Nr. 130 Sibiiu, Marți 8/20 Noemvre 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru SI b II o pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 ct_ 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 13 fl., 6 inni 6 fl., 3 luni 3fl Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlitrațlunea tipografiei arohldleceaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sfint * se adresa la; Redacțiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusâ. — Articuiii nepublicați nu se înapoiază. INBEKTIUNILE Pentru odat* 7 er., — de doud ori 12 or., — de trei or 15 cr. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 cr. pentra fle-eare publicare. Revista politică. Sibiiu, în 7 Novemvre. Maniera politicilor era și este a presență lucrurile în afară în colori, rât se poate numai de frumoase. Mai ales situațiunea internă, cu provocare la libera- lele legi dela noi, se zugrăvea cu colorile cele mai vii, făcând din Ungaria un Eldorado al fericitei pămentesci. în timpul din urmă începe a se face lumină și în privința aceasta. Un corespondente al farului „S. D. Tagblatt® de aici comunică acestui țliariu unele lucruri de interes, pe cari le punem sub ochii cetitorilor noștri după traducerea „Gazetei Transilvaniei®. *) Eată ce scrie numitul diariu: „Esistența Ungariei ca stat este o mare pro- bii mă, căci a se lupta în contra curentului pansla- vismului, pangermanismnlui și panlatinismului și in această luptă purtată fără de soți nu numai a se manține, ci a merge tot înainte ca luptâtoriu en- tusiasmat al culturei europene, este un lucru greu, este o problemă grea. De această soarte are ma- ghiarismul parte® — Astfel suspină „Nemzet“ (Nr. 288) într’un foileton întitulat „Ungaria înain- tea Btreinâtății®, în care se plânge amar asupra unei cărți publicate mai dăună^ile în limba fran- ceză. Un capitlu al acelei cărți: „De la barbarie des Hongrois et des Turcs, esquisse dediee aux Valaco- Roumains“ descrie apăsarea Românilor prin Maghiari cu colorile cele mai vii. Foiletonistul George Lucâcs caută se arate, că acele acusațiuni sunt nedrepte și nefundate și țlice între altele: „Statul în procederea sa contra națio- nalităților sale în basa potestății sale nu este re- strâns după drept prin nimic, dar este o limite morală și aceasta este indicată de principiul ecui- tății. Și potestatea statului unguresc n’a trecut un paș peste limitea pusă de ecuitate în tractarea na- ționalităților. Și totuși din nenorocire se află per- soane între naționalitățile, ce trăiesc în patria noa- stră, cari înțelegendu și reu interesele lor ne între- rupt sumuță în contra maghiarilor și se silesc ca se zugrăvească Ungaria în streinătate cu colorile cele mai mgre. Ar fi foarte trist, dacă țările streine ar ceti tot numai cărți cu asemenea tendențe des- pre Ungaria® — dar apoi G. Lucâcs se mângâie cn producte literare ca ale lui Ambros Ntuman Nemt-nyi, țlicend: „doamne mulțămî seu-ți, că ții cu ții se înmulțesc operele acele, cari arată adevărata *) Cităm isvorul chiar și la traduceri, căci noi nu sâutem de părerea altora, Red. Ungarie înaintea strein ătății®. Toată naivitatea Maghiarismului față de aspirațiunile juste ale cetă- țenilor se manifestează în cuvintele aceste: „De unde vine ura aceasta națională? Statul unguresc nu atinge nici cu un deget comoara, ce este fiecă- ruia mai scumpă, naționalitatea (sic.) Cu toate ace- stea ura se arată numai la singuratici, pe când majoritatea cea chibzuită este lipsită de ori ce ură spre onoarea ei, dar și aceea ură nu o putem privi decât de un sentiment de supranaționalism. Totul este „șovinism®. Din aceste cuvinte poate o mul vede, pe care parte este șovinismul național. Lucru ciudat că acum vin din ce în ce mai mulți cetățeni de clasa a doua la ideea „rătăcită®, că și din partea statu- lui mania maghiansărn trece peste marginile cu- viinței și ale rațiunei. Aceasta o arată doue întem- plări din timpul din urmă: protestul a 37 pă- rinți în contra procederei maghiarisătoare a gim- nasiului de stat din Finme și resistența jidovilor în contra statutului projectat de ministrul cultelor despre purtarea matriculelor israelite. Puiul iubit al Ungariei, mărgeaua Adriei, Fi urne, când s'a restituit dualismul, a cerut înțelepțesce prin pact să i se garanteze în toată regula întrebuințarea ne- limitată a limbei italiano în toată viața sa publică. In decursul anilor înțelepciunea de stat ma- ghiară și sufletul poporului maghiar ne-a arătat atâta antipatie în contra elementului italienesc, ca în con- tra celorlalte. Cu toate aceste voiesc acum se ma- ghiariseze prin scoală și acest oraș litoral, asupra căruia se poate țlîce că năvălesc Croații. Guvernul denumi profesori maghiari, cari cum ee $ice ar sci italienesce și Introduse manuale maghiare, cu toate că se stabilise ca la gimnasiul din Fiume se fie limba de instrucțiune limba italiană. La înce- putul anului scolastic s’au plâns 37 părinți la ma- gistratul urban despre regresul gimnasiului și au în- vinuit administrațiunea instrucțiunii de stat, că și a călcat cuvântul. Firesce această procedere „nepa- triotică®, adecă resistența Fiumamlor în contra ma- ghiarisării, a provocat o furtună în pressa maghiară. Fiumanii, ca oameni înțelepți, într’o ședință a municipalițății chiemată special spre acest scop au luat o resoluțiune, prin care resping toate insinua- țiunile relative la schimbarea sentimentelor lor, ară- tând alipirea lor de Ungaria și de nobila națiune maghiară. Aceasta mai îndomoli încâtva jurnali- stica din capitală. Comisiunea magistratului din Finme a aflat plânsoarea părinților întemeiată și în sensul aceleia, se va remonstra la ministeriul instrucțiunii. Fiind că nu e vorba de sasii din Ardeal, de români sau de slovaci, firesce ministrul Trefort va desavua zelul cel prea mare al apostolilor maghlarlsator din Fiume. Nu mai puțin supărați sunt Evreii din causa mesurei escepționale a ministrului de culte privi- toare la purtarea matriculelor. Sub cuvent. ca se se delăture abusurile în purtarea matriculelor ministrul cere, ca comunitățile evreesci se numea- scă funcționari deosebiți, cu o cualificațiune oare- care destul de mare, cere se fie esaminați de cătră autoritățile municipale. Aceasta ar învoalve negre- șit un amestec direct în autonomia comunelor jido- vesci, de aceea președintele cancelăriei israelitice centrale din Pesta a refusat de a lua parte la dis- cusiunea memoratului statut. Scopul principal al mesurei intenționate de ministrul este, că matricu- lele Evreilor sâ fie purtate numai în limba maghiară.® Doue obiecte, cari vor fi instructive și pen- tru noi, s’au presentat la dieta din Pesta: projectul căsătoriei civile între creștini și evrei, și raportul ministrului de interne și de finance despre afacerea cu Ciangăii. Vom reveni. Afacerea cu denumirea banului în Croația e tot neresolvată. în ^iarul „Agramer Zeitung®, de- putatul Miscatovici pledează pentru denumirea unui bărbat eșit din popor. Ca cineva se poată fi ban, se recere, ca el se aibă minte. Și minte poate ave și cine nu s’a născut în porfiră și vison și n’a pur- tat guler de aur cu stele. Guvernul se vede că altfel resonează. Pacificarea în Serbia merge greu, piarele ne aduc telegrame, care de care mai contrazicătoare. Preeupuind că pacificarea e deja faptă împlinită greutatea cea mai mare de acuma urmează încă. A înneca în sânge o revoluție, nu e tocmai lucru greu. Tot trimiți la trupe pănă când, ele și-au ispră- vit lucru. Ce vei face înse după pacificare, aici zace greutatea. Și cumcă aici zace greutatea cea mai mare, ni o-a spus și ^iariul „Pester Lloyd® în numerul seu de Duminecă. Acest jliariu ese din reservă tocmai acuma, când se încep încurcăturile pentru Serbia. Resultatul fi- nal al resonărilor celor dela „Pester Lloyd® e că Serbia nu va fi lăsată singură. Monarchia noastră va sări în ajutoriul Serbiei, chiar și când ar sta în fața nnei mari puteri vecine, care a ațâțat mișcarea în Serbia. Asupra acestui articlu vom reveni. Călătoria principelui de coroană al Germaniei la Spania a făcut și face mare svon în lumea poli- tică. Lucrul cel mai natural a fost resboiul cu peana FOITA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franfozesce de E. Bi) (Urmare). Cristian se vă^u închis și paralisat de precau- ția fnaiorului. O ceartă între ei asupra acestui obiect era iminentă, deși bine sciea că trecerea prin gaură era periculoasă. Cristian mai bucuros se mesură cu prăpastia decât unul din amicii cei mai escelenți, ce i-a trimis Providența.... Și, convins că aici abilitatea și precauție n’au se i fie de folos, de oare-ce el nu vedea la trei pași de desnbtul său, copilul lacului încredințându-se mi nunei permanente a destinului seu, se cobori în fugă spre prăpastie. XIX Cristian sosi la castelul nou înainte de ce ma- iorul, care mai avea a da micei sale trupe ordini, putea face pe jumătate din aceeași distanță, ca se-1 ajungă. El găsi porțile curților deschise și luminate ca de obiceiu in decursul festivităților. O mare mișcare n«obicinuită. Nu erau dame frumoase îm- podobite și cavaleri frumoși pudrați, cari la su- netele musicei lui Rameau, schimbau întelnindu-se, reverențe mari sau surise grațioase; erau servitori grabnici, ducând geamantane și încărcându-le în să- nii. Mai toți oaspeții castelului se pregătiră de plecare, unii povestind cu glas lin prin coridoare, alții închiși în apartamentele lor odihnindu-se vr’o câteva oare, după ce dădură ordinile lor pentru că- lătorie. Ce se petrecea oare ? Lumea era așa de agitată, încât Cristian, încălțat cu cisme mari, cu capul gol, cu vesta spintecată și cu pete de sânge pe ea, cu cuțitul de vânătoare la brâu, nu făcu nici o sensa- țiune. Lumea îi făcea instinctiv loc, fără a întreba, cine este vânătorul acela întârziat ce părea a lua în. asalt, hotărît a răsturna toate mai curend decât a suferi o secundă de oprire. Cristian parcurse așa galeria Vânătoarelor, unde vedea rătăcind fețe foarte agitate. Printre fe- țele aceste, el recunoscu pe unii, cari i se aretaseră la bal, de drept moștenitori presumtivi ai stăpânului castelului. Ei păreau foarte emoționați, se între- țineau încet, și se întorceau la tot momentul spre o ușe, din care păreau că așteaptă cu temere o nou- tate importantă. Fără a le lăsa timp se-1 esamineze și să înțe- leagă ce face, Cristian trecu ușa aceea, ^icendu-și că probabilmente pe aci are să găsească aparta- mentele baronului, însă trecând o galerie îndestul de lungă el au^ea gemete grozave. El fugi în direc- ția aceea și întră într’o cameră deschisă, unde se află deodată față în față cu Stangstadius, care șe^ând în linîsce, cetea o gazetă, la o lampă mică, fără a păre cât de puțin emoționat de văietările groaz- nice, ce se aureau tot mai aproape și mai distincte. — Ce-i? fi (lise Cristian luându-J de braț. Pg aici mergi la tortură? Fără îndoeală, Cristian, cu cuțitul a mână, avea fisionomie puțin liniștitoare, căci vestitul geolog sări drept în sus și esclamă înspăimântat; — Ce-i asta? Ce vrei? Ce vorbești de...? — Apartamentul baronului? răspunse laconic tinărul june pe un ton așa de hotărît, încât lui Stangstadius îi trecu toată pofta de discutație. — Pe aici! răspunse el aretând spre stânga. Și foarte mulțămit a-I vede depărtându se, el își continua lectura fjicendu-și, că stăpânul castelu- lui are bandiți ciudați în serviciul său, și că întâl- nești în apartamentele sale oameni, ce n’ai vre se-i întâlnești într’un colț de pădure. Cristian mai trecu un cabinet și găsi o ultimă ușe încuiată. El o sparse cu pumnul. El ar fi spart în momentul acesta porțile iadului. Un spectacol lugubru se oferi vederei sale. Baronul, sguduit de convulsiunile unei agonii teribile se bă tea în brațele lui lohan, lui lacob, a medicului www.digibuc.ro 520 TELEGRAFUL ROMAN în Ziaristică. Și natural a tost și aceea, ca Francia se-și arete sensibilitatea mai ântâiu. piarele franceze au și comentat călătoria aceasta, la care a respuns și țliariul de căpetenie al principelui Bismarck „Nord d. Allg. Zeitung". Acest resboiu în pressă nu insuflă tocmai în- gngin serioase. E caracteristic inse, că Ziariul ger- man nu mai slăbesce pe francezi cu insinuări de con- turbarea păcei europene. Cumcă acestei călătorii nu i se pot disputa sco- puri și resultate politice, e fapt. După o corespondență din Roma a lui „Bud. Cor.“ principele de coroană va petrece o Zi și o noapte în Genua spre a se întâlni cu regele Italiei Umberto. Aceasta o face la invitarea proprie a regelui Italiei. Ca resultate ale călătoriei se amintesc ridicarea Spaniei la rangul de putere mare, ridicare reclamată de Austria, la care acuma nu se mai opune nici En- glitera, și isolarea totală a Franciei. Cu un nebun este mai mult în lume. Un bru- tariu din Hagenan în Elsația, Curieu în 16 1. c. s’a dus in departamentul cultelor spre a împușca pe ministrul lules Ferry. Fiind prins a spus, că e tri- mis de o societate de anarchiști secretă spre a îm- pușca pe ministrul president. Cercetarea judecăto- rească a constatat, că are de lucru cu un fanatic de prima ordine. Referințele dintre Francia și China devin pe Zi ce merge tot mai încordate, încât erumperea unui resboiu se pare a fi inevitabilă. Ministrul de esterne al Russiei, Giers, conferează cu principele de Bismarck. Situațiunea internă a Rusiei preocupă întreagă presa europeană. Și Eu- ropa, de când cu alusiunile Contelui Kâlnoky în de- legațiunile ungare, a devenit și mai curioasă, pia- riul Standard reproduce o întrevorbire a unui di- plomat engles cu generalul Loris-Melikoff: Eată ce Zice acest diplomat: „Sciți, Z]se generalul, că acum pe urmă poliția a iebutit se aresteze, la Kharcov, pe Vera Philipova care a putut să scape pănă aci de toate cercetările. Această Vera Philipova era capul comitetului ese- cutiv. E o jună înZestrată cu facultăți estraordinare, cu un entusiasm esaltat pentru ideile sale politice, de care se glorifică mai mult de căt le ascunde. Vei fi auZit negreșit vorbind de progresele esa- gerate ale nihilismului în armată și de arestările de oficieri în Caucaz. Adevărul e, că Vera Philipova, văZend că propaganda în popor nu isbutea, țăranii în mai multe rânduri reușind a pune mâna pe con- ducători pentru a-i da autorităților, concepu pro- iectul estravagant de a pregăti o rescoală militară. Alegând sudul Rusiei drept câmp al întreprinderilor sale, ea începu cu o altă Doamnă nihilistă să în- toarcă mințile oficierilor în garnisoană în această regiune și aceste două femei isbutiră a face pe mulți să uite' datoria lor, mai cu samă în regimentul din Mengrelia, atunci în Tiflis. Numărul oficerilor arestați se ridică la 40 și toți fac parte din clasa, pe care noi, Rușii, o numim Burboni, oameni, cari nu se rădic de loc asupra mo- jicilor prin educațiune și prin sciință. Nihiliștii au perdut pe mulți din membrii lor cei mai influinți în cei din urmă duoi ani și aresta- rea Verei Philipova este pentru dânșii o lovitură din cele mai puternice. Ei privesc acum pe Lavroff ca șef al lor, dar el trăiesce la Paris, unde sunt întru- niți principalii săi asociați. în Rusia, nihiliștii sunt acum împărțiți într’o mulțime de grupuri împrăști- ate, toate mai mult sau puțin neatârnate și lucrând isolate, fără nici o direcțiune generală. Nihilismul este o boală, cancerul moral al epo- cei noastre. El nu poate să fie suprimat de odată. Negreșit că nici o măsură nu este în stare de a im- pedeca atentatele isolate. Dacă pun mâna pe un pi- stol și trag asupra dtale, cine poate se împedece lovitura ? Nici un suveran nu e la adăpost de glon- țul asasinului, care lucrează singur. Dar se poate supraveghia de aproape conspirațiunile și un al doi- lea 1 Marte n’ar pute să se reproducă aZi.“ Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman¹¹. Gurariului, în 5/17 Noemvre 1883. On Dle redactor! Comuna noastră a devenit în Z'lele din urmă obiect de disensiune în presa din Sibiiu. Așa am cetit și în Nr. de Joi al foaei „Sieb. d. Tageblat¹¹ o notiță asupra locuitorilor din susnumita comună, al cărui cuprins e de natură a-i înfățișa pre aceș- tia ca pre unii, cari se opun disposițiunilor judecă- toresc!, și sunt gata a înscena revoluțiune pericu- loasă pentru liniecea publică și siguranța „pacini- cilor“ conlocuitori Sași! Pentru orientarea on. pu- blic cetitoriu voiu nota punctele mai marcante în afacerea din cestiune, ca se se vadă; cari sunt ata- catorii, și cine sânt cei atacați. Comuna românească Gurariului a purtat în de- ceniile din urmă proces cu comuna Cristian, în ma- joritate săsască, pentru un complecs de pădure, care se întinde dela poalele munților pănă aproape în comuna Gurariului. Pe timpul cât a decurs procesul, pădurea în litigiu a fost pusă sub secuestru. De un an încoace s’a respândit printre oameni faima, de oare-ce oficios încă nu ni s’a fost publi- cat, că comuna Gurariului ar fi perdut procesul. Secuestrul însă nu s’a ridicat nici pănă aZb ȘÎ Cristianul încă nu e pus judecătoresce în posesi- unea locului de controversă. Cu toate acestea în Ziua de 8 1. c. st. n. se pornesc Cristierenii cu satul, bărbați și muieri înar- mați cu pușci și săcuri, pe drum însoțiți de 25 gendarmi; trec prin mijlocul comunei Gurariului dealungul spre locul de controversă, se năpustesc asupra pădurei tăind fără cruțare tufișul, din care constă pădurea. O grupă de Gureni merg pe același drum, unii să ’și vaZă de vite la sălașe, alții se taie lemne în pădurile lor. Cât i ochesc Sașii năvălesc asupră-le amenințându-i cu arma. Norocul, că s’au aflat și între Cristiereni oameni așeZați, căror le a succes să încungiure escesul. în aceeași ținută marțială se reîntorc Sașii de cu seară prin comună, ocupă drumul diupreună cu gendarmii cari, întrebați fiind de scopul venirei lor, declară, că sunt ordinați aici pentru siguranța Cristierenilor ad. să apere pe cei mulți și înarmați, contra celor puțini și cu mânile goale. îți era greu a te stră- cura pre strade printre acea mulțime formidabilă. Dar nici cea mai mică ceartă ori gâlceavă nu s’a întâmplat în butul celor, cari poate o ar fi dorit! în Ziua următoare, 9 1. o. vin Cristierenii înso- țiți de gendarmi cu carăle șirag, pentru ca să ’și ducă acasă lemnele tăiete. Gurenii i însoțesc pe drum, taie unii lângă alții — nu în carne vie, ci lemne, și pe seară se reîntorc în bună ordine și unii și alții cătră casă. Nici un esces, nici un craval nu s’a întâmplat! S’au tras însă clopotele la biserică, pentru că mu- rise oare cine în seara premergătoare. Sașii vor fi creZut că noi tragem, pentru că... a murit dreptatea. Motiv suficient pentru ei de a Introduce inve- stigațiune asupra acestui fapt. în Z>ua următoare, 10 1. c. sosesce deci in co- mună o comisiune miestă din Sibiiu, constătătoare din domni dela Tribunal, pretură și comitat, ca se erueze aceea ce.. . n’a esistat. Dar norocul, că nu s’a constatat nici un mort nici barămi un rănit in ambe comunele: toți iu vi- ață, totul in completă linisce. Numai cânii blehueau prin curți ca pre la stină auZind tropotele bărbaților siguranței publice și veZând atâtea fețe streine din Cristian, membrii primăriei, cari însoțiți de gendarmi visitară pănă seara târZiu curțile paclnicilor Gureni! Acum s’a încheiat actul I al dramei, și Dumi- necă a fost pausă. Luni în 11 vin vecini nostrii ear la noi, trec fără pic de gâlciavă prin comună în sus cătră pă- dure. într’aceea se apucă oamenii rânduiți spre acel scop, se curățe un părău, care esundând vara în timp de ploae, face stricăciuni în comună, eșind din alvia sa și apucând pe stradă. Sașii sosiți aci, ar fi putut trece părăul și fără podișor ; dar unii dintre gendarmi, pe semne se arete, că dânșii n’au fost cu totul de prisos, în hi- perzelul lor de a oferi asistența, încep pricină cu oamenii, amenință, aleargă în sus și în jos după muieri și copii, pănă ce se aruncă lemnele de pod preste olaltă, ca să poată trece bunii noștri vecini mai comod cătră casă. Alți gendarmi cutrieră co- muna de-arendul Intrând prin curți și servind de gardă sasilor, cari luau în scris lemnele de prin curțile oamenilor, ca și când arborii Cristierenilor ar cresce învestiți cu sigilul comunei! N’au fost cruțați nici preoții noștri de aceste visite suspiționătoare! în atare învălmășală nu e de mirat, dacă se vor fi aflat și indiviZi de aceia, cari n’a mai putut suferi o astfel de procedere neomenoasă și despre- țuitoare. Sbierături, împunsături cu baioneta, ples- nituri cu biciul, vaiete, sbârnăituri de petri pe o parte și pe alta; în urma acestora mici lesiuni cor porale în ambele tabere: iată întreagă scena răs- boinică. O privelisce mai mult comică de cât seri- oasă! Atâta a fost totul. Cristierenii fac înse capital politic din această hârțăitură. Ei alarmează tribunalul, oficiul comită - tens, ministerial, Sibiiul și întreagă țeara prin presă și prin deputațiuni ostentative. Dar tac tăcerea pescelui asupra faptelor penibile comise de ei în comuna lor, pe drum și hotar contra Gurenilor. Cam de vre-un an adecă, și mai bine, în perioade anumite au arătat ei — Cristierenii — cum sciu aplica principiul creștinesc de iubire cătră deaproa- pele prin aceea, că au năvălit lotresce Ziua noaptea asupra Gurenilor, când treceau prin comuna Cristian și a preotului Akerstrom. Aceste patru persoane abia aveau putere. a-1 opri se nu se asverle di pat, ca se se prăvălească pe podile. Criza, în care se afla era așa violentă, și oamenii din pregiurul seu așa ocupați, încât n’auZiră sgomotul, ce-1 făcu Cristian la Intrarea sa, ei nu se întoarseră decât în momentul când moribundul, a cărui față era îndreptatată spre Cristian, esclamâ cu un accent de spaimă imposibil al descrie¹ — Eată . . . eată. . . eată .. . frate-meu ! Tot odată, i se contractă gura, dinții îi muș- cată limba, de stropea sânge. El se asvîrlî îna- poi cu o mișcare așa repede și violentă, încât scăpă din mânile ce-1 țineau, și căZu cu capul înapoi spre păretele alcovului seu, cu un sgomot îngrozitor. El era mort. Pănă ce preotul, medicul și cinstitul lohan schimbară îngroziți cuvântul suprem: A isprăvit! lohan, conservându-și o presență de spirit estraor- dinară, privise și recunoscuse pe Cristian. Atenta- tul din Stollborg, a cărui resultat îl aștepta de o oară cu atâta nerăbdare, fără a pute părăsi pe moribundul, n’a reușit dară. lohan se simțea per- dut. El n’avea pentru sine, în momentul acesta altă scăpare decăt fuga; având să facă mai târZiu noului stăpân submisiunea sa, sau se cerce a se desface cu ajutorul complicilor săi, cari remaseră. Ce ar fi și hotărît, el nu cugetă decât la scăpare; Cristian însă îl îmbulZea prea de aproape ca să fi putut fugi, el îl prinse în pragul ușei de gât cu o forță, încât miserabilul, palid și nădușit căZu în genunchi rugându-se de iertare. — Stenson! îi Z*⁸⁰ Cristian, ce ai făcut tu cu Stenson ? — Cine ești dta domnule, și ce faci ? esclamă preotul pe ton sever. într’un moment așa solenel ca acesta, în fața unui om, a cărui suflet tocmai apare înaintea tribunalului suprem, dta comiți un act de violență? Pănă ce vorbise preotul, lacob se încercă a desface pe lohan din încleștirea lui Cristian; însă stadiul escitațiunei supreme, în care se afla tinărul june, îndoi forța sa naturală, tustrelele persoane de față nu-1 putură scăpa. Mai îndată întră Stangstadius, atras de sgomot, făcând cale moștenitorilor lacomi a afla adevărul statei baronului, și domesticilor ce pândiseră și ve- niră acuma să auZă ultimul gemet a moribundului. — Cine ești Dta, domnule? repetă preotul, din partea căruia Cristian se lăsase de voie bună se i iea armale, Inse fără se-și lase victima sa din mâni. — Eu sunt Cristian Goefle, respunse el atât din milă pentru bieții moștenitori, cât și din prudența aflândn-se în societatea lor; eu viu aici din partea dlui Goefle, a rudeniei și amicului meu, se reclamez pe bătrânul Adam Stenson, pe care miselabilul ace- sta poate că l’a omorît. — Omorît? esclamă preotul îngrijindu-se. — O! el este capabil de aceasta! esclamară la rendul lor moștenitorii, cari urau pe lohan. Și fără de a se mai ocupa de incidentul ace- sta, ei se îmbulzeau în jurul scumpului reposat înădușind pe medicul cu mulțimea lor, copleșindu-1 cu întrebări avide, și delectându-și ochii la specta- colul acestei fețe hidos desfigurate, ce îi înfricoșași acuma încă, cu toate că se bucurau. Ei nu deschiseră rândurile lor cu respect de- cât înaintea impasibilului Stangstadius, care venea, cu o oglindă, să facă, ultima probă, Zicând că medicul este un măgar incapabil să constate decesul. De ar fi fost Cristian la rândul seu mai puțin ocupat, el ar fi auZit mai multe voci Z'când: „Nu mai ră- mâne speranță?" pe un ton care Zicea- „Numai de ar fi în adever mort!" Cristian însă nu gândea la moștenirea sa; el voia să vaZă pe Stenson, el pro- vocă pe lohan să 1 facă să apară îndată sau să-l conducă însuși la moșneag. — Lasăte de omul acesta, îi Z’⁸⁰ preotul; Dta îl sugrumi, și el nu este In stare a ți răspunde. — Eu nu-1 sugrum nici decum, răspunse Cri- stian, care în adevăr, se îngrigea cât putea să nu compromită viața aceluia, dela care voia să stoarcă destăinuiri. într’aceea vicleanul lohan profită de bunele in- tențiuni ale dlui Akerstrom. Nevoind se vorbea- scă, el se făcea ca și când ar leșina, și preotul în- fruntă pe Cristian pentru brutalitatea sa, precând www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 521 spre Sibiiu. S’au întâmplat dc au luat pe piele și Orlățeni în greșală, că ar fi Gureni. Acte asupra astorfel de fapte se află depuse și la judecătorie. Cei mai mulți însă dintre cei bătuți au remas cu ce au căpătat din causă că, neputend dovedi, s’a îndoit de resultat; de aceea au tăcut și rabdă Chiar în momentul, când scriu acestea, comuni- cațiunea noastră cu Sibnui o facem ocolind prin Poplaca și Reșinari. „Traurig, aber wahru ar țlice Germanul. Eu înse încheind, îmi esprim convingerea, că prin rapoarte eronate la (jiuare, prin mistificarea adevărulni și alarmarea publicului mare nu se va restabili ordi- nea ; de asemenea nici prin gendarmi, nici prin mi- liție, nici prin comisiuni investigatoare nu se va statornici pacea între doue comune vecine, avisate în urma situațiunei lor topografice a trăi în linisce și bună înțelegere una cu alta în interesul bine priceput al ambelor. De oare ce adevărul acesta nu-1 putem ascunde nici noi Gurenii, precum nu’l pot nega nici crietierenii, că „drumul cel mai bun al Gurenilor cătră Sibiiu duce prin Cristian, ear calea cea mai scurtă și unică spre munții și pădu- rile Cristierenilor duce prin... Gurariului," Un iubitor de pace. Din camera României. (Urmare.) Din acest punct de vedere observ ceva curios în istoria noastră — și de aci iar o digresiune. Se formează un stat mare: Statul imperiulni Româno-Bulgar, care sciți cu ce stră- lucire ’și a făcut aparițiune în lume, ale cărui destinate au fost scurte, înse glorioase, care nu a câ^ut din împregiurări interioare, dar din causa unor împregiurări străine. Dacă această nenorocire, căderea acestui imperiu, nu s’ar fi în- tâmplat, civilisațiunea poate, că ar fi prins demult rădăcini în valea Dunărei, și din valea Dunărei, în orient. Pacea lumei ar fi fost asigurată prin acel imperiu. Artele, comerciul, industria lumei nu ar suferi, căci nu trebue se se uite că în valea Dunărei se apera Constantinopole și Dardanelele, căci de câte ori armata de invasiune a isbutit se între în văile Rumeliei, resboiul se considera ca sferșit. Lucrurile s’au petrecut astfel; poate că și aceasta întră în secretele provedinței. Dar nu e mai puțin adevărat, că istoria și-a făcut datoria, și dacă nu se ved resultatele, pricina este o boală. Una din aceste boale a fost și invasiunea tur- cească, care a compromis în orient ori-ce desvoltare istorică, și ații, dupe urma acestei invasiuni, suferă încă Europa. Dar aceasta trebue se se sfârșească, trebue sâ înceteze sta- rea anormală și se ’și ia cursul natural. Esistența imperiului otoman astățli e sfârșită, numai prin minune ’și mai prelun- gește viața condamnată: toți îi ved sfârșitul; ceea ce preo- cupă pe fie care, este, cine va înlocui pe turci. De aceea fie-care vine și oferă serviciile sale, pentru ca sâ nu lase Orientul fără stăpâni. Tot o asemenea dorință a inspirat pe D. Kallay în discursul sâu. Orientul e de dorit sâ fie al orientalilor, pre basa programei românesci: ca fie-care naționalitate se se desvoalte, conform geniului sâu par- ticular, în limitele sale etnografice. Dar sâ întrăm pe tă- râmul practic. Lăsând la o parte aceste vederi, cari nu pot sluji decât ca direcțiune pentru aspirațiunile noastre cătră un viitor de- părtat, se vin la considerațiuni practice, cari stau în legătură cu obiectul acestei interpelări. La răsărit avem de vecin pe marele imperiu rus. Im- periul, care e supus sceptrului Țarului, £ice marele învățat servitorii nelinieciți de soartea, ce-i aștepta, când răsbunătorii nedreptăților comise își vor începe ofi- ciul lor, se arătară mult mai dispuși se apere pe lohan decât se cedeze unui necunoscut. Precând lohan se vățlu îndestul de împresorat și îndestul de spriginit ca să-și reia obrăsnicia sa, el își găsi încet, limba, și esclamă cu o voce răsu- nătoare, ce domina tumultul apartamentului: — Domnule preot, eu îți denunț un intrigant și un înșelător care, cu ajutoiul unui roman infer- nal pretinde a trece aici de unicul moștenitor al ba- roniei! Predați-mă dară resbunărei sale, Dvoastră care mă urîți, adause el adresându-se cătră moștenitorii și acumn când stăpânul nu mai este, Dvoastră nu veți mai ave pe nimenea se nimicească infamele machinațiuni a le dlui Goefle; căci el a găsit pe acest cavaler de industrie, care se laudă a face se prevaleze dreptul său asupra tuturor drepturilor Dvoastră. Dacă ar fi că^ut fulgerul in mijlocul acestei adunări, el n’ar fi produs mai multă spaimă și ui- mire decât cuvintele lui lohan, însă precum el aș- tepta, se operă o reacțiune subită și un cor de în- jurări și de blăsteme nădușiră glasul lui Cristian, pre care preotul îl provocă se se justifice sau se se esplice. — Alungați 1! Alungați-1 cu rușine! țliceau cu vehemență verii și nepoții răposatului. Alecsandru de Humboldt, e mai mare decât discul lunei pline. Această țeară de o imensitate siderală, a ajuns și cu densitatea populațiunei sale în provinciele din Vest, după cum spune marele economist și publicist Leroy Beaulieu în cartea „L’empire des Tzars," se aibă aproape 50 locuitori de kilometru patrat. Are astățli 100 milioane locuitori; după calcule sigure în 50 ani va avâ 150 milioane. Pămân- tul a devenit roditor! grație sistemului prohibitiv, ca sâ țlic așa, al vămilor sale a ajuns și mare țară industrială. Nu aveți decât se ve aduceți aminte de raportul dlui Aurolian din anul trecut, asupra esposițiunei din Moscova, că ultima observațiune a lui Leroy Beaulieu, grație Tchernozonului adecă fertilităței pământului negru, centru de gravitate al Rusiei tinde din ce în ce a se muta dela Nord la Sud. între noi și această mare țeară nu esistă frontieră; militarii com- petenți spun toți că numai retrăgându-ne pe valea Șiretului putem găsi o linie de apărare, adecă trebue la un cas de resbel, se începem apărarea prin a lăsa în mâna vrăjmași- lor jumâtate din teritorul țârei noastre cu resursele sale și în oameni și în cele alte resurse. Ce consecințe poate avâ pentru viitorul nostru lipsa aceasta de frontieră defendabile despre această mare țeară. Dați-mi voie se ve fac o citațiune tot din acel autor. „Impresiunea ce’ți lasă acest museu, în care un singur stat cuprinde atâtea tipuri omenesci, numai o hartă etno- grafică ’ți o lasă în același grad. Culorile de abia au atâ- tea nuanțe cât îți trebue, ca se poți arăta fie-care neam cu o culoare." înaintea hărților lui Koeppen sau Rittich, ca și în museul Dochkof, ți se pare, că în această țeară în care pă- mântul și natura neînsuflețită, au așa de mare unitate, nu e decât confusiune între rasele omenesci. Și puind-și în- trebarea cum a putut sâ între în compunerea unui Stat po litic atâtea rase diverse, eată cum esplică el acest fenomen: „în imensul cadrilater cuprins întro Oceanul înghețat și Marea neagră, între Baltica și Uralul, nici un obstacol care sâ’l despartă. în toată această câmpie nu esistă com- partimente naturale cari servă de hotar și ca cadru popoarelor." Conclusiunea, care trebue se o tragem din aceasta, este că o națiune, care nu are fruntarii, nu este sigură de esis- tența sa; și noi nu avem despre răsărit. Dacă ne întoarcem în spre Dunăre vedem același lu- cru; și Rusia este puterea, care s’a opus ca noi sâ dobân- dim fruntarii scientifice despre Bulgaria ; avem fruntării di- plomatice, dar care nu ne pot servi de cât în timp de pace, căci resbelul sciți că are de scop tomai schimbarea trac- tatelor, și prin urmare, nu o sâ încep prin a respecta pe acela care hotăresce hotarele. D-lor, în cestiunea orientului tot felul de lucruri cu- rioase s’au petrecut; așa s'a vedut că un guvern era în re- lațiuni normale sau amicale, după cum se țlice în diploma- tică, ceea ce nu împedică pe naționalii acelor țări, sub nume de voluntari, se se bată în toată regula. Au rămas cele ce s’au întâmplat cu ocasiunea resbelului Sârbo Turc ca un mo- del de ceea, ce s’a chemat resbel oficios. (Va urma.) Varietăți. * (Dar preaînalt.) Majestatea Sa regele s’a îndurat prea grățios a dărui comunității bisericesci catolice din Orlat un edificiu din proprietatea era- riului militar pentru scopuri școlari cu condițiunea de a se cultiva la școala înființândă pe lângă alte studii în special și limba maghiară. * (Cas de moarte) în 15 Noemvre a. c. st. n. s’a mutat la cele vecinice Demetriu Cosma, paroch — Nu, nu! strigă lohan. spriginit de complicii | săi, cari înțelegeau foarte bine că a venit ^iua de- stăinuirilor și că au se impună tăcere răsbunători- lor; se-l luăm prins. In turn! în turn cu el! — Da da, în turn urlă baronul de Lindenwald, unul din moștenitorii cei mai lacomi. — Nu, ucideți-1, esclamă lohan riscând totul pentru tot. — Da, da, aruncați-1 pe fereastră ! răspunse co- rul acestor pasiuni diavolești. Și camera reposatului deveni teatrul unei scene de tumult și de scandal, servitorii năvăliră asupra lui Cristian, care nu se putea apăra, căci preotul se era pus înaintea lui scutindu-1 cu trupul său, și ju rând că mai bine să lasă să-l ucidă pe el însuși, înainte de a lăsa se se comită un omor în presența densului. Medicul, lacob și doi moștenitori, un bătrân și tinerul său fiu, se puseră pe lângă Cristian din re- spect pentru preot și din loialitate naturală; Stang- stadius, sperând a linisci pasiunile pin autoritatea numelui său și prin eloquența sa, ee repezise între luptători; aceștia înse nu-1 băgară în- samă și se îmbulziră spre Cristian, așa încât tinărul june, mai mult împedecat decât sprijinit de micul grup a slabilor campioni, să vețlu pas de pas împins cătră fereastră, ce lohan, cu ochi înflăcărați și cu gura j spumegândă de furoare, tocmai o deschise, sberând, gr. cat. și viceprotopop onorariu, în Feiurd. Fie-i ță- rina ușoară.! * (Clironomul Rudolf ca colaborator de jurnal.) In Viena apare o revistă lunară înti- tulată „Mittlieilungen des Ornithologischen Vereins in Wien“ carea este distinsă prin conlucrarea prea înaltului moștenitor Rudolf. Alteța Sa își sig- nează lucrările sale cu o *. — In numărul 9 a re- vistei a apărut din peana ilustrului autor un tractat intitulat „Studii asupra paserilor răpitoare", care este în felul seu o disertațiune de mare însemnătate și interes; cu toate că autorul o numesce foarte modest „o dare de seamă fără de însemnătate." * (Damele din Arad). Deschiderea scoalei de fete în Sibiiu a produs cea mai bună sensațiune în Arad, unde — ni se scrie de acolo — în acest punct sflntem în decadență. Mai bine de 30 de ani a esistat aici un institut de domnișoare, al domni- șoarelor Papp, care pentru că surorile conducătoare sciau românesce și aparțineau religiunei noastre, era considerat de pensionat românesc. Acolo s’a crescut întreaga generațiune de a^i a doamnelor noastre din provincia aceasta. Dii acel institut au eșit dame culte și românce zeloase, ca de esemplu însăși presidenta Reuniunei femeilor din Sibiiu. în acel institut se propunea religia și gramatica ro- mână. Ații acel pensionat numai esistă. Câte sunt, profesează ideile ce domnesc și în politică, și pă- rinții fetelor cu drept cuvânt trebue se fie îngri- giți de viitorul copilelor lor în punctul naționali- tății. Idea înființărei unui institut de crescere pen- tru fete s’a ventilat și aici din momentul desfiin- țărei celui amintit, dar realisarea tot nu s’a mai făcut. Se sperăm, că femeile noastre din Arad, pe cari trebue se le ardă necesitatea unui institut na- țional, nu vor întârzia a se ocupa de el. Femeile din Arad nu pot remâne îndărătrul surorilor lor din Sibiiu. Care cunoasce damele române de aici scie, că tocmai în privința naționalității se disting foarte mult. Pe stradă, în familie, în societate, nici odată nu le au^i vorbind decât românesce. Cores- pondențele lor le fac românesce, ceea ce nu putem afirma despre multe orașe din Ungaria, Transilva- nia și Bănat. „Familia." * (Reuniunea femeilor române din Brașov), cea mai veche dintre puținele reuniuni ale damelor noastre, va țină adunarea sa generală în 19 Noemvre st. n. după miațlădi la 3 oare în sala de desemn a gimnasiului român. Presidenta Reuniunei e dna Maria Secarean, secretar dl profe- sor Dr. Nicolae Pop. „Fam." Loterie. Sâmbătă 17 Noemvre 1883. Viena: 79 21 25 30 83 Timișoara: 6 34 71 65 90 Bnm de Viena și Pesta. Din 15 Noemvre n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6%........................... 120.20 120.25 Renta ung. de hârtie.............................. 85.25 86.80 împrumutul drumurilor de fer ung. ................ 138.40 138.30 Scrisuri fonciari alo institutului „Albina¹¹ —.— 100.80 Datorie de stat austriacă în hârtie............... 78.60 78.70 Sorți de regularea Tisei . . . ................. 109.90 109.75 Galbin......................................... 5.72*/. 5.73 Napoleon....................................... 9.58 9.59 Londoo (pe polița de trei luni)................ 120 50 120.55 ca să nu lase să se răcească beția de frică a corn plicilor săi. Privind pe omul acesta îngrozitor, care lăpă dase în sferșit masca sa de umilință ipocrită și lăsa să se va^ă tipul, instinctele unui tigru, preotul și medicul, uimiți de groază, fură cuprinși ca de o amețeală și căzură mai mult de cât se repeziră asupra lui Cristian, pănă ce doi din mișeii cei mai resoluți îl prinseră drept de picioare, ca să-l arunce de dinapoi afară. El era perdut, pe când maiorul Larrson, locotenentul, caporalul, dl Goefle și cei patru soldați năvăliră în odaie. — Respect înaintea legii! esclamă maiorul în- dreptându-se cătră lohann. în numele regelui, te arestez! Și, predându-1 caporalului Duff, el adause adre- sându-se cătră locotenent: — Nu lăsa să iasă niminea. Apoi în mijlocul unei tăceri de spaimă sau de respect, căci niminea nu îndrăsnea în momentul acela a nu recunoasce autoritatea unui oficier de Indelta, Larrson, privind împregiur, vă^u pe baro- nul nemișcat în patul său. El se apropia, îl privi cu atențiune, își luâ pălăria din cap țlicend: — Moartea este trimisul lui Dumnezeu I Apoi punendu-și pălăria iarăși în cap adause: — Dumnezeu să ierte pe baronul de Walde- mora. (Va urma). www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 522 Nr. 254. B. [602] 3—3 CONCURS. în urma încuviințărei Preavene rabilului Consistoriu din 21 Iulie a. c. Nr. 2454. B. se scrie prin aceasta, concurs pentru postul de capelan în- ființat lângă parochul betrân îu paro- țhia Caila din protopresbiteratul bi- striței cu termin pănă la 30 Noen- vre a. c. st. v. Emolumentele împreunate cu acest post sunt: a) porțiunea canonică de 18 ju- găre 108 al cărei venit anual este calculat la 200 fl. v. a. darea și ecui- valentul pentru aceasta se va suporta din partea comunei bisericesci. b) Venitele din funcțiuni, ce le va sevârși capelanul. Doritorii de a ocupa acest post au de a’și trimite suplicile lor instruite conform regulamentului congresuale din 1878 la subscrisul în Borgo-pio- seni pănă la terminul indicat. Borgo pioseni, 26 Octomvre 1883. Oficiul protopresbiteral al tractului Bistriței în conțelegere cu comitetul parochial concerninte. loan Buzdug m. p., adm. ppresb. Nr. 374 [603] 2—3 EDICT Domnica Baliut (Sociu) din Co- halm (Rupea) pretura Cohalmului, do- miciliată prin căsătorie în Merchiașa carea de 9 ani și jumătate a părăsit în mod clandestin pre legitimul seu soț de căsătorie Nicolae Oncea din Merchiașa, fără a scî ubicațiunea ei pănă astăzi, e citată; ca în termin de trei luni de <)ile dela publicarea ace- stora, să se presenteze sau în per- soană sau printr’un aperătoriu pleni- potențiat spre acest scop înaintea sub- semnatului for matrimonial căci altcum procesul divorțial ur^it în contră-i din partea bărbatului ei, se va decide și în absența densei, conform legilor esi- stente. Cohalm 2 Octomvre 1883. Forul matrimonial gr. răsăritean al protopresbiteratului Cohalmului. Nicolau Mircea m. p., administrator protopopesc. Nr 401. [599] 3-3 EDICT. Maria Hudea născ. Lăpădat de religiunea gr. or. din Hașfaleu, comi- tatul Tărnavei mari, carea de aproape cinci ani a părăsit cu necredință pre legiuitul seu bărbat Zacharia Hudea din Daneș acelaș, comitat, fără a se sci ubicațiunea, se citează prin aceasta ca în termin de trei luni dela prima publicare a acestui edict, se se presenteze înaintea subsemnatului scaun protopresbiteral, ca for matri- monial de prima instanță, căci la din- contră și în absența ei se va pertracta și decide procesul intentat contra- de bărbatul său. Sighișoara, 24 Septembre 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Sighișoarei ca for matrimonial de 1 instanță. Renumitul „ANTIRHEUMATICON“ a lui Dr în medicină Franz Heller pentru întrebuințare internă, este unicul și cel mai sigur mîjioc radical, care vin- decă inmediat și pentru totdeauna toate morburile de reumatism. Prețul lfl. v. a. cu îndrumare de întrebuințare. Deposit de vendare la icoi] 1-3 I. Csâky, Mediaș. (Transilvania.) Cătră on. public român! Subscrisul are onoare a aduce la cu- noscința on. public român, că și-a deschis în casele Institutului de credit „Albina¹¹, strada Măcelarilor Nr. 20 Prăvălia cu cele mai fine mărfuri de spițerie. Prin relațiuni mai de aproape cu fa- bricele sânt în plăcuta posițiune a oferi cele mai moderate prețuri, rugând pe on. public român pentru binevoitorul sucurs. Cu deosebita stimă [605] 2—2 - • KJCÎUj Sibiiu, strada Măcelarilor Nr. 20. Nr. 5786 — 1883 oiv. [560] 3—3 Publicațiune. In afacerea segregărei hotarului Fă- gărașului pentru esecutarea înțelegerei, adecă pentru începerea segregărei și Introducerea judecătorească în noua posesiune, asemenea pentru autenticarea lucrărilor de segregare se pune termin pe 24 Novembre a. c. la 9 oare înainte de ameadi la fața locului în casa magistratului din Făgăraș la care se convoacă toți proprietarii prin repre- sentanții lor legali și prin publicațiuni în $iare. Brașov, 4 Novembre 1883. Ih numele tribunalului * Alecsandru Onaciu m. p., jude esmis. TELEGRAMĂ DIN PARIS. Noi am fost recercați, de a publica aceasta telegrama pentru speciala sa însemnătate. Societatea de eomerciu franceză, a deschis chiar acum în cetatea principală și reședința Viena o Filială a articlelor sale și vinde objecte cu pre- țuri ne mai pomenite, în lumea comercială europeană. încă ne mai aurite și espedează atari în toate părțile de lume pentru bani trimiși înainte (solviți momentan) sau cu rambursă poștală; pănă atunci, pănă când este încă oare care provisiune de objecte aici. Marfa constă din objectele cele mai necesarie, lucrate mal bine, mai practice și ne mai pomenit de eftine, de care are necondi- ționat lipsă ori ce eeonomiă de casă și fie-ce familiă, și fiind-că societatea are filiale și în: JParis, Londra, Brusela, Amsterdam, Marsilia, Eille, Kopenliaga, Varșovia, Eetrupole, Geneva, Ziiricli, Mailand și Turin, așa dară unde cumpără mai întreagă Eu- ropa, sperăm, cum-că și locuitorii monarchiei austro-ungare vor folosi acoastă ocasiune, carea nu se va mai da mai mult, și vor recomanda în interesul lor propriu cât se poate de mult, pentru că eftinătatea aceasta necre^ibilă. a pus in uimire lumea întreagă. Voiește cine»va se aibă ceva întru adever bun, practic, absolut necesariu și prelungă aceasta încă ceva ne mai pomenit și necredibil de eftin, atunci se folosească aceasta ocasiune scumpă, carea nu va mai ocure în de- curs de 1OO ani și se comande cât se poate de iute și de mult. Cu stimă Societatea de eomerciu franceză. în magazine este depositat următoriul numer de marfe: 5000 de oroloage de busunariu — Cylinder din platina cea mai fină de argint, regulate pe min >tă, mai înainte cu 14 fl., acum numai cu 5 fl. 25 cr — Un object foarte elegant. Cu o garanță pentru mersul acurat de 5 ani. 2325 oroloage - Anker cn 15 rubine (curate) ade- vărate, repasate pe secundă escelent, mai înainte cu 21 fl., acum numai cu 7 fl. 25 cr. Coperișurile sânt fine. Platină de argint, gravat. Cu garanță de: 5 ani. 3650 olroloage remontoir de aur doublâ, de tras la toartă, fâră cheia, cu uvragiu fin regulat de pla- tină, recunoscut de orologiul cel mai bun și eftin în lume, mai înainte cu 24 fl., acum numai cu 10 fl. 25 cr. 1400 oroloage adeverate-remontoir, de argint cu- rat și probat de 13 loți, de tras la toartă, fără cheia, cu întocmire pentru arătătoriu și cu uvaagiu adevărat de platină privilegiată, repasate pe se cundă, un preț necredibil, întru adever ne mai pomenit de eftin: mai înainte cu 35 fl., acum nu- mai cu 16 fl. 50 cr. 4200 oroloage franceze de deșteptat, și ca oroloage de masă foarte elegante, toate cu aparat de făcut sgomot, mai înainte cu 12 9. acum numai cu 4 fl. 80 cr., foarte ac modate pentru fie - care fa- miliă și pentru fie-care meseriaș. 4980 mantele de ploaie americane de-Kautschuk, în toate mărimile, de o parte ca palton elegant, de altă parte cu mantea de Kautschuk, prin carea nu străbate frigul și umezeala, mai înanite cu 18 fl., acum numai cu 9 fl. 80 cr. Vestmântul cel mai pratic și mai eftin; o căciulă (coif) ele gantă tot la acest vestment cu 1 fl. 6500 dusine de unelte de mâncare de argint de Britania.Marfa cea mai bună și mai grea ade verat engleză. Singurul și unicul fabricat în lume, care și după o folosire de 30 de ani remâne așa de alb ca argintul curat de 13 loți, mai îna- inte o dusină cu 12 fl. acum 12 bucăți la olaltă numai 3 fl. 25. cr. Toate uneltele de mâncare anunțate de alte firma sfint numai imități. 15000 dusine de linguri de mâncat de argint de Britania, de cel mai greu fel (calitate), cari remân totdeauna albe. Aceste linguri nu se pot deosebi de lingurile de argint cu-at de 13 loți. Mai înainte cu 8 fl., acum numai cu 2 fl. 50 cr. toate 12 lingurile de mâncare; 12 linguri de ca- Ca document al solidității celei Comandele se efectuesc, fiă că si Se se convingă fie-care prin o p Adresa unde sflnt de a s6 face toate fea înse, mai înainte cu 4 fl., acum cu 1 fl. 20 cr Cu deosebire de recomandat. 2000 de linguri mari de a scos supa de argint de Britania, fabricatul cel mai greu și mai s ,lid, cari remân totdeauna albe, mai înainte cu 5 fl. acum numai cu 1 fl. Linguri mari de lapte mai înainte cu 3 fl. acum numai cu 50 cr 2180 dusine de tase englezești de Britanja, îm- frumsețate foarte fin, mari o bucată numai cu 1 fl. 75 cr. la olaltă. Important pentru ospetării, cafenele și privați. 5000 părechi de sfeșnice de salon, de oxyd de argint Britania, își păstrează sub garanță totdea- una coloarea, în fasonul cel mai elegant gotic, mai înainte cu 5 fl. acum o părechiă numai cu 1 fl. 15 cr. Foarte eftin. 6000 cutii de zăchar,cu coperiș argințit și cu tasă de argint de Britania, bucata numai cu fl. 1.20. 3570 fttste pentru dame—Jupon-Moire, pompoase cu-plisse duplu colorat, un vestmânt de tot practic neprețuiver, mai înainte cu fl. 7.50, acum cu fl. 2 80. 4780 năfrămi de iarnă, pentru dame din lâna ocea mai curată, în colorile de briliant cele mai noue precum roșu, alb, sur, brunet, violet etc., în o coloare sau în mai multe colori, bucata numai cu fl. 1.25. 3970- năfrămi de Cachemir, negre cu ciucuri de mătasă grei franțozești, de ¹⁰/₄ de mare, o năframă de tot elegantă, folositoare și practică. Prețul de mai înainte fl 12, acum numai fl. 3.85. Fie-care damă, fie avută ori sermană se’și procure sub ori ce condiție această năframă admirabilă. 3000 cămăși pentru bărbați din cel mai bun Shir- tmg cu pept neted sau după fason, mai înainte fl. 4.50, acum numai fl. 2 50. Pepturile sânt toate cuadruple. 5250 cămăși pentru dame cu multe brodării svețiane și pompoase, mai înainte 6 fl. acum numai fl. 2.50. Premiate pentru calitatea escelentă. 6000 corsete de noapte pentru dame, cu brodării admirabile și pompoase preste întreaga lor lun- gime, mai înainte 7 fl. acum numai fl. 2.50. Un vestmânt pompos pentr i fie-care damă. 3460 ismene pentru dame, cu p:isst și cu brodării’ sau din Prima-Chiffon sau din Barcheu creu, mai îna nte fl. 4.50, acum numai fl. 2.50. Și pentru bărbați. mai stricte se primesce fie-care object, care fac cu rambursă poștală, sau că se trimite obâ despre eftinătatea ne mai pomenită. comandele: A. Frai S 8, Hauptc 6000 învălitori (Plaids) de călătorie curat engle- zești din Londra, fabricatul cel mai greu și mai solid, îndru adever absolut necesar pentru casă, familie, călătorie și îmbrăcăminte, bucata numai 7 fl. Mai înainte a costat de 5 ori atâta. 3900 pânză de casă — de Rumburg sau de Stern; berg, de 30 de coți, țesetura cea mai bună ș¹ mai necesarie pentru fie-care familie, bucata nn- mri eu fl. 5.40, se vinde sub garanță. 8000 covoară (coperișe) de pat — Canevas, ga- rantate de spălat, d.e 25 coți, îu coloare brunetă, albastră, violetă, toate cu vergi cu fl. 5.40, în- vergate roșu eu fl. 6 40. 5450 garnituri de masă, constătătoare din 12 ser- viete de Damast și din o față de masă mare de Damast, totul cu îmfrumsețări de flori pompoase, mji înainte cu prețul de 7 fl. acum numai totul la olaltă numai cu fi. 4.85, întru adever necesari pentru fie care casă. 10060 dusine de batiste (năfrămi de buzunariu) frantozesci eu margini colorate, cari nu’și perd coloarea, toate tivite, o dusină num-i cu fl. 1.50. 6000 dusine de batiste de mătasă, din mătasa cea mai fină și mai grea do Lyon, fie care bucată de altă coloare, mai înainte cu 12 fl. acum numai cu dusină cu fl. 3.95. Se pot folo i și ca năfrămi de grumazi. 2450 dusine de ciorapi (colțuni) de mătasă ame- ricani, comori da purtat, șî sub ciorapi de iarnă, sugători de sudori, mai înai. te fl. 8, acum toate 12 prechile la olaltă numai fl. 2.90, ne.c: sari pentru fie care. 1400 dusine de ciorapi de mătasa americani, să- nătos de purtat, de oare-ce recoresc plăcut picio- rul și sug în un mod plăcut sudorile, mai înainte cu 12 fl. 12 părechi, acum 3 pă-echi numai cu fl. 1.30. Ne mai pomenit. 8000 de pipe din spuma cea mai fină,