Nr. 124 Sibiiu, Marți 25 Octomvre (6 Noemvre) 1883. Anul XXXI ELEGRAFUL ROMAN Apare Marfia, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTOL Pentru Sibiiu pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 50 or., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 33. Pentrn abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnlstrațlunea tipografiei archldleoesane Sibîîa, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a ae adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articnlii nepahlicați na se Înapoiază, IN8ERTIUNILE Pentru odată 7 or., — de donă ori 12 or., — de trei or 16 or. rândul ou litere țarmond — ți timbru de 80 or. pentru 8e -care publicare. „Arată orbului Brăila/'⁴') ii. Statul ungarie e un stat de drept. Ca atare el trebue să aibă de basă supremul princip al drep- tății, care e: mesură egală pentru toți — și în da- torințe și în drepturi, și în greutăți și în beneficii. Problema statului de drept nu poate fi alta, decât realisarea acestui princip. Statul de drept compus din mai multe popoare nu poate pretinde dela nice un popor mai mult, decât dela celălalt, și în special nu poate pretinde, ca un popor se se jertfească pe sine pentru celălalt. Unde se pretinde aceasta, acolo se neagă principiul dreptății, basa staturilor mo- derne de drept. Statul de drept trebue să întindă în măsură egală tuturor popoarelor beneficiile sale. Dela nice un popor statul de drept se nu pretindă mai mult, decât i dă ; și nice unui popor statul de drept se nu i dea mai puțin, decât primesce dela densul. Unde nu se observă aceasta, acolo numirea de stat de drept e frasă goală. Noi românii de pe teritoriul coroanei ungare, trei milioane la numer, suportăm în măsură egală cu celelalte popoare toate greutățile statului, adu- cem aceleași jerfe de avere și sânge, ca ori-care alt popor. De aici urmează, că și participarea noastră la beneficiile statului ar trebui se fie egală cu ceea a celorlalte popoare. De sigur înse putem pretinde dela statul de drept că participarea noastră în be- neficiile lui se stea cel puțin în proporțiune justă cu prestațiunile noastre cătră densul. Cultura internă, perfecționarea morală și inte- lectuală e unul dintre cele mai sublime destinuri ale omenimei. Dacă dară vre-una dintre dorințele și aspirațiunile unui popor poate fi justă și natu- rală, apoi de sigur sunt juste și naturali aspirațiu- nile sale culturali. Nici odată statul de drept nu le poate aceste împedeca și suprime. El e datoriu a le apăra, promova și desvolta, și anume la toate popoarele în mesui:ă egală, și cel puțin în propor- țiune cu prestațiunile lor cătră stat. Se vedem acum, ce s’a făcut în patria noastră în ultimele decenii pentru cultura intelectuală a po- porului român? Era Deâkiană în înțeleaptă și justă apreciare a taptului, că popoarele Ungariei nu se află pe ace- lași nivel al culturei intelectuale cu popoarele ce- *) Vețli Nr. 122. FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce do E. B.) (Urmare). — Nu nu, har domnului, nu este el!... Dară numai Zi nimic, Cristian, eu cetesc, eu încep a în- țelege! într’altă epistolă, ești numit „nepotul Dtale și nu „nepotul meu⁸, eară într’alta: „nepotul Dvoa- stre." Pentru mine devine evident, că aceasta este o precauțiune spre a abate bănuielile în cas, când ar fi epistolele prinse, căci Dta nu ești inrudit nici cu acela, ce a scris'epistolele aceste, nici cu Stenson, cu care le a primit. — Stenson! Dar așa lui i sa dat samă despre sănătatea mea, despre progresele mele, despre călă- toriile mele? căci așa ceva am veZut și eu frunză- rind prin ele. Se vorbesce de duelul Dtale, veZi, cu datul dela Roma, Iunie, o mie șepte sute... — Stăi!... Da, da am găsit-o. Este o epistolă pe an. „El a avut nenorocirea a ucide pe Marko Melfi, care era... Reflecsiuni... „Cardinalul nu voia se-și resbune: Eu sper a afla, ce s’a făcut din sărmanul nostru băiat..." lorlalte staturi civilisate ale Europei, a creat prin legi destul de echitabile basă pentru cultura inte- lectuală a tuturor popoarelor. Ea a recunoscut mai ântâiu eternul și nealterabilul adever că: un popor se poate cultiva numai. în limba, care o pri- cepe, în limba sa maternă, și a codificat în lege acest adever. „Instrucțiunea e de a se da fie-că- „rui elev în limba sa maternă, pe cât aceasta e „una din limbile usitate în comună. Pentru acea- sta sunt a se aplica în comune cu locuitori de dife- „rite limbi învețători, cari sunt capabili a instrui „în acelea. în comune mai populate, în care se „află în numer mai mare locuitori de diferite limbi, „sânt a se aplica, pe cât admit puterile comunei, „adjuncți învețătoresci de diferite naționalități" Art. de lege XXXVIII din 1868, §§. 58, 63, 75. „Sta- tul e datoriu de a îngrigi ca sudiții de orice na- ționalitate se se poată cultiva în limba lor maternă⁸. Art. 44 din 1868 §. 17. Conform acestui princip și-a desvoltat legisla- țiunea acelui period întregul său sistem pentru scoalele populare. Statorind regula supremă, ca fie-care comună se și aibă scoaia sa populară, a dat dreptul de a înființa acele scoale în prima linie bisericelor în toate comunele locuite de credincioși de ai lor. Nu- mai dacă biserica nu e în stare a susține scoală populară pentru credincioșii sei, trece dreptul și respective datorința aceasta la comuna politică. (§. 23 1. c.) Unde nici comuna politică nu e în stare a înființa și susține scoală populară, statul e datoriu a ajutora din visteria sa. Asemenea e datoriu ministrul de instrucțiune publică a înființa scoale populare pretutindeni, unde se arată lipsă, curat din visteria statului (tisztân ăllamkoltsegen) §• 80. In toate aceste scoale populari, fie ele de orice categorie, elementare (§. 58) superioare (§. 63) ori cetățenesci (§. 75) se ordină stricta respectare a prescrisului ca „elevii seprimească instruc- țiunea în limba lor maternă", va se țlică, ca limba de propunere a scoalei se fie limba ma- ternă a școlarilor. Espres și apodictic prescrie le- gea (art. 38, §. 80) ca scoalele de stat (înființate și susținute de vistieria statului) se se întocmească întru toate ca cele comunale („a 23—78 §§. ban megszabott modon szervezenddk⁸); așa dară cu respectarea prescrisului §§.-lor 58, 63 și 75 în pri- vința limbei de propunere a scoalelor. în era nouă (dela 1875 încoace) s’au înființat un numer destul de considerabil de scoale comunali; A! iată o epistolă dela Paris... „Nu este cu putință să-l afli... Te ași pute înșela, înse eu nu vreau. Me tem se nu fie arestat în Italia. Pănă ce eu îl caut aici, poate că e închis în castelul San Angelo!... Așteaptă Cristian ; nu-ți perde răbdarea. Eată o epistolă, ce trebue să fie mai noue. Ea este cu datul 6 August, din Troppau, în Silesia. „De astă dată i-am dat de urmă ... El a fost sub numele Dulac în Paris; dară a plecat pentru o călătorie, unde din nenorocire a perit în filele aceste. Toc- mai am prânzit în cârciumă cu un cutare Guido Massarelli, pe care-1 cunosc dela Roma, el l’a cu- noscut, și densul mi-a spus, că a fost ucis în pă- durea de... Neligibil! „Eu renunț dară al mai căuta și de oare ce micul meu comerț mă chiamă în Italia, am se plec mâne dimineață. Nu-mi mai trimite banii pentru călătorii. Dta nu ești bogat... fiind că ai remas om cinstit, ca și mine Al Dtale servitor și amic, Ma... Manuccii!.. Manucci! — Necunoscut! Z*⁸⁶ Cristian. — Manase! esclamâ dl Goefle, acela de care a vorbit eri dl Guido, micul evreu, ce a avut interes neesplicabil pentru Dta? — Pe acela nu l’a chiemat așa; replica Cristian. — Este acela de bună samă, Zi⁰e dl Goefle. El se chema sau Taddeo Manasp. Stenson nu a spus-o astăZi. E întâiași dată, în corespondența aceasta, că a iscălit întreg unul din numele sale, și poate și ultima dată, că ⁰ foarte multe cu ajutoriu din visteria statului; înse toate cu limba de propunere maghiară, și acele, cari s’au octroat comunelor curat românesci, cu locuitori de una singură confesiune. Era nouă a înființat și susține și un numer de- stul de mare de scoale din vistieria statului, dară nice într’una din acestea nu se aude un singur cuvent românesc. Față de aceste fapte ne vine se întrebăm: Sunt legile statului obligătoare pe de o potrivă pentru toți civii patriei, pentru toate popoarele, din cari e compus statul? Sau doară în Ungaria se cere numai dela români, se respecteze legile, pe când șoviniștii maghiari le pot călca după plac în picioare? Spre a se pute cresce puteri didactice de ajuns pentru toate scoalele populari din patriă legea din 1868 (Art. XXXVIII) prescrie ca „statulj se; înființeze în diferite ținuturi (Kulombdzd videkeken) 20 de pre- parandii de învețători și câteva de învețătorese. Cumcă preparandiile aceste în ce privesce limba de înve- țăment și respective limba, în care au de a fi crescuți elevii din ele, sunt a se organisa conform principiu- lui, ca acei elevi să fie în stare a instrui pe fiitorii lor școlari în limba maternă a acestora, aceasta e evident nu numai din spiritul legei și din postulatul, ca ele se se înființeze î n di fe r i t e ținuturi ale patriei, ci chiar și din planul de învețăment fic- sat de lege pentru acelea preparandii. In § 87 se prescriu, ca obiecte obligate (în preparandiile de în- vețători) sub litera g) limba maternă, sub litera plimba maghiară. în § 111 (în preparandiile pentru în- vețătorese) sub litera o limba și ortografia maternă, sub litera d) limba maghiară. Cel mai chiar argument așa dară, că limba de propunere a prepa- randiei are se fie limba maternă a poporului locui- toriu în acel ținut, în care s’a înființat preparandia. Era nouă a înființat și susține un număr destul de mare de preparandii din vistieria statului, special în Transilvania trei pentru învețători, una pentru înveță- torese — toate cu limba de propunere esclu- siv maghiară, așa dară esclusiv pentru rasa ma- ghiară. O preparandiă cu limba de învățământ română înființată și susținută pe spesele statului șoviniștii ma- ghiari ar dechiara o de crimă, și pretensiunea noa- stră în această privință de obrăzniciă de nepatri- otism, de nerespectare a legilor! Ei bine! noi românii, cari facem două din trei părți a locuitorilor din această țeară (Transil- vania) nu contribuim și noi la acea vistieria a statului, din care s’a înființat și se susțin acele preparandii ? Și dacă contribuim, nu e oare dato- în negreală, căci el a murit, după spusele lui Mas- sarelli, și eu mi-ași băga mâna în foc, dacă nu l’a omorît Massareli . . . Stăi! Nu Zice nimic Cristian! însciințând pe Stenson de moartea aceasta, Massa- reli a Zi⁰ că este în posesiunea unei doveZi teribile, ce voia se i-o venZă, de nu, are se o ducă baro- nului : nici o îndoeală câ... Avea bietul evreu obiceiul a be ? — încât știu eu, nu. — Ei bine, Guido l’a fi ucis, ca se-i ia puți- neii bani ce-i avea, și va fi găsit la el vre-o scri- soare dela Stenson, a cărei dat și iscăliră l’a fi adus drept aici, ca se esploateze aventura. Se și poate, că Massarelli acesta a dat evreului vre-un narcotic, când a prânZit împreună cu densul în câr- ciumă . . . Dar totuși nu se poate, de oare ce Ma- nase a scris de atunci . . . Dacă de seară sau mâne .. . — Tot una, vai! domnule Goefle. E sigur, că Massarelli a descoperit și destăinuit tot baronului; dară eu, nu aflu încă nimic în privința mea; toc- mai atât, că dl Stenson se interesează de mine, că Manasse sau Taddeo a fost încreZutul seu, că i-a trimis adese ori sciri despre mine, în sferșit că esi- stența mea e baronului Olaus foarte neplăcută. Cine sunt eu dară, pentru DumneZeu ? Dle Goefle nu me lăsa, se me topesc de dorul, a afla cine sunt 1 496 TELEGRAFUL ROMAN rința statului de drept a înființa preparandii și cu limba de propunere română pentru poporul român —? Legea o prescrie aceasta în mod categoric, și dacă e vorba, ca legile se fie sfinte, se-și păstreze nimbul lor, ar trebui să le respecteze și îndeplinească în prima linie aceia, cărora li s’a încredințat esecu tarea lor. Tot acea lege prescrie, că în preparandiile de stat elevii lipsiți de mijloace materiali se se provaZă cu vipt s. c. 1. pe spesele statului, și ca fii de în- vățători dela scoalele populari (și dela cele confe- sionale) se se împărtășească în prima linie de acest beneficiu (§§. 93 și 94. 1. c.) Am datori mare mul- țămită șoviniștilor din Cluj și alte părți, dacă ni-ar arăta: câți fii ai națiunei noastre de trei milioane suflete au fost părtași de aceste beneficii prescrise de lege în ultimii 10 ani în toate preparandiile, câte esistă în re- gat? Românii de ambele confesiuni susțin în statul ungar preste 3000 de scoale populari esclusiv din crunta lor sudoare. Toate aceste sunt eschise dela ori-ce beneficiu direct și indirect din partea statului și sunt condamnate a tângî în miseriă de pe o Zi pe alta. Se pretinde dela ele tot, și mai mult decât dela scoalele dotate din vistieria statu- lui — dar nu se iace pentru ele nimic. Asemenea se are lucrul cu toate celelalte in- stitute de cultură intelectuală; cu scoalele speciali de industrie, comerciu și arte; cu scoalele medii, academii și universități. Toate se înființează din vistieria statului, dară toate esclusiv maghiare și pentru rasa maghiară. Noi românii avem numai de a contribui la vistieria statului, pentru ca se se pro- moveze din aceea cu pași gigantici cultura intelec- tuală a rasei maghiare. Și dacă îndresnim a ne ruga cu umilință, ca Diogene din bute, de puternicii Zilei: să ni se lase barem puțina raZă de soare, ce străbate prin îngusta vreană, suntem timbrați de rei patrioți, cari nu sciu ține în onoare legile...! Noi așa seim că și iubirea își are Ifigea sa. Putem iubi numai pe aceia, cari și ei ne iubesc pre noi, după cum- putem respecta numai pe aceia, cari și ei ne respectează pre noi —*) Consciința de sine s’a trezit și în poporul român; el vrea se re- mână român, și pe cât timp șoviniștii maghiari vor urma direcțiunea de pănă acum, nu pot pre- tinde ca românul se sărute mâna, carea neîntrerupt înfige cuțitul în inima lui. Revista politică. Sibiiu, ta 24 Octomvre. în Orient lucrurile se schimbă în toată țliua tot spre mai reu. Precând se crede că prin măsu- rile luate de principele Bulgariei față cu generalii ruși se va restabili în Bulgaria o ordine de lucruri, care se garanteze stabilitate, pe atunci telegramele mai proaspete ne aduc scirea, că guvernul reacțio- nariu din Serbia proclamă pretutindenea dreptul statariului și face lovituri de stat După o tele gramă din 4 Noemvre st. n. consiliul de miniștrii din Belgrad cu privire la critica situațiune din in- ternul țerei a decis a suspenda legea de presă și drep- tul de reuniuni și întruniri, și introducerea censu- *) Evangelia ne învață altfel: „Iubiți pre vrășmașii vo- ștri, faceți bine celor ce ve asupresc pre voi." în acest sens în ce privesce iubirea n’am pută subscrie cele țlise de autorul acestui articol. Red. rei preventive în afacerile de pressă. Prin un ucas regesc se dispune că sub durata stărei de asediu întreținerea trupelor cade în sarcina locuitorilor te- ritoriului respectiv. Oficerii și suboficerii sub durata stărei de asediu capătă plată duplă. La caracterisarea crisei din Serbia va contri- bui și împregiurarea, că în sensul nouei legi mili- tare s’au luat armele dela milițiele poporale de pănă acum, ceea ce nu s’a făcut fără oare-cari turburări: Mai cu seamă în cercul Zajesar s’a opus oamenii formal ceea ce avu de resultat proclamarea statariului preste întreg cercul. Frumoase simptoame de pace. Cunoascem prea bine starea de lucruri din Serbia și nu ne facem ilusiuni despre stabilitatea lucrurilor de acolo. în camera României s’a făcut interpelare des- pre întâmplările din pasul Vulcan. Ministrul Bră- tianu respunZend la interpelare, țlice că afacerea n’a fost atât de acută, după cum s’a înfățișat prin țli- are. Dintr’altele ancheta esmisă va lumina lucrul Parlamentul Franciei a trecut la ordinea țlilei' peste afacerea Tonkingului. Se pare, că și aceasta afacere se va deslega prin „ultima ratiou — tunuri. Guvernul engles își pune la aparență toată silința pentru complanarea acestei afaceri pe de o parte ear pe de alta anunță pe supușii săi din China de- spre nesiguranța, la care vor fi espuși. Resultatul de pănă acum al afacerei Tonkingului este retragerea ministrului francez pentru esterne Challemar Lacour, și înlocuirea lui prin ministrul president Ferry. în Germania se joacă oamenii cu dynamit. în casarma regimentului Nr. 1. Alecsandru din Rusia, s’a întâmplat Sâmbăta trecută o esplosiune, care ține poliția în mare ferbere. Cercetarea se ține în secret. „Gazeta Transilvaniei în diversele sale din Nr. 124 vorbesce într’un limbagiu al seu pro- priu de oare-cari mesuri polițiale, cari s’ar fi luat pentru siguritatea personală a Escelenției Sale me- tropolitului nostru la rentornarea sa în săptămâna trecută dela Budapesta. Suntem autorisați a de- chiara în interesul adevărului: că toate coniecturile mistificatoare din acea notiță, de asemenea și aser- tul ei grosolan, că „reședința metropolitană este păzită țliua și noaptea de poliția" sunt născocituri tendențioase, demne de politica „Gazetei." Corespondențe particulare ale „Telegrafului Romanu. Sibiiu, în 24 Octomvre st. v. 1883. „Omul este o ființă socială", a țlis cel mai mare cunoscă- tor de oameni, Aristotel. Această caracteristică fi- rească i determină toate faptele lui; el fuge de sin- gurătate, își caută tovarăși, oameni ce consimt cu el; — formează societăți cu aceștia spre ajungerea unui scop comun; și cu cât mai mare e interesul ce-1 arată un individ sau o seamă de indiviZi că- tră aceste societăți, cu atât mai demn este acel in- divid sau aceea seamă de indiviZi — căci lucră firesce, ear cine lucră firesce, respiată bună va ave. Deci luându-ne la răfuială pe noi inșine nu putem se nu regretăm în câtva prea puținul in- teres, ce-1 arătăm noi românii cătră instituțiunile, cari conduc destinele noastre culturale. Vor fi și cause, dar seu se de sigur mai multe. înse „ad rem“. Eri în 23 Oct. !și-a ținut despărțământul al III al Asociațiunei transilvane cu centrul din Sibiiu adunarea sa generală din acest an în comuna Po- pi a c a, o comună curat românească, cu aproape 2000 de suflete. Mărturisind sincer am fost frapați, ba dureros atinși, când văzurăm asistând abia vre o 15 oameni — din acest mare și materialmente avut punct al despărțământului nostru — la adunarea generală. Dl Director al despărțământului, Dr. Ha- rion Pușcariu deschise ședința la oarele 12 și ’/₄ prin o cuvântare ocasională, făcând în scurt istori- cul asociațiunei și arătând, scopul ce 1 urmăresce această instituțiune. *) Alegendu-se de notar al șe- dinței dl Mateiu Voileanuse dă cetire raportului presentat de comitet. Din acest raport am aflat despre salutara activitate a comitetului, ce a pro- curat o mulțime de cărți pre seama bibliotecelor șatene înființânde în acest despărțământ. Tot odată adunarea generală a însărcinat comitetul a presenta în fie-care an rapoarte detaiate despre starea bi- bliotecelor sătene. în fine comitetului i se dă ab- solutoriul. Ce privesce cele materiale adunarea a avut un succes considerabil. Suma încasată se urcă la 173 fl. 50 cr. Onoare celor puțini, cari au fost de față; onoare preoților din Poplaca, demni de a lor chemare! Cât s’ar fi putut face, de s’ar fi presentat mai mulți la această adunare! Purcețlend la alegerea comitetului pe trieniul următor sau ales prin aclamațiuni entusiastice de director al subdespărțământului Rev. D. protosincel Dr. II. Pușcariu; de membrii în comitet domnii: Vi- sarion Roman, director de bancă; Dr. I. Moga, me- dic; Corneliu Tobias, protonotariu comitatens; Ște- fan Stroia, vicenotariu comitatens; Radu Balaș, am- ploiat de bancă; Georgiu Dima, prof. sem; Dumitru Comșa, prof. sem.; Mateiu Voileanu, redactor prov al „Tel. Român." Bugetul s’a votat în chipul următor: Din banii încurși dela membrii ajutători se destină 100 fl. pentru bibliotecile sătene, 20 fl. pe seama biroului, ear restul să se depună la casa centrală. La propunerea dlui M. Voileanu adunarea decide de a se țină viitoarea adunare generală a despăr- țământului în Avrig. în fine mai ceti tot Dl Voileanu o disertațiune despre starea economică a po- porului nostru, și regresul pe acest teren la noi Românii. Dl Voileanu fu ascultat cu viuă atențiune secerând prelungite aplause. Nemai având adunarea gen. mai multe puncte de discutat, ședința fu încheiată printr’o vorbire de mulțămită și recunoscințe a presidiului și un „vale“ din partea comunei Poplaca, rostit de dl în- vățător S u c i u. După cele spirituale urmară celelalte. La prânzul comun dat la fruntașul comunii Goța, ne am putut convinge că culina noastră na- țională poporală, deși n’are un „menua de