Ar 12.

Sibiiu, Sâmbătă 29 Ianuarie (10 Februarie) 1883.

Anul XXXI

□
i

-
a

s
r

i
a



            TELEGRAFUL ROMAN


          Apare Marția, Joia și Sâmbăta. '

a
0
l
<*
Șl

r¹

p

           ABONAMENTUL
Pentru Slbllo pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 50 er„ 3 luni 1 9. 76 or.
Pentru monarchle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl
Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl-, 3 luni 3fl.



Din parele ungureșci.
     „Pester Loyd“ nu se va superâ'TfScă îl nume-
răm între (fiarele ungureșci pentru că representă par
excellence interese maghiare. Numai limba i este
germană, piarul acesta a publicat încă în săptă-
mâna trecută un articul privitor la Gestiunea Du
nărei și la România. Articolul a surprins cu tac-
tica sa cea blândă, nu ca de alte dăți îngâmfată și
ironizatoare. Eată articolul:
     Cel ce a ve^ut tablourile resboiului ruso-turc
ale lui Wereșagin 'și-a întipărit negreșit în memo-
rie pentru mult timp tabloul magistral: „împăratul
Alexandru II înaintea Plevnei." Pictorul a obținut
cu opera sa un efect, la care de sigur că nu se
gândise. Ce impresie face acest puternic țar al tu-
turor Rusiilor ca observator tăcut și spectator li-
niscit, la distanță sigură, pe când departe — foarte
departe înainte, sustrasă vederei prin fumul prafului
de pușcă, brigadele furioase se sdrobesc lovindu-se
de șanțurile turcesci! „Spre seară împăratul să
apropia ceva mai mult, de câmpul de luptă" ob-
servă Wereșagin în legenda din catalog, dar două
boambe asverlite în apropierea lui, îl îndemnară se
șe retragă. Seara târziu el plecă înapoi la cartierul
său general, foarte mișcat de durere. Nu se scia că
fortul Grivița se luase, și i^iua părea petdută pentru
Ruși pe toată linia". Prin urmare dacă Românii,
despre isbâmjile cărora nici un om din suita țaru-
lui nu scia încă nimic, dacă Românii n’ar fi cuce-
rit formidabila redută de foc, aceea ții mare și
sângeroasă ar fi fost „pierdută pentru Ruși pe toată
linia". Ce servicii au adus Românii Rușilor după
trecerea Dunărei în curs de mai multe săptămâni,
pănă la sosirea ajutoarelor din interiorul imperiului
moscovit, aceasta e cunoscut de toți; fără ajutorul
românesc Rușii ar fi trebuit pur și simplu să se în-
toarcă înderept peste Dunăre, pentru a încerca apoi
din nou ocuparea posițiunilor, după sosirea trupe-
lor de întărire. Cum a plătit Rusia acest serviciu
Românilor, earăși este cunoscut. Aci n’avem în
vedere numai deslipirea forțată a părței basarabiene
de România, ci în genere gospodăria brutală ce au
ținut’o in țeară autoritățile și soldații rusesci în
timpul resboiului, și cele mai noue planuri rusesci
asupra brațului Dunărei dela Chilia, planuri vătă-
mătoare României. Dar orbit de ura pătimașă con-
tra Austro Ungariei, care nici odată n’a vătămat pe
România, ci din potrivă a spriginit’o — amintim
numai încheerea tratatului de comerciu cu principatul,

*) Un pictor rus care în tablourile sale reproduce na-
tura fără complimente.                      R. T. R.

   Pentru abonamente și inserțiuni 8 se adresa Ia
Admlnlstrațlunea tipografiei arohldiecesane Sibiiu, strada Măcelarilor 47
Corespondențele sunt a se adresa la:
Redacțlunea „Tel^-’fulul Roman", strada Măcelarilor Nr 43.
  Epistole nefrnncatei<se refusă. — Articniii nepublioați nu se Înapoiază.


într'un timp când era încă sub suveranitatea Porței | chiar se află fără stăpân.
— se pare că popornl român și-a perdut judecata
cea rece și simțul politic sănătos. în zadar căutăm
motivele acestei vrajbe pătimașe, care a făcut să fie
posibil pănă și faptul ca în cei din urmă ani o

foaie italiană română de culoare irredentistică să
prinză rădăcini în Bucuresci și a putut se producă
acuma nebunia cultului lui Oberdank. în zadar
căutăm motivele acestei dușmănii pline de pasiune
ce face pe Români atât de înrăutățiți și încăpăți-
nați în cestiunea, cum se fie condusă și suprave-
ghiată aplicarea regulamentului de navigare pe Du-
nărea de jos, așa dar într’o cestiune curat technică-
materială ce nu conține în sine nici un fel de con-
trast, și în care interesele tuturor acelora cari se
servă de această mare cale riverană sunt paralele,
în zadar căutăm motivele acestei dușmănii pline de
pasiune, pentru care nu esistă o esplicare rațională
ca pentru atâtea alte multe lucruri neghioabe în
viața omenească și în societate. Dar totuși credem
că este util și oportun, față cu declamațiunile băr-
baților politici și ale publiciștilor români asupra
hegemoniei și aspirațiunilor arbitrare ale Austro-
Ungariei în afacerile Dunărei de jos, să probăm cu
fapte concrete în mână, cât de neîntemeeate cât de
goale sunt frasele lor.
      Mărturisirea Englezilor, a concnrenților noștri
celor mai periculoși în țările balcanice și dunărene
această mărturisire probabil că domnii dela Dimbo-
vița n’o vor privi-o ca fiiind în favoarea noastră.
Se binevoiascâ deci a răsfoi într’o operă englesească
de isvoare autentice, în volumul al patrulea al ope-
rei scoase la lumină de Theodore Martin cu apro-
barea reginei Victoria: „Viața prințului Albert, prinț
consorte al reginei etc." în două locuri diferite ale
acestui volum basat pe notițele autografe ale prin-
țului Albert, pagina 48 și m. d. asemenea și pagina
256 ș. m. d. d nii Români pot ceti, în cas dacă n’o
știu încă, că ei neau fost oferiți pe tavă la congresul
dela Paris din 1856, dar că însă diplomații noștri
au refuzat darul oferit, consistând din principatele
unite, „fiind că prin ocuparea lor s’ar atăca dreptu-
rile legi.ime ale Turciei." — împăratul Napoleon
III stărui de câteva ori pe lângă contele Buol
Schauenstein cu intențiunea ca Austria se păstreze
pentru densa Moldova și Valachia. Trupele impe-
rătești tot ocupaseră țara întreagă: stăteau cu re-
gimentele lor înaintate la gura Dunărei și la fron-
tiera basarabiană. în Bucuresci se formase un par-
tid de boeri austrofili. Era treaba politicei vieneze
de a da speranțe acestui partid și al intrări. Ca-
binetului vienez se esplicase că Moldova și Vala-

                     IN8ERȚIUNILE
         Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori
         16 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru
                       fie - care publicare.



  In vremea aceea nici nu
se propusese măcar un pretendent la hospodă-
rie, de efectuarea unei alegeri nici vorbă. Austria
se încărcase din causa răsboiului oriental și pentru
efectuarea ocupațiunei moldo-valache cu o nouă
povară de datorii în suma de 500 milioane fiorini
și din armata staționată în Galiția cholera răpise în
câteva luni 45000 soldați și pentru ce toate ace-
stea ?! Austria era deci sfătuită într’un chip foarte
stăruitor se ocupe paza Dunărei de jos contra Ru-
siei. N’avea de cât se lase trupele sale acolo, unde
staționau deja și unde se așezaseră foarte bine.
Respingerea acestei propuneri din partea cabinetu-
lui vienez avu chiar de efect o răceală între Viena
și Paris. Și câți-va ani mai târziu — aceasta se
poate constata din descrierea istorică oficială a lăs-
boiului italian din 1859 — la întâlnirea împăratu-
lui Francisc losef cu Napoleon la Villa-franca, acest
din urmă mai reveni odată asupra proiectului seu,
ca Austria se se despăgubească pentru pierderile sufe-
rite în Italia luând ceva din moștenirea Turciei muri-
bunde. Napoleon desemnă principatele dunărene, Bos-
nia, Erțegovina și Albania. Toate acestea, precum
am <^ie, se pot proba cu acte autentice. Și iarăși
propunerea relativă Ia anexarea principatelor dună-
rene fu respinsă cu energie. Dacă prin urmare în
vremea aceea diplomația vieneză a refusat în câteva
rânduri darul ce’i se oferia, apoi că atât mai pu-
țin ea va avea astăzi gânduri viclene, când princi-
pate s’au întărit în acest interval, devenind un Stat
unit și bine organisat înăuntru și afară, astăzi când
România înflorește ca regat independent, — mai cu
seamă că ori-ce gând subversiv este acum mai pu-
țin realisabil de cât ori când. Austro-Ungaria rămâne
deci numai credincioasă politicei sale tradiționale la
gura Dunărei, dacă se ține departe de ori-ce ame-
stec în afaceiile României. Exterioritatea cerută
acum de cabinetul vienez pentru comisiunea mixtă
— sau dacă bueureștenii se simt atinși prin această
denumire, apoi <jicem numai comisiunea de supra-
veghiere riverană nu poate avea cu nici un chip de
efect amestecarea Austro-Ungariei în afacerile Ro-
mâniei sau mărginirea dreptului de suveranitate al
acestui regat, de oare-ce repressntantul român își eser-
cită ca ori care altul deplinul său drept de vot în
romisiune, ear egalitatea și unitatea în conducerea
technică - polițienească a navigațiunei riverane ga-
rantată de corni siune sunt tot așa de avantagioase
comerciului și comunicațiunei României, ca intere-
selor ori-cărei alte națiuni.
     Din contră însă punerea sub tutelă a României
a întrat totdeauna în tradițiunile politicei rusesti.


        FOIȚA.

Cristian Waldo
sau
CĂILE NOROCULUI.

150
98
35
II
□7
D9
50

75
51

Roman de George Sand.
(Tradus de E. B.)
(Urmare 10).
      — Dta voesci se - mi ceri sfaturi, o direcție
poate... 01 scumpul meu fiu, la toate lucrurile
metoda...
      Dară eu nu voesc să te rețin în picioare între
atâția oameni frivoli, cari vin și merg; vino, să șe-
dem. Nimenea nu ne va conturba, și numai dacă
ai poftă, noi putem povesti toată noaptea. Când
este vorba de sciință, eu nu cunosc nici osteneală,
nici foame, nici somn.
      Și Dta ești așa, nu? O, da, așa și trebue să
fii, sau se pui pofta în cuiu a deveni erudit!
      — Vai ! cugetă Cristiano, am cățlut în fundul
unei fântâni de sciință, și eată-mă condamnat la
muncă, ^ău, nici mai mult, nici mai puțin, ca un
esilat la Siberia!

     Descoperirea aceasta deveni cu atât mai cru-
delă cu cât Margareta trecuse și se afla deja la ca-
pătul galeriei, conversând cu unii și cu unele, cari
tocmai o salutară, luând direcția cătră sala de joc,
precând baronul nu părea nici decât dispus a o
urma. El se așezase într’o adâncătură semicircu-
lară a galeriei, lângă o sobă ascunsă prin ramuri
de plante ecsotice, ce formau trofee împreună cu
arme de vânătoare, și cu capete de animale sel-
batice.

     — Eu ved, (lise Cristiano, care bucuros ar fi
voit se evite în momentul acesta, conversația sciin-
tifică, că Dta esci universal.
     Este vorba de abilitatea Dtale la vânat, și eu
me mir că afli timp...
     — Cum de creții, că eu sunt vânător? res
punse bătrânul cu mirare. A! Doară pentru că mă
creții vinovat a fi ucis eu, ferele aceste, a căror
capete ciuntate se află aici, și se uită trist la noi
cu bieții lor ochi de sticlă! Cine ți-a spus aceasta,
te-a înșelat, eu n’am vânat în viața mea.
     Eu desprețuesc desfătările, ce întrețin selbăti-
cimea prea naturală a omului! Interiorul nesimți-
tor, însă roditor al pământului, este obiectul studii-
lor mele.

     — Pardon! domnule baron, eu am crezut...

     — Dar de ce mi tot țlici baron?
     Eu nu sunt baron; este adevărat că regele m’a
nobilisat și m’a decorat cu steaua polară, drept
recompensă pentru lucrările mele în minele dela
Falun.
     Eu am fost, precum negreșit vei sci, profesor
la școala de mineralogie din orașul acesta; dară
pentru aceea n’am dreptul la un titlul și eu me în-
destulez cu unele mici privilegii, ce me scutesc de
casta trufașe, de care înse nu-mi pasă nici decât.
     — Am greșit, cugetă Cristiiano.
     Ei, apoi se caut să me desfac de savantul ace-
sta, cât se poate de îngrabă, s’au se 1 întâlnesc mai
târțliu.
     El își schimbă îndată ideea, vețlând pe Mar-
gareta revenind și luând direcția încet prin multe
întrerumperi, cătră locul unde se afla dânsul.
     El numai cugeta la altceva, decât a se împrie-
teni cu geologul, ca acesta se-l recomânde, de va
fi cu putință, ca pe un bărbat distins. El întră
repede în discurs. EI sciu pune întrebări inteligente,
mai multe de câte erau de lipsă. El a trecut dimi-
neața prin Falun, el s’a coborit în minele cele mari,
el a cules, spre satisfacțiunea sa personală, probe
interesante, spre marea neplăcere a lui Puffo, care 1
considera une-ori ca pe un smintit. El scia altcum

www.digibuc.ro

46               _________________________________________

în „viața principelui Albert" (voi. III pagina 49 și
urm., voi. IV pagina 257) se află eternisate înten-
țiunile binevoitoare ale cabinetului din Peterburg
întru cât privesce principatele dunărene. La o în-
trevedere devenită celebră a împăratului Nicolae cu
Ambasadorul englee sir Hamilton Seymour, țarul a
Șis că vrea să facă din principate un stat in faptă
independent sub protectoratul seuu. Românii vor scî
singuri ce vrea să Șică un stat „independent sub
protectorarul rusesc¹¹ !
      Austria după ce respinsese propunerile pentru
anexarea principatelor, a făcut în 1857 o învoială,
cu Francia și Englitera, în Osborne, o învoială ca
unirea Moldovei și Valachiei să nu fie politică ci
numai curat administrativă, pentru a împedeca for-
marea unui stat sub un principe „care la cea din-
tâiu ocasiune va rupe legăturile de suveranitate ce
1 unec cu Poarta, fără înse de a fi în același timp
destul de puternic spre a resista la ordinele rusesci.“
în acest interval unirea s’a făcut și suzeranitatea
Porței a încetat. Acum le incumbă oamenilor de
stat români de a desminți a doua parte a profeției
dela Osborne și de a arăta că țeara lor e destul de
stăpână pe sine însăși, pentrn „a resista la ordinele
Rusiei". Cât timp ei vor face o oposițiune neînte-
meiată și neînțeleasă într’o afacere a cărei regulare
definitivă este în interesul ei tot atâta cât și în in-
teresul general european, remâne fundată bănuiala
că România dă acum imperiului țarilor sprijinul ei
politic precum i-a dat la Plevna ajutorul ei militar.



Revista politică.
Sibiiu, în 28 Ianuarie
      în legătură cu cele din numerul trecut despre
conferențele ministeriale din Viena cu privire la
reorganisarea armatei, înregistrăm, că „Messager de
Vienne", într’un articul separat, spune, că reformele
armatei sunt departe de a fi ajuns la sfârșit și că
se urmează cu precipitațiune febrilă. După ce arată
cum în urma reorganisărei s’a sporit și cât are se
se sporească încă armata, închee:
      „Preparativele aceste ale Austriei sunt conse-
cuență necesară a marșului funest spre răsărit ce a
întreprins imperiul, constrîns de cancelarul din
Berlin. înpinsă înainte în roatele mașinăriei cesti-
unei orientale Austro-Ungaria se prepară de res-
boiu, nu pentru a ave pacea, ci pentru a esecuta
preceptele care o vor pune două degete de peirea
sa. însă dacă vom trage la îndoială scopul utili-
tății alianței austro-germane, riscăm de a fi acusați
de înaltă trădare. Mai bine va fi se ne reținem și
se așteptăm."
      Conferența dunăreană dela Londra încă
nici nu s’a început și a trecut prin unele fase ne-
așteptate. Am amintit de bolnăvirea diplomatului
german; bolnăvirea principelui Bismarck cunoscută
deja încă a venit tocmai la timp. Lipsia se se bol-
năvească și representantul părței techoice a cestiu-
nei dunărene și, după cum cetim într’o foaie vie-
neză, și aceasta s’a întâmplat, dnul Ahrens, re-
presentantul technic al Germaniei, a căȘut bolnav
la pat! — Despre admiterea României la confe-
rență, „Messager de Vienne", este informat, că prin
cercurile politice vieneze, se soptesce foarte încet,
că cabinetul din Viena n’a consimțit cu admiterea
aceasta decât în urma presiunei dela Berlin.

TELEGRAFUL ROMAN

     Pentru ca se cunoascem și tonul oficios din
Viena în cestiunea dunăreană reproducem urmă-
toarele :
  Este interesantă țlice „Telegr." următoarea relațiune
publicată de „die Presse" din Viena și pe care o prime-
sce dela un corespondente din Londra. O recomandăm
deosebitei atențiuni a cetitorilor noștri. Eată-o:
     „Prin presa continentală se asigură necontenit
că d. de Giers a avut ocasiunea să se pronunțe mai
ales asupra cestiunilor dunăreană și egipteană. Seim
foarte bine pe aici că Rusia are de apărat în Egipet
tot atât de puține interese ca și în Mexico și Au-
stralia. Este vădit că cei din Petersburg se tem
de înaintarea Engliterei pe căi noue în India și poate
și mai mult de stabilirea noastră în porturile de
Ost ale mărei Mediterane, și de aceea ei voesc se
ne împedece cât se poate mai mult ca se nu ajun-
gem la acest scop. Actuala situațiune din Egipet
poate negreșit se fie oare - cum schimbată prin nis-
care-va sfaturi date sultanului, dar în cele din urmă
vor trebui ca și cei din Petersburg se se convingă
că Englitera nu cugetă de loc a lăsa pe seama al-
tuia se culeagă roadele dela Tel-El Kebir. Nici
Turcia nici alt cine-va n’are mijloace tari sau o
ocasiune nimerită de a schimba într’un fapt activ
resistența contra posițiunei noastre din Egipet,
chiar dacă nu se ține seamă de faptul că Englitera
a luat măsuri pe țărmii Nilului în urma vederilor
esprimate de majoritatea puterilor. A face o impu-
tare Engliterei că voesce ași întinde sfera ei de
putere, nu șede negreșit bine acelora ale căror pla-
nuri în privința Armeniei și a Asiei centrale sunt
destul de bine cunoscute de toată lumea.
     „Ast-fel dar dacă cei din Petersburg aduc pe
tapet un fel da cestiune Egipteană, apoi credem că
ei fac aceasta numai spre a espune ca o concesiune
ori ce dare înapoi a Rusiei în această privință, spre
a cere apoi o contra-concesiune din partea En-
gliterei.
     „în cestiunea dunăreană lucrurile stau cu totul
alt-fel. Englitera a făcut invitările la Conferența ce
este a se deschide lunea viitoare aici, fiind că ea
este mai Interesată ca toate statele de mișcarea
comercială dela gurile Dunărei. Marina noastră co-
mercială a participat în anul 1881 la navigațiunea
din Sulina cu 523 vase având un cuprins 498,994
tone, pe când vapoarele rusesci n’au în mișcare mai
mult de 10,717 tone; comerciul nostru acolo re-
presintă tocmai 63 la sută din întregul comerciu
european care a eșit și a intrat pe la Sulina în
1881. înțelegem că nesce asemenea fapte să displacă
într’atât politicilor ruși, în cât se dorească bucuros
disolvarea totală a comisiunei dunărene internați-
onale.
     „Cu toate acestea însă cestiunea dunăreană are
și ea o parte însemnată în politică; ar fi deci cam
necomod pentru diplomații din Petersburg ca, din
causa unei oposiținni peremptorii, să rămână cu to-
tul isolați — și de aceea a fost inventată cestiunea
Kilia. Este foarte vădit că ei nu fac aceasta din
puncturi de vedere comerciale rusesci, cari au intrat
pănă acum pela Sulina, nici nu vor spori nici nu le
va merge mai bine în cas când ele ar întră vre-o
dată pe Dunăre prin gura Oceacoff și s’ar duce la
Galați prin brațul Kiliei, în loc dea face acestea
pela Sulina. Este deci mai mult ca sigur că în ce-
stiunea Kilia se află ascuns un principiu politic de
natură specific rusească. Rusia voesce mai nainte
de toate să aibă o gură a Dunării proprie a sea;

ea va face atunci în ea tot, ceiva plăcea și ’i va
conveni, nesupărată de nici un control inter-
național ca acela care a fost esercitat pănă
acum de comisiunea dunăreană. O dată că Ru-
sia va avea o gură a Dunării pe propriul ei terito-
riu, ea va putea atunci se perceapă dări și tacse
cum îi va plăcea și să vere pe Dunăre vasele de
resboiu ce va crede de trebuință, fără ca vre-o pu-
tere se aibă dreptul a protesta în contra. Este de
ajuns a lămuri aceste aspirațiuni pentru ca nimeni
se nu mai fie suprins dacă Rusia, aducând cestiunea
Kilia în conferință, va întimpina o aspră și viuă
oposițiune din partea Engliterei.
     „D. Ztg." spune că are sein dela Londra, că în
cercurile delegaților e respandită părerea, că pro-
iectul Barrere se va primi pe lângă modificări ne-
însemnate (insignificantes.) Așa ceva cetim și in alte
foi. „Națiunea" din Bucuresci susține, că proectul
Barrere va fi discutat în părțile sale cele mai esențiale;
de asemenea contra proiectul român încă va fi
discutat în conferență. „Telegraful" din Bucuresci
susține că Austro-Ungaria se va întoarce cu sacul
gol dela conferență și va consimți și la prelungirea
mandatului comisiunei dunărene."
     Senatul Franci ei încă n’a decis asupra legei
privitoare la pretendenți. Comisiunea senatului se
vede a fi contra legei, cu toate că mai ales mini-
strul de răsboiu o a apărat cu toată elocența de
care dispune.
     Cabinetul Fallieres se va retrage și va face
loc celui a lui Jules Ferry.
     Manifestul țarului rusesc este criticat de
presa liberala europeană, că este lipsit de ori ce
înclinare spre progres.



Cestiunea Evreilor în casa deputaților
Ungariei.
(Urmare. *)
     Onody vorbesce despre raportul dintre Evrei
și partida independentă și declară, că densul nu
ține pe Evreii de un factor politic, pe care ar pute
conta națiunea și că din motivul acesta nici nu
pune preț pe Evrei referitoriu la alegeri. Massa
Evreilor ține totdeauna cu puterea. Dacă totuși
Evreii merg cu partida independentă, aceasta să în-
tâmplă din causă, că Evreii își împart a priori ro-
lele între sine. Națiunea a dat Evreilor într’un
moment, in care și-a uitat de sine, egală îndreptă-
țire, fără a precumpăni condițiunile premergătoare,
întreaga lege de tmancipațiune, constătătoare din
5 șiruri, s’a creat într’un timp, în care se încheiase
împrumutul de 16 milioane. Aceasta caracterisează
împregiurările între cari s’a dat espresiune emanci-
pațiunei. Vorbitorul spriginesce propunerea de con-
clus a lui Istoczy, eventual a lui Verhovay.
     Otto Hermannîn începutul vorbirei sale arată
că în decursul desbaterei de față s’a făcut de repe-
țite ori alusiune la egala îndreptățire ca la idealul
vieței de stat și al societății. în fața postu-
latelor vieței practice și în momentele unei miș-
cări sociale adânci se comite o greșeală, dacă egala
îndreptățire se aplică la viață tot numai din punc-
tul de vedere al idealului. Nu trebue uitat, că în
cestiunile de față ne aflăm înaintea unei realități
concrete și că se tractează despre sanarea unei rău

      *) Din nr. 9. Pănă aci a fosi, traduefiunea „Resboiului¹¹ Red.

că ajunge în deobște, se asculți cu respect pe un
erudit vanitos, și se provoci desfășurarea sciinței
sale, pentru ca se te creadă om foarte inteligent.
Aceasta se și întâmplă. Fără a-1 întreba după
nume, patrie sau profesiune, profesorul făcu lui
Cristiano o descriere minuțioasă a lumei suterane,
pe a cărei suprafață el nu se îngrigea decât numai
de sine, de reputația sa, de scrierile sale, în sfârșit
de succesul observațiilor și descoperirilor sale.
     La ori și ce alt moment, Cristiano l’ar fi tot
ascultat cu plăcere; căci, el vedea, că, în total, are
de a face cu un bărbat foarte instruit în cugetul
seu, și el se interesa la rândul său pentru fie-care
studiu serios al naturei; Margareta înse se apropia
și sapientul observând preocupația repede a tineru-
lui june, își îndreptă ochiul cel bun în aceeași di-
recție și esclamâ:
     — A! eată mireasa mea! Nu mă mai mir. în
adevăr, scumpe amice, am se te presentez persoanei
celei mai amabile din regatul nostru.
     — Totuși el este! cugetă Cristiano uimit: de
bubă samă el este baronul Olaus! El e nebun; și
acestuia are se fie jertfită roșa aceasta de zăpadă!
     El se Confirma în credința aceasta, cu o nouă
mirare, văȘând pe Margareta grăbindu-se din par-
te-și și picând cătră domnișoara Potin:

    — Eacă amantul meu !
     Apoi ea adăogi dând bătrânului mâna cu un
surîs aproape măgulitor:
     — Dar ce cugeți domnule, de te ascunșii în
micul acesta unghiu, precând mireasa Dtale te caută;
este o oară!
     — Vec^i, Șise eruditul cu o satisfacție naivă,
cătră Cristiano, ea me caută, dumnea-ei se urește,
dacă nu mă aflu lângă densa. Apoi de, ce vreai,
frumoasa mea amantă ? Toată lumea dorește sfatu-
rile mele! Nu este vina mea, și eată aici un june
amabil, un călător., francez, nu? sau italian, căci
ai puțin accent străin? Permite-mi, contesă Mar-
gareta, să-ți presentez pe tinărul meu amic dl de...
cum te chiamă?
     Cristian Goefle, țlise Cristian cu aplomb.
     Numele acesta usurpat, dară mai cu samă gla-
sul și pronunciarea aceasta, ce-i sunau încă în urechi,
făcură pe Margareta se tresară.
     — Ești fiul dlui Goefle ? țlise ea cu vivacitate.
0, de minune cum îi sameni!
     — Na’r fi nici o minune să i samene, dacă îi
este așa aproape, răspunse savantul; însă dumnea-lui
poate fi numai nepotul dlui Goefle; căci Goefle nu
este căsătorit, și prin urmare, el nu poate ave co-
pii, ca și mine.
www.digibuc.ro

     — Aceasta n’ar fi motiv, Șise Cristiano la ure-
chia eruditului.
     — A! da, în adever! răspunse acesta tot așa
și cu o naivitate necredibilă, eu n’am cugetat la
aceasta; Șiretul de Goefle!... Dar așa ești fiu de
mâna stângă?
     — Crescut în străinătate și sosit tocmai acuma
în Svedia, răspunse Cristiano, mirându-se de succe-
sul inspirațiilor sale.
     — Bine, bine, replică eruditul, care asculta
foarte puțin la toate ce nu-1 privea direct pe dân-
sul; pricep, este evident, că-i ești nepot.
     Apoi adresându-se cătră Margareta, el Șise:
     — Eu cunosc pe domnul acesta foarte bine, și
ți-1 recomând drept propriul nepot al bunului Go-
efle... pe care Dta nu 1 cunosci, dară voești a-1 cu-
noasce, precum ai Șis tocmai aȘi dimineață.
     — Și o Șic și acuma, esclamâ Margareta, în-
roșind îndată ce întâlnii ochii lui Cristiano, cari prin
vivacitatea lor, îi amintiră ochii falsului Goefle,
care i aflase foarte lucitori, prin tufoasa lână atârnă-
toare a căciulei sale, mai cu samă, când acesta ri-
dica din când în când fără voe ochelarii cei verȘi
ai doctorului, spre a o vedea mai bine.
     — Dară, cum se poate, replica savantul adre-
eându-se cătră tinera copilă fără a i observa confu-

TELEGRAFUL ROMAN.

47

efectiv. Aceia, cari neagă esistința cestiunei Evrei- |
lor în Ungaria se află în rătăcire mare. Cestiunea
esistă în faptă și pot veni evenimente esterne, cari
se o âesvolte sâ-i facă efectul acut cari să lățească
mișcarea și să-o facă și mai adâncă. (Aprobare în
stânga estremâ.) Chiar și atunci, când se află la ordi-
nea <jilei întrebarea referitoare la venirea Evreilor re-
fugiați din Rusia, se pot observa direcțiunea opini-
unei publice în Ungaria destul de evident. Atunci
s’ar mai fi putut finalisa cestiunea prin măsuri no-
rocoase național-economice. (Așae! în stânga estremă)
Afacerea dela Tisza-Eszlar a înveninat cestiunea acea-
sta pănă la etces și o aduce din ce în ce tot mai tare
la conac iința poporațiunei. Afacerea aceasta a atins
simțământul religios al poporului, pentiu care cu
deosebire gintea maghiară e foarte accesibilă. Din
și asupra acestei întrebări a resultat o literatură
uriașă; influența acestei afaceri asupra păturilor de
jos ale poporului, e un pericol, care te pune pe gân-
duri.
      Mai vine împregiurarra, că cestiunea Evreilor
nu e de acele, cari se ivesc câte o dată spre a mi-
șca spiritele și apoi ear dispar, ci ea se manifestează,
dovadă e istoria, în conținu sub formele cele mai
diferite: ca cestiune economică, religioasă, politică.
      De aceea trebue cercetate isvoarele acestei ce-
stiuni, ca se se poată sana în mod radical. Isvo-
rul principal nu e Talmudul, despre care vorbesc aiji
atâtea mii de oameni, fără a sci ceva positiv de el
(ilaritate) isvorul prim ordial e Pentatenchul, căr-
țile lui Moise. Acela care cercetează în mod obiec-
tiv isvorul acesta de lege, află care e rădăcina an-
tagonismului dintre societatea evreică și cea cre-
ștină. Vorbitorul a studiat cu pricepere pentateu-
chul și a aflat întâiu că Moise la tot cașul a fost
unul din legislatorii cei mai mari ai omenimei și
a priceput ținta, mijloacele și metoda; a doua, că el
a sciut aplica mijloacele; și a treia, că el a sciut
împrima ori-cărei probleme sociale, religioase, eco-
nomice, chiar și celei sanitare, caracterul unei dogme
prin aceea că în pentateuch nu vorbesce el însuși
ci lasă se vorbească Jehova.
      Legea lui Moise opresce pe Evrei, a se ame-
  steca cu alte popoare și cât timp evreii, vor recunoa-
  sce pentateuchul de o carte de legi, instituțiunea
  căsătorie civile, pre care vrea să o introducă vorbi-
  torul, va remânea numai un mijloc paliativ. Se vor
  afla ce e drept magnați făliți cari vor lua în că-
  sătorie fetele bogate de bancheri, instituțiunea că-
  sătoriei însă nu se va lăți pănă când va fi penta-
  teuchul în vigoare.
      Vorbitorul schițează datinele fanatice ale or-
  todocșilor Evrei din Ungaria de sus, aceștia comit
  adevărate orgii religioase cari au efecte periculoase
  pentru creeri. Ceteții din comunele evreesci mai
  mici în Ungaria de sus și în Galiția sufer de Mo-
  nologie, care se întinde cu ajutorul Iradațiunei și asu-
  pra părților estreme. Ceteții aceștia stau pe treapta
  cea mai jos de cultură, în mânile lor e pentateuchul,
  o armă omorîtoare, ei sunt plini de ură față cu cre-
  știnii, sunt pătrunși de cel mai sălbatic fanasism, care
  la toate confesiunile duce la cele mai mari crude-
  lități, misticismul acestor datine escită în popor
  totfelul de esagerări și invmțiuni fabuloase.
     Vorbitoriul amintesce afacerea dela Tisza-Eszlar.
  Teologii cei mai renumiți din Europa au trebuit se
  adeverească pe basa studiilor lor istorice și teolo-
  gice, că în Istoria și în religia evreească nu au aflat
  date positive, cari s’ar refera la crime de sânge.
  Marele evreist, prof. Delizech, la care se provoacă '


  sia de nu ești la joc. Eu am gândit că în noaptea
  aceasta ai să fi așa de ocupată de nu-ți vom pute
  adresa nici un cuvânt.
        — Ei bine, scumpe amant, te-ai înșelat. Eu
   n’am să joc; eu mi-am scrintit piciorul pe scară.
   Nu ve^i că sunt șchioapă ?
        — Nu, nici decât. Voesci doară seini sameni ?
   istorișesce nițel dlui Goefle, cum am devenit eu
   șchiop; o 1 o istorie groaznică, ori și care altul nu
   s'ar mai fi sculat. Da, domnule, ai să ve^i în mine
   o victimă a științei.
        Și fără a aștepta se înceapă Margareta, luă el
   cnventul. Dl Stangstadius, începu a spune cu viva-
   citate, cum coborîndu-se într’o mină, se rupse funia,
   și el cățlu împreună cu coșul în fundul unei prăpă-
   stii, dintr’o înălțime de cinci-^eci de urme șepte
   policari și cinci linii. El a remas leșinat șese oare și
   cinci ^eci de minute și nu sciu câte secunde, și el
   nu putu face nici o mișcare doue luni, patru ^ile
   trei oare și jumătate. Tot așa specifică cu o acu-
   rateța desperată cantitatea esactă a emplastrelor, cu
   care fu acoperit pe fie care parte a trupului seu,
   ca șf Sitatea în drachme, grane și scrupule a di-
   feritelor doftorii ce le a consumat, parte in beuturi,
   parte făcendu-și fricțiuni muietoare.
        Istorisirea aceasta a fost foarte lungă, deși bu-
    nul om vorbea iute și nu se repeta î însă memoria

evreii cu predilecțiune, amintesce despre o datină a
evreilor, care consta în aceea, că sângele ce curge
după tăere, îl pun într’un vas, îl disoalvă în apă,
îl fac bine mirositoriu și-și stropesc fața cu el. (Mi-
șcare.) Riturile orientale funt preste tot stropite
cu sânge. Acolo aflăm și crucea stropită cu sânge,
acolo pe cel răstignit și pe martiri. Însușirile sim-
bolice și fabuloase a sângelui nevinovat au aflat în
diferite moduri espresiune, dar pecând d. e. confe-
siunile creștine susțin cultul sângelui numai în mod
simbolic, pe atuncia iudaismul întrebuințează sânge
veritabil în ritul seu.
      Evreii n’ar ave alta de a face, decât a conchema
un congres, care se statorească articolii lor de cre-
dință și să curețe datinele lor confesionale de toate
anachronismele. (Aprobare) Pănă atunci, pănă când
nu vor face aceasta, pănă ce vor respecta pentate-
uchul, care le interzice amestecul cu alte popoare,
cât timp nu vor lucra, fiind în posesiunea tuturor
drepturilor cetățenesci, într’acolo, ca emancipațiunea
lor politică se devină și socială nu-și împlinesc da-
torința, ce o au față cu statul. (Aprobare sgomo-
toasă.) Chiar nici evreii cei mai înaintați, aceia, cari
se cred a fi maghiari nici aceștia nu-și pricep da-
torințele cele mai sânte.
      Ei își lasă pe confesionalii lor în superstițiuni
și vânează după ordini cavalerești și după baronat.
Umblă prin casine, și nu-și aduc aminte că ei sunt
numai tolerați și că nu sunt emancipați în ceea ce
privesce societatea.
      Urmează mimicismul doctrinei lui Darvin și
imitează tot ce face aristocrația, cu toate că
la tot pasul, îi trădau toate mișcările și tot cu-
getul lor.
      Vorbitorul n’are de cuget a despoia pe cineva
de libertatea, ce o are, disaproabă numai procedura
acelor-a, cari ațîță pe popor contra Evreilor, și cari
nu se pot afla, îndată ce poporul a urmat ațîțărei
lor. (Aprobare sgomotoasă.) Vorbitorul pricepe, că
antisemiții se-și propună a estirpa pe Evrei și apoi
se se pună ei în fruntea massei (Jicendu-i: acum
omoară și prădează ! (Mișcare) Metoda conducători-
lor moderni, cari ațîță pe popor, apoi îl părăsesc,
înseamnă demagogia cea mai ordinară. E caracteri-
stica demagogiei, a urzi nelinisce și a se subtrage
apoi dela responsabilitate. (Aprobare viuă.)
      Vorbitoriul întreabă pe antisemiți, că sunt ei
gata, la cas când s’ar ivi crise se iee asupra-și res-
ponsabilitatea ? că simtu-8e ei destul de tari a în-
timpina massa înfuriată? Vorbitoriul o trage Ia în-
doeală după cele întâmplate pănă acum.
      Vorbitoriul cere reforme, căci doresce, ca po-
porul evreesc se se asimileze cu națiunea maghiară.
(Aprobare). Evreii se se adune se-și formeze dog-
mele și cei mai buni din ei se constate în fața na-
țiunei serbătoresce: Noi voim a scoate din religiu
uea și din datinile noastre tot ce nu se nimeresce
cu spiritul secolului al 19-lea, voim a ne asimila cu
națiunea. (Aprobare viuă.) Națiunea doresce asimila-
țiunea aceasta, facă și partida cealaltă aceea, cu ce
e datoare în direcțiunea aceasta.
      Gestiunea evreică nu se află pentru ultima oară
înaintea parlamentului; dacă vor insiste evreii pe
lângă ținuta lor de a^i, vorbitoriul se va vede ne-
cesitat a cerca calea argumentărei. Vorbitoriul sus-
ține, că evreii au articoli de credință, cari nu încap
în cadrul religiunilor recepte. Aladâr Molnâr a fost
dovedit pe basa de date primite dela Evrei, că în-
vățăturile lui Reb Hilel nu se unesc cu societatea
modernă, nici cu statul modern. Reb Hiler perhore-

sa era o adevărată muncă, ce nu-i permitea a omite
împregiurarea cea mai minimă și" când vorbea de
sine însuși el nu-și putea închipui că ar estista cineva
care se nu 1 asculte.
     Margareta, știind povestea acestui eveniment
de rost, nu mai putu asculta și conversa încet cu
domnișoara Potin. Resultatul acestei scurte confe-
rențe, observate foarte bine de Cristiano, se făcu
îndată Veijut. Buna Potin prinse în sbor momentul,
în care sfârșise bătrânul narațiunea sa și ’l făcu se
între într’alta, rugându 1 cu o sinceritate vicleană,
să-i esplice un paragraf, ce ea pretindea a nu 1
pricepe, în ultimul seu op.
     Cristiano admiră geniul inventiv al femeiei, ve-
xând cu câtă căldură se adânci savantul in disen-
siunea sa cu guvernanta, precând ochii Margaretei
țliceau evident cătră tinerul june;
     — Mult doresc se vorbesc cu Dta!
     El nu așteptă traducerea acestei mimici în cu-
vinte și o urmă la celalalt capăt a micului semicielu
unde ea se așețla pe o laviță, precând el, stând cu
atitudine respectuoasă în picioare, o scuti abil de
privirile trecătorilor.
(Va urma.)

scează emancipațiunea, el nu voeace ce Evreii să se
asimileze cu alte popoare, ci să se reîntoarcă în
Palestina. în punctul acesta are Reb Hilel aceeași
vedere cu Istoczy. (Uaritete vie.)
      Vorbitorinl repețesce dorința, că Evreii să se
adune într’un congres și se și 'publice dogmele în
limba statului și într’alte limbi și se conceadă sta-
tului dreptul de suprainspecțiune în tot ce se pe-
trece în viața lor bisericească. Se fie cu deosebită
privire la aceea, că o parte mare a confesionalilor
lor nu pricep nimic din religiune, căci ceteții lor
sunt incapabili pentru cultul divin, si ar trebui duși
în casa de observațiune a spitalului Rochus. (Ila-
ritate viuă.) Catecheții lor se fie cetățeni maghiari
și se aibă o cultură corespundătoare.
      Vorbitoriul e convins, că Evreii își vor veni în
ori și în loc se respundă la atacurile literare cu
aceleași mijloace, va pâși pe calea obiectivități!
(Aprobare vie.
      Vorbitoriul acceptează propunerea comisiunei
în presupunere, că referentul va interpreta egala
îndreptățire ca și vorbitoriul, și că nu va voi să
șlică, că evreii n’au față cu statul și cu societatea
nici nn fel de datorințe și că n’au lipsă de nici un
fel de reforme după starea lor de a<Ji.
(Va urma.)



Apel!
       Subsemnatul comitet își permite, a apela diu nou la
onor, public român, pentru spriginirea „Reuniunei femeilor
române din Sibiiua întru realisarea scopului ei, de a înființa
în Sibiiu: Un institut român de crescere pentru
fete, împreunat cu internat și întocmit așa, ca el să poată
corespunde tuturor intereselor de educațiune ale familiilor
române din ori care parte a țerii.
       Pre cât de grea este problema, ce ș:-a propus reuniunea
noastră, pre atât de simțită și de urgentă este realisarea ei.
       Activitatea reuniunei înse trebue se tindă în prima liniă
la crearea fondului necesar.
       înoim deci prin aceasta apelul nostru din Octomvre
1881. cătră toate femeile și cătră toți bărbații români, carii
poartă în inima lor viul interes al progresului românesc;
cerendu-le concursul la urmărire scopului reuniunei noastre
de interes general și rugându-i, a contribui la crearea fon-
dului reuniunei prin înscrierea de membrii, cum și după
împregiurări prin celelalte mijloace indicate în §. 7 al sta-
tutelor reuniunei de următoriul cuprins:
      „§. 7. Fondul reuniunei se formează:
       a)       din contribuirile membrilor reuniunei de toate categoriile;
       b)       din veniturile petrecerilor, concertelor, prelegerilor, so rtiturilo
și esposițiunilor ce se vor arangia în favoarea reuniunei;
       c)       din ereditățile, legatele și donurile ce i se vor face;
       d)       din colecte ce se vor Întreprinde în favoarea ei“.
       Statutele reuniunei și formulare de dechiarațiuni pentru
înscriere de membrii se găsesc pe la colectanții reuniunei
din ținuturi, și la cerere se trimit dela, comitet ori unde prin
postă franco.
       Contribuirile cum și corespondențele în afacerea reu-
niunei sunt a se adresa: „Comitetului reuniunei femeilor
române din Sibiiu" (Nagy-Szeben).
       Persoanele, care ar binevoi a se însărcina ca colectanți
ai reuniunei, sânt rugate a ne încunosciința.
       Sibiiu, 7 Februariu 1883.
              Comitetul reuniunei femeilor române din Sibiiu.
    Maria Cosma m. p.,                            V. Roman m. p.,
         președintă.                                        secretar.


Corespondențe particulare
ale „Telegrafului Roman*.
      Mehadia, în Februariu. Regimentele confiniarie,
germano - banatic Nr. 12, romano - banatic Nr. 13,
și sârb-banatic Nr. 14, abia de un deceniu s’au
„civilisat“. Regimentul romano-banatic, adecă co-
mitatul Severinului, precum îl arată numele, e lo-
cuit de români; el are preste 100 comune rurale
și o poporațiune preste 100,000 locuitori.
      Acest popor încă din vechime trăiesce ca în
timpurile patriarchale, adecă în comuniune fa-
miliară; averea lor se numesce avere comunională
carea se cuprinde în următoarele: fie-care familiă
își are capul ei, și toți ceilalți membri sunt subor-
dinați capului
      Amară era soartea acelor membrii, cari nu se
supuneau capului familiei, dar și acesta era supus
la strictă dare de seamă pentru toate afacerile sale
în ceea ce privea crescerea familiei și manipularea
cu averea comună, carea consta la fie - care familie
diu casă, fond de casă și curte, precum și din oare-
care cuantitate de pământ, mai mult sau mai puțin
cultivabil, care toate se țineau și cultivau sub au-
spicele și dispusețiunea capului membrilor comuni-
unei în comput.
      Computul venitelor, îl purta capul.
      Schimbarea s’au permutarea realităților se făcea
cu învoirea tuturor membrilor îndreptățiți, cu apro-

www.digibuc.ro

I

48

TELEGRAFUL roman

barea autorității militare superioare; vinderea și
cumperarea realităților imobile, precum trecerea
membrilor singuratici dela o familie la alta, se fă-
cea cu mari greutăți.
      Sub sistemul militar omnipotent relațiunile și
legătura comună s’a ținut cu o stricteață carea
adeseori ajungea la estremități.
      Relațiunile și legătura aceasta comună cu o guver-
nare ca cea sus arătată, au putut trece de justificată
înainte de „civilisațiune“, respective atunci, când toți
membrii capabili de arme au trebuit se servească
un șir lung de ani neîntrerupt în statul militar;
ba când interesele înaltei case domnitoare aduceau
cu sine, ei erau transportați afară din confinii în
provincii depărtate și țeri străine, — atunci se vede
a fi fost aceasta foarte necesar și folositor.
      în legătură cu „civilisarea" au trebuit se se
schimbe și aceasta.
      „Civilisarea¹¹ are destinațiunea a scoate popo-
rul de sub domnia absolutistică și arbitrară mili
tară, și al face egal în toate drepturile constituți-
onale ale patriei — cu celelalte popoare.
      Astfel se crtă un articol de lege, XXIX din
1873, carele face posibilă disolvarea comuniunei
familiare și de avere, și dă fie • cărei familii libera
esercitare de drept.
      Cu toate aceste legea aceasta de vre-o 10 pa-
ragrafi mai esențiali atât e de imperfectă încât
aplicarea e va ave cele mai triste urmări pentru
popor.
*
* *
      înainte de a întră in analisa acestei legi, să
vedem unele liniamente cari caracterisează pe po-
porul din fostul regiment romano-banatic Nr. 13,
în ceea ceprivesce vitalitatea lui, economia și cultura.
      Acest popor trăind în sistema militară, de sine
se înțelege, n’au putut ave scoli civile superioare ci
a avut scoli civile și militare elementare. Cele din-
tâiu le cerceta tinerimea preste tot, eară cele mili-
tare aceia cari se pregătiau la gradurile statului
militar; poporul înse remânea popor, abia inițiat
în parte în cetire și scriere. Mai departe nu per-
mitea sistema.
      Ceea ce privesce înse vitalitatea acestui popor
este de admirat.
      Scriitorii stăini, cari cutrieră țerile și studiază
cu atențiune moravurile, economia și modul de
viață al popoarelor, se vede că n’au călcat acest
pământ ca se studieze pe poporul român care lo-
cuesce pe el, căci altcum ei ar fi trebuit se mărtu-
risească cu totul contrarul ceea ce adeseori mărtu
risesc despre români: sau dacă au și veqlut bine
acest popor au tăcut ca nu cumva se ^ică despre
român ceva bine.
      Cu privire la structura fisică și la fisionomie,
sunt oameni frumoși, întregi și sănătoși, cu o cău-
tătură serioasă pătrunzătoare, se poate observa din
fața și toată ținuta lor urmele sistemei militare. —
E un popor loial supus, în cultură (?) întrece pe ro-
mânul din Ardeal în multe privințe.
      în economie sunt de admirat; toată Ziua hi-
eră la câmp cu mic cu mare fără diferență de secs
ba femeile dela natură robuste și bine formate, —
poartă copilașii sugători în spate în corfă și nici
când în brațe.
      Cu băiatul în spate, cu instrumentele de lucru
în mână, pleacă de noapte la câmp, sau mai bine
Zis pe coastă, unde ajungând nn-1 pune jos, ci cu
el în spate sapă toată Ziuat fie P® șes fie pe deal,
și e lucru admirabil tenacitatea lor, dar esplicația

e foarte rațională, căci deoparte băiatul mișcat în
continuu doarme ca legănat, și mama ’și poate vede
de lucru numai foamea îl mai deșteaptă din când
în când, — eară de altă parte el zace drept întins
pe spate în coșăriță, carea e tocmai de mărimea co-
pilului, și așa cresce frumos. De aceea nici nu se
ved pe aici oameni defectuoși.
     Fiind că toată provincia e muntoasă, ocupațiu-
nea de căpetenie este aici vi ea. Locuitorii lucră la
vie pe dealuri și pe coaste înalte, produc vin mult
și bun, mai tot roșu închis. Eară unde locul și clima
nu favorează economia aceasta, acolo se ocupă cu
economia vitelor, mai expres cu oieritul, bunăoară
ca mărginenii din giurul Sibiiului, — și produc
brânză foarte bună, așa d. e. brânza de Corne-
reva (o comună română) este renumită. Vitele lor
cornute sunt de soiul celor din munții apuseni ai
Transilvaniei.
     în moravuri sunt de un temperament choleric
-sanguinic, cu traditiuui străvechi române; petrece-
rile lor principale și publice sunt „nedeele", ca ale
românilor din Zarand pe Crișul alb. Orașe cu piațe
publice au Caransebeșul, Bozoviciul, Meha-
d i a și O r ș o v a (în limba vulgară Rusiavă). Cest din
urmă cu port însemnat la Dunăre, punct de meZu-
ină al Ungariei, României și Serbiei. Aci se întâl-
nesc Z> de Zi cu germani, unguri șerbi, bulgari,
greci, etc. — jidanii încă nn fac escepțiune.
     Tot ce e reu, e&te împregiurarea, că în o casă
sau cuartir locuesc mai multe familii. Așa d. e. tata
cu mama, fii căsătoriți cu soțiile lor, sau mai
mulți frați toți cu familii. Aceasta este isvorul multor
neînțelegeri între familii. Acest reu îl simt pe de-
plin familiile, de aceea și stârnesc a se despărți de
comunitatea familiară.
     Aci trebue se intrevină apoi citatul articol de
lege XXIX din 1873.                      (Va urma)


Sciri telegrafice.
     London, 6 Februarie Amânarea conferenței dunărene
a făcut aci o impresiune nefavorabilă. Aici domnesce pă-
rerea, că conferență se va desvolta într’o controversă între
Englitera și Rusia în privința cestiunei Chiliei. Asupra
sfârșitului controversei nu cutează nimenea a preZice resul- ।
tate favorabile. Cestiunea regulării porții de fer nu va
veni înaintea conferenței.
     Paris, 7 Februarie. „Journal des Debats,“ vorbind de
conferență dunăreană din Londra, Z’ce> că arangeamen-
tul între Austro-Ungaria și Rusia poate că încă nu
e acceptat în Berlin și aceasta e causa că conferență
s’a amânat. Numita foaie glosează în treacăt și primirea de
monstrativ amicabilă a lui C o ra g e o r g e v i c i din partea
principelui muntenegrean, care este cu deosebire sensațio-
nală, de oare ce Austro-Ungaria protege pe O bre n o v ici.
     CanneS, 7 Februarie. Gladstone a plecat la Nizza.
     Paris, 7 Februarie. Generalul Charette (ultramonan)
a plecat la contele Chambord în Goriția. Să Z'ce> c&
„Roy“ va publica un manifest.



Varietăți.
     * (Dare de seamă) despre resultatul petrece-
rei „pompierilor voluntari din Sâliște" aranjată pre
3 Februarie în favorul fondului acestei tinere reuniuni.
     Venitul total a fost de 148 fl. 25 cr., apese
53 fl. 33 cr., venit curat 94 fl. 92 cr.
     Preste prețul întrărei au solvit: Dșoara Ana P.
Recuciu 1 fl., Dna Ana Dtru Roman 5 fl., Alecsan-
dru Leb 9 fl., Michael Theil locot.-colon. 1 fl., Stan
Vele 5 fl., Bucur Comșa 4 fl., Visarion Roman 2 fl.,

Uariu Muciu Ureche 2 fl., loan G. Popp 2 fl., Ni-
colae Maneguț 2 fl., loan Popa 1 fl., loan Zacharia
1 fl., Nicolae Henț 1 fl., loan Rebega 1 fl., Petru
Indrieș 1 fi., loan Popoviciu 1 fl., loan Muntean
1 fl., Bucur Lupca 1 fl., Stan Herța 1 fl., Nicolae
I. Dădârlat 1 fl., Constantin Bailă 60 cr. La olaltă
43 fl. 60 cr.
   Tuturor acestor marinimoși contribuitori să aduce
prin aceasta cea mai adâncă mulțămită.
     Săliște în 5 Februarie 1883.
Comitetul arangiator.
   * (Maghiari și mongoli) Dl. King, secreta-
rul actual al ambasadei chineze din Viena, a făcut
o descoperire interesantă etnografică la balul de
curte din urmă. El a aflat că portul național al
maghiarilor puțin se deosebeșce de cel al mongoli-
lor. Așa mongolii poartă și aZi, ca și chinesii pele-
rii care cei din urmă le împodobesc cu pene de
cocoși, pe când mongolii și chinezii de frunte
pun pene de păun în pelerii. Și attila se gă-
sesce la mongoli și la chinezi și ambasadorul chinez
Li-Fong-Pao poartă un astfel de veșmânt cu înși-
norătură bogată. Durere că dl King a uitat mongo-
leasca mai de tot și nu scie cum numesc corn patrio-
ții sei pălăria și attila. își aduce înse aminte că
mongolesce cartea se cheamă „Bok“, un cuvânt pe
care mongolii a bună seamă 1-au împrumutat în suta
a treisprăZecea din Germania. Maghiarii sunt astăZi
numiți de mongoli Mad-ja ; dealtă parte cronicile
cele vechi a le mongolilor amintesc de o seminție
Hong (locuitori ai pustiei) carii au emigrat spre
apus. De bună seamă aceștia vor fi Hungarii.
     * (Defraudațiune.) Dela Panciova se tele-
grafează, că, Carol Koller, funcționar postai de a
colo, a defraudat spre paguba erariului 2000 fl. și
că fu arestat în Belgrad și dat pe mâna justiției.
     * (B a c ș i ș.) De mai multă vreme este alar-
mată presa din Viena șî Budapesta de vestea despre
un bacșiș ce avea se’l primească un deputat al sena-
tului imperial și primar cetățenesc în Galiția, cu
numele Kaminski, dela întreprinzătorul călei
ferate transversale. Bacșișul era se fie de suma ba-
gatelă de 625,500 fl.


Bursa de Viena și Pesta.
Din 9. Februarie n. 1883.

Viena B-pesta
Eenta  de aur ung. de    6%............................118.60    118.60
Renta  de aur ung. de    4%............................ 86.95     86.80
Eenta  ung. de hârtie.................................. 85.60     85.55
împrumutul drumurilor de fer ung...................... 134  80    134.75

I emisiune de oblig, de     stat   dela drumul  de fer
  oriental ung...........................................  89 40      89.25

II emisiune de oblig, de    stat   dela drumul  de fer
  orient ung..................:........................110.—        109.50
Oblig, de stat dela 1876     de   ale dramului  de fer
  orient, ung...............................................94.—     53.75
Obligațiuni ung. de rescampSrarea pământului.     .   . 98.75     98.50
Obligațiuni ung. ca claasaiă de sorțire..........96.—             S6 25
Obligațiuni urbariale temețiane............... 97.75
Obligațiuni urb. temeș. cu clausnlă de sorțire . . .    98.—
Obligațiuni urbariale transilvane. .......              96.—      96.25
Obligațiuni urbariale croato-slavonice......... 97.50
Obligațiuni ung. de rescumpărarea Șecimei de viu .      97 50
Sorți ungaresci cu premii............................ 99.—         99.—
Sorți de regularea Tisei................................  97.50   97.75
Datorie de stat austriacă în hârlie.................. 115 —       115.25
Datorie de stat anstr. în argint..................... 109.—      109 50
Eenta de aur austriacă............................... 77.80        77.65
Sorți de stat dela 1860 ............................. 129 30     128.50
Acțiuni  de       bancă austro-ung................ .     826.—    823.—
Acțiuni  de bancă de credit nng. .......                230.50    291.—
Acțiuni  de         credit austr.............. 293.90            294 21
London   '(pe polița de trei luni).............119.65            119.70
Scrisuri fonciari ale institutului „Albina¹* .... 100.—           100.—
Galbin. .                                                5.63      5.62
Napoleon............................................. 9 50          9.49
100 maree nemțesci..................................... 58.50     58,50

  Nr. 226/1882            [347] 2-3 I
CONCURS.
     Pentru ocuparea postului preoțesc
în vacanta parochiă română gr. or.
Rogojel din protopresbiteratul Clu-
jului, se escrie concurs cu termin de
30 Zile dela prima publicare a acestuia.
     Venitul preoțesc din toate în bani
computat și statorit de cătră comite-
tul parochial este de 365 fl. și anume:
    1.     Casa parochială cu patru chilii
100 fl.
    2.     Posesia bisericei, din carea trage
venit preotul, este arătoriu 3 jugere
1598 □ orgii, grădina 1 jug. 593 Q.
Pășunea 7 jug. 308 Q, venitul din
această posesiă s’a computat la preot
cu fl. 56. 76 cr
    3.     Botezul, 25 cașuri în an per
25 cr. fl. 6. 25 cr.
    4.     Venitul preoțesc la Botezul
Domnului 2 fl.
    5.     înmormântarea la om mare și
mic respective pentru prochodul mare,

la un cas 2 fl. 50 cr. ear’ pentru pro-
hodul mic 80 cr. în sumă fl. 33. 6 cr.
    6.      Pentru cununie anuatim 3 ca-
șuri cu 2 fl. 50 cr. în sumă fl. 7. 50 cr.
    7.      Birul preoțesc dela 75 familii
în naturale, dela o familie o metretă
grâu sau cucuruz sau orz merța 1 fl.
60 cr. în sumă fl. 119.
    8.      Lucru cu palma dela 37 fa-
milii, o Zi cu coasa, ear’ dela 38 fa-
milii o Zi cu secerea fl. 21.
    9.      Venitul din pădure după sesia
bisericei pentru preot fl. 20.
     Suma totală a venitului preoțesc
anuatim este 365 fl.
     Concurenții la acest post preoțesc
sunt poftiți a subșterne la subscrisul
petițiunile lor instruite pe basa Sta-
tutului organic și a Regulamentului
provisoriu congresuale din 1878.
     Cluj, 30 Decemvre 1882.
în conțelegere cu comitetul parochial.
V. Roșescu m. p.,
            protopresbiter român gr. or.

  Nr. 5787 1882 civ.               [346] 3-3
Publicațiune.
      Pentru pregătirea lucrărilor prealabile
în causa de regularea proprietății privitoare
la comasarea hotarului și la separarea pă-
șunei Cncerdei române cu deosebire la re-
gularea inginerilor operatori, și la prelimi-
narea speselor se ficsează Ziua de 29 Martie
1883 la 9 oare înainte de ameaZi în locu-
ința judelui comunal din Cucerdea română,
pe când toți cei interesați sânt a visați cu
aceea că absentarea părților nu împedecă
pertratarea.
      Elisabetopole în 26 Ianuarie 1383.
Dela tribunalul reg.
Kâplâny.
jude esmis


  Nr. 533 1883 civ.             [345] 3—3
Publicațiune.
     Se aduce la cunoscință publică din
partea tribunalului reg. că notariul public
din Sibiiu, Gabriil Zâgoni, își deschide la

1 Februarie 1883 cancelaria sa de notariu
public în Sibiiu.
Din ședința tribunalului reg. ținută la 24
Ianuarie în Sibiiu.



Nr. 392 1882 civ.           [344] 3-8
Publicațiune.
     Ficsându-se, la rugarea contelui Bela
Vass în privința concesiunei comasărei ge-
nerale a hotarului Sucutardului, Z'ua
pertratare în fața locului Sucutard pe 22
Martie 1883 la 10 oare înainte de amea^i
se învită părțile interesate a se presenta Ia
Ziua ficsată în persoană sau prin plenipoten-
țiari lor, cu observarea, că absentarea unei
sau altei părți se va considera, ca și când
ar consimți cu comasarea, '•*
pentru concesiunea comasăm
cărui a o vedâ la tribunalO^
primăria comunală.
Din ședința tribunalului reg. diu Dej ținuta
la 31 Ianuarie 1883.

Redactor răspunZ^tor Nicolau Cristea.

www.digibuc.ro

Editura și tipariul tipografiei archidieoesane,