Nr. 129 Sibiiu, Sâmbătă 5/17 Noemvre 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta, ABO NAMENTUL Pentru Slblll pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er.. 3 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl, 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl. ^entru abonamente și inserțiuni a se adresa la "nlătrațlunea tipografiei arohldieoeaane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român**, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepnblicați nu se Înapoiază. IMBKRTIUNILB Pentru odată 7 or., — de donS ori 12 cr., — de trei ori 15 or. rtndui ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentra fie-care publicare. Alegerile municipali. Am ^.is mai de multe ori, și n’avem cuvinte spre a accentua din destui nestatornicia lucrurilor in statul nostru. Această nestatornicie se manife- stează în călcarea legilor sancționate, călcare de multe ori făcută cu violență chiar. Și acestea căl- cări a legilor sunt atât d„ dese, încât ele sunt în stare a pune pe gânduri chiar și pe patriotul cel mai indiferent de soartea patriei sale. In calitatea noastră de Șiariști modești de pro- vinciă, înregistrăm la cașuri anormale în viața unui stat de drept. Le înregistrăm, căci deocamdată nu ne-a remas alta de făcut. Le înregistrăm, căci sun- tem tari în credință, că în cele din urmă vor vedea și cei de sus, că prin asemenea abusuri statul un- gar nu se consolidează. Sute de ani statul ungar a fost tare și puter- nic. A înaintat și pe la noi lumea în cultură. Am început a ne reclama și noi drepturile noastre de cetățeni ai statului. înrădăcinată era iubirea de patrie în inimele noastre, și aceasta iubire prin ga- rantarea de drepturi a prins rădăcini tot mai pu- ternice. Și iubirea, concordia popoarelor conlocui- toaie, a format fortăreața, de care s’au sfărmat tem- pestățile pornite asupra statului nostru. Nu tuturor le a convenit înse factorii, cari con- stituesc puterea internă a statului nostru. Egali- tatea cea adevărată și frățietatea era și este plantă esotică pentru astfeliu de oameni. S’au furișat în- tre cetățenii statului și au conturbat pacea lor in- ternă. îi vom arăta cu degetul înregistrând faptele. Mare nestatornicie este în statul nostru în toate direcțiunile. Presidenților dela tribunale le e permisă călcarea legilor positive, căci aceasta se compută între meritele lor. Contra acestor volnicii am mers cu plânsorile noastre pănă în corpurile legiuitoare. Ni s’a spus, că principiul legilor un- guresci este, că ele se se acomodeze abusurilor. Aceasta ni o am însemnat, căci astfeliu de lucruri nu trebuesc date uitărei. Așa în justiție. Tot piesidenții dela tribunale ’și fac mare haz prin poreclirea naționalităților după placul lor. Abusurile în administrație încep a deveni pro- verbiale. Abusul e abus totdeauna sub oricare sistemă. Resultatul lui este demoralisarea, care la noi începe a deveni predominantă în toate acțiu- nile publice. între astfeliu de împregiurări ar pute ușor crede omul, că organele guvernului la administra- ție sunt agenți provocatori. Ce rolă joacă ele, cu ce ușurință se presentează în fața lumei! 0 astfel de destrăbălare dovedesce descompunerea organismu- lui. Ca patrioți — nu în sens modern, ci în sensul cel adevărat al cuvântului, ne ridicăm vocea indi- gitând la periclul, care amenință statul. Suntem in ajunul restaurărei municipielor. Ca oameni iubitori de ordine trebue să ne punem la lucru. Activitatea noastră între marginile legei va fi salutată cu iubire de cătră toți cetățenii statului. Așa credeam noi. Cum stăm înse în realitate. Abia au început a se pregăti românii pentru viitoarea restaurare, și pressa maghiară a început a agita contra noastră. Mai cu samă colosul de comitatul Huniadoarei este spin in ochii Ziaristicei unguresci. E trist a constata lucrul, însă dacă esistă, nu ne putem da noi din cale. Animositățile, suspitionă- rile, personalitățile, denunciările sunt astățli la ordinea țlilei. Publicul așa de tare s'a dedat cu ele, încât fia- rele serioase stau pe gânduri. Presa ungurească încă se folosesce de această manieră fără scrupuli. Astfel a înferat de crimă toate pregătirile ro- mânilor din comitatul Huniadoarei, pregătiri între- prinse față cu nouele alegeri municipali. Noi le-am ignorat, căci e păcat de timpul per- dut, stând cu ele de vorbă. Acum însă când stăm în fața faptelor împlinite, nu ne mai (pste permis a tace. Corespondența noastră din comitatul Huniadoarei ne presentează în triste colori starea lucrurilor de acolo. Nerespectul organelor administrative față cu legea le presentează pre acestea ca agenți provocă- tori. Ne doare constatarea aceasta, însă suntem si- liți a constata faptele cerând cu intențiune vinde- carea răului. Noi românii suntem element de ordine. Trecutul nostru vorbesce destul de eclatant în această pri- vință, și nici o naționalitate din patrie nu ne a întrecut în împlinirea datorințelor noastre cetățe- nesci. Contribuim statului cu avere și sânge, și suntem în drept a pretinde ca legile să fie res- pectate și față cu noi. Am fost, suntem și vom fi loiali între toate împregiurările. Chiar și când vom vede că unora le este permisă călcarea legilor, noi vom respecta legea, căci istoria ne arată în sute și mii de cașuri că causa dreaptă — deși târziu, totuși învinge. Față cu abusurile relatate din comitatul Hu- niadoarei ne punem pe basele legei esistente. Și pe basa acestora cerem pedepsirea organelor, cari fac legea illusoriă. Prin aceasta ne împlinim cea mai sântă detorință față cU statul și față cu națiu- nea noastră! Revista politică. Sibiiu, ?n 4 Novemvre. Delegațiunile și-au încheiat ședințele pentru anul acesta. Miniștrilor s’au votat sumele cerute pentru scopurile comune ale monarchiei. în ședința delegațiunilor austriace dela 12 a lunei curgătoare delegatul Pfliigl s’a plâns asupra tractărei maștere, la care sunt osândiți catholicii în Bosnia. în cele din urmă cere a se face catholicilor biserică catedrală și a fi subvenționați dela stat. E interesant a auZi asemenea plângeri acuma când catolici șiau format reuniuni cu scopul de a face proselitism. piariul „Neue frase Presse" lovesce cuiul în cap, când în silințele propagandei catolice vede periclu pentru Bosnia. în Orient religiunea e identică cu naționalitatea, și ea este punctul cel mai delicat. Prin privilegiarea uneia s’ar aprinde focul din nou, și DumneZeu scie unde ne-am opri. Negoțiările cu generalul de cavalerie Filippo- viei pentru primirea demnității de ban în Croația sunt încă tot în curgere. Revoluția în Serbia începe a se estinde și prin ținuturile vecine. In Italia își dau oamenii multă silință să bucteze la deschiderea camerelor guvernul actual. Fracțiu- nile oposiționale se Zice că se vor întruni pentru a maiorisa guvernul, piarele din Viena pledează pen- tru guvernul actual. Joia trecută era să plece principele moștenitor al Germaniei spre Spania. Plecarea s’a amânat. E nesigur și locul, unde va debarca în Spania. Se Z>ce că sunt urme vădite despre demonstrațiuui franceze în Spania contra principelui de coroană, piarul „Tageblatt“ din Berlin este pentru amânarea călătoriei, pănă ce va urma în Spania guvern, care se dea garanții despre siguritatea înaltului oaspe. Dacă putem crede ZⁱareI°G lucrul nu e tocmai jucărie. Se scrie că s’au prins transporturi cu bani francezi în Spania destinați pentru demonstrațiuui antigermane. Ministrul de esterne al Franciei domnul Chal- lemer Lacour s’a dus în concediu la Cannes. După FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franjozesee de E B.) (Urmare). — Feresce-te, feresce-te de aici; strigă el că- tră dl Goefle, care condus de o temere analogă, ame- stecată cu o curiositate vină, tot mereu venea la capătul scărei ; dacă se va surupa zidul, eu nu-1 pot rețină. în adever despărțitorul artificial având o estin- dere în destul de mare, și atacat de Cristian cu fu- roare se sparse din ce în ce, acoperind cu praf pe daremătorul curagios, care părea că este scutit de o minune în mijlocul unei ploi de petri și de ce- ment. Nimenea nu îndrăsnea a vorbi; nimenea nu respira, temendu-se la tot momentul că o se-l va^ă îngropat sub dărâmăturile zidului, sau lovit de moarte prin căderea unei cărămizi. Un nour îl învălea pre- când el esclamă! — Am reușit 1 iată continuarea scărei. Adă lumină, domnule Goefle !. . . Și fără a-1 aștepta el se repezi în întunecime. Dară puținul timp ce-i trebni. se caut* cu mânii* o ușe ce era crepată înaintea sa, ajunse maiorului, a fi lângă el. — Cristian, îi Zise el reținendu-1, de cumva ai ceva amiciție pentru mine și ceva respect pentru gradul meu, mă vei lăsa înainte. Dl Goefle supune că aci sunt doveZi decisive a drepturilor Dtale, și Dta nu poți mărturisi în propria-ți causă. De alt- cum, păzesce-te! doveZile aceste sunt poate de na- tură a te îngroZi! — Eu am să sufer, tot ce o se văd, respunse Cristian, întărîtat de ideea aceasta, ce era deja a sa. Eu voiesc să sciu adevărul de m’ași prăpădi! Este dreptul Dtale, Osmund, a trece înainte: însă și da- toria mea este a te urma. — Nu, nu, esclamă dl Goefle, urcând repede împreună cu dannemanul și cu locotenentul scara în urma maiorului și punendu-se resolut înaintea ușii. Dta nu vei trece Cristian; Dta nu vei întră fără permisiunea mea ! Dta ești violent, și eu sunt obstinat. Ai să ridici mâna in contra mea ? Cristian se retrase biruit. Maiorul întră cu dl Goefle; locotenentul și dannemanul ramaseră în pra- gul ușei, între ei Cristian. Maiorul făcu vre-o câți-va pași în camera mi- sterioasă abea luminată de lucoarea luminării aduse de dl Goefle. Odaia era în mărimea salei ursoaicei, însă cu totul deșartă, decăZută, și de o sută de ori mai lugubră. De odată maiorul se oprea, și, slăbind din glas, ca se nu-1 auZă Cristian, care era aproape de întrare: — VeZi: Z’⁸e cătră dl Goefle, veZi, aici! jos! — Dar așa este adevărat! răspunse dl Goefle tot așa: e grozav! Aidem, maiorule, curaj ! avem se aflăm tot. Ei se apropiară de o formă omenească ce ză- cea în fundul apartamentului, cu trupul îndoit și ca ingenunchiat jos și cu capul răZimat de părete, cel puțin după cum puteai judeca forma aceea gin- gașe învelită în văluri negre și prăfoase. — Este ea, o năluca ce o am veZut eu, Z'⁸⁰ dl Goefle recunoscând, sub văl haina sură cu pan- tlicele taxăitoare. E baronesa Hilda, moartă sau prinsă! — Este o persoană vie, replică maiorul foarte emoționat ridicând vălul; dară nu este baronesa Hilda, e o femeie ce o cunosc. Apropie-te Joe Boet- soi. întră Cristian. Nu este nime aici din cele ce-ți imagineZi. E numai beata Karina, leșinată sau adurmită. — Ba nu, Zi⁸e dannemanul apropiindu-Se de soru-sa, ea nu doarme, ea nu e leșinată; ea se în- chină, și spiritul ei e în cer. Să nu o atingeți, să nu o avorbiți, pănă ce nu se deșteaptă. — Da, cum a întrat ea aicea? Z>⁸⁰ dl Goefle. — 0! răspunse dannemanul, ea are darul de a merge, unde vrea ea și de a întră, ca paserile de noapte, în cnpătuiile zidurilor vechi. Ea trece www.digibuc.ro 516_________________________________________________ scirile cele mai proaspete, el se va retrage, luând locul densului ministrul president Ferry. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Romanu. De lângă „Goronul“ lui Horea, 12 Noem- vre 1883. Unde vom ajunge? în 8 Noemvre st. n. s’au îndeplinit alegerile de membrii municipali în întreg comitatul Hunedoarei. Nu sciu cum vor fi decurs alegerile în alte părți ale comitatului; aici în Zarand a fost luptă, cum se Zice „pe moarte pe viață". Cu deosebire în cercurile de alegere Brad, Vația de jos și Băița, terorismul și nerușinarea bunilor noștri compatrioți: Unguri, au ajuns la culme. Noi Românii, ne întrebăm, — vexând cute- zanța unui pumn de maghiari, ce sunt resfirați printre noi — unde vom ajunge? Se mai poate scoate la cale ceva — și cu oamenii aceștia orbiți de Dumnezeu? în 1 Noemvre st. n. advocații T. Pop, și Pe- tru Truța convocară în Brad pe alegătorii români, din cercurile de alegere Brad, Baia de Criș, Vația de jos, la o preconeultare față cu alegerile municipali, în această preconeultare s’au designat membri, ale- gânZi pentru cele patru cercuri; totodată au fost însărcinați cu această ocasiune indivizi, cari aveau se lucre între alegători, ca aceștia se voteze pen- tru candidații conferenței. Era de prevăzut că lupta va fi crâncenă. Ro- mânii preste tot în cele 4 cercuri au mers la urna de votare bine disciplinați; dacă totuși au eșit în aceste 4 cercuri 5 Unguri — din 38 membrii de ales — este a se ascrie terorismului organelor ad- ministrative, cari au lucrat și de astădată ca și ne- sce „Pașia" turcesci. Voiu se descriu astădată alegerea din cercul Bradului, ț’nută în Brad, și me voiu nisui a nu lăsa nimic afară, pentru ca cetitorul — se-și poată face o judecată dreaptă asupra resultatului. în cercul Bradului alegătorii maghiari sunt 30; Români peste 200. Din urna de votisare au eșit aleși 3 Unguri, 1 Neamț, și 5 Români cu to tul 9. Au căZut cu minoritate de voturi 4 Români, și încă ce e mui mult aceștia au fost conducătorii interesați și mai activi. Acum vine întrebarea cum au căZut cei 4 Români ? Alegători Români au luat parte vre-o 110; și totuși au eșit 4 streini— Eată cum! în 7 Noemvre, scriitorul acestor șire a primit o epistolă anonimă, unde conducătorii alegătorilor Români sunt încunosciințați, că în Brad pe timpul ameții se vor schimba ședulele din urnă punendu-se altele în loc. Acesta era un rău augur, carele ne-a pus pe gânduri. Era ceva de necrezut că neruși- narea să meargă așa departe! Tot în aceiași seară un notar se declară publice, că el va fi în 8 Noem- vre bărbat de încredere. Al doilea reu augur. Ce va fi, vom vede își ^iceau Românii. Una era neli- niscea noastră a Românilor. Se trimisese un alegător la judele din Brad, ca să se informeze despre lista alegătorilor, un altul la pretore — care e român — dar nici unul n’a voit se comunice lista conform legei. TELEGRAFUL ROMAN Fiecare se lăpăda (jicend că: nu e la el lista ' alegătorilor. Alegătorii români au sciut despre ale- gere numai prin comunicările cu inteligența. Ce e mai mult, s’a lucrat de organele administrative, ca să nu vină alegătorii români. în comuna Stanigia — bunăoară li s'a spus oamenilor, că e alegere de protopop în Brad și altele. Despre „localitatea", unde va fi vctisarea nu s’a putut afla nimic, deși s’a făcut toate încercările, în- trebându-se presidentul comisiunei — ungur — pre- torele, notarul, judele din Brad. Ulteriormente am veZut, că localitatea de votisare nu s’a făcut cunos- cută, pentru că românii să nu fie de față la alege- rea bărbaților de încredere, și astfel Ungurii să poată face ce vor voi. Despre listele alegătorilor ne îngrigisem cu mult mai înainte. Ce era de făcut ? Dacă nu vom ave bărbați de încredere vom căde. Aceasta era sigur, după cele premerse. Alegătorii români din Brad — 6 inși — au trebuit să pândească în 8 Noemvre când va eși pre- sidentul comisiunei dl Brady Alberth, de acasă, ca să-1 vadă, unde merge și să-l urmărească spre a fi de față la alegerea bărbaților de încredere. La 7 oare și % a eșit de acasă, și fu urmărit de Români pănă la localul de votisare.,- Aici aflarăm 3 alegă- tori maghiari și pe notariu f-care se dechiarase din qliua precedentă că el va fi „bărbat de încredere". Presenția alegătorilor români — se spune că au fra- pat — pre alegătorii maghiari. Planul unguresc era dejucat. Ei dar — voi- nicosul president, carele se vede s’a ocupat foarte puțin cu legea, ce trebuia se aplice, sau apoi nici n’a veZut-o nici odată, nu s’a cugetat mult. S’a pus în posițiune de „Pașia" și fără nici o genare, fără a mai ceti alegătorilor presenți hârtia de denumire ca president și fără a mai provoca pre alegătorii presenți la alegerea bărbaților de încredere — ne asceptând pănă la 8 oare — a început a dicta pe o hârtiă protocolul de alegere unui alegătoriu ma- ghiar și a denumit 4 bărbați de încredere 3 Unguri și notariul carele scia din țliua precedentă că va fi denumit. A fost provocat de alegătorii români presidiul, ca să observe legea, de oare ce nu-i este iertat a denumi bărbații de încredere — și alegătorii voesc a se folosi de dreptul ce li-1 dă legea. Dar totul indeșert. într’o manieră de tot b.........a respuns presidiul: dacă nu vă place protestați." Lucrul incepu a se aspri. în numele legei fu de nou provocat presidiul a observa legea. Acum se văZu apoi că președintele cugetă că este după săpătorii sei, și cumcă nu are ideă de legi. Au fost provocați alegătorii români că la cas de a insista vor fi închiși numai decât. Gendarmii fură pe loc presenți. Ce era de făcut.? In contra celor nebuni și peii se luptă îndeșert. Alegătorii presenți români insinuând protest — s’au retras dinaintea brațelor armate. Cugetam, că va fi de ajuns cu atâta. Alegătorii români sosiră mulți. După o preconeultare repentină începurăm a vota. Tot mai speram a reuși cu toți candidații români — 9 inși —. Acum se începură presiunile din partea orga- nelor administrative! Parochul din comuna Vaca, în fruntea alegătorilor întră ca să voteze. Dar ce să veZi- Abia votară preotul; I. C. și cantorul său, cu ședule albe — (ale ungurilor erau roșii) și lu- crul nu veni bine la socoteală președintelui. Numai decât subpretorele ungur — frate cu președintele comisiunei — și un scriitor de notariu, scoaseră pe toți alegătorii afară, și nu le mai conceseră să voteze sub cuvent că: „nu-i cunosc cine sunt." în- deșert se provocară oamenii la lege, îndeșert s’a întrepus parochul! Cu ședule albe nu era ertat să se mai voteze. Veniră apoi alegătorii din comuna Țerățel, și-o pățiră tot așa. Pentru ca presiunde să nu poată fi controlate, au fost pus un haiduc de oraș cu sabie la ușa porței, pe unde intrau voti- sanții. Acest haiduc lăsa să între numai pe cei cu ședule roșii. Așa-i era instrucțiunea. în curtea localităței de votisare, unde putea să între câte un votisant, umbla ca un duch nea- dormit scriitoriul: Karâcsony și împărția ședule ro- șii unguresci. De aici apoi întră printre doi gendarmi voti- santul în sala de votare. Aici îl aștepta la ușă sub- pretorele B. L. care căta pre fie-care votisant din popor ce ședulă are, și dacă i era ședula românească, îi punea una ungurească in mână, și cu aceasta trebuia se voteze. Mulți alegători români indignați s’au reîntors acasă. Se lua refugiu la alt espedient. Se făcură și pentru alegătorii români ședule roșii. Așa se furi- șară la urnă 4 inși. Dar fu iute observat espedi- entele de contrarii noștri, și de aici inainte fie-care votant era controlat, i se cetea ședula de numitul subpretore, sau apoi de scriitoriul numit, și numai după aceea era ertat să meargă la urnă. La cea mai mică oposițiune alegătorii din popor erau ame- nințați cu gendarmii, cari steteau gata. Apropos! conducătorul dela gendarineriă a fost în decursul alegerei present în casa de alegere. Inteligenței române însă i a fost interzis a în- tră și în curtea localităței de votisare. Pre când la privatiști unguri, — chiar și fără drept de ale- gere, li s’a conces a șede în sala de votare. Notarii și juZii firesce au fost în casa de votare, dar ace- știa tăceau tăcerea peștelui, și s’au făcut orbi ca sobolul. Sub astfel de presiuni neavend românii nici un bărbat de încredere, nu e mirare dacă alegătorii din popor au primit și ședule unguresci. Seducerea a fost cu atât mai ușoară, cu cât și ungurii în șe- dulele lor puseră 5 români, dintre cari: 3 preoți, nn notariu — cap plecat — și un proprietariu. Din- tre cei 3 preoți unul este vestitul popă Comșa din Zdrapți, carele prin mârșavele denunciăr), a pus în groază pre toți credincioșii săi. Despre ceialalți tă- cem deocamdată. Se afirmă, și aceea, că li s’a pro- mis și parale alegătorilor de cătră cei inter.sați, dintre unguri. Sub astfel de împregiurări au decurs alegerile în Brad. Cât de serioasă a fost alegerea, și de altă parte cât de serioși au fost doi dintre bărbații de încre- dere, și alții presenți în casa de votisare se vede și de acolo, că lângă masa de votisare depărtare de patru pași, — doi bărbați de încedere și doi sciitori de notariu jucau „Fărbelu pre bani, în pre- sența conducătorului de gendarmerie și a președin- telui de comisiune. Sub astfel de controla s’au bă- | gat ședulele în urnă. fără teamă, localități, pe unde uneori am urmat-o re- comândând sufletul meu lui Dumnezeu. Asa nici nu mă mai odichnesc, când n’o văd acasă; eu sciu că în trensa este o forță, ce n’o lasă să caZă; însă priviți; ea. și-a sfârșit închinarea: ea se scoală, ea pleacă cătră ușe. Ea pune mâna pe chieile din cingătoare. Sunt nesce chiei, ce le-a păstrat tot deauna ca relicuii, și noi nu seim de unde le are... — Se o observăm, Z’⁸⁰ dl Goefle, de oare ce ea par’că nu ne vede, nici nu ne aude. Ce făcea în momentul de față? — A (lise dannemanul, este obiceiul ei acesta să deschidă o ușe, când dă de părete. Vedeți! ea dă cu cheia să o întoarne, apoi veZend că s’a înșelat ea merge mai departe. — A! Zi⁸⁶ dl Goefle, acuma îmi esplic cercu- rile cele mici de pe păretele din sala ursoaicei. — Pot să o advorbesc ?