Nr. 13.

Sibiiu, Marți 1|13 Februarie 1883.

Anul XXXI



            TELEGRAFUL ROMAN



Apare Marția, Joia și Sâmbăta.

ABONAMENTUL
Pentru Slblln pe »n 7 fl., 6 Ioni 3 fl. 60 cr., 8 luni 1 fl. 76 cr.
Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl-, 3 luni 2 fl
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni Sfl.

Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la
Admlnlstrațlunea tipografiei archidiecesan* Sibiiu, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sânt a se adresa la:
Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43.
  Epistole nefrancate se refnsă. — Artienlii nepublicați nu se înapoiasi*

peutrn odatA 7        de doufi ori 12 cr., — de trei ori
15 or. rândul cu l^e/e garmond — și timbru de 30 cr. pentru

fie-care publicare.

     Din causa s. serbători de mâne Nrul ur-
mător va apăre Sâmbătă în 5 Februarie.
======₌===3»t=-=a«*aSSS=5«=3SnCaBSSBw™ltt=Sfc;-U-4.

    „Gesta Hungarornm^.

     Sub titlul acesta aflăm un articol în „Timpul".
Este (Jiarul cel mai conciliant față cu lucrurile din
Ungaria. Diplomația ungurească însă a dus-o de-
parte. Ea a sciut lucra ca și România cu interese
omogene să se înstrăineze de Ungaria și prin acea-
sta de Austro - Ungaria, bă ea a sciut ca și nuan-
țele politice, care se arătau mai aplecate spre o
apropiere politică de Austro-Ungaria, se vorbească
în tonul articolului ce reproducem mai la vale.
     Este trist când conducătorii sorților monarchiei
respândesc nemulțămirea cu atâta jrofusiune fără
nici un motiv și numai în paguba monarchiei. Sau
vor ei se ducă monarchia în brațele unei nouă ne-
mulțămiri generale înterne însoțită de vre o isolare
nouă în cele esterne?
      Am stăruit mult pentru întoarcerea dela căra-
rea care, după modestele noastre păreri, nu duce la
fericirea monarchiei austio-unguresci, înse vocea
noastră și preste tot vocea românilor n'a fost bă-
gată în seamă. Din contră am fost luați preste pi-
cior și acusați că gravităm în afară în aceleși mo-
mente, când fiii și frații noștri sângerau, făcând bra-
vurile cele mai mari pe câmpurile de luptă pentru
Austro-Ungaria. Cine scie ce va se ^ică ași versa sân-
gele, va sei și ce va se țlică a desprețul acest sânge.
      Pentru ca se putem fi mai curând și mai
sigur apăsați, noi cei ce am fost tot deauna cei mai
buni patrioți, diplomația înțeleaptă a trebuit se în-
ceapă hărțueala diplomatică și cu România. Cam-
pania diplomatică e lungă și încă nesfârșită; dar a
contribuit că și simpatiele câte le ave Austro-Ungaria
în România s’au prefăcut în antipatii precum se poate
vedea și din artic.ulul următor:
     „Vecinii noștri de soiu, țlice „Timpul", maghiarii, au
un proverb „kapkod mint a vizbe halou, care fiind a
lor, în a lor limbă se cuvine se fie esprimat. Esprimat în
românesce, el are înțelesul; dă cu mânile de a orba
în toate părțile, ca sâ apuce ce-o fi apucând, întoc-
mai ca cel ce e pe cale de a muri în apă. Maghi-
arii îl aplică la oamenii pripiți și în deosebi la aceia
care, aflânduse în primejdie, își perd bunul cumpăt
și măresc ei însuși primejdia, de care vor se scape.
Noi, oameni de o fire mai răbdătoare și mai chip-
zuită. trebue să’l aplicăm la politica ce urmează ma-
ghiarii față cu noi.


        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.
Roman de George Sand.
(Tradus de E. B.)
(Urmare 12).
     — Domnule Cristian Goefle, (lise ea privindul
cu atenție încă o dată, e de minune cum sameni
unchiului Dtale.
     — Mi s’a spus aceasta adese-ori domnișoară ;
se pare o asemănare frapantă.
     — Eu nu l’am văȘut bine și pot și $ice că
fața nu-iam vășlut-o mai de loc; dară accentul său
pronunciația sa... sunt absolut a le Dtale!
     — Eu am crezut că glasul meu e ceva mai
tineri replică Cristiano care se nizuise în Stolborg
ași face glasul cât se poate de bătrân.
     — Da, fără îndoeală, ^ise ținera copilă, dife-
rința în ^ștă să vede, deși eu pot <^ice că un-
chiuJ Dtah^wre organ foarte frumos. Cu toate ace-
ste el nu este bătrân așa-i? El nu mi s’a părut nici
de cum așa bătrân, precum ’l face lumea.
     Li are qphi minunați și aproape statura Dtale.
     — Aproape statura mea, ^ise Cristiano, arun-
când fără voe o privire asupra costumului doctoru-

      „Un popor pornit pe curba coboritoare a evo-
luțiunii sale firești, precum ar fi picând fericitul
Conta.
     „Sosit cel din urmâ în rândul popoarelor ce-au
nimicit cultura antică, el s’a înfipt în mijlocul unei
.rase străine de dânsul, dar tânăr, cum era, încetul
cu încetul a întemeiat un stat, Ungaria, o noțiune
geografică foarte vagă, dar un adevăr netăgăduit.
Venind aici, maghiarii au dat peste fărâmăturile po-
poarelor ce stăpâniseră odinioară pământul fiind dar
atât prin număr cât și în virtutea apitudinilor lor
mai primitive cei mai puternici, au fost veacuri în-
tregi representanți ai vieții politice desvoltate pe bu-
cata de pământ ce au ocupat.
      „Se vor împlini însă în curând o mie de ani de
când ei sunt stăpânii situației, dar în tot timpul ace-
sta nu au produs nimic, prin nimic n’au contribuit
la marea lucrare a înaintării popoarelor europene.
     „La început, veacuri întregi ei trăiesc din prada
ce-o fac prin țările vecine, suni, ca toți cei năvăliți
în Europa un element destructor.
      „în urmă, primind, pe cât puteau, firea noastră
par a se constitui în element de ordine, însă străini
in mijlocul nostru, ei rămân chiar în virtutea legilor
firești un element disolvant, și, când pentru ântâia
oară, li se dă o misiune europeană, ei nu-o înțeleg.
     „Un român, loan Corvin, se pune în fruntea po
poarelor din regat, când e vorba să se pună stavilă
înaintării osmanilor. Maghiarii îi taie pe fiul ace-
stuia român, pe Vladislau, anume pentru că era ro
mân și atât în virtutea faptelor sevârșite de părin-
tele său, cât și în urma sorții tragice a fratelui său,
se ui că Mateiu Corvin in scaun, pentruca să creeze
cea mai strălucită epocă în istoria Ungariei, singura
cu care se mândresc maghiarii.
     „Ce miserie trebue se fi fost în Ungaria înainte
de Mateiu și după dânsul, asta o vedem din prover-
bul „meghalt Mâtyâs, oda van az igazsâg" (a murit
Mateiu, a'perit dreptatea). Un singur român a stat
pe tronul Ungariei și acela e chiar și pentru ma-
ghiari însă și personificarea dreptății.
      „Și pentrucă maghiarii nu aveau în ei însuși
ceea ce închiagă oamenii în state, simțimântul drep-
tății adecă al ordinei, murind Mateiu, n’a perit nu-
mai dreptatea, ci dimpreună cu ea și Ungaria.
     „Sute de ani statul întemeiat de dînșii a remas
întreg: în șliua inse, când ₜs’a apropiat cea dintâiu
primejdie mare, el s’a surpat.
     „Nu s’a surpat însă Mqldava cea mică, nici Mun-
tenia cea slabă. Vecini le am fost turcilor și des-
chise ne erau hotarele, dar Pașa turcilor n’a stăpă-

lui in drepturi, și întrebându-se dacă oare Marga-
reta își bate joc de el s’au îl întreabă serios.
      El se hotărî a grăbi esplicația.
      — Unchiul meu și eu, mai avem o asemănare,
^ise el, adecă; interesul foarte viu pentru o per-
soană din cunoștința Dtale, și devotamentul de care
suntem animați pentu dânsa.
      — A! a! (lise tinera copilă earăși înroșind însă
cu o sinceritate ce risipi bănuelile lui Cristiano; eu
ved că domnul unchiu al Dtale este un guraliv, și
că ți-a spus de visita mea din astă-sară
      — Eu nu știu dacă i-ai încredințat vr’un se-
cret, ce mi-a spus unchiul meu, nu conține nici un
secret, ce te ar putea face să înroșești.
      — El ți-a spus... ți a spus... Dta ai fost acolo
de bună samă în vr’o odaie sau cabinet din apro-
piere? Ai au^it toate?
      — Ei bine, da, răspunse Cristiano, văzând că
încrederea vine mai repede dacă el profitează de
ideia ce i se prezentă așa fără voie, eu eram în odaia
de dnrmit, ocupat a rândui hârtiile unchiului meu,
fără știrea sa și fără voea mea eu am au^it toate.
      — Foarte frumos ! țlise Margareta ceva confuză
și totuși indestulită în fundul inimei fără ca să-și
poată da despre această samă; în loc de un confi-
dent ved că am doi.
I — Confidențele Dtale au fost acele a unui ân-
ger în aparență; însă eu încep a crede că ele au fost
¹ acele a unul demon l

nit nici la Târgoviște nici în Iași ca în inima Un-
gariei de parte spre apus nici giamie mohamedană
n’a stat pe pământ românesc ca la Buda. Ne am
luptat și cu brațul și cu mintea și cu inima răb
dătoare și am dus o, noi siqguri știm cum, pănă
în șliua de astăzi. Eară maghiarii netrebnici s’au
dovedit și se luptau în unire cu Turcii contra Hab-
sburgilor pe când aceștia atunci representanți ai so-
cietății europene, ridicau oști din apus, ca să eli-
bereze Ungaria. Noi am fost sentinela europeană,
noi am împlinit față cu Turcii misiunea pe care față
cu Maurii a împlinit o Carol Martel: noi prin Cor-
vini, prin Mircea și Vlad Tepeș, prin Stetan și Mi-
haiu, când prin arma purtată de un braț hotărit,
când prin mintea deșteptată a boerimii noastre. Și
departe ar fi înaintat Turcii, dacă noi n’am fi sciut
se ne păstrăm posiția îu dosul lor în tot timpul pănă
când Habsburgii n’au putut să’i înfrângă la Zenta.
     „Ear după ce-au trecut primejdiile mari, maghia-
rii își reincep lucrarea de element destructor.
     „Eliberând Ungaria, Habeburgii se pun să resta-
bilească ordinea socială, temelia desvoltării pacinice
și iati drept.devisă principiul lui Matei Corvin: „Ju-
stiția regnorum fundamentumu ; dar ei se află față în
față cu maghiarii, cari nu suportă dreptatea și fac
mereu revoluțiuni, sub Rakoczy, sub Țokoly, și Bar
csây, sub Veselenyi și Kossuth, vrăjmașul neîmpăcat
al regelui încoronat și idolul lor de astăzi.
      „Acum 20 — 30 de ani Europa cuprinsă în-
treaga de o pornire revoluționară, începe se aibă
simpatii pentru acest popor ale cărui tradiții toate
sunt revoluționare, și 1 socotește vrednic a împlini
misiunea timpului modern, capabil se poarte cultura
în Orient, și fiind că 1 socotesce, îl ridică, îl susține
șj face stăpân pe destinele unei întregi împărății.
      „Dar numai prin popoare europene se pot îm
plini misiuni europene, și dacă nici Maurii, nici Tur-
cii, doue popoare atât de fruntașe, nau putut se ia
parte la lucrarea noastră comună, maghiarii, care
n’au nici măcar veloarea de a și fi păstrat individu-
alitatea, vor rămâne, întocmai ca evreii, un element
străin si disolvant.
     „Șepte-spre-șlece ani s’au împlinit decâud ei se
resfață la putere: ce a eșit din munca acestor arii ?!
     „Au sguduit împărăția din temeliile ei, au slăbit
simțementul dinastic ce unea popoarele la o pacinică
lucrare s’au ruinat popoarele din Ungaria, sau ruinat
chiar ei însu și numai ca se le ruineze și pe aceste.
      „A împedeca desvoltarea firească a popoarelor
din Ungaria, aceasta a fost singura idee care i-a
condus; nu s’a luat în timpul acesta o singură mă-


      — Iți mulțămesc de opinia cea bună ce o ai
despre mine! fi-mi va permis a ști pe ce motiv o
fondezi ?
      — Pe o disimulație ce nu mi-o pot esplica.
Dta ai descris pe baronul Olaus ca pe un monstru
în privința fisică și morală...
      — Pardon, domnule, Dta ai priceput rău. Eu
la’m descris neplăcut, groaznic, eu n’am țlis că el
este urît.
      — Și totuși Dta ai putea-o țlice, căci el este
ca se vorbim sincer, o uriciune completă.
      — Judecând după fisionomia sa dură și rece,
da însă toată lumea este de acord, când Șice, că el
are trăsături frumoase.
      — Oampnii din țeara aceasta au o manieră par-
ticulară de a vedea! în sfârșit să nu ne disputăm
de gusturi! Eu am altă vedere. Eu îl aflu urit și
strimb, însă de un aspect comic și blând...
      — Dta glumești, domnule Cristian Goefle, sau
avem de a face cu un quiproquo. Doamne eartă-me,
doară nu vorbești de persoana care să află în fața
noastră! Ar fi cu putință să creȘi că acesta este
baronul de Waldemora ?
      — Nu trebue să cred că acela este baronul,
care vorbesce de Dta ca de mireisa sa și pe care
Dta însuți îl numești amantul Dtale? Margareta
începu a ride.
i — 01 în adever esclamă ea dacă ai putut crede
। că eu tratez pe baronul Olaus cu familiaritatea.


www.digibuc.ro



50

sură mai însemnată, nu s’a croit o singură lege care
să nu fi avut în vedere acest scop distructiv.
      „Și mai ales în protiva noastră se îndreptează
mânia lor.
      „Mai ales decând cu resboiul oriental ^i cu <ji
se iățesce tot mal tare convingerea, că le lipsesce
maghiarilor aptitudinea, ce s’a presupus la dânșii,
în viața intelectuală nu produc aproape nimic deo-
sebit, în viața politică sunt rei gospodari, ear în
afară nu pot se înțeleagă simțementul comun al no-
stru. Nu sunt pe din destul europeni, pentru ca
se poată mistui cultura europeană și nu au nici o
relație cu popoarele din Orient. Și acest popor .... își
mistue toate puterile spre a împedeca în desvoltarea
lor alte popoare mai trainice decât densul.
      Spre noi încep dar a se îndrepta ochii tutu-
rora, spre poporul român, a cărui inimă este aici
dar ale cărui membri se întind departe în țerile
vecine, un popor de <jece milioane de suflete, cel
mai mare în orient, legat prin sânge de apus și
prin religie de orient, poporul, care din ceea ce
fusese acum câte-va decenii a ajuns a fi cel mai
înaintat dintre popoarele din Orient, un neam de
oameni hotărîți la luptă, statornici în lucrarea lor
și răbdători, când e vorba de răbdare, și viclean,
când e vorba de greutăți, pe care nu ie poate în-
vinge <u puteiea, dar mai pe sus de toate oameni
iubitori de ordine, pe acest popor lumea voesce să-l
cunoască și în Germania, și în Italia, și în Engli-
tera, ba chiar și în Francia.
      „Decând o simt aceasta maghiarii, pripiți din
fire, și au perdut cu deseverșire sărita și apucă or-
biș ori și ce mijloc cele cade la îndemână spre a-i
opri in desvoltarea lor pe românii din țerile su-
puse Coroanei sântului Ștefan.
      „Drept pretecst iau o idee, pe care chiar ei o
propagă: tendența ce ar fi având românii de a se
uni într’un singur stat.
      „Nu este înse nici în România, nici în Ardeal
un singur om politic, care se propage aceasta ten-
dență, nu este el un singur partid, fie el ori și cât
de neînsemnaat, care se fi luat aceasta idee drept
punct de plecare pentru combinațiuni politice. Și
acela care er îndrăsni se o facă ar fi un vrăjmaș
al intereselor poporului român și ar fi în România
desapiobat chiar mai mult decât în Ungaria, căci
mișcările violente a fost și sunt contra firii popo-
rului român. Suntem împinși spre desvoltare, voim
se dăm și noi rata noastră în viața intelectuală a
Europei: atât e tot; și aceasta pornire e atât de
puternică, încât cu toată apărarea politică și socială
a maghiarilor, românii din Ungaria înaintează, le
curg lacrămi de sânge, fac într’un an pasul, pe care
sub un regim ca cel provisor l’ar fi făcut într’o ^i,
dar el rabdă și înaintează.
      „Dar și răbdarea ’și are hotarele ei.
      „O dovadă, că așa împărțiți cum suntem în mai
multe state ne putem desvolta, este împregiurarea
că renașterea noastră națională a pornit din Ardeal
și că ea este unul dintre efectele binefăcătoare ale
inriuririi Habsburgilor spre Orient. Și câtă vreme
această desvoltare va fi cu putință, idea unei ire-
dente române nu va putea să prinză rădăcini în
Ardeal. în proporțiile înse în care românii din Ar-
deal vor fi jicniți în desvoltarea lor, în aceleași
proporții va crește și numărul celor ce vor Șice :
Ori perim ori ne unim. Și dacă maghiarii vor urma
tot ca pănă acum, încurend va trebui se se producă

aceasta amicabilă, trebue se mă ții de foarte minei- |
noasă și de foarte jnconsecentă dară har domnului
eu nu sunt nici una nici alta. Persoana, care eu o

numesc din glumă amant, este doctorul în sciințe
Stangstadius, despre care nu se poate să nu fi au-
<Jit dela unchiul Dtale.
     —- Doctorul Stangstadius? respunse Cristiano,
ușorat de o mare neplăcere. Ei bine, eu mărturisesc
că nu 1 cunosc, nici după nume. Eu sosesc din țeri
îndepărtate, unde am trăit pănă acuma.
     Dar, replică Margareta, apoi îmi esplic cum
de nu cunosci pe eruditul mineralog aici.de față.
El este, precum l’ai judecat foarte bine, un om
escelent, une ori prea violent, înse fără răutate. Eu
pot ^ice că el este naiv ca un copil și că are <^ile,
când crede serios în pasiunea mea pentru el, și se
încearcă a-mi scoate pasiunea aceasta din cap, țli-
cându mi că un om ca dânsul aparține universului
și nu se poate consacra unei femei.
     Eu cunosc pe bunul acesta om de mult, de
când a venit în castelul unde locuiam eu, spre a
face studii în pământurile noastre. El a remas
acolo vre-o câteva săptămâni și de atunci l’au au-
torisat mătușa mea a mă cerceta, de câte-ori are vre-o
afacere în părțile noastre. El este unicul bărbat
cunoscut, care l’am aflat aici, căci am să-ți mai
spun că baronul Olaus i-a încndințat lucrări la
moșiile sale; dară eu zăresc pe mătușa mea dânsa
me caută și are se me înfrunte, ai se ve^i!

TELEGRAFUL ROMAN

în mijlocul poporului român un curent, pe care oa-
menii noștri politici, mai chipzuiti decât cei ma-
ghiari, vor încerca să-l stăpânească, dar nu’l vor
mai putea.
     „Eată dar Gestiunea formulată: prin măsurile lor
nesocotite maghiarii ațîță spiritele și întărită un po-
por de șlece milioane și-l face din ceea ce este și
a fost totdeauna un element plecat spre mișcări vi-
olente, care sunt împrotiva intereselor noastre, ale
Ungariei și ale Europei.
     „De aceea mai curend ori mai târziu cestiunea
română va trebui să devie o cestiune europeană,
căci este un interes european, singurul, care poate
se umple prăpastia produsă de misiunea osmanilor
între apus și răsărit, să nu fie jignit în desvoltarea
lui firească.
     „Câtă vreme să putea crede, că românii urmă-
resc scopuri potitice în Aideal, maghiarii putea se
pară ca fiind în dreptul lor de apărare. Din ții în
Și înse tot mai mult se învederează, că nu pentru
tendențele lor j olitice, ci pentru avântul, cu care
au pornit spre desvoltare, sunt persecutați românii
din Ardeal.
     „Un act în aparență neînsemnat ne poate servi
drept o nouă și puternică dovadă despre aceasta,
îl publicăm aici din cuvânt în cuvânt
                    Domniei sale domnului
                    Carol Davila,
 general, șef al servițului militar sanitar în București.
     Cu ocasiuuea adunării generale a asociațiunii
transilvane pentru literatura română și cultura po-
porului român, ținută la Sibiiu în August 1881,
Prea Onorat Dta ai binevoit a Te însinua ca mem-
bru ordinar al acestei asociațiuni.
     în conformitate cu § 5 al statutelor asociați-
unii alegerea membrilor, cari nu sunt sudiți austri-
aci, trebue supusă aprobării guvernului țerii, ceea ce
s’a și făcut cu datul de 14 Septemvrie a. c. — înal-
tul nostru minister de interne înse prin hotărirea
sa cu data 13 Noemvrie Nr. 61.649, 1882 a aflat
de bine a nu întări alegerea d tale de membru al
asociațiunii. Astfel cu deosebită părere de rău, ne
vedem în posițiunea neplăcută, de a nu te putea
privi de membru al asociațiunii transilvane.
     Aducenduți aceasta la cunoștință, ne permitem
tot de odată a te înștiința, că în semn de recunoștință
pentru interesul ce ai dovedit pentru progresarea
asociațiunii noastre comitetul a dispus a ți se tră-
mite organul ei „Transilvania¹' și pe viitor.
     Cu aceste te asigurăm despre deosebita stimă
ce ți o păstrăm.
     Din ședința comitetului asociațiunii transilvane
pentru literatura română și cultura poporului român,
ținuta la Sibiiu în 22 Decemvrie 1882.
lacob Bologa                Dr. D. P. Barceanu.
     v. preș.                            secretariu.
     „Cine este omul, pe care ministru de interne al
Ungariei il socotește atât de primejdios?
     „Generalul Carol Davila, un francez venit odini-
oară trimis de guvernul seu în misiune, înse nu mi-
siune politică, astă-Și român și cu dreptul și cu
inima, unul din cei mai de frunte oameni ai țării,
înse om fără trecut politic. Multe a făcut acest Da-
vilă, atât de primejdios, decând se află în țeară și
multe face și astăȘi, numai politică nu. A organi-
sat serviciul sanitar al țerii, a inițiat școala de me-
dicină șipe cea de veterinărie, a lucrat ca efor al spi-


    — Voesci se nu te vadă? Ascundete între
zid și trofea aceasta de vânat.
    — Ar trebui se se ascundă și Potin dară nu

  putem îndupleca pe dl Stangstadius se nu ne tră-
 deze. Of! mătușa-mea mă va chinui să joc cu ba-
 ronul ; eu însă mă obstinez a fi șchioapă, deși abia
 simt scrinteala,
      — Sperez, că riii esci do loc șchioapă?
      — Ba totuși. Eu am avut norocirea a cădea
 chiar acuma pe scară, fiind ea de față. Am și
 avut, din norocire, ceva durere la încheetura picio-
 rului, și am făcut nu prea rău, grimase, spre a proba
 că nu sunt în stare a deschide nobilul joc cu dom-
 nul casei. Mătușa mea a trebuit să mă înlocuească
 și eată de ce sunt eu aici; însă aceasta a trecut,
 eată-o că vine!
      Contesa era o muere mîcă și groasă, rumenă,
vioaie, resolută,. abea de trei-țleci și cinci. de ani,
foarte cochetă, dară mai puțin prin galanterie de-
cât prin spirit intrigant. Ea era una din căciulele
cele mai înflăcărate ale Svediei, adecă ea lucra pen-’
! tru Rusia în contra Franciei, a cărei partisani se
numiau „pălării", și pentru nobilime și clerul lute-
ran în contra regatului, care-și căuta naturalmente
spriginul său în celelalte clase ale statului în cetă-
țeni și în țerani.
      Ea a fost odată frumoasă și era și acuma; ea
 făcea prin spiritul și vaza sa cuceriri: dară firea ei,
 când iute când domoală,displăcu lui Cristiano.

www.digibuc.ro

talelor, este membru în consiliul superior de instruc-
ție, vicepreședinte al societății pentru învățătura
poporului român, părinte al copilelor orfa&e dela
„Asii", multe este numai om politic nu.
    „Cu toate aceste guvenul maghiar, care-și va fi
luat informațiunile mai nainte de a. fi hotărât, îl
socotește drept un om primejdios.
    „Da, fără îndoeală, căci maghiarii consideră „li-
teratura română și cultura poporului român" drept
o primejdie; nu e vorba de tendențe politice, ci de
avântul, de desvoltarea, pe care voia să-l sprijinească
omul lucrării pacinice.
    „Și dacă simt maghiarii, trebue s’o simțim și
noi și trebue să ne dăm silința de a face, ca toată
Europa s’o simță: trei milioane de români, cei mai
credincios; supuși ai Dinastiei de Habsburg, sunt
cuionați, pentru-că vor să se desvolte, se easă din
ticăloșia, în care eau ținut maghiarii păn’acum, dar
nu îi mai pot ține.
    „Și Și cu ții ne vin plângeri dela frații noștri și
ții cu <ji sosesc oameni, care și au luat lumea în
cap; țara e plină de emigrați; un ferment de neli-
niște s’a ivit de mult în mijlocul nostru și crește
în proporții grabnice: și tot nouă ni se aruncă im-
putarea, că propagăm idei primejdioase și nutrim
tendențe revoluționare!?
    „Se tem maghiarii de consecuențele culturii po-
porului român, și cuprinși cum sunt de spaimă ne
împing a căuta ca premisă, ca condiție sine qua
non a culturii noastre ceea ce nu trebue să dorim
decât ca consequență a ei. Aceasta e primejdia,
care resultă pentru noi din politica maghiară, o
primejdie, pe care trebue să o avem în vedere, mai
ales astăzi, când pacea europeană e amenințată și
ntna lăurul țării se pregătesc reforme premature."


Revista politică.
Sibiiu, în 31 Ianuarie
      Istoriile cele multe despre lupi sunt cunoscute
publicului. Mai cunoscute sunt istoriile despre lupi
acelora ce le-au simțit „bunul", per^ând vite, care
erau mai bune în jug, sau să hrănească familii serace
cu lapte, sau se ferească pe contribuabili de ese-
cutori. Cugetam că „istoriile" aceste au stră-
bătut pănă la „părinții “ patriei, cari
fac legi pentru alții și ei se bat (duelează) îndată ce
unuia i se pare că s’a strimbat celalalt cătră dân
sul. Am cugetat, pentrucă am amjit că au luat la
desbatere un proiect de lege nrivitoriu la vânat
Pe cât am putut ajunge la cunoscința legii fearele
selbatice nu vor perde mult din privilegiile lor.
Toată dobânda după lege va fi că comunele având
dreptul de a da vânatul în arândă vor mai căpăta
un picuruș de venit.
      în nrul trecut eram suprinși de boala ce se
încuibase între diplomați. Ce prin farmec s’au făcut
ear sănătoși și Sâmbătă s’au într’unit țoți în adoua
conferență în care „Office Reuter" spune că Romțâ-
nia și Serbia sunt admise a participa la confe-
rență însă numai cu vot consultativ. Ne mirăm că
în aceeași ții dela London s’au telegrafat în doue feluri
și adecă cum se vede mai sus și cum se vede în tele-
grama farului „D. Ztg." (ve^i Sciri telegrafice.) în
sers opus telegramei dela „office Reuter". Se așteptăm
dar lămurirea afacerei. Protestul anunțat de telegraf
că dela Bucuresci s’a dat representantului României-
instrucțiune se protesteze contra conclusului confe-


     Dela privirea cea dintâiu el observă în ființa ei
o publicitate și o obstinație ce păreau reu augur
pentru viitorul Margaretei.
     — Ei bine, țiise ea cătră Margareta cu ton
ascuțit și scurt, ce faci Dta aici, lângă soba asta,
ca și când ai fi înghețată? Vino, am se-ți spuiu
ceva.
     — Da, mătușe respunse vicleana Margaretă,
făcându-se ca și când i-ar cădea greu a se scula;
în adevăr că sufer mult de piciorul acesta! Nepu-
tend juca mi s’a făcut frig în salonul cel mare.
     — Dară cu cine conversezi aci? o întreba
contesa privind spre Cristiano, care se apropiase
de dl Stangstadius.
     — Cu nepotul amicului Dtale, a dlui Goefle,
care tocmai mi s’a presentat prin dl Stangstadius.
Se ți i recomand mătușe?
     Cristiano, care nu asculta nici decât la vorbele
eruditului, pricepu foarte bine răspunsul Margare-
tei, și hotărît a risca tot pentru a prelungi rapor-
tul seu cu nepoata, el salută însuși pe mătușa așa
de grațios și cu respect, încât aceasta fu atinsă de
esteriorul seu favorabil. Trebuie se spunem stima-
bilului cetitor, că contesa avea mare trebuință de dl
Goefle; de aceea ea primi pe Cristiano, deși el n’a-
vea nume nobil, așa bine, ca și când ar aparținea*
neia din famihele cele mai mari ale-țărei.
(Vn uVmn)

renței ne face s§ crederii în telegrama dela „office
Reuter⁰ înse și în afaceri politice credința este in-
euficisntfl. Demințirile încă joacă un rol care nu
merită a fi cu totul desconsiderat.
     Aceasta o țlicem pentru că nu mai departe de
cât alaitaeri „P. Ll.“ era foarte indignat ne cabine-
tul din Londra, și versânduși necasul pe acesta lăsa
se tranpară și necasul asupra admiterei României la
conferențâ cu vot decisitiv. Articulul l-am fi reprodus
astăzi, dacă împregiurări neatânătoare de noi nu se
puneau în celea reproducerei. De altă parte în același
timp când se tânguia „P L.“, fiarele mari primesc
dela Londra din cercuri oficioase scirea că confe-
rența va prelungi mandatul comisinnei europene. In
privința pretensiunilor României în ceea ce s’atinge
de conusiunea mixtă, Englitera ce e drept, a ac
ceptat propunerea Barrere, România înse se opune pre-
tensiunilor austro-ungare ; Austi o-Ungaria nu se poate
considera de stat țermurean, are înse interese impor-
tante pe Dunăre, nisă și interesele Engliterei sunt im-
portante acolo și dacă se va lua în considerațiur.e
tonagiul și sumele de bani pentru susținerea comi-
siunei. Englitera întrece cu cele 498.994 tone și
57.005 tone și 3400 punți st. din 1881 Cu toate
aceste Englitera nu cere a fi alăturea cu celelalte
state țermurene în corn's’unea micstă. Dacă nu s«
vor pute complana pretensiunile opuse ale Austro Un-
gariei și României, va fi mai înțelepțesce a lăsa la o
parte cu totul propunerea unei ccmisiuui mixte
ale cărei funcțiuni le vor pute îndeplini tot așa
de bine funcționarii comisiunei europene. Prin aceasta
s’ar delătura remonstrările României. Cât pentru
pretensiunile Rusiei privitoare la gure Chiliei, băr-
bațiii de stat ai Engliterei sunt de părere că Rusia
numai în canalul Oceacov este liberă a dispune, căci,
numai acela se află pe teritorul ei.
     fiarele fraeceze în mare parte, putem țlice
în cea mai mare parte, sunt cuprinse de o indigna-
țiune amară de zelul miserabil ce va juca Francia
la conferențâ din Londra Ele desaprobă pe Bar-
rere, despre care susțin a fi primit sub firma sa
avant projetul austro-unguresc, fără de al cunoasce și
acest Barrere este la conferențâ, unde are se re-
presente pe Francia, care nare guvern și care ații
nu poate da instrucțiuni representanților sei.
     Principele N a p o 1 e o n este eliberat. El se
afla în locul de cură Autenil, când advocatul seu
Lachaud i a adus scirea îmbucurătoare. Oamenii po-
liției înse nu au voit a elibera fără de a ave ordin
dela superiorii lor. Lachand s’a dus și în scurt
timp s’a întors cu un comisar polițian, care i a
îmmanuat documentul de eliberare țlicând ; „Alteță im-
perială, suntenți liber⁰ ! Principele a mulțămit, a eșit
din locul de cură și la poartă, unde erau amicii și parti-
zanii lui cu trăsuri, s’a suit călare pe calul ce îl ți-
nea gata un servitor și a galopat la locuința sa.
     Dela Berlin se scrie că acolo conferențâ du
năreană nu se consideră decât de o oglindă desti-
nată a descoperi tendențele puteriler pentru o gru-
pare nouă.



Cestiunea Evreilor în casa deputaților
Ungariei.
(Urmare.*)
      Ivan Simonyi declară a se fi ocupat în mod
practic cu cestiunea evreilor. (Ilaritate mare.) El
se presentă casei totdeodată ca duplu evreu de
onoare, căci a fost de doue ori cumetrul unui evreu
(Ilaritate viuă.)
      Vorbitorul polemisează în contra atacurilor ri-
dicate în casa deputaților asupra mișcărei antisemi-
tice. Mocsâry și ministrul președinte vorbiră de
reacțiune și netoleranță, Irâny de preocupări, de
pasiuni oarbe și de alte lucruri și mai grozave.
      Presa care în 99% se află în mâna evreilor,
acompaniază astfel de expresiuni. Vorbitorul nu e
idealist ca Irânyi. Acesta de ani încoace propune
câte și mai câte, fără ca vre-una din propunerile
sale se fie primite. Aceasta înse nu scoate din li-
nisce pe Irânyi. Vorbitorul face politică practică.
Intre vorbitoriu și Irânyi mai esistă și altă deosebire
el (vorbitoriul) e căsătorit, Irâny înse nu; Irâny
prin urmare nici n’ara copii pe cât scie vorbitoriul.
(Ilaritate viuă.) Vorbitorul înse are 6 copii, între
aceștia 4 feciori. Ce se facă din ei? Profesori,
amploiați ? (Emerich Szalay: Șachter! Ilaritate.)
S’au proprietari mari? Nici una nici alta nu se
plătesce. Ar fi cu totul altceva dacă fiii sei ar
fi evrei. Ei ar ereții spiritul industrial al evreilor,
evreii i-ar conduce, dela servițiul militar ar fi eli-
berați.
      Acum întreb pe deputății Irânyi și Jokai —
  esclamă vorbitorul: — Sunt eu de vină, că nu sunt
  evreu ? (Ilaritate viuă.) Sfint de vină copii mei că
  sfint botezați? Unde a remas aici egala îndrep-
  tățire ?

TELEGRAFUL ROMAN.

     Creștinul nu poate ajunge Ia nimic ; profeso-
rul nu’și poate agonisi capital ; meseriașul nu poate
deveni fabricant; plugarul nu poate ajunge magnat.
Unde sunt ații familiile creștine din Budapesta, a
căror numer era odinioară mare? Degetele dela o
mână sunt ații de ajuns, ,spre ale număra. Se în-
mulțesc de altă parte concetățenii noștri evrei, cari
se ocupă cu ușura; aceștia devin bogați și puter-
nici. După unele deslușiri în privința presei revine
vorbitorul la legea despre împatriare, asupra căreia a
scris anii trecuți, deși fără folos, de oare ce presa
evreească, care se ocupa pe atuncea cu jidana
slabă de constituție, Sarah Bernhardt a trecut cu
tăcere peste cele scrise.
     Vorbitoriul revine asupra mișcărilor din Pojou
și arată, că guvernul în estrema sa precauțiune a
pășit cu mesuri preventive, pe când nu se ivise nici
o urmă de neliniște. Totul îl putem critica, numai
pe evrei nu. în comitatul viselburgic s’a făcut co-
lectă pentru înființarea unei foi antisemitice. Abia
auțli ministrul de interne despre întâmplarea acea-
sta, și banii adunați fură confiscați, ear pretorele
competent primi însărcinarea contra colectanților.
     Guvernul a suspendat libertatea presei cu pri
vire la afacerea Tisza Eszlar. Colportagiul fu interzis
în întreaga țeară, căci evreii se temeau ca nu cumva
pe calea aceasta se se răspândească și pamflete an-
tisemitice. De atunci nu se răspândesc în țeară nici
Shakespeare, nici Petofi, nici Kossuth și nici Schiller,
căci nu o sufer jidanii.
     Ministrul președinte luptă pe partea jidovilor
cu toate, că el însuși e un antisemit clandestin (Ila-
ritate frenetica.).
     El vecsează pe antisemiți și îi lasă astfel sa
treacă prin proba de foc. Prin aceasta folosesce Co-
loman Tisza mai mult antisemiților și el (vorbitoriul)
îi esprimă pentru aceasta supusa sa devoțiune. (Mare
ilaritate.)
     Evreii sunt preste tot locul favorisați, creștinii
însă persecutați. Unul, care închină pentru Istoczy,
se aduse înaintea poliției, ar fi închinat însă res-
pectivul în sănătatea lui Wahrmann, nu i s’ar fi în-
tâmplat nimic. (Ilaritate.) Sistemul acesta: a favorisa
pe jidovi, îl nunusce vorbitorul o tactică greșită,
Impertinentă, din care trag pagubă numai cetățenii
creștini.
     Președintele admoniează pe vorbitoriu, a
nu se folosi de espresiuni neparlamentare. (Apro-
bare.)
     Ivan Simonyi asigură eă el s’a ținut totdeuna
de acei vorbitori, cari observă cuviința parlamen
tară și are a mulțămi numai cestiunei evreilor, dacă
i se dă ații onoarea, de care colegul său Csanady
se împărtășesce de atâte-ori. (Mure ilaritate.) întors
spre Otto Herman, care țlisese. că conducătorii an-
tisemiților de regulă se ascund, adauge vorbitoriul:
nu se cere mare curagiu a te presentă la cravalul
poșonian, un craval atât de nevinovat, încât nu i s’a
întâmplat nici unui a dintre jidani ceva. El însuși
n’a fost de față, ce e drept, căci n’a voit se culeagă
invective din partea evreilor. Otto Hermann le-a
vorbit la toți din inimă: el a spus, ce sunt. (Stri-
gări în dreapta: ce ? ce ?)
     La întrebarea aceasta rămâne vorbitoriul cu
respunsul dator. Jidanul e mai cuminte ca noi con-
tinuă vorbitoriul, el a presimțit, că majoritatea se
va rescula asupra domnirei sale și de aceea s’a
pregătit de timpuriu. Pe toți câți îl apară ații ii
privesce de fiitorii săi sclavi și abusează cu amica-
bilitatea lor.
     Vorbitoriul declară că se apropie de sfârșitul
vorbitei sale. (Aprobare viuă.)
     El provoacă țeara a folosi oara a 11-a spre
salvarea sa țlicend: noi suntem partida progresistă
(ilaritate), noi voim se conducem națiune» în ade-
văr în pământul promis, noi luptăm pentru emanci-
pațiunea creștinilor de sub domnia evreilor.
     Vorbitoriul provoacă pe deputați a ceti mâne
foile jidane și vor afla că despre vorbirea sa sau
nu se va face nici o amintire, sau că o vor batjo-
cori și opugna, Aceasta va fi pentru vorbitor dovadă,
că are drept.
     Vorbitorul primesce propunerea de conclus a
lui Istoczy și Verhovay.
     Ministrul președinte Coloman Tisza!
Onorată casa! (Strigări: Se auțlim! Mâne!)
     N’am de cuget, a ține vorbire, e posibil chiar,
că nu numai acum, dar nici chiar mai târziu se nu
eau cuventul în cestiunea aceasta. Deși dnul dep.
(Ivan Simonyi) crede, că tăcerea asupra unui lucru
are pentru autorul acelui lucru dovada cea mai bună,
ca are drept, eu totuși cred, că noi vom da în fond
respunsul cel mai potrivit la vorbirea dnului depu-
tat dacă o vom trece cu tăcerea. (Aprobare viuă.)
     Cu toate acestea se mi se permită unele ob-
servări. Cea dintâiu observare e: dacă la o co-
lectă se promite pe față, că numele acelora, cari
vor contribui pentru respectivul scop, nu se va pu-
blica e invederat că scopul acesta nu poate fi de

51

natură a fi admis prin lege. (Aprobare.) Contribu-
enților nu li se promite de regulă, că vor fi ținuți
în secret, din contră li se publică numele și li se
cuitează contribuirile. (Așa e !)
      Observarea a doua îmi e: Ce am de a face,
dacă dl deputat se ține de o atare personalitate
însemnată, încât, deși eu, Otto Hermann și Ludovic
Mocsâry, am vorbit numai în general, astfel nu nu-
mai nu despre dânsul, dar nici chiar despre Pojon,
a avut simțementul, că aceasta nu se poate referi
decât la mult însemnata s’a persoană. (Ilaritate
mare.) Neg, că ași fi făcut vre-o alusuine la per-
soana sa. (Aprobare.)
      Observarea a treia și cea din urmă îmi e: D.
deputat a țlis, că eu ași fi antisemit. (Se auțlim!)
Asigur pe dl deputat, la cas dacă îi face vre-o
plăcere: dacă sunt eu antisemit din motivul, că
m’am nizuit prin toate mijloacele cari mi - au stat
la disposițiune, a impedeca înflăcărarea urei contra
raselor și a confesiunilor și degenerarea acestor-a
în escedări și prade, apoi voiu remâne în sensul
acesta și pe viitoriu un antisemit, (ilaritate aprobare
viuă) și îl asigur, că dacă va voi să’și propage în
direcțiunea aceasta vederile sale, îl voiu sprigini.
Dacă mijloacele de ații nu vor ajunge, voiu esopera
dela legislativă și alte mijloaoe mai cu efect. înflă-
cărarea urei de rase și de confesiuni nu o voiu
permite-o pănă când voiu ocupa acest fotoiu.
      Otto Hermann: Me rog de cuvânt în cesti-
une personală. țSe auțlim!) Și eu constat, și pro-
voc spre scopul acesta pe întreaga casă a fi martoră
că în vorbirea mea n’am făcut amintire nici de un
loc și nici de o persoană. (Așa e!) Dacă d. de-
putat referă unele lucruri la sine, nu me impoartă
(Aprobare.)
      Ivan Simony (arătând o epistolă): Mi o ai
scris o în epistola aceasta. (Sgomot.)
      Otto Hermann: N’am voie a mă ocupa cu
astfel de lucruri de nimica. (Mișcare). D. deputat
s’a provocat la aceea ce s’a întâmplat în casa de-
putaților și eu am respuns. (Aprobare sgomotoasă.)
Drcă d. deputat vorbesce despre demagogi aristo-
cratici și se escusă însuși contra acusei pentru dema-
gogie, îl întreb, de unde e Informat despre cașurile
din incidentul cărora se vede îndemnat a vorbi des-
pre demagogie,
      Ivan Simony: Ca și dta o am cetit în foile
jidane.
      Otto Herman: Că ași fi ajuns prin demago-
gie la acest loc? D. deputat a fost membru al di-
etei trecute și ar trebui prin urmare se scie că sau
cerut ca se fiu estradat și că dieta s’a și învoit a
me estrada, că m’am înfățișat înaintea judecătoriu-
lui luând asupră-mi toată resposabilitatea și că și
în alte cașuri nu m’am substras dela responsabili-
tate. (Așa e!) Acum veți că d. deputat la începutul
și sfârșitul vorbirei sale se ocupă cu Otto Hermann
că și-a înbuibat vorbirea cu Ludovic Kossuth și cu
alte multe lucruri. Aceasta me îndeamnă se declar,
că eu nu primesc nici un fel de solidaritate cu d.
deputat, nici din punctul de vedere al partidei in-
dependente nici al liberalismului. (Aprobare viuă
îndelungată și aplause.)
      Ministrul președinte Coloman Tisza: Ca se se
închee odată desbaterea aceasta (Aprobare viuă) ași
ruga Onorată casă ca se se țină mâne la II oare
o ședință (Sgomot. Strigări; A<Ji după ameațli mâ-
ne !)Nam nimic în contră ca se se țină ații dupăameațli
ședință, aceasta pentru mine ar fi foarte plăcută,
sciu înse, că unii din deputății, cari nu pot lipsi
de aici sunt împedecați după ameațli; de aceea am
cugetat la mâne. (Aprobare în dreapta.)
      Geza Polonyi: Nici eu n’am nimic în contra
de a se ține mâne ședință, ași dori înse se ob-
serv, că la cas, când nu s’ar termina mâne desba-
terea, se se continue luni, ca să nu ocure în fie care
Sâmbătă o desbatere jidovească.
      Coloman Thaly: După ce ne aflăm la mijlocul
acestei odioase desbateri propun a se continua a<Ji
după ameațli la 5 oare ședința. (Sgomot. Strigări:
Ații! Mâne!
     I.     Kallay: se alătură la propunerea lui Thaly
cu motivarea, că mâne au celelalte confesiuni ser-
bătoare.
      Se votează și se decide a se continua desba-
terea mâne la 11 oare a. m.


Corespondențe particulare
ale „Telegrafului Romanu.
     Mehadia, în Februariu. (Urmare și fine/) Se
vedem dar ce țlice această lege:
     în §. 3. a acelui articol se țlice: Comunitățile
de avere din confiniul militar, pot dispune liber de
averea lor imobilă. In §. 5: „Dacă maioritatea
membrilor de ambe secsele îndreptățiți (membrii
câștigă dreptul de vot în etate de 18 ani) cer di-
solvarea legământului comuniunei, comuniunea se.

www.digibuc.ro

52

TELEGRAFUL ROMAN

poate disoalve. în acest cas se împarte averea
mobilă și imobilă între membrii familiei cari trăesc
în, și afară din casă, și între toți cari sunt îndrep-
tățiți la parte, chiar și de ar fi eșit din comuniunea
familială, însă nesatisfăcuți. Srpe întregire vine §. 6,
carele hotăresce „împărțirea are se se întâmple după
numerul membrilor familiei de ambe seceele. Acea-
stă hotărîre a legii deși în pasagiul 3. al acestui §.
se țlice că: documentele despre împărțirea efeptuită
pe calea păcei între membri, au putere obligatoare,
de loc după pertractarea și subscrierea lor înaintea
preturei, — totuși au dat și dau prilegiu unor ur-
mări triste cari se nasc dintr’ânsa, ba adese ori ea
nasce resultate cari sunt în contrazicere cu rațiunea.
     Spre întărirea acestei aserțiuni servească numai
doue esemple: unul unde tata este cap al comuniu-
nei de împărțit; și alta unde împărțirea se întâmplă
între frați.
     în cașul prim, capul familiei d. e. Dumitru Lup
afară de soție are încă trei feciori, Petru, Pavel și
Teodor și doue fete; fetele căsătorindu-se mai de
timpuriu și au luat partea, și la împărțire n’au nici
o pretensiune. — Feciorii încă fiind deja de mult
căsătoriți, Petru are 5, Pavel 3, și Teodor 2 copii.
Averea are a se împărți deci între părinți, feciori
și între membrii familiilor lor.
     Aci este de a se însemna că împărțirea se face
numai la cererea membrilor preste voința capului
familiei, cari în înțelesul §-fului 5, au drept a o
cere.
     Se vedem acum că din averea, carea d. e. este
de prețul următoriu: Casa 200—400 fl., loc de casă și
curte 300—400 Q stângini, și cel mult din 10—12
juguri de pământ, — câtă parte se vine membrilor
singuratici descendenți din coniuniunea familiară?
Spița l-a tata ca cap de familie cu soția 2 suflete.
Spița a II- a feciorul capului familiei, Pavel
   cu soția și ci 5 copii........................7    „
Spița a III-a feciorul Petru cu soția și cu
3 copii.....................................-.5    „
Spița a IV - a Teodor, cu soția, 2 copii . 4       „
Suma 18 suflete.
     După care în ințelesul legei cade pe I - a spiță
2/18, pe a II-a 7/18, pe a III-a 5/18 și pe a IV - a
spiță 4/18 parte.
     în urma acestora, abstrăgând dela aceea că în-
tre părțile fraților — cărora chiar și după urmarea
naturală a legăturei frățesci li se cuvine parte egală
— se vede o diferență foarte esențială, — părinții
betrâni și debili, de multe ori necapabili de lucru,
prin urmare avisați la ajutorul fiiilor lor, în locul
recompensei de recunoscință pentru crescerea lor,
sunt lipsiți de 16/18 — prin urmare mai de toată
averea; și partea lor accidentală de 2/18 se poate
Zice egal cu „sapa de lemn“ sau traista și băta
de cumva moartea nu se va îndura mai de timpu-
riu de ei.
     Se ne întoarcem dela acest tablou și se vedem
al doilea cae, care în esențiă foarte puțin divergiază
de cel dintâiu.
     în cașul al doilea, în familia comună sunt doi
frați, averea deci compete lor. Fratele mai betrân
Căsătorindu-se mai de timpuriu are 6 copii adecă
o familiă de 8 suflete; fratele mai tiner căsătorin-
du-ge mai târZiu are numai 2 copii adecă o familiă
de 4 suflete, prin urmare, conform înțelesului legii
din avere, ²/₃ părți compete fratelui mai betrân, și
*/₃ parte celui mai tiner; din aceeași avere părin-
tească în carea ei sau născut și au crescut la olaltă
ca frați.
     Oare nu e firească neindestulirea și invidia năs-
cută între acești doi frați din această împărțire?

Și oare putemu-ne opinti câtuși de puțin la punctul
că în loc de iubire frățească se încuibă mănia și
dorul de resbunare în inima acelui frate, care au
căpătat din averea familiară numai pe jumătate ca
celalalt? și această diferență numai din acest motiv,
că el căsătorindu se mai târZiu, are o familie nu-
mai de 4 membri ?
     Mulți privesc împărțirea după suflete de dreaptă
și salutară, fiindcă la mai multe guri, mai multe
trebuesc, ceea ce nu se poate nega dacă luăm lu-
crul din acest punct de vedere, carele la prima ve
dere se pare just, însă numai la prima vedere; căci
practica de toate Zilele câștigată din aplicarea ace-
stei legi, dovedesce cu totul contrarul.
     Nenumerate esemple asemenea acestor enarate,
se pot vede, unde din incidentul împărțirei averei
comune s’au născut toate neîndestulirile cari trag
după sine miseria părinților, invidia fraților; și cu
just cuvânt putem Zice ca nici nu se poate altcum
după rațiunea timpului de aZi! Căci ce vină are
un frate, dacă căsătorindu-se ceva mai târZiu de cât
celalalt, în timpul înppărțirei are mai puțini copii ?
Esperiența ne arată că timpul schimbă toate: așa
preste 2—3 ani, poate muri familia fratelui betrân
să se reducă numai la 2—3 membrii, și a celui ti-
ner se crească la 7—8 membrii! Unde este aci ba-
lanțul de dreptate?! Ce se intreviuă dar spre în-
destulirea și liniscirea spiritelor escitate din inci-
dentul enarat? Soartea s’au duchul sânt carele se
planteze dragostea părintească, fiiască și frățească
în inimile membrilor familiilor „comunionale" ca se
îndestuleze pe fie-care și să’i învețe la:
     „Sine lege fidem et rectum coloru.
     Eată dar pentru ce am Z*⁸ că această lege este
atât de imperfectă pentru popor, iată urmările apli-
cărilor ei, pe cari însuși legislatorii ei se pare că
le cunosc, căci după cum se Z’ce> s’au făcut pași
pentru modificarea ei, și se așteaptă resultat favo-
ritor.
     Bine! foarte bine ar fi ca cei de sus sâ pri-
vească cu ochii la evenimentele ce se petrec în po-
por și după cum toate instituțiunile din patrie sunt
salutare și mulțămitoare pentru întreaga poporați-
unea statului, așa se îngrigească și de partea cea
imperfectă a legii pentru de a o modifica spre în-
destulirea și fericirea poporului.
I. B. Chimuțiu.



Sciri telegrafice.
      London, 10 Februarie. După „Office Reuter“ ; confe-
rența a hotărît în ședința de astăzi admiterea României și
Serbiei la conferență înse numai cu vot, consultativ
fără de a ave drept la votare ca puterile cele mari. Cesti-
unea celor doue comisiuni încă n’avenit pe tapet. Confe-
rența a hotărît a țină în secret desbaterile. — Ședința cea
mai de aproape va fi Marți Se așteaptă ca lucrările se se
sfârșească cât mai îngrabă.
      London, 19 Februarie (tel. Z<ar „D. Ztg.“) Admite
rea României la conferență și încă cu vot deciZetoriu tre-
cea de lucru hotărît, după cum sânt asigurat din isvor bine
informat, încă înainte cu ZeCe Z'’®¹ Decisiunea conferenței
în privința aceasta va avâ numai caracter formal. Din
contră se vede că în desbaterile prealabile încă nu s’au unit
puterile în privința admiterei Serbiei si Bulgariei și hotă-
rirea în privința aceasta se va aduce numai în conferență.
  Bucuresci, 11 Februarie. Guvernul a dat represententn-
lui seu instrucțiuni a protesta contra hotârirei conferen-
ței dunărene în puterea cărei România participă numai cu
vot consultativ.
      Bucuresci, 11 Februarie. în ședința de astăZi a ca-
merei d. Sturdza ministrul de esterne a comunicat came-
rei că Rom|ânia este admisă a participa la lucrările con-
ferenței înse numai cu vot consultativ. Ministrul a Z*s:
Guvernul a dat prin telegraf instrucțiuni principelui Ghica



a protesta solemn contra conclusului și a* declara, ca
România concluselor care se vor aduce fără de participa-
rea ei în cestiunea aceasta, de care puterea aceasta este in-
teresată, și în care este așa de aproape atinsa suveranitatea
și independența ei, nu le va recuoasce putere obli-
gătoare. împărtășirea aceasta a fost primită de cameră cu
aplause unanime. Fostul ministru de esterne Ion eseu —-
a^i conducător al oposipunei — a declarat: că atât cațnera,
cât și țeara nu poate decât se aprobeze atitudinea
cea deamnă, corectă și patriotică, urmată de gu-
vern cu ocasiunea aceasta. Oratorul asigură, că guvernul
poate comta pe spriginul unanim al camerei și
al țerei_ și a terminat cu următoarele cuvinte: Europa va
vedi pe toți Românii uniți în pretensiunea dreptului lor legat
de libera nâvigațiune pe Dunăre (Aplause unanime.)



Varietăți.
     * Escelenția Sa Părintele Archiepiscop și Me-
tropolit Miron Romanul a sosit eri la 2 oare
p. m. acasă din călătoria făcută la Budapesta în
afacerea fundațiunei Gozsdu.
     * (Perse n alia.) Superintendentul ev. aug. dl
Dr. G. D. T e u t s c h a plecat Sâmbătă seara la
Budapesta.
     * (Bal.) Sâmbătă seara în 5/17 Februarie va
ave loc în sala redutei dela „împăratul romanilor"
balul Tipografilor, a cărui venit curat va în-
curge în fondul filantropic cu destinațiunea de a
veni îutr’ajutoriul tipografilor invaliZi. Cercetarea
acestui bal este așa dară: împreunarea plăcutului cu
ceea ce e fulositoriu.
     * (La darea de seamă) din Nr trecut al
„Tel. Român," despre resultatul ce ’l a avut petre-
cerea pompierilor din Săliște, se mai adaug ca con-
tribuitori marinimoși în favoarea fondului încura-
giatorul și sprijinitor a tot ce e bun și frumos, prea-
stimatul domn Gregoriu Matheiu cu 5 fl. și dl profe-
sor seminarial Dr. Nicolae Maier < u 3 fl., cărora socie-
tatea de pompieri și Sălișteni le aduce cele mai
adânci mulțămite.
     Săliște în 51 Ianuarie 1883.
Nicolae Borza
preș, comit, arangiator.


Loterie.
Sâmbătă 10 Februarie n. 1883.
     Temeșvar:         45     51     36    65     13
     Viena:            87     24     45    54     12


Bursa de Viena și Pesta.
Din 10 Februarie n. 1883.
Viena B-pesta
Renta de aur ung. de 6“/₀.......................... 118.50      118.50
Renta de aur ung. de 4“/₀....................... .   86.65      86.60
R.nta ung. de hârtie............................ -   85.45      85.35
Împrumutul drumurilor de fer ung. .                  134.50     134.75

I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer
  oriental ung......................................... 89.40     89.25

II emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer
  orient nng................:.......................110.—        109.50
Oblig, de stat dela 1876 de ale drumului de fer
  orient, ung.........................................  94.10     93.75
Obligațiuni ung. de rescumpSrarea pământului.          98.—     98.75
Obligațiuni nng. cu clausulă de sorțire............. 96.—:      95 75
Obligațiuni urbariaie temeșiaue............................... 97.75
Obligațiuni urt>. ’emeț. cu clausulă de sorțire ...   97 75
Obligațiuni urbariaie transilvane. .        ...       95.75     9g.—
Obligațiuni nrbariale croato-slavonice........................ 97.50
Obligațiuni ung. de resemnpăraraa Șecimei de vin .    97.50
Sorți unguresci cu premii . . . .  ............... 99.--        99.—
Sorți de regularea Tisei ....................... 97.50          97.75
Datorie de stat austriacă în hârtie.......... 115 —            115.—
Datorie de stat austr. în argint.............. .  . 109 75     109 25
Renta de aur austriacă .    ....          ....        77.80     77.65
Sorți de stat dela 1860 ....                         12930     129.—
Acțiuni de bancă austro-uog.......................827.—        823.—
Acțiuni de bancă de credit ung...................... 285.50   284.50
Acțiuni de credit austr....      ................. 288 25     288 90
London (pe polița de trei luni) .....................119.85   119.70
Scrisuri fonciari ale institutului „Albina“ .... 100 —          100—
Galbin ............................................ 5.63         562
Napoleon........................................... 9.50¹/,      9.49
100 maree nemțesci................................... 58.55     58 55

Nr. 226/1882           [347] 3-3
CONCURS.
     Pentru ocuparea postului preoțesc
în vacanta parochiă română gr. or.
Rogojel din protopresbiteratul Clu-
jului, se escrie concurs cu termin de
30 Zile dela prima publicare a acestuia.
     Venitul preoțesc din toate în bani
computat și statorit de cătră comite-
tul parochial este de 365 fl. și anume:
     1.      Casa parochială cu 4 chilii 100 fi.
     2.      Posesia bisericei, din carea trage
venit preotul, este arătoriu 3 jugere
1598 Q orgii, grădina 1 jug. 593 Q.
Pășunea 7 jug. 308 Q, venitul din
această posesiă s’a computat la preot
cu fl. 56. 76 cr.
     3.      Botezul, 25 cașuri în an per
25 cr. fl. 6. 25 cr.
     4.      Venitul preoțesc la Botezul
Domnului 2 fl.
     5.      înmormântarea la om mare și
mic respective pentru prochodul mare,

la un cas 2 fl. 50 cr. ear’ pentru pro-
hodul mic 80 cr. în sumă fl. 33. 6 cr.
     6.      Pentru cununie anuatim 3 ca
suri cu 2 fl. 50 cr. în sumă fl. 7. 50 cr.
     7.      Birul preoțesc dela 75 familii
în naturale, dela o familie o metretă
grâu sau cucuruz sau orz merța 1 fl.
60 cr. în sumă fl. 119.
     8.      Lucru cu palma dela 37 fa-
milii, o Zi cu coasa, ear’ dela 38 fa-
milii o fli cu secerea fl. 21.
     9.      Venitul din pădure după sesia
bisericei pentru preot fl. 20.
     Suma totală a venitului preoțesc
anuatim este 365 fl.
     Concurenții la acest post preoțesc
sunt poftiți a subșterne la subscrisul
petițiunile lor instruite pe basa Sta-
tutului organic și a Regulamentului
provieoriu congresuale din 1878.
     Cluj, 30 Decemvre 1882.
în conțelegere cu comitetul parochial.
V. Roșescu m. p.,
protopreabiter român gr. or.

1 Zambach si Gavora. ‘
<                       ’    ..............I
< Fabrică de vestminte și recuisite bisericesci
(               de rit catolic și grec. [205] 21-30
                                 uteza Nr. 17.
                                 vor pe altariu, po-
tiruri, pietohlebni-
ca, cădelnițe, paci-
ficai, candele de
altar, policandre )
pentru biserici, ri- )
pide, chivot, cărți I
de Evaugelie etc- I
! Comande se efectuesc promt. — Obiectele, cari nu vor conveni, se vor schimba cu altele P
• w ww w ww vww w w w w wwww w ww

       în Budapesta, strada Vadului, Văczi
| Felonsau Odăjdii,
o Albe, Stihare, Dal-
g matice. Baldacliin,
g prapori. Toate fe-
| liurile de steaguri,
( și pentru societăți
4 industriale (și pen-
j tru pompieri) co-

Redactor răspunzător Nicolau Cristea.

                                                                                  Editura și tipariul tipografiei archidiecesana.

www.digibuc.ro