înaintea de- cisiunei comitetului secret al dietei, o putere miste- rioasă, specială și privilegiată, care își atribuea dreptul de a judeca căușele pendante la tribunalele www.digibuc.ro tră bisericească, culturală și națională întâmpină greutăți din ce în ce mai mari. Singurul teren, pe care ne mai putem mișca, pe care ne putem des- volta, întru cât ne putem, este terenul, pe carele prudința și prevederea profetică a celui mai mare român, ce am avut, a neuitatului Șaguna, ne-a lăsat moștenire, — este terenul constituționalismului no- stru bisericesc. Singur dela înțeleaptă aplicare practică a prin- cipiilor depuse în acest constituționalism, atârnă viitoriul nostru. Căci viitoriul nostru, ca și trecu- tul este strâns legat de soartea bisericei noastre ortodocse. Așa încât, precum în trecut, așa și în viitoriu ca națiune noi putem desvolta, putem pro- spera alăturea cu biserica, sub scutul ei, în nu- mele ei. în acest punct noi sântem de aceeași soarte cu Evreii, precum n’a asistat națiunea evreească fără legea mosaică: așa nu poate esistă națiu- nea românească fără biserica ortodocsă. Pre- cum pe Evrei numai Mosaismul i mai ține și as- tăȘi în legături de naționalitate, astfel constituțio- nalismul bisericei noastre ortodocse este menit a ne păstra naționalitatea între ori ce furtuni din afară — dacă în lăuntru vom sci trage foloase reale din avantagiele, ce el ni le oferă. Cel mai frumos avantagiu, ce ne oferă consti- tuționalismul nostru bisericesc și pe care streinii ni-1 pismuesc, este că noi putem dispune de noi înșine de viitoriul nostru. Conducătorii nostrii, aceia, că- rora noi le încredințăm destinele noastre, sunt es- presiunea voinței și dorinței noastre și nu a altora: pe conducetorii nostrii noi îi alegem, noi îi chemăm la conducerea noastră, nu ni-i impun Alții pentru noi fără de noi, preste voința noastră. Stând aceasta: apoi nu este meritul altora, ci al nostru, dacă ne-am ales și pus conducători buni, adeverați părinți, și iarăși nu este responsabilitatea altora, ci a noastră, dacă ne-am ales și pus condu- cători răi, părinți vitregi, cari nu caută binele no- stru, ci interesele lor particulare. Când dără Marele Șaguna ne-a dat a mână și ne a lăsat moștenire Statutul Organic, ne-a declarat maturi, maioreni, oameni, cari singuri î-și sciu căuta binele, și singuri se sciu feri de reu. Unul dintre conducetorii nostrii, care are cea mai puternică influință asupra intregei noastre vieți naționali — bisericesci este protopresbiterul trac- tual. Toată desvoltarea noastră culturală, morală, socială, economică este condiționată de destoinicia și devotamentul acestui conducătoriu al destinelor tractului, ce i sș încredințează. Pentru un veac de om, noi punem în mânile lui soartea noastră, soartea tractului, pe care M representăm. Ear urmările conducerei lui se stre- coară peste decenii dela încetarea lui. Așa se simte în toate direcțiunile influință lui binefăcătoare, dacă a corespuns înaltei sale misiuni, sau stricăcioasă, dacă nu și-a împlinit chemarea. Din însemnătatea cea mare, ce o are protopres- biterul pentru protopresbiterat, resultă însemnătatea cea mare a actului alegerei lui. Și fiindcă D-Voa- stră sunteți chemați, ca se săvârșiți astăzi alegerea protopresbiterului acestui tract, alegere, prin care luați asupra Vă responsabilitatea înaintea oameni- lor și a lui D^eu pentru viitorul acestui tract, D-Voa- stră aveți se sevârșiți, cel mai însemnat act din câte puteți săvârși ca corporațiune, ca sinod protopres- biteral. Spre a ve pute face această datorie, Comitetul D-Voastre protopresbiteral și Preaveneratul Consi- ordinare, și în special afacerile nobilimei; Cristian avea să meargă împreună cu advocatul seu la Stock- holm, ca să facă cererea și se se roage pentru o ho- tărîre. Amândoi se duseră apoi la casa parochului, unde mulțămî Cristian afectuos și cu respect preotului Akerstrom și îl denumi curatorul bunurilor sale, încât depindea dela el și provisiunea foarte justă că denumirea aceasta ar fi ratificată de tribunalul nobilimei. El nu isbuti a fi un moment singur cu Margareta, și de ar și fi avut ocasiunea ai vorbi liber, el nu voia să o lege de sine înainte de a fi sigur, că n’are se devină earăși Cristian Waldo; Margareta însă nu se îndoia nici despre intențiu- nile sale, nici despre succesele sale, și plecă spre refugiul seu cu speranțele tinereței și cu credința primului amor. Cristian refuza a dejuna în castelul nou îm- preună cu maiorul și cu amicii săi. Ei înțeleseră resistenta sa și dejunară în gaard-ul lui Stenson, împreună cn dânsul și cu dl Goefle. Margareta avea să plece în țliua următoare. Tot în țliua aceea plecă Cristian împreună cu dl Goefle, petrecendu-și cu conducerea lui Loki, ceea ce lui Nils îi permitea se doarmă și să nu se scoale decât la mâncare, în tot decursul călătoriei. (va urma). 538 TELEGRAFUL ROMAN storiu Archidiecesan, au făcut toate pregătirile ne- cesare și actele cu documentele aparținătoare Vi se vor comunica imediat. Și acum nu-mi remâne alta, decât se implor și in particular binecuvântarea cerească asupra actului ce’l veți severși, ca se fie nesecat isvor de fericire pentru acest tract și mângăere pentru D-Voastră, ca făptuitori. Și cu acestea declar sinodul electoral al pro- topresbiteratului Mercurei de deschis. Varietăți. * Cu începutul septemânei venitoare va ave loc în teatrul cetățenesc o r e p r e s e nt a țiu n e teatrală, dată din partea societății de dile- tanți ai casinei comune, a cărei venit este destinat în favorul fondului reuniune; fe- meilor române de aici. Se va juca „Der I