Nr. 13^ Sibiiu, Marți 15/27 Noemvre 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. • /• ! ’ * . r Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Sibila pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarohle pe an 8 8., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentrn străinătate pe an 12 fl-, 6 luni 6 9., 3 luni 39. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa ia Adninlatrațluoe* tipografiei arohldlecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Rămân*¹, strada Măcelarilor Nr. 43; Epistole nefrancate se reiasă. — Articol ii nepublicați nu se înapoiază. INBEKTIUNILE Pentra odatA 7 ar., — de dou^ ori 12 ar., — de trei or 15 gf. rândul «u litere garmond — ți timbru de 30 ar. pentru fie-care pubiie*re. Egalitate șî frățietate. Toate reformele mari s’au făcut prin eguduiri teribile, cari au lăsat adânci urme după sine. Așa reformația, așa revoluția franceză, care a introdus trinitea: libertate egalitate, și frățietate, în statele din centrul Europei, așa revoluția dela 1848, prin care s’au sdrobit lanțurile sclaviei și în statul nostru. După sguduirile acestea urmează un caos, în care nu scie nime în cătrău se apuce, și noua stare de lucruri e acceptată numai incetul cu încetul. Sguduirea din statul nostru a recerut 10 ani de Z^e ai domnirei arbitriului, și abia după 10 ani s’au introdus sistemul constituțional, care s’a tot cârpit din an în an, pănă cela 1867 a primit forma de astăzi. De oare ce trăim și noi în Europa, s’a procla- mat și la noi trinitatea răsărită din revoluțiunea din 1791. S’a proclamat și la noi egalitatea în drepturi și detorințe, s’a proclamat libertatea, proclamat — și frățietatea chiar. Cu aceste postulate se laudă jurnalistica ma- ghiară în fața Europei, cu acestea miniștrii la toate ocasiunile, cu acestea parlamentul, cu un cuvânt toată suflarea ungurească. Cum stăm însă în faptă cu egalitatea, cum cu frățietatea ? Ne vine greu a o mai spune, căci atâta o am accentuat, încât am devenit proverbiali. Dintre le- gile sancționate nu este una, care dacă proclamă principiile aedului modern, se nu fie calcată în pi- cioare. Suntem tractați ca fii mașteri ai statului, și justele noastre pretensiuni sunt timbrate de lucruri antipatriotice. Sfintem suspiționați și calumniați înce- pând dela cel dintâi ministru pănă la cel de pre urmă notariu din comună, suntem neîndreptățiți pe toate terenele, și aceasta sistematicesce, încât o ^icem nu seim de a câtea oară, o (jicem fără sfieală, că perse- cutătorii neamului nostru apar ca agenți provocatori, voind a pune prin toate acestea mult probata noa- stră răbdare la probă. Toate acestea le-am înregistrat, cerând îndrep- tarea celor orbiți de Dumnezeu, le-am înregistrat și am cerut îndreptarea, ca cetățeni, cari nu facem marfă din patriotism. Dacă pe lângă toate acestea în fiarele unguresci mai aflăm, că oamenii fiind proști, se dau de naivi, dacă vedem că jurnalistica maghiară ne dă lecțiuni de identitatea intereselor dintre români și maghiari, dacă vedem că ni se impută necunoascerea acestei identități, dacă vedem că pre ei se presentă în rolul sârmanului miel, și noi în cel al lupului, dacă le vedem toate acestea, și ne întrebăm, că de unde provin ele, ajungem la resultatul, că omul pre lângă rea voință te mai seacă și cu impertinența, care la noi începe a se ridica la valoarea de vîrtute patriotică. în vara anului 1882 precând cu minunata în- frățire din turnul Severinului, tot la locul acesta am spus fraților dela Pești Naplo, Budapesti Hirlap, Hon, et tutti quanti, că noi am fost cei dintâi, cari am accentuat identitatea de interese între români și maghiari. De atunci, încă ne-am mai tras seama cu jurnalistica maghiară, o facem încă odată, căci suntem provocați în forma, care nu ne permite se tăcem. Forțați la aceasta, o mai facem încă o dată, apoi ne vom vede de alte necazuri ale noastre. piarul oposiției întrunite din parlamentul Un- gariei, aristocraticul „Pești Naplo¹¹ în Nr. 323 din 24 Noemvre a început a ne da din nou lecții de patriotism, și aceasta din incidentul restaurați unei din toamna aceasta. E minunată logica oamenilor dela „Pești Naplo®. Ca tesă pune drepturi egale pentru toți, iden- titate de interese, și ca concluse scoate domnire esclusiv maghiară, casarea ori cărui teren favoritor românilor. Aici culminează logica celor cu identitatea de in- terese pe buze. Restaurațiunea comitatelor au umplut pe cei dela „Pești Napld“ de îngrigiri. Alegerile viitoare vor decide soartea comitatelor. „Dacă se vor con- stata că ele sunt bastila statului maghiar și a domni- rei naționale maghiare, — a magyar âllamnak, es a magyar nemzeti uralomnak vedbâstyâi — atunci se vor susține și pe viitoriu, la din contră se va în- grigî de alte instituțiuni potrivite. O constatăm aceasta și trecem fără comentar, căci problema statului se vede a fi: nu fericirea tu- turor popoarelor, ci ceea ce văzurăm mai sus. „Din punct de vedere al istoriei universale tot- deauna am desbătut necesitatea strictei alianțe dintre maghiari și valachi. Ne-am bucura tare dacă ar veni și valachii la consciința acesteia. între 80 milioane de slavi la nord și 10 miloane la sud cei 6 mili- oane (???) maghiari și 7 milioane de valachi numai așa 'și pot păstra independența, dacă țin la olaltă și nu năpăstuesce unul asupra altuia. “ Și noi așa credem că numai uniți putem se ne mai susținem. Da, uniți cu toți pentru serva- rea patriei, a acelei patrie, pentru care ne-am ver- | sat sângele la toată ocasiunea cu bărbăție rară. Numai cât se nu năpăstuim unul asupra altuia. Se fim frați. Frați și la drepturi și la detorințe. Să fim ca fii unei mame dulce, nu înse unii desmer- dați, ceialalți cu cuțitul la os. Istoria nu vrea să scie, de când suntem noi aici. De pe vremi ne sciute așa dară am trăit cu unguri împreună, conform legei firei, ei cu ale lor, noi cu ale noastre, fie care cu ale sale, cum s’ar șlice. Legea firei și-a urmat cursul. Și oamenii se înțe- legeau în limba, care era mai potrivită organelor vorbirei. Astățli și în privința aceasta facem es- cepțiuni, voind a birui rânduelele firei. Milioane de florini se cheltuesc din vistieria sta- tului pentru scoalele unguresci, tot pentru întărirea credinței noastre în seriositatea, cu care privesc un- gurii la afirmata identitate de interese. în justiție principiul e călcarea legei sancțio- nate, căci, ve^i doamne, la noi poporul e pentru ju- decători, și nu aceștia pentru popor, și aceasta nu- mai pentru identitatea de interese. în comitate, de se va alege și un român, pere statul maghiar, căci așa cere identitatea de interese între maghiari și români. Se plânge „Pești Naplo® asupra dușmăniei noa- stre față cu ungurii. Se plânge, că nu esistă un singur țliariu românesc patriotic și amic ungurilor, că „Telegraful “, „Luminătoriul,® și celelalte țliare le sunt vrășmași jurați, că prin comitate nu pășim ca partidă ungurească, ci ca români, și că prin adu- nări comttatense vorbim ca români. Dușmănia e lucru de apreciare. Noi cerem re- spectarea legilor, și esecutarea lor. Dacă aceasta e dușmănie contra ungurilor, noi o declarăm pe față că în sensul acesta sfintem cei mai neîmpăcați duș- mani ai maghiarilor. Dacă spre a pute fi fiarele patriotice și magyar barat se cere, ca ele se acopere abusurile în justi- ție și administrație, dacă se recere ca ele se tacă în fața nedreptăților, să nu mai apere causa națio- nală pe căi legale, să nu se mai scrie românesce, dacă se recer acestea, atunci jianul nostru nu e patriotic, nu e amicul maghiarilor, piariul nostru stimează legea, pentru că ea este lege, și este sanc- ționată de persoana sacro-sanctă, pre care o amin- tim în rugăciunile nostre de toate țlilele. Fantoma dacoromânismului atât e de bătrână încât și copii rîd la au^ul ei. Credem, că suntem în clar cu noțiunea dacoromânismului. La unguri e dacoromân tot românul, care ține la naționalita- t a sa. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). Odată în posesiunea acestei hârtii teribile, ba- ronul temându-se de o revocare sau de o destăi- nuire a violențelor sale, refuzase formal victimei sale libertatea, declarând că ea este alienată și fă- când posibilul seu, ca se devină alienată prin un sistem de prinsoare ageră, de privațiuni, de insulte și de terorisme. Nisce țerani, cari avură curagiul a-i arăta simpatiile lor și a face o încercare a o eli- bera, fură bătuți rusesce in odaia păzitorului, și densa auZise văitările lor. Baronul amenințase pe Stenson și pe Karina cu același tratament, dacă ar insista eliberarea baronesei și amicii aceștia credin- cioși trebueau să se prefacă, ca și când ar fi voit se-i placă lui, ca se nu fie despărțiți de nefericita lor stăpână. în sferșit suferința și durerea biruise puterile victimei. Ea slăbise rapid, simțind că vine moartea, ea a scris pentru fiiul seu istoria suferințelor sale conjurându-1 se nu caute nici odată a se resbuna, decumva împrejurări imposibile de prevăzut l’ar face, se descopere misterul nascerei sale înaintea moartei baronului. Ea a fost convinsă, că în ori și ce localitate a pământului s’ar ascunde fiiul seu, omul acesta inplacabil, bogat și puternic, va sci se-1 găsească. Ea se închină lui Dumnezeu, ca se trăească cât de mult „în mediocritate, în nesciința dreptu- rilor sale, și se iubească artele sau științele mai mult decât bogățiile și puterea, isvoru! atâtor rele și atâtor pasiuni crudele pe lumea aceasta.® Săr- mana maică totuși adause în prevederea lămuririlor viitoare, că fiiul său, căruia îi dase numele Adestan Cristian avuse la nascere per negru și degetele „fă- cute ca acele a tatălui și a moșului său“. Apoi bi- necuvântându-1 pentru ultima oară, ea îi recomandă să privească ca sfinte cuvintele lui Stenson și a Karinei despre adevărul tuturor faptelor ce dânșii i-ar transmite despre suferințele prinsoarei sale și despre limpezimea constantă și neschimbată a spi- ritului său, în ciuda sgomotelor calumnios lățite de pretinsa sa alienațiune și smintire. „Sufletul meu e liniscit, Zic®» ⁰a Ia apropierea morții. Eu me duc, plină de resignați», de spe- ranță și de încredere, într’o lume mai bună. Eu ert călăilor mei. Eu nu duc cu mine decât un regret din viața acaesta tristă, acesta este că părăsesc pe fiiul meu; înse succesul nesperat al scăpărei sale m’a învățat se-1 încredințez Providenței și sfintei amiciții a acelora cari l’au scăpat deja.“ Iscălirea era firmă și largă, ca și când o ultimă opintire a vieței ar fi încălZit inima sărmanei mo- ribunde în vara cea dm urmă. Datul era: „AstăZi în 15 decemvre 1746®. în Ziua de 28 Decemvre a aceluiaș an, Stenson redigease un fel de proces verbal asnpra ultimelor momente a moartei nefericitei sale stăpâne. „Dânsei isa răpit somnul pănă la oara ultimă, Zicea el; lohan și complic"' săi, instalați !n odaia învecinată, înjurau, sberau și blăstemau Zⁱua și noaptea la urechile ei și dl baron cumnatul ei, venea în fie-oare Zi ⁸«bt preteest să vadă dacă este bine tratată, și îi Zicea că dânsa este nebună și o agră- mădi cu reproșuri insultătoare pentru pretinsa vi- clenie, ce dânsul o delăturase. Toată viclenia, și DumneZeu a orotit-o! a fost, că dânsa a tăcut pe persecutorul seu, prin răbdare și prin tăcere, să creaZă, că ea s’a înșelat asupra stărei sale, și că el n’are să se teamă de viitor. „Preotul Mickelson, la rândul seu, nu mai pu- țin crudei și nu mai puțin dur, veni la patul ei de moarte și îi Zi⁸⁰, ca de oare ce ea a trăit în țările papismului, s’a îmbuibat cu doctrine rele, și o ame- nință de o sută de ori cu iadul, precum are drep- tul a fi mângâiat ori și care suflet creștinesc. www.digibuc.ro 532 TELEGRAFUL ROMAN Noi nu vom mai lungi vorba. Suntem români, vrem se trăim ca români, se ne desvoltăm ca ro- mâni, aici în statul nostru. Vom lupta contra tu- turor,. cari vor nisui la nimicirea noastră, vom lupta cu arme legale și pe căi legale. Și pentru această credință a noastră, pentru această luptă a noastră primim numirea de dacoromâni cu plăcere. Egalitatea și frățietatea e îmbrăcată în Unga- ria în haine unguresci, proprii numai evului mediu. De aceea noi nici nu o lăudăm, nici în tîmpine, nici în hore, nici în strune și organe, ci o arătăm lumei în toată golătatea ei. Despre libertate ne reservăm a vorbi în nu mărul viitoriu, respunZând ministrului president Tisza la amenințarea, că față cu presa română va lua mesuri escepționale sistându-i libertatea și opri - mând instituțiunea juriului. Revista politică. Sibiia, în 14 Novemvre. Projectul de lege pentru căsătoria între cre- știni și evrei fu primit ca basă la desbatere cu mare maioritate. La interpelația lui Mocsâry despre pertractă- rile cu generalul de cavalerie Filippovici, pentru primirea oficiului de ban al Croației, ministrul Tisza a respuns următoarele: înainte de toate ca în treacăt trebue să observ: că negoțiările nu s’au făcut cu generalul Filippovici, ci cu pensionatul Br. de Filippovici, general de ca- valerie. Când ași vre se nu respund la interpela- rea că: e adeverat cumcă negoțiez, conform adevă- rului ar trebui se țlic că nu negoțiez și n’am negoțiat. Eu înse nu voesc să me dau dm calea răspunsului, și voiu spune pe scurt, cum stă lucrul. „Am avut cu numitul domn general de cavale rie mai multe înțelegeri. Aceasta o am putut face pe basa legei, căci îu legea din 1873 se țlice clar, că și persoană militară poate fi ban, sub-condiția ca se nu esercieze deodată puterea civilă și militară. 0 am putut face aceasta nu numai pe basa legei, ci și din alte considerante, căci ori ce s’ar fi scris la timpul său — nu țlic, că domnul interpelante s’ar fi provocat la aceasta — numitul general în activitatea sa de comandant militar e cunoscut pre- tutindenea, ca unul, care dela pactul din 1867 s’a sciut afla în dualism și a lucrat în cariera sa con- form aceluia. „Afară de acestea trebue se o spun, că eu ’l cunosc și pe alte terene. Patru ani de țlile a fost el comisariu regesc în granița croată-slavonică și în timpul acesta în activitatea sa nici cu cuvântul, nici cu fapta n’a dat ansă de a se țlice alta despre el, decât că cunoasce pretensiunile referințelor le- gale și le împlinesce cu fidelitate. Nu pot lăsa se treacă această ocasiune, fără a-i aduce cea mai înaltă și meritată recunoscință. „Negoțiările s’au întrerupt. Una dintre căușele principale este boala numitului bărbat distins; au fost și diferențe de principii, nu înse de acelea, cari ar trada vederi illegale din partea domnului amintit; din acest motiv ele, dacă va fi de lipsă, se vor în- treprinde din nou, ceea ce nu s’ar pute întâmpla, dacă el ar fi pășit cu pretensiuni, cari stau în contrazicere cu legea. Atâta am a spune domnu- lui interpelante. „în sferșit el a eșit cu o oară înainte de ce densa și-a dat ultimul seu suspin, ea a espirat in brațele noastre, a patra Zi de Crăciun, la oarele patru de dimineață, Zice^d cuvintele aceste: „— 0 DumneZeule! dă fiului meu o maică! „Noi constatăm, că ea a murit ca o sfântă, fără ca să fi arătat într’un singur moment delirii sau bănueli religioase. „După ce-i inchisesem ochii, noi am oprit pen- dula și am stins luminarea Crăciunului, ce ardea în policandru, închinându-ne lui DumneZeu, ca se ne permită a vedea pendula mânată și luminarea aceasta aprinsă de mâna tinărului nostru fiitor stăpân „După aceea, noi am redigiat scrisoarea acea- sta, și am ascuns-o împreună cn scrisoarea prea iubitei noastre stăpâne în zidul odăiei acesteia, la locul, ce ea însuși ni l’a designat, după ce se găti- seră toate pentru scopul acesta. „Și, vărsând multe lacrămi, noi am iscălit amândoi aici, depunând jurământul, că n’am atestat decât esactul adever. „Adam Stenson, Karina Boestoi“- Preotul cetise simplele aceste pagini cu atâta francheță și devotament, încât femeile plângeau: și bărbații, emoționați și convinși aclamară de trei ori numele lui Cristian de Waldemora, și se îmbulZiră în giurul seu spre al felicita și a-i strânge mânile, Din camera României")» D. Președinte al Consiliului. Nu eu, n’am voit ră- spund, și nu cred că este de bună cuviință sâ Z>®r că’mi ați călcat dreptul meu. Eu dlor, am puține de Z’⁹, ?> desfid pe ori cine ca, în urma învățatului, patriotului, și voiu Zice dibaciului discurs al onor. d. Stolojan, cineva să aibă curagiul se ia cuvântul astăZi (aplause). Onor. d. Stolojan ne a declarat, că vor- besce nu ca representant nici chiar al unei fracțiuni din Ca- meră, ci în numele seu propriu. Dsea a făcut un studiu, un ideal, care a voit s3-l comunice națiunei întregi, stadiu, care face onoare parlamentului român (aplause). Dar, dlor, ea nu sciu ce rol joc în această fașă parlamentară. — Nu era de datoria mea se viu, se fac complimente în numele parla- mentului onor. d. Stolojan, dar fiind că am v^Zut, că cea ântîiu voce a parlamentului s’a ridicat eu critică asupra unui discurs, pe care eu l’am admirat, de aceea am socotit se viu se fac eu omagiele mele d-lui Stolojan. — D-lor, onor. d. Stolojan a susținut, când a luat cuvântul, că na ea l’am rugat se facă act de amiciție pentru mine, adresându-mi această interpelare. — Aceasta dovedesce că n’a fost, n’a esistat nici o înțelegere între d-lui și minister. — Mai mult de cât atâta, onor. d. Stolojan a venit cu vre-o 4, 5 minute, înainte de a 'și anuncia interpelarea, și ’mi a spus că vrea se facă o interpelare în cești unea cutare și cutare, și m’a întrebat că ce am se respund? și i-am Z>⁸ d-lui Stolojan, că ce pot se ’ți spun mai bine de cât ceea ce a spus contele Kalnoky în delegațiunea maghiară, și domnul Stolojan mi-a obiectat că aceasta s’a spus în delegațiunea maghiară, dar când e cestiune, de ceea ce ne privesce pe noi aici, parlament ro- mân ? nu trebue oare se se tracteze cestiunea în parlamentul ro- mân? Atuncea am că, dacă este din punctul acesta de vedere, fă interpelarea. — Inse d-lor, nu că eu am se viu se desvolt o politică, și dacă ar fi ca s’o desvolt, nici n’aș pută se o desvolt într’un mod foarte larg, așa cum s’a fă- cut de onor, d-nul Stolojan; fiind că d-lor, vedeți, că mai întâiu guvernul României este guvernul unui stat mic; el nu poate se facă o politică europeană, căci el nici nu crează evenimentelele, nici nu poate provoca, nici nu le poate su- prima ; evenimentele vin create de puterile cele mari și ni se impun. De aceea politica noastră este modestă, fiind-că ne este impusă. Ceea-ce am Z>³ principelui Bismark la întrebarea ce ’mi făcea: că la ce am venit? și ce am se cer? ce cauți și ce vrei se ceri dela Viena și Berlin ? — Ceea ce i-am spus este: că un stat mic nu cere și nu caută, fiind că se espune poate se piardă de multe ori și ceea ce are. Un stat ca al nostru se întăresce cât poate, ca atunci când vor veni evenimentele se scie se le facă față (aplause). D-lor, numai dacă n’ași fi consecințe acestei politice, cred că ar trebui se me interpelați și se 'mi cereți soco- teala, dar cred că cu ajutorul D-voastre tuturor am făcut tot ce s’a putut, cu micele noastre mijloace de a întări această țeară, (Aplause) și cred că vom face din Z* îⁿ Z' mai mult și că la cel d’intei eveniment nu vom fi tîrîți fără voia noastră. (Aplause.) Domnilor deputați, vedeți că asupra acestui punct sânt cu totul de acord cu onor, interpelator, dₑ și nu me pot pune în toate pe terâmul d-sale; dar mai este altceva; pot eu se viu și se me arunc în desvoltări mari, să fac dis cursuri lungi și frumoase, chiar dacă aș avă talent, când văd pe miniștrii puterilor mari că sânt foarte economi în cuvintele lor si spre a face un discurs în asemenea cestiuni trebue se fie un lord Gran viile, care de Zeci de ani la tri- buna Engliterei tratează ast-fel de cestiuni, sau un ministru *) VeZi Nr. 131. moștenitorii înse (trebue totdeauna scoși din banda aceasta miserabilă contele Nora și fiul seu) declarară că ei cer ascultarea Karinei Boetsoi; ei vor fi aflat, cine scie de unde că femeia eceasta trăiesce încă și că ea este smintită. Pentru ei ar fi fost o causă de a refuza; și maiorul se temea muft de în- fățoșarea ei și se grăbi a spune, că ea este bol- navă și șede foarte departe. O voce dură deși binevoitoare, îl întrerupse : era vocea dannemanului Joe Boetsoi. — De ce se Z*cem ceva ce nu este, domnule maior? esclamă bravul om. Karina Boetsoi nu este nici așa bolnavă nici așa departe precum creZi. Ea a durmit aici, și de oare-ce a odichnit, spiri- tul ei este așa limpede ca al tău. Nu te teme de Karina Boetsoi. Adeverat că sărmanul suflet a suferit, mai cu seamă din Ziua când, a trebuit se se despartă de copil: înse, dacă ea spune lucrurile ce noi nu le pricepem, capul ei pentru aceasta nu este mai puțin bun și voința ei mai puțin sigură; căci nimenea nu i-a putut scoate secretul seu, nici chiar eu, care am cunoscut copilul și care tocmai acuma aflu numele său și istoria sa pentru prima dată în ^ța mea. O femeie, care scie păstra un secret, nu este femeie ca alta, și când vorbesce, trebue se creZi ce spune. Apoi, deschizând ușa odăiei păzitoriului el Z*⁸e- Vino, soro, este lipsă de tine. ca acela al afacerilor străine din Italia, care este un vechia profesor de drept internațional și care poate să ocupe tri- buna oare întregi și să fie sigur de dânsull că nu va scăpa o frasă, care sg fie rău interpretată saa să fie interpretată alt-fel de cât era in ideia oratorului. De aceea să nu vă așteptați ca miniștrii d-v, in cestiuni de asemenea natură să vie să vă facă discursuri lungi, în care ar putâ Z,ce aⁿ cuvânt mai mult decât cea ce ar fi voit să spună sau că d-v. să dați unor cnvinte ale noastre o semnificare alt de cât ceea ce a fost intențîutnea noastră, — puteți aplauda cuvintele unui orator, care vorbesce în numele s&i propriu și puteți chiar prin aplausele d-voastră să dați ori ce interpretare cuvintelor acelui orator, fără ca prin acea- sta să se aducă cea mai mică atingere relațiunilor țerei noa- stre cu celelalte, dar aplaudând cuvintele unui minrsiru șt prin aceste aplause dâcd interpretări, cari să fie rău v^ute de streini, puteți să faceți cel mai mare rău țărei noastrau Ați v^ut că o singură espresiune, sub cuvânt, care s’a tradus sub pretext în limba franeesă, câtă greutate ne a adus. Ați veZut că în fața statuai lai Ștefan cel Mare, care a fost cel mai vechia amic al Austriei, s’au Z¹⁸ cuvinte Ia banchet și fiind că, cel banchet era guasi oficial, cuvintele acele, cari s’au spus într’un moment de entusiasm patriotic, câte dificultăți ne a atras? De aceea Zic că aceste eveni- mente, unul în care eu sunt culpabil și în pel-lalt este cul- pabil entusiasmol din fața stataei lui Ștefan cel Mare, tre bue se ne fie de leețiune, ca să fim foarte sobri și mai economi in cuvinte chiar de cât miniștrii puterilor mari. Me întrebați, de ce regele nostru a dat pe la Viena, când s’a întors dela Berlin? Este un fapt istorie și sânt dator ,se vă dau compt de el. în căietoria mea la băi am avut o întâlnire cu o persoană din societatea cea mare au- striaca și vorbeam cu acel domn despre spiritul de rea vo- ință al Austriei contra noastră. Ii vorbiam despre isto- ria lui Ștefan cel Mare, îi vorbiam despre întărirea Bacu- resciulai... și apropo de această mi Zicea: ce fel. Austria! toată Germania este în contra d-voastră, fiindcă ve crede că voiți se treceți sau Dunărea, sau Carpații ca să aprindeți fo- cul, și d voastră sciți, că Germania este pentru pace, și aprin- Zând focul acolo,, cine scie dacă el nare se se întindă în toată Europa! Și când esplicam, și am venit la fortificațiai nea Bucureștilor, acea persoană ’mi a Z’®: Ce fel?' D-voa- stră ați votat de-o dată 500 milioane franci pentru fortifi- carea Bucureștilor_____Eu îi am răspuns, că sânt 500 mili- oane cărămiZi, ear nu lei (Ilaritate). Atunci el mi-a Zi®* apoi D-voastră stricați, fiind că nici D-voastră, nici regale D-voastre nu mai călătoriți prin Europa și vorbesc în comp- tul D-voastră numai cei, ce voesc se ve denigreze. E, d-lor n’a trecut 4—5 Z*l® Ș> regele a primit în- vitațiunea, ca se meargă la Berlin pentru botezul nepotului împăratului Germaniei, eu am comunicat atunci colegului meu dela esterne, că insist din toate puterile mele ca re- gele se meargă la aceea învitațiune, pentru ca să vadă că nici regele, nici țeara, nici noi, n’am inebanit, nu ne am per- dut instinctul de conservatiune, pentru ca noî se voim res- boiul. E, d lor, putea se treacă regele pela porțile Vienei fără se se oprească acolo? Era e cestiune de bună cuviință și pentru aceasta trebuia să vină radicali, ca d. lepurescu se ZicS) că s’a dus regele acolo, ca se schimbe saa să dea cutare sau cutare lucru, Cestiunea Dunărei.. Sciți că s’a Z>® ®ă regele a fost la Berlin și Viena, că dândui-se coroana regală, el a dat Dunărea., E, d-lor a venit la mine — nu voesc se pronunț numele acelora, cari nu sunt de față — a venit chiar la mine, la minister, cineva și ’mi a Zi®: a dat Dunărea, și îi am respuns: eu sciu că n’a dat, și sciu, că Regele este mai tare în cestiunea Du- nărei, nu de cât mine, de cât chiar domnul lepurescu. | (Aplause.) Kariaa întră în mijlocul unei mișcări de curio- sitate. Paliditatea și betrânețele ei premature, pri- virea ei mirată, mersul ei nesigur și pripit, causară la început mai multă milă decât simpatie. Inse, văZând ațâța lume, ea se redresa și se îmbărbăta, fisonomia sa luă o espresiune de entusiasm și de energie. Ea desbrăcase de sub hainele sale de țărână biata haină sură, zdreanță aceea pre- țioasă, cu care n’adurmea nici când și părul ei, alb ca zăpada ținut drept în sus de nesce cordîțe de lână roșie, îi dădu un aer oare care de sibilă antică. Ea se apropiă de preot, și fără a aștepta, se o întrebe ea ’i Zis®: — Părinte și amic a nefericiților, tu cunosci pe Karina Boetsoi; tu sci, că sufletul ei u este nici vi- novat, nici înșelător. Ea ta întreabă, pentru ce sună clopotul în castelul nou; și ce îi vei spune, ea va crede. — Clopotul sună moartea, respunse preotul; urechile tale nu teau înșelat. Eu sciu Karino, că tu păstreZi de multă vreme un secret. Acum poți vorbi, și doară te poți vindeca; baronul Olaus nu mai este ’ _______ Eu am sciut-o, Șise ea ; marele iarl mi-a apărut aZi-noapte. El mi-a Z*s: „Eu mă duc pentru totdeauna . . . “ și eu am simțit reînvi- ind sufletul meu. Acuma am se vorbesc, de oaie www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 533 Astăzi nu mai era nimic de dat ți nimic de luat, și prinț urmare aceste schimburi și aceste concesiuni nu se fac de cât numai în imaginațiunea înfocaților patrioți, cari ridică patriotismul la o înălțime, așa precum plicea eroul J. Jac- ques Rousseau din „Nouvele Hâloise" — aceasta sub Ludo- vic al XV — că în Paris se ridică virtutea așa de sus, în câț, nimeni se n’o atingă și să fie toți o apă. E tot așa și la noi, unii voiesc se ridice patriotismul așa de sus, în cât imenî să nu’l atingă și se fim toți o apă. (aplause) Tracta- tul era făcut, sfârșit, noi protestaserăm din toate puterile noastre și chiar aceasta a făcut pe mulți, să Creadă că sun- tem în ajun nu de a face o nebunie, căci d-lor, dacă m’ar fi bănuit pe mine și pe țeara mea de o nebunie, care pleacă dintr'un sentiment exaltat de patriotism, aceasta nu m’ar fi umilit ; ar fi fost O nebunie, o imprudență, dar nu un act care să mă umilească; a deveni însă instrumentul unei alte puteri, aceasta ar fi tot ce poate fi mai degradator, (aplause.) Nu cred că ne a putut lua cineva așa de nebuni, în cât se fi crezut că am voit a trece Dunărea sau Car- pații, înse am fi fost crezuți de avangardă și aiunci am țlis că trebue să lămurim o dată această cesțiune și se arătăm Europei, că sfintem numai noi și nimeni alt cineva (aplause). D-lor, eu poate că n’ași fi dat avisul meu Suveranului ca se treacă și prin Viena, dacă ași fi cunoscut desvoltările teoretice făcute de d. interpelator___ Dar cu această oca- siune ’mi aduc aminte, că bietul St. Girardin, unul din ve- chii mei profesori și unul din cei mai sinceri amici ai Ro- mâniei, ’mi ^ieea, când am plecat din Paris, ca se me reîn- torc în țeară, în urma esilului: eu vă povățuesc se lăsați ideile republicane, fiind că regalitatea are viață în Europa, și fiind că onor. d. lanolî vorbea adineoara de parlamentul englez,’l rog să cetească memoriele și scrisorile între prin cipele Albert și doctorul Stokman și se va convinge că, chiar în Anglia, regina cea mai constituțională, cea mai ado- rată, are o mare înrîurire în afacerile statului. Și să nu credeți că cuvintele asigurătoare, pe care le dă Regele Carol în Europa, remân fără efect, mai cu seamă că a început Europa se se convingă, și erau mai de unățli nesce oameni foarte învățaji, diariști distinși, francezi și al- ții, cari au trecut pe aci și era o descoperire pentru denșii când au vedut că regele Carol s’a identificat cu țeara. Eu- ropa astăzi și puterile mari sciu aceasta și un cuvânt din partea Regelui ar pute se le turbure, cum poate se le lîni- scească. D-lor, me întrebați și m’ați întrebat, dar dta ce căutai acolo mai cu seamă fără permisiunea Parlamentului? Apoi dlor, m’am dus înaintea Regelui la Breslau și fiind-că atunci mai toți miniștrii șî regele erau afară din țeară și fiind-că nu voiam, ca guvernul se nu fie bine representat în țeară, m’am întors înapoi în loc de a me duce ear la băi, aceasta a făcut pe unii diplomați se creadă, că nu sfintem atât de pacinici și atât de independenți in acțiunile noastre și nu eram atât de deslegați de ori ce angajamente anterioare și atunci a voit se vațlă și pe representantul nu numai al Re- gelui, dar și pe al D-v. fiind-că primul ministru în orice Stat constituțional represintă Parlamentul. Și ca atare a voit se me vadă principele de Bismark și cornițele Kalndky, și a voit se vațlă, dacă este o reservâ din partea cuiva sau nu. Eată de ce m’am dus Ia Viena și la Gastein, și ’mi permit se fac și eu nițică indiscrețiune și se spui că totdea- una am spus curat, ce am avut de ^is și n’am înșelat pe nimeni și aceasta ’mi-a recunoscut-o însuși împăratul Ale- xandru II și ’mi fac o datorie * se declar aei ceea-ce am declarat pe toate tonurile tuturor oamenilor celor mai în- semnați ai Rusiei că împăratul Alexandru II era mai pre- sus de cât cele una sută milioane ruși, nu numai prin po- sițiunea sa de împerat, dar șî prin înălțimea simțămintelor sale și împăratul Alexandru II a ^is acelora, cari ’i spunea că Bră- | tianu este cel mai mare inamic al Rusiei: — Se poate, dar nici o dată nu me voi opri de al stima căci Brătianu nici odată n’a căutat se mă înșele — și aceasta a fost când m’am dus se ’mi iau țliua bună dela Majestatea Sa, când am plecat dela Plevna. Atunci, când am întrat în curte, unde era cuartirul Majestăței Sale împăratului, m’au încongiurat oamenii de stat ai Rusiei, cari erau și îmi au țlis : pentru numele lui Dumnezeu, spune ce vreți, fiiud că scii că împăratul este timid și noi pledăm causa domnia- voastre pe lângă el. Vedeți că Plevna a cățlut, acum o se se facă pace, ei bine spuneți ce avantage cereți? te rugăm din toate puterile noastre, dacă ești român bun, cere împăratului tot ce ai pe inimă. Eu le am mulțumit, am ce⁻ rut audiență și am întrat la împăratul; când eram să es atunci am țlis: Majestate, am să vă fac și eu o rugăciune, împăratul a țlis: Bine, spune. Mi ai țlis și ’mi ai repetat de mai multe ori, că de acum înainte va fi o amiciție eternă între poporul rus și poporul român. — împăratul a țlis : așa este! Ei bine, vă rog, Majestate recomandați aceasta moște" nitorului vostru. — (Aplause.) La aceste cuvinte împăratu* mi-a arătat o medalie românească, ce o purta pa pieptul său; atunci am eșit și am țlis celor ce erau afară; Vedeți că am fost espeditiv. Ce ai cerut ? N’am cerut nimic, le am răspuns. Cât timp împăratul Rusiei a fost în România cu trei, patru sute de mii de oameni nici odată, nici cătră ni- meni altul nu a atins cestiunea Basarabiei. Negreșit avea pudoare, și ceilalți voeau se mă împingă pe mine, ca să-i cer ceva, pentru ca se aibă și Majestatea Sea curagiul se ceară. Eram dator, dlor, se fac omagiul acelui împerat mar- tir, ^ic martir, pentru că l’am vețlut în momente dificile la Plevna cu ochii în lacrămi, și ^icend, că are o misiune de îndeplinit și că o va îndeplini chiar cu sacrificiul vieței lui; îi făcui dic omagiele melejpentru că era un împerat sincer nu era un împerat cuceritoriu ; — împregiurul lui era alt ceva. Când după aceea am fost la Berlin, în timpul tractatului ce se încheia acolo, și am vorbit în mai multe rânduri cu principele Bismarck, nu mi a vorbit decât de avantagele păcei, finind prin a țlice: remâne -acum la Dvoastră. să vedeți, dacă voiti pacea sau resbelul — dar să sciți că de voiți pacea puteți să înclinați spre alianța noastră, ear dacă voiți resbelul să ve adresați la alții. Și când m’am dus mai în urmă peste trei ani și am vorbit cu Principele Bismarck am vețlut că este consecințe și că doresce tot pacea, l’am găsit în gură tot cu cuvântul; vrem pacea, sfintem o ligă de pace, desvoltându’mi pe toate tonurile acest cuvânt, adăugând, că dacă și noi voim pacea putem înclina spre alianța sa, ear dacă voiți resbelul atunci puteți, se vă adresați la alții în altă parte. — Acestea sfint cuvintele, cu cari m’am despărțit dela Berlin și Gastein. — Am credut că sfint dator dlor să vă spun și dv. aceste cu- vinte, fiind că un stat mic, cum țlicea D. Stoloian, este da- ■ tor se va^ă di cu ții tot, ce se petrece în Europa, și să’și conducă toate interesele sale astfel cât se nu se poticnească ca să ou se compromită. M’a mai întrebat d. Stolojan în cestiunea secundară a tratatului de comerț. — Dior, cu jcomitele Kalnoky am vorbit în această cesțiune și mi-a spus că speră că am ajuns in starea aceea de încredere, cu care se putem trata și dis- cuta în libertate această cesțiune fără să avem teamă de alte bănueli și îngrigiri, fără se ne preocupăm de alta decât de a protege fie-care interesele noastre. Ma mai întrebat ceva d. lanoli, dar nu-mi aduc aminte despre ce. D. lanoli. Am întrebat, domnule ministru dacă înclinarea noastră cătră unele puteri nu ne ar pute aduce o răceală către altele?... D. prin ministru. Dior, eu am luat de maximă cu- vintele repetate de două ori de Principele Bismark, care a țlis: sfint pentru pace și ori cine va provoca resbelul va face invasiuni, vom fi inamici lui. (Aplause prelungite.) Se cere închiderea discuției. D. lepurescu o combate. Punându-se la vot închiderea discuției se primesce și se trece la ordinea dilei. Se suspendă ședința pentru 10 minute. La redeschidere d. Cernătescu propune ca ordinea țlilei a Camerei să se publice, în Monitor, pentru ca șe se scie ce are să se trateze la Cameră în fie-care ții. Se votează apoi legea, prin care se acordă împământe- nirea dlui Edmond Dobis. Se ea în considerațiune legea, prin care se acordă îm- pământenirea cu dispensa ae stagiu dlui Cristian, Elenber- ger, farmacist din Bacău, punându-se însă la vot legea în to- tal, resultatul scrutiniului se declară nul ne mai fiind adu- narea în numer. Ședința se ridică la 4 oare anunțându-se cea viitoare pentru a^i, 31 Octomvre. „Telegraful." 2. A. Braun. Cu dor. 3. G.Di m a. a) Codrul verde, 5) Sequidila, Cavadia. c) Dor deresbu- nare. Varietafi. * (Cercetare în contra unui episcop.) Aflăm din Lugoș (Banat), că în contra episcopului gr. cat. român de acolo, Victor Mihali, s’a făcut ară- tare atât la guvern cât și la cura papală pentru di- ferite transgresiuni canonice. în urma acestor ară- tări s’a introdus cercetare strictă în contra episco- pului sus amintit. * (Producțiune muși cală). Societatea ro- mână de cântări și musică din Caransebeș aran- gează cu concursul dlui I.Scherff, Sâmbătă în 12/24 Noemvre în sala cea mare dela „Pomul verde“ Producțiunea ordinară. Programă. 1. Dumîtrescu. Mers ostășesc; cântece, cântate de Ni- colae Popovici acomp. Dl I. Snherff. 4. A 1 ec s a n dr e scu. Tătarul. 5. Humpel. țliua triumfală. 6. G. D i m a. Fântână cu trei isvoare, cuartet duplu mist 7. F lechten macher. Tata moș pentru Solo, ehor și piano. începutul la 8 oare seara. După producțiune joc. Membrii reuniunei au intrare liberă, nemembrii solvesc de persoană 60 cr., de familie 1 fl, 20 cr. * (Academia română) a ținut Vineri la 4/16 Noemvre ședință publică. Dl Dr. Fe’ix a dat seamă despre esposițiunea de igienă din Berlin în 1883. P. S. Sa episcopul Melchisedec a cetit dare de seamă despre scrierile lui Grigorie Șamblac. Dl Gr. G. Tocilescu a cetit o relațiune asupra none- lor săpături făcute la Turnul Adam Clissi. Acade- mia a primit, ca dar din partea văduvei repausatu- lui profesor dela școala de agricultură Angelescu, toată biblioteca sa sciențifică, compusă din 500 vo- lume, bogat legate. * (Edmond About la Sinaia) Renumitul scriitor frances Edm. About făcând în toamna acea- sta o călătorie în orient, s’a oprit și la Sinaia, unde a fost oaspele regelui și a reginii. Densul publică acum impresiunile sale în pariul frances „XIX Siecle" în aceste vorbind despre Sinaia țlice că pă- ce copilul iacului trebue se revină. Și pe el l’am vețlut în visl — Nn ne vorbi de visurile tale, Karino, replică preotul.- caută de-ți adună amintirile tale. Dacă vrei se revină spiritul luminei și a liniscei asupra ta din. grația Domnului, silesce-te se re- vii tu însuși la supunere și la umilință; căci eu adeseori ți-am spus, că in delirile tale este tiufie și tu pretinzi a ceti în viitor, pre când doară ești incapabilă a spune trecutul. Karina remaseun moment nemișcată și visătoare apoi ea respunse: — Dacă bunul preot de la Waldemora, așa blând și așa uman, precum era cel de mai’nainte sălbatic și crudei, îmi poruncește să spun trecutul, eu am să-l spun 1 — Eu îți poruncesc și te provoc a-1 spune: spune-i cu liniște, și cugetă, că Dumnețleu aude și cumpănesc fie-care din cuvintele tale. Karina se odihni nițel, apoi țlise: — lată-ne in odaia, unde a adurmit pentru totdeauna stăpâna prea iubită ! — Numești tu așa pe Hilda de Waldemora? — Da, pe ea. ea este veduva bunului iarl și maica copilului numit Cristian, care trebue se re- vină în curend se aprindă luminarea Crăciunului la căminul străbunilor sei. Ea a dat viața copilului acestuia la mijlocul Junei lui hoest, aici în patul acesta, nnde a murit la sfârșitul lunei lui jul.*) Ea l’a binecuvântat aici, la fereasta aceasta, pe unde a sburat, căci s’a născut cu aripi! Și apoi ea a mințit țlicând în gândul ei: „Se mă erte Dumne- țleu că-mi ucid fiul cu cuvântul meu! dară mai bine se trăiască între ângeri decât între oameni“. Apoi a cântat din arfă, și când a murit a Șiș: „De ar da Dumnețleu fiului meu o maică >“ Aici Karina, amintindu-și realitatea începu a plânge; apoi i se turburară ideile, și preotul ve- țlend că ea numai pricepe întrebările puse, făcu dannemanului un semn și acesta duse pe sermana proroceasă, aruncând asupra adunărei o primire de triumf pentru maniera, cu care respunse soru-sa. — Ce mai voiți? țlise dl Goefle cătră asistenți; nu v’a spus femeia aceasta entusiastică, cu vre-o câteva cuvinte a poesiei sale țerănesci, aceleași lu- cruri, ce le-a scris Stenson aici cu esactitatea me- todică a spiritului său ? Și soiul delirilor, în care densa trăiesce, no sunt dovada suferințelor ce a in- durat pentru aceia, cari atât i-a iubit? Ocasiunea de a pleda era prea frumosă ca dl Goefle sâ se fi putut reține a nu o folosi. El vor- bea din inspirație, el resuma în grabă faptele, el isto *) Jul; Decemvre ; Hoest; Septemvre. rici o parte a vieței lui Cristian, după ce consta- tase identitatea prin epistolele lui Manasse cătră Stenson, el lămuri împregiurările romantice a celor două țlile tocmai petrecute, și sciu așa de bine se inducă convingerea în spirite, încât societatea îș uită de oara înaintată și de osteneală, punându-i în- trebări, ca se aibă plăcerea de al mai asculta; după aceea fiecare subsemna procesul verbal al șe - dinței. Baronul de Lindenwald făcu o ultimă încercare, îi ațâța curagiul slăbit al moștenitorilor. — Tot una țlise, sculându-se, căci ușile erau deschise, și fie-cine putea eșî liber, noi o se ne dăm sama de aceste ficțiuni ridicule; noi avem se ple- dăm ¹ — Eu consimț, respunse dl Goefle foarte ani- mat, și aștept argumentele fără teamă. — Eu n’am să pledez, țlise contele de Nora eu sunt convins, și semnez. — Nici domnii aceștia n’au se pledeze, țlise am- basadorul cu intențiune. — Ba, totuși, replică dl Goefle, dară au se peardă. — Noi atăcăm validitatea căsătoriei, esclamă baronul; Hilda de Blixen a fost catolică! (Va urma). www.digibuc.ro 534 TELEGRAFUL ROMAN. latul Peleș e probabil unicul în lume, nu numai din causa situațiunii și a stilului seu, dar fiindcă este opera unui architect încoronat. Interiorul și mo- bilele sunt de un gust mai mult original, decât cla- sic, dar în genere norocit. S’a făcut o adevărată părădueala de lemne, câteva caii și nu din cele mai mici sunt lucrate din sus pănă în jos, ca un dulap în stilul renașterii. Vorbind despre petrecerea sa în sala de musică, About scrie cu entusiam despre modul familiar, cu care societatea petrecea, o tineră româncă cânta din gură; ear mulțimea aplauda ca într’un salon vulgar; de odată regina vede, că o pagină trebue întoarsă. Majestatea Sa se scoală și se duse să întoarcă paginile cu Augustele Sale mâni. Sermana etichetă! * (O deputațiune macodo-română) a cerut dela guvernul din România înființarea unui consulat român în Bitolia (Macedonia). * (Un oraș sub parapleu.) Doi ingineri germani din Rio-Januiro (America) au făcut propu- nerea cătră magistratul cetății Buenos-Ayres (capi- tala republicei Argentina din America de sud,) că ei vor construi un parapleu gigantic spre a scuti întreg orașul de apa cea multă, ce’l copleșește în anotimpul ploios. Codoriștea parapleiului postat în mijlocul piaței Lorea ar ave ca se se construeze în- tr’o lungime de 1500 de urme, ear, spițele de fer una câte una se aibă o grosime de câte 32 de urme. Lățimea parapleului ar fi de un milion și jumătate urme. Totul ar costa 5,570,000 de dolari. — Oare pregă- ti-vor apoi și un tioc, în care se bage parapleu, inginer și oraș? * (Cultură modernă.) O sermanâ betrână de legea noastră se afla la postă spre a trămite o epistolă recomandată fiului seu dus în Bosnia spre a’și vărsa sângele pentru susținerea păcii. Predând epistola oficialului de postă îi dete totodată și 12 cr; oficialul îi aruncă cu dispreț și epistola și banii vorbind furios: „Dă mai iute 15 cr, n’o se te aștept atât!“ Biata bătrână spunendu-i, că îi dă și atât, numai n’a sciut, cât trebuie, eșî mâhnită pănă în suflet de purtarea Impiegatului de stat! Astfel ni se presentă cel mai neînsemnat membru al acelei națiuni, ații la putere, care se laudă a | purta stindardul culturii în Orient. Frumoasă cul- tură??!! Un asistent indignat. Posta Redacțiunei. Colectanpi pentru] fericitul în domnul Toma Stănilă cu privire la rectificarea cerută de noi, ne roagă se punem în lista contribuenților In locul domnului Simeon Popescu, protopresbiter Sibiiu, pe domnul Simeon Popoviei, capelan campestru în Sibiiu. Datorinfa aceasta ni-o împlinim cu multă plăcere, observând că lista publicată de noi corespunde întru toate manuscriptului trimis nouS de domnii colectanp. Loterie. Sâmbătă 24 Noemvre 1883. Buda: 38 52 55 68 64 Bursa de Viena și Pesta. Din 24 Noemvre n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/₀ ......................119.90 119.75 Acțiuni de bancă de credit ung..................... 274.50 835.— Datorie de stat austriacă în hârtie................. 78.75 78.80 Sorți de regularea Tisei............................110.10 110.— Galhin............................................ 5.72 5.71 Napoleon.......................................... 9.597a 8.58 London (pe polița de trei luni)....................... 120 50 120.55 Nr. 310. [610] 3—3 CONCURS. Pentru îndeplinirea postului va- cant de protopresbiter în tractul Lupșei se publică prin aceasta concurs pe basa „Statutului organic" §. 63 com- binat cu §. 23 punct 5. și a instruc- tiunei votate de sinodul archidiecesan ia 13/25 Aprile 1877, Nr. 191. §. 7. Reședința fiitorului protopresbiter va fi la locul central al tractului, în comuna Ofenbaia. Emolumentele împreunate cu acest post protopresbiteral sunt: a) venitele ordinari protopresbiterali, cari stau din ajutoriul de stat și din tacsele, ce încurg pentru ședulele de cununiă, pentru visitarea comunelor tractuali, pentru procesele divorțiali și pentru alte speciale funcțiuni protopresbite rale, b) venitele ordinari ale parochiei de clasa a III a din comuna Ofenbaia, însă numai, după ce va deveni aceasta va- cantă, fiindj’do present definitiv ocupată. La postul acesta pot concurge bărbați apți și bine meritați pe tere- nul bisericesc și școlar, în special aceia: cari după o pregătire cel puțin de 8 clase gimnasiale sau reale, cu testimo- niu de maturitate, au terminat studiile teologice la vre-unul din institutele metropoliei noastre, și au susținut cu succes bun esamenul riguros de cua- lificațiune,⁻ sau cari după pregătirea indicata mai sus au terminat studiile teologice la vre un institut ortodocs afară de metropolia noastră, dar apoi au depus esamenul de cualificațiune înaintea comisiunei esaminătoare a con- sistoriului archidiecesan. Pot înse concurge și fără testi- moniul de cualificațiune profesorii de teologie și preoții chirotoniți înainte de introducerea esamenelor de cuali ficațiune, dacă în celelalte au cualifi- cațiunea prescrisă de mai sus. în mod escepțional mai pot con- curge și fără prescrisa cualificațiune gimnasială acei administratori proto- presbiterali, cari din privire la aplica- bilitatea lor, la zelul și acurateța ma- nifestată în administrarea protopres biteratului, vor ave dela consistoriul archidiecesan (plenar) specială îndrep- tățire la acest concurs. Cei ce voiesc a concurge la acest post, au a-și așterne suplicile de con- curs la Veneratul consistoriu archidi- ceesan în Sibiiu în restimp de 30 de țlile dela prima publicare a acestui con- curs in foaia „Telegraful Român" ală- turând câte o tabelă de cualificațiune, care se conțină date esacte și speciale în următoarele rubrici; numele, carac- terul (rangul bisericesc) și locuința concurentelui, anii etății, (anul, luna, i și țliua nascerei); studiile pregătitoare afară de cele teologice (anul, locul și categoria acelora, esamen de maturi- tate, doctorat și altele; studieîe pre- gătitoare teologice (anul, locul acelora și esamenul de cualificațiune); servi țiile de pănă acum pe terenul biseri- cesc (timpul, locul și categoria acelora); în fine cunoscința limbilor și alte re- flecsiuni. Datele din această tabelă sunt de a se întări cu documente, cari se se acludă în original, precum ; carte de botez, testimonii scolastice și de maturitate, testimonii teologice și de cualificațiune, atestate de serviții bise- ricesci și eventualminte toate altfel de recomandări. Ofenbaia, 17 Septembre 1883. Comitetul protopresbiteral gr. or. al tractului Lupșei. loan Danciu m. p., Petru Gosia m. p. președ comit, protop. notar Fructificarea depunerilor. La institutul subsemnat se primesc de puneri cu 5°/₀ interese. La depuneri mai mari interesele și modalitățile ridicării de punerei se pot stabili după învoiala reci- procă. Contribuțiunea de stat dela intere- sele depunerilor o plătesee institutul. Depunerile făcute pănă astăzi cu 57a °/o se vor fructifica dela 1 Ianuarie 1884 cu 5% cu escepțiunea acelora, a căror ridi- care este pănă astățli anunciată, căci fruc- tificarea acestora se continuă cu 5¹/₂ °/₀ pănă la țliua, în care espiră terminul însci- ențat. Sibiiu; 26 Noemvre 1883. [618] 1-2 „Albina" Institut de credit și de economii. Hotelul Bucuresci în Brașov (pănă acum Neuriehrer S. de present Rosenkranz A.) cu chilii curate și elegant de tot nou aran- giate dela fior. 1 în sus, Sală, mare pentru ospătărit. Bucătăria bună. Telegraf electric. La gară comu- nicația per Omnibus. Oficiul postai în aceleași edificii, grajduri mari și largi, servițiul celerat. [619] 1-3 Adalbert Rosenkranz, hotelitr an | croitoriu > în Sibiiu, Piața mare Nr. 5 s își permite a aduce la cunoscința publicului de aici și cel strein că și în sesonul acesta aleasă ori ce și a prove^ut prăvălia sa, care esistă de mai mult timp, cu cea mai bună materie de postav și lână, propriu din fabricele cele mai renumite, și sânt în plăcuta posiție a presta comande pentru haine bărbătesci în modul prompt și cel mai solid. ”4^ Spre orientare. [612] 2 Un rend întreg de haine bărbătesc! dela 15 pănă la 34 fl. Palton dela 15 pănă la 24 fl. Palton de earnă dela 18 pănă la 36 fl. Toate aceste din materie de calitatea cea mai bună. Contând la spriginul binevoitor al patronilor mei, stau bun pentru servițiul solid și real. Cancelaria NEGRUTIU în Gherla Renumitul „ANTIRHEUMATICON" a lui Dr în medicină Franz Heller pentru întrebuințare Internă, este unicul și cel mai sigur mijloc radical, care vin- decă inmediat și pentru totdeauna toate morburile de reumatism. Prețul 1 fl. v. a. cu îndrumare de întrebuințare. Deposit de vândare la 2-3 I. Csâky, Mediaș. (Transilvania.) Nr. 5381 — 1883 civ. [560] 2—3 Publicațiune. Din partea subscrisului tribunal se aduce la cunoscință publică, că în aface- rea segregărei hotarului și a regulărei de presiune în fosta comună urbarială Mica (Mikefalva) pentru învestigațiunea în pri- vința permisibilității acesteia se va țină ții de pertractare Ia 9 Ianuarie, 1884 după ameadi la 3 oare in comuna Mica la casa judelui. La aceasta se citează foștii domni ur- bariali și foștii iobagi — lîrbăres — cu ob- servarea, că absența lor nu va împedeca ți- nerea pertractării, și că esmplarele petițiu- nilor se pot consulta la antisția comunală sau la acest tribunal regesc. Pertractarea de investigație o va face judele esmis Szăkely Miklos. Din ședința tribunalului regesc din Eiisa- betopole, din 12 Noemvre 1883. Nagy Lajos, m. p., Butak m. p., president. notar. deschide abonament pe anul 1884 la următoarele diare, cari apar în propria redacțiune si edițiune: AMICUL FAMILIEI. Diarin beletristic și enciclopedie-literariu — cu ilustrațiuni. Va eș'i regulat în l|13-a și 15/27-a ții a fie cărei lune în numeri câte de 2—3 coaie; — și va publica: novele, poesii, romanuri, aventuri picante, impresiuni de căletoriă, studii sociali, — articli scientifici mai ales din sfera economii i și a higienei de casă, — sciri din lumea mare — cu preferință acelea, cari interesează mai de aproape societatea românească, — principii de viață și notițe de petrecere Fie-care numer va fi ’bogat si frumos ilustrat. — Prețul de prenumerațiune pre anul întreg va fi numai 4 fl., pre î/₂ an 2 fl., pre V4 de an 1 fl. v. a. — Pentru România pre anul întreg IO franci—lei — plătibili în bilete de bancă ori în timbre poștali. PREOTUL ROMÂN. Diar bisericesc, scolastic și literar. Va eși regulat în l-a și 16-a ții (c. n.) a fie-cărei luni, în numeri câte de P/₂—2¹/₄ coaie și va publica: articlii din sfera tuturor sciințelor teologice — tractate dogmatice, istorice, juridice, morali, pastorali, dar mai ales rituali,—predice pre dumineci, serbători și diferite ocasiuni, mai ales pentru ocasiuni funebrali, precum și schiță de predici, și ori ce amenunte aplicabili în predici, catecheseși alte învățături pentru popor, — tractate pedagogice, didactice,— studii și recensiuni literare, — sciri din sfera bisericească, scolastică și literară. — Prețul de prenumerațiune pre anul întreg va fi 4 fl., pre ¹/₂ an 2 fl., pre Vi an 1 fl. — pentru România pre anul întreg IO franci — lei — plătibili în bilete de bancă ori în timbre poștali CĂRȚILE SĂTEANULUI ROMÂN. Pentru toate trebuințele poporului român. Va eși în fie-care lună câte una carte de 1—1 Va coală; — și va publica: novele poporale, istori- oare, fabule, poesii, și anecdote, proverbii și alte amenunte de învățătură și petrecere, — cunoștințe de economia, industria, higiena ș. a., — sciri din lumea mare mai ales acelea, cari mai de- aproape ating pre poporul nostru. — Prețul de prenumerațiune pre un an întreg, va fi numai 1 fl. v. a., pentru România 2 franci 50 bani — plătibili în timbre poștali. Toate aceste trei diare de odată abonate costau pre anul întreg numai 8 fl.v. a., pentru România 20 franci — lei. Aceia, cari vor abona toate trei fiarele sau baremi '2 din ele, vor primi gratis patru portrete frumoase pănă cel mult în 1 Maiu 1884 ; la din contră vor avă dreptul de a-și pretinde se li se răsplătească prețul de abonament deja solvit. — Afară de aceea abonanții fiarelor noastre își pot procura cu prețul de jumătate toate scrierile apărute în edițiunea ori proprietatea noastră. —" Numeri de probă se trimit gratis ori cui. Colectanții primesc în semn de gratificațiune tot al cincilea esemplariu în natură ori în bani. A se adresa la: Cancelaria Negratiu în Gherla — Szamos- ujvâr — unde se mai află de venejare: Nu me uita. Versuri pentru ocasiuni funebrali — urmate de iertăciuni, epitafia ș. a. Prețul 50 cr. Poesii de V. R. Buticescu. Prețul redus (din 1 fl. 20 cr.) la 60 cr. Istoria pentru începui Românilor în Dacia scrisă de Petra Maiora. Edițiunea a treia întocmită prin societatea universitară „Petru Maioru" din Budapesta. Numai câteva esemplare.) Prețul 2 fl. Poesii de T. V. Pacatianu. Prețul 1 fl., — edițiune de lux 2 fl. Calendarie pre anul 1884. Amicul poporului — cu 50 cr. Noul Calendar de casă cu 30 cr. și alte, mulțime de opuri. ț620j i—5 Redactor provisoriu: MatCÎU Voileanu, www.digibuc.ro Editura și tipariui tipografiei archidiecesane,