Nr. 119 Sibiiu, Joi 13/25 Octomvre 1883._ Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 er., 8 luni 1 fl. 75 er. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 8 luni 2 .fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 3fl- «?-entru abonamente și ineerțiuni a se adresa la ilatrațlunea tipografiei arohldleoesaae Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele efmt a se adresa la: Redacțiunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Artioelii nepublicați nu se inapoiară. ........................... ..... ■ " ' ■ '_____________________________! INBEBTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 er. rSndul eu litere garmond — ți timbru de 80 or. pentru fie-oare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român" care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de premimerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvăny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca s^ se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sferșesce cu ultima Septemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârdia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ in Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Qiarele din Cluj și clubul românesc din loc. i. (C.) fiarele din Cluj, fără diferință de partidă, din ansa cuvântărei, care a ținut’o dl P. Cosma în numele acelor membri ai representanței comita- tului, cari aparțin clubului românesc din comitat, cu ocasiunea instalărei noului comite suprem, au pornit într’un mod înverșunat a ataca pe români, ca pe inimici ai statului și răi patrioți, ba opo- sițio naiul „Ellenzek" în Nrul 235, dela 13 Oc- tomvre a. c. deși dl Cosma presentase pe români ca pe oposiționali, s’a dimis și la personalități într’un articul de fond intitulat „Kozma Pârten", de și celea ce conține cuvântarea dlui Cosma nu sunt un program nou, nu sunt invențiunile dsale, ci sunt minimul, ce poate pretinde un român în patria noa- stră, fie el chiar mameluc. Ca toți cei ce n’au argumente plausibile con- tra argumentelor, numitele Z'are se folosesc numai de invective generali, și de denunciațiuni, ear pre- ste cestiunile cele ponderoase trec fără apreciări serioase, folosindu-se de frasa tocită: ca să aducem cașuri concrete. Dacă ai ave cui vorbi, și dacă am fi dedați a vede că relele descoperite se vindecă din partea celor ce le pot și ar trebui se le vindece, atunci ar merita se fondăm un jurnai de Zi cu numele „Gasuri concrete" și cutezăjn a afirma, că jurnal mai ngor de redactat. CU raatoi-i»! mai obnodant, și cu atâția corespondenți n’ar mai esistă, dar astăzi mai mult a face decât s’a făcut și se face mereu în astă privință, ar fi păcat de negreală și de papir. Suntem sătui a bate toaca la urechile sur- dului. Mai mult s’au indignat amintitele jurnale de acel regret accidental, dar just, că românii n’au auZit cuvântul de introducere și în limba lor ma- ternă. Aceasta după dânșii ar fi un crimen laesae națio- nis politicae. Ei bine! dacă aceasta este crimă, apoi dl comite suprem a comis-o in limba nemțească, — dar gră- bim a accentua din capul locului, că după noi nu este crimă, ci este virtute a ținea cont de limbile usitate în municipiu. Trebue se scie cei cu urechi nervoase pentru alte limbi, că în comitatul nostru limba română este limbă protocolară, în care se referează și vorbesce în adunările generale pe basa legii, fără ca se se fi ivit pănă aci măcar un cas, în care s’ar fi vătămat timpanele urechilor vre-unui ascultătoriu. Trebue se scie că toți oficialii municipali și toți membrii adunărei generale pricep limba româ- nească. Trebue se scie, că însu și dl comite suprem vorbesce bine, cetesce și scrie românesce. în fine, trebue se scie, că dl comite suprem și-a cetit cuvântul de introducere ântâiu în limba statului ca să satisfacă legii, apoi, precum s’a es- primat însu-și, în limba germană ca să-l pri- ceapă cei ce nu pricep limba statului. Ce era deci pentru dânsul mai natural? decât să i cetească și în limba română, ca se 1 priceapă și românii de față, ceea ce producea o impresiune foarte bună. Las acum la apreciarea fie-cărui strein, chiar și la a șoviniștilor din Cluj, dacă n’au avut cuvânt ro- mânii presenți a se considera de ignorați din partea noului comite suprem, și dacă n’a fost la loc regre- tul, cărui-a i-a dat espresiune dl Cosma. Eată unicul ghimpe, de care s’au simțit împunși șoviniștii din Cluj, deși nu era menit la adresa lor nici la a guvernului, ci numai la a dlui comite su- prem ; — dar apoi acele gravamine, cari s’au enarat pentru de a dovedi pentruce românii, în situațiunea actuală sunt siliți a persevera în oposițiune ? și cari erau adresate tuturor, dela cari atârnă vindeca- rea lor, riau fost material destul de demn pentru jurnaliștii din Cluj, ca se mediteze asupra lor și se le aprecieze sau se le combată cu argumente seri- oase, cî au un despreț suveran trec preste ele, tac- sându-le de neadevăruri tocite, gravamine fictive, în parte de acelea cari de opotrivă apasă pe toți civii statului, acuze de rea credință, cu cari mereu alar- măm lumea prin presă, în parlament, în municipii, fără ca spre dovadă să ne provocăm la o lege vătă- mătoare, sau la cașuri concrete. Ce cașuri concrete poate cere un jurnalist se- rios, și consciu chemărei sale dela românii din Ar- deal, când ei se plâng că nu pot fi mulțămiți cu si- tuațiunea actuală? când afirmă că a fost apăsați în trecut, sunt persecutați în present, și că nu denșii poartă vina, dacă astăzi sunt înderătrul compatrio- ților lor ? Ei bine! este jurnalist la înălțimea chemărei sale acela, care nu-și cunoasce istoria patrie: sale din trecut și din present? O cunoasce acela, care poate trage la îndoială că românul a fost apăsat secuii întregi în trecut? dacă cunoasce numai măsurile legislative, luate pentru eschiderea românilor dela toate drepturile politice și pentru îndobitocirea lor? Făimoasa uniune a maghiarilor, secuilor și sa- șilor contra cui s’a făcut ? Constituțiunea Ardealului, unică în felul său, basată pe 3 națiuni și 4 religiuni, din care româ- nul a fost eschis și ca naținne și ca religiune, pe cine a apăsat ? pe cei cari erau îngrădiți cu ea, s’au pe cei cari numai așa puteau întră între ba- rierele ei, dacă după naționalitate se făceau maghiari secui sau sași, ear după religiune papistași, calvini luterani s’au unitari? și cine erau aceștia, decât românii, marea maioritate a locuitorilor Transil- vaniei? Voiți legi? poftim a vă ceti Aprobatele și compilatele, unde spre rușinea voastră veți afla și de acele legi, prin cari se intreZicea românului să-și poarte copiii la scoală, să poarte rufe de in, vest- minte vânete etc. Au apăsat acestea de o potrivă pe toți cetă- țenii statului? Nu! ci numai pe români, atât după literă cât și după modul aplicărei legii. Voiți legi din present? Angustimea coloanelor acestui ^iariu nu ne permite a enumera multe, dar poftim câte-va: Dacă uniunea, rectius fusiunea Ardealului cu țeara ungurească este faptă complinită, pentru ce nu s’a estins legea electorală din Ungaria și asupra ¹ Transilvaniei? pentru ce în art. 33. din 1874, s’au FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozeace de E. B.) (Urmare). Cristian trebui să renunțe a căuta pe eibila cu atâta mai mult, că lumina felinarului străbătea atât de puțin ceața, încât abea vedeai locul, unde să-ți pui picioarele. El ajută lui Olof a cobori sania cu grije pănă la țărmul lacului; acolo, băiatul îl în- trebă dacă nu vrea să meargă în sanie pănă la bostoella maiorului. — Nu, nu, îi țlise Cristian, eu am să merg la Stollborg. Trebue să o iau la dreapta, așa-i? — Ba nu, respunse Olof, mergi drept înainte și numără trei sute de pași. Dacă vei face două mai mult, fără ca să dai de stâncă, ai greșit. — Și apoi, ce am să fac? — Uită-te încătrău merge ceața. Vântul vine dela ameaZă-Zi și e aproape cald. Dacă trece ceața în stânga, dta ai se dai în dreapta. Altcum, pe lac nu este periculos, ghiața e bună pretutindenea. t Dar dta băiete, ai se mergi singur? — Pănă la bostoellă? Cum se nu? Calul scie drumul și vețli că n’are răbdare. — Dară nu te vei duce astăzi acasă ? — Ba da! Ceața n’are să ție și apoi răsare luna. De oare ce este lună plină, vețli drumul.' Cristian strînse tinerului danneman mâna, dân- du-i un taler și apoi ținându-se de informațiile pri- mite el sosi la Stollborg fără a greși calea și fără a întâlni pe cineva. XV. Dl. Goefle era tocmai de față la pregătirea me- sei sale a patra, serios ocupat a da o lecție de bună cuviință dlui Nils, care stând în picioare cu servie- tul subsuoară, nu arăta prea multă voință rea. — Ei! vii dară, Cristiane 1 esclamă doctorul în drepturi, tocmai voiam se beau cafeaua singur sin- gurel! Am fâcut-o însuși pentru noi amândoi. Iți garantez, că e minunată și dta trebue seți încălzești stomachul. — Viu, viu, scumpe doctore, respunse Cristian desbrăcându-și vesta spintecată și puuându-se se-și spele mânile pline de sânge. — 0! Dumnezeule! replica dl Goefle, nu ești rănit ? Sau ăi sugrumat doară toți urșii din Se- venberg. — Așa ceva, răspunse Cristian; însă eu cred, că este și sânge omenesc pe mânile mele. 0 1 dom- nule Goefle, o istorie întreagă 1 www.digibuc.ro — Ești palid 1 esclamă advocatul: ți s’a întâm- plat ceva mai serios decât vânatul... O gâlceavă.., o nenorocire?.., Vorbesce iute... Dta îmi strici apetitul. — Nu mi s’a întâmplat nimica, ce ar ave re- sultatul acesta pentru dta. Mănâncă domnule Goe- fle, mănâncă. Eu am să te însoțesc și o să vorbesc franțozesce, ca să nu... — Da, da, răspunse dl Goefle, franțuzesce, ca se n’audă urechile cele roșii a ștrengariului acestuia; eu ascult. Pănă ce Cristian istorisea dlui Goefle cu de-amă- nuntul și cu precisiune aventurile, imaginațiunile, co- mentariile și emoțiunile sale, se auZeau de departe sunete sgomotoase de fanfare. Disparițiunea baronu- lui se înscenase în pădure, ca și cum se înscenase de atâtea ori în saloanele sale. După ce ucise un cerb, se simțea în adevăr incapabil a resista frigului și oboselei, cu deosebi nerăbdărei de a realisa afa- cerea, despre care îi scrisese lohan. El se puse în sanie, sub pretecst că merge la alt loc, Zicend ce- loralalți vânători, să nu se ocupe de el și să con- tinue vânatul după placul lor. Larrson și locote- nentul veniseră și ei să iea parte la vânătoarea acea- sta; însă, conform prevederilor lor nu se găsise încă nici o urmă de urs, ci se pușcară vr’o câți-va cerbi albi și o mulțime de iepuri mari. 476 TELEGRAFUL ROMAN. luat măsuri speciali, cu cens mai mare pentru Transilvania cea săracă, decât pentru Un- garia cea bogată? Unica această lege, croită deadreptul contra românilor, care îi reduce la nula pe toate terenele, și acolo unde ei sunt în preponderentă maioritate, este suficientă ca necurmat se se plângă românii că sunt persecutați, că sunt tratați ca eloți. Poftim legea despre arondarea comitatelor, prin care s’au desființat municipiile românesci al Cetății de peatră, ol Zarandului, al Nesăudului etc. și cu privire numai la interesele maghiarilor, s’au arondat în mod nenatural toate municipiile astfeliu, ca ma- ioritatea poporului se fie dominată prin minoritate. Legea, prin care s’a sistat inamovibilitatea ju- decătorilor pe 3 ani (art. 36, din 1875. §. 2.) nu- mai, ca și acei puțini judecători români, cari reușiseră la organisarea judecătoriilor a fi denumiți printre români, se se poată risipi ca fărina orbului, prin Ungaria printre maghiari și slovaci, pe unde se nu se aleagă nimic nici din ei nici din familiile lor, ear în locul lor pr’intre români să se pună maghiari, cari nu cunosc nici datinile, nici limba poporului, și pentru că acela nu învață limba lor se-1 despre- țuiască și insulte. Se mai amintim și de legea agrariă (Art. 45 din 1880.) carea într’o țeară muntoasă ca Transil- vania dela natură neaptă pentru comassare, face inevitabilă comasarea, dacă o cere măcar numai un proprietariu de 1 jugăr, de o potrivă și pe spesele celor ce nu o voiesc, ear în faptă culminează co- masarea într’aceea: că pământurile cele mai bune și în apropierea comunei vin în mâna proprietarilor mari, ear cele sterili, neglese și îndepărtate, foaste ale proprietarilor mari, devin ale țăranilor, .cari prin aceasta nu numai devin despoiați de moșiile lor, dar cătră pământul puțin și reu ce-1 capetă și care, ca se producă ceva, reclamă considerabil ca- pital de investițiune, de care nu dispune țeranul, cătră nesuportabilele sarcini publice, mai adău- gând u se și inevitabilele spese de comasare, ear prin comasare devenind imposibilă prăsirea vitelor, unicul isvor din care ’și provedea țeranul necesită- țile, bietul popor se încurcă în datorii, și în urmă devine deposedat prin evrei și prin proprietarii mari. Contra iacerei acestei legi numai românii au luptat la timpul seu. Fie de ajuns aceste legi de o cam dată! Revista politică. Sibiiu, în 12 Octomvre. Delegațiunile se ocupă în momentele de față cu constituirea și primirea rapoartelor dela mini- ștrii comuni. După cum s’a anunțat deja lucrările lor vor curge in linisce și cu mare repeziciune. în 12 a 1. c. delegațiunea ungară a ținut con- ferență și a candidat de president pe Cardinalul Haynald, vice-președinte pre Ludovic Tisza, și no- tari pre Bel a Czirâky, Hegediis și Berzeviczy. S’au delegat membrii diverselor comisiuni și s’a candi- dat de curator Br. Wodianer. Presidentul ministru Depretis s’a reîntors la Roma, unde se vor întruni în curând și camerile. Terminul pentru întrunire e Z'ua de 22 Noemvre. | Despre Intrarea în cabinetul Brătianu a dom- nului Maiorescu și Carp se ocupă Z’ar’ul „Pester Lloyd" în corespondență datată din Bucuresci. După informațiunil" numitului Z^ariu remanierea cabine- ' tului se va amâna, pănă ce va trece prin cameră afacerea cu politica esternă, respective Intrarea Ro- mâniei în alianța germano-austro-ungară, și aceasta spre a-i fi asigurată guvernului actual maioritatea ¹ în cameră. Trimisul Porței Mukhtar Pașa a sosit la Bucu- resci. Despre conferențele sale in Viena cetim în „Neue freie Presse" următoarele: Mușirul turcesc, care s’a dus eri de aici, primi dela Sultan ordinul, să se pună în contact cu factorii de infîuință dela curțile din Viena și Berlin, și aceasta tocmai pe timpul, când se întâmplă intre- venirea dela Copenhaga. Pasul acesta, căruia au mai premers altele de felini acesta, documentează din destul intențiunea Sultanului de a-și manifesta încrederea față cu alianța de pace a puterilor din Europa. Negoțiările lui Mukhtar Pașa avute în Viena și Berlin, n’aveau de scop intrarea porței in alianța austro ungară germană. După înformațiunile noastre Mntthar Pașa a accentuat C» toată tăria necesitatea spriginului moral și diplomatic, la care e avisată Turcia în interesul susținerei păcei în Europa, pentru care va conlucra și ea. S’a plâns și asupra impregiurărei, că pe când față cu celelalte state, cărora le impune contractul din Berlin sarcini, se arată oamenii foarte prevenitori, pe Turcia o silesc în continuu la împlinirea acelora. S’a provocat și la situația din Armenia și Egipt cerând spriginul statelor din continentul european la cașul, când vor face Turciei pretenaiuni, cari vor trebui se se finească cu slăbirea și mai departe a imperiului. Această declarațiune a trimisului tur- cesc a provocat o pertractare a tuturor intereselor dintre Austria și Turcia, și ministrul de esterne a ținut cu Mukhtar lungi conferențe, cari s’au terminat Sâmbătă și la cari a fost chemat în mai multe rânduri și fostul representant al Turciei la Petropolea, Rustem Pașa. Mukhtar Pașa a părăsit Viena foarte îndestulat cu resultatul misiunei sale, și crede, că ele vor deschide calea referințelor ami- cale și durabile între Constantinopole și Viena. în Paris monarchiștii s’au pus în mișcare. în Zilele acestea au apărut o broșură intitulată „Nici biruitoriu, nici învins," în care se oglindează voința contelui de Paris, și care se atribue conducâtoriului partidei royalistice. Essența acestei broșure după o telegramă a Ziariului „Neue freie Presse" e urmă- toarea : După ce se descriu rapoartele dintre parti- dele actuale, se face provocare la legitimiști, în care se spune că ei cu privre la noul rege nu mai au nici un drept, fiind acum Orleanii și liberalii singuri în- dreptățiți la acest titlu. Bonapartiștii nu trebue să uite, că prin moartea principelui împărătesc, s’a ară- tat mâna lui DumneZeu. Se așteaptă un regim cre- știnesc, adevărata libertate, și o putere cu autori- tate, și aceasta corespunde regimului monarchistic. Sâ se întoarcă acuma Bonapartiștii în inima lor, căci regele este souveranul lor. Asemenea și republicanii cari sau luptat pentru libertate, părăsind mesteșugirea oamenilor de sectă, spre a nu fi schimbați cu omo- rîtorii libertății, nici ei se nu uite, că rt gatul — în noua sa fașă, va fi cea mai bună dintre toate republicele. „Roy" a Z’®? că el vrea se fie regele tuturor, el pretinde numai dreptate și talent. Con- tele de Paris nu poate ave altă programă; el va întruni Impregiurnl sen pre toți, cari au lucrat și vor lucra pentru Francia, le va respecta drepturile și interesele lor. Acestora va urma programa. Mai departe: Suntem siguri, că principii ’și vor face detorința lor față cu patria. Numai cât se nu și-o uite și Francia pe a sa față cu ei. Neunirea între rege și popor este isvorul conflictului civil și al nefericire! naționale. Această neînțelegere, care omoară, trebue delăturată și înlocuită prin unitatea autori- tăței respectate și a libertăței practicate. Spre acest scop nisuim noi. Contele de Paris aparține Fran- ciei și timpului seu, el iubesce și stimează Francia, înse nu-i se octroează. Cu toate acestea el este souveranul Franciei și legitimul representant al principiului monarchistic. Cunoasce datorințele, cari purced din aceasta, și și-le va sci împlini, îndată ce patria ’și va căuta fericirea în re’ntoarcerea ace- stui principiu. Contele e gata a primi asupra-și marea misiune, a delătura neînțelegerea, care ne prăpădesce, și a aduce în consonanță binefacerile monarchiei eredi- tare cu immunitatea societății moderne. împăratul Germaniei s’a reîntors sănătos dela Barlon Daden la Berlin. Principele și principesa de Baden l’au petrecut pănă la Karlsruhe Diferențele dintre Francia și Spania escate din incidentul demonstrațiunilor contra regelui Alfonso se vor complana definitiv în timpul cel mai scurt. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Rcmanu. Deva, în 20 Octomvre 1883.*) Dle Redactor! Provocându-me la „Tel. Rom." numerul 116/1883 te rog a primi în Ziarul numit a domuiei-tale., de- claratiunea mea următoare: Pe lângă publicațiunea decisului de acusă crimi- nală, în contra domnilor Dr. Avram Tincu, advocat în Orăștiă, și loan Papiu, protopop gr. or. în Deva, pentru delictul de agitațiune în contra naționalității maghiare (§. 172 pos. 2 a cod-pen: magh.) s’a făcut și o amintire, ca comentariu, la decisul pome- nit în privința persoanei mele, și anume: Cumcă decisul întreg de acusă ar fi fost basat pe fasiunea adecă mărturisirea mea; și cumcă acea- sta se poate vede din însuși tecstul decisului pu- blicat. Când se publică un decis de acuză, în cuprin- sul sau tecstul seu deplin, adecă din vorbă în vorbă atunci un comentariu, o esplicatiune; sau deslușire pentru cetitorii pricepători de lucru, adecă pentru juriști e de prisos și fără lipsă. înse Ziarele, precum e și „Teglegraful Român" nu sânt numai pentru juriști menite, de cetit, ci și pentru alți laici, cari nu sunt în stare, nu sunt cualificați, de a pricepe un decis de acusă criminală din punct de vedere juridic. Astfel de oameni judecă apoi așa, precum li se esplică, precum li se deslnșesce, și precum li se comentează VeZend și pricepând eu, comcă comentariul sau amintirea de mai sus citată e menită pentru publicul nepricepetoriu de lucro, cn scop de amă- gire, seducere și de a produce ura personală în contra mea: vreau se arăt aceasta, adecă cumcă nu pe fasiunea mea e basat decisul de acusă, care e foarte contus redactat. Basa acusei neclare și întunecoase, sau duble, zace pe astfel de cuvinte, și astfel de observațiumt *) Dăm loc acestei rectificări, ca să nu se creadă ni- menea agravat din lipsa neospîtalîtățiî noastre. Red. La apropierea ceței oamenii cei precauți se gră- biră a pleca la castel; însă o parte din junime și toți țeranii hăitași se întârZiară coborînd colinele și se opriră la poalele hogarului: Larrson îi sfătui se aștepte, pănă ce răsare luna, sau pănă ce aburii lacului vor fi împrăsciați de vântul, ce premerge re- sărirei lunei. Unii își aprinseră felinariul din sanie și preferiră a pleca îndată; vre-o Zece rămaseră. Țăranilor se distribui vin-ars în abundanță și apoi ei se împrăsciară în toate părțile. Servitorii și pi- cherii sunară din coarnele lor, și aprinseră un foc mare pe colină, lângă remășițele informe a statuei de zăpadă și junimea strălucită, adunată în peșteră, la a cărei intrare se ridică o piramidă de vânaturi își petrecea în conversațiuni animate, cu istorisiri și cu disensiuni asupra diferitelor episode a vână- toarei. Narațiunile maiorului înse erau astăZi atât de interesante, incât se ascultară mai mult decât toate celelalte; îu curând tăcu toată lumea și ascultă la vorbele sale. între auZitorii de ambele secse era Olga, Martina și Margareta, căreia îi permisese mă- tușa sa a remâne pehogar în societatea domnișoarei Potin și a ficei preotului. — Dar așa, domnilor, Z'se Olga cătră maior și cătră locotenent, dvoastră ați făcut în secret es- ploatări periculoase și ne promiteți a ne arăta mâne, dovada dacă acceptăm o promenadă pănă la lo- cuința d-voastre. — pi doveZile ! respunse maiorul: o piesă enormă, o ursoaică albie cu ochii albaștri, un urs mărișor negru și doi pui; pe aceștia vrem se-i crescem, pănă vor fi mari și apoi se ne facem plăcerea a-i lăsa liberi și a-i vena. Dară cine a ucis și prins atâta urs? întrebă Martina Akerstrom, blonda încredințată a locote- nentului. — Locotenentul a prins un puia, răspunse ma- iorul cu un surîs espresiv, adresat amicului seu. Caporalul Duff și eu am prins pe celălalt; țăranul care ne a condus, a rănit ursoaica cea mare și a atacat ursul cel negru; însă fearăle aceste furioase l’ar fi rupt fără îndoială în bucăți, dacă n’ar fi ve- nit tocmai la timp un alt amic al nostru și n’ar fi spintecat pântecele ursoaicei și n’ar fl sdrobit cu o gloanță capul ursului, ce era la o jumetate de po- licar lângă capul bietului țeran. Se vede, că de s’ar fi istorisit focul pușcei lui Cristian a treia oară, distanța între gloanța sa și capul dannemanului, n’ar mai fi fost tacsabilă. De bună seamă, maiorul nu voia se mință; locotenen- tul însă bătu cu pumnul pe masă jurând, că, dacă maiorul esagerează, este în mai mult și nu în mai puțin putea-s’ar înșela scumpul seu Osmund? www.digibuc.ro — Fi-va cum va fi, Zis® Margareta, ucigașul monștrilor, de care ne ați vorbit, are mult curagiu și presență de spirit, precum se vede; și eu cu plă- cere i ași face sincerul meu compliment Păstrează el anonimitatea din esces de modestie sau nu este aici ? — El nu este aici, răspunse maiorul. — Adeverat? replică Martina Akerstrom pri- vind naiv spre încredințatul ei. — Prea adeverat, răspunse grosul june, oftând nu mai puțin sincer. — Dară a cerut el, replică Margareta s§ fie numele seu un secret pentru noi? — Noi n’am fi consimțit a-i promite așa ceva, răspunse maiorul, ooi îl prea iubim, ca se-i fi acordat una ca aceasta; însă, când pâstreZi un mic secret, ce, din norocire, deșteaptă curiositatea damelor, te faci interesant și noi nu spunem nimic, așa-i loco- tenente, pănă ce damele nu-și dau osteneala a gîci numele eroului nostru? — Doară dl Stangstadius! Z¹⁸⁹ riZend domni- șoara Potin. — Nu, răspunse cineva, profesorul a fost la vânătoarea noastră și el a plecat împreună cu balo- nul de Waldemora. făcute de acusatul Dr. Tincu, cari — prin enararea unor întâmplări acomodate spre iritațiunea români nilor în contra naționalității maghiare — au pro- dus agitațiune. Fasiunea sau mărturisirea mea nu cuprinde în sine astfel de cuvinte sau astfel de observațiuni a domnului Dr. Tincu, cari i se impută, și cari ser- vesc de basă a decisului de acusă. Fără de mine mai sunt încă 8 martori. Cuprinsul mărturisirei mele, chiar după tecstul decisului de acusă, e un motiv secundariu, și fără ponderositate. Nu pentru aceea e pus Dr. Tincu în stare de acusă, pentru că s’a abătut dela obiect, nici pentru că ar fi ținut un discurs adresat mai mult simțemin- telor decât rațiunei. Motivarea asta e mai mult un incis secundariu, de prisos; sau ca o fereastră oarbă la o casă pen- tru simetria. De altmintrea eu nu am fost ascultat în limba românească, ci în limba maghiară: si așa eu nu am întrebuințat cuvântul „rațiune", ci „ertelem", adecă cumcă maioritatea poporului present nu a priceput toate dicțiunile și cuvintele grăite în au^ul den- sului. în fine, când am eu de a mărturisi adevărul ori înaintea oficiului, ori înaintea omului privat: fără privire la persoană, fie-mi amic, fio mi inimic — nu- mai pentru onoarea și onestitatea mea — nici ade- vărul nu îl retac, nu îl neg, nici minciună nu spun, | nu mărturisesc. loan Balomiri, m. p., judecătoria reg. de tribunal in pșnsiune în Deva¹ Gestiunea Dunărei. Diarele streine se întreceau care de care în a afirma, că Gestiunea Dunărei va fi pusă de o cam- dată la o parte, și aceasta ca urmare a nouăi si- tuațiuni croate prin călătoria domnitoriului Româ- niei și a ministrului loan Brătianu pe la curțile din Viena și Berlin. Această scire se pare a fi fost prea pripită. Sub datul 14 Octomvre a. c. un ^iariu de frunte din Paris le Temps primesce o telegramă dela corespondentul seu din Londra, cu privire la ce- stiunea Dunărei. Această telegramă o reproduce și comentează ^iariul „Imparțialul" din Bucuresci. Reproducem după numitul ^iariu: După informațiuni autorisate, cabinetul din Viena s’ar preocupa de mijloacele, ce trebue se ia, în unire cu puterile semnatare ale tratatului din Londra, pentru a tăia scurt la opunerile ce Româ- nia urmează a face la esecutarea tratatului din Lon- dra, în ceea ce privesce representarea atribuită Au- stro-Ungariei în comisiunea micstă a Dunărei de mijloc. A fost vorba un minut de a procede la consti- tuirea acestei comisiuni fără de România; s’ar fi pus sediul la Rusciuc în loc de Giurgiu. Odată ce aceasta s’ar fi făcut cabotagiul român pe țermii bul- gari ar fi fost lovit de drepturi întru câtva proibi- tive, cari — în spiritul autorilor acestei propuneri — ar fi pus în posițiune pe guvernul din Bucuresci să reclame beneficiul egalității, stipulată în tratatul din Londra, în favoarea statelor țermurene repre- sentate în comisiunea micstă; prin urmare această reclamațiune n’ar fi avut urmări pentru România de- cât cu condițiunea de a da tratatului aderarea ce refusă. — Ei bine, (jise Olga, poate s’a dus la vână- toarea domnilor acestora. Cine scie poate a fost ba- ronul în persoană?... — Vitejiile aceste nu sunt pentru anii săi, țlise cu afectațiune un june, care bucuros ar fi făcut curte domnișoarei Olga. — Și pentru ce nu? replică ea. — Eu nu (jic, observă Larrson, că asemenea vitejii n’ar fi pentru anii sei, dară eu cred, că ele nu sânt nici de cum după gustul seu. Eu n’am aușlit nici odată, că baronul să fie venat ursul după moda cea nouă, adecă fără scutul rociului din funii solide și bine întinse. — Cum, replică Margareta, d-voastră ați venat fără rociuri? — După maniera muntenilor, respunse maiorul, e maniera cea mai uună. — Dară este foarte periculoasă! — Pericul n’a fost astăzi pentru noi, ci pentru ajpicul nostru, a cărui caftan din piele de ren o se ți-1 arătăm mâne; modul, cum ghiarele ursului au făcut din felul acesta de chiras un fel de dantelă, îți va proba altcum, că el a vășlut inimicul din apropiere. (Va unim) TELEGRAFUL ROMAN. Dar acest mijloc a fost recunoscut ca fiind pu- țin practic din punctul de vedere al scopului, ce era a se atinge, fără a mai ține seamă de greutățile și chiar de complicațiile, la care ar da poate nas- cere aplicarea sa. în adever. România fiind stăpână dela Rusciuc în jos, pe amândouă țărmurile Dună- rei, a căror navigațiune pănă la Braila este supusă la jurisdicțiunea comisiunei micste, ar pute usa de la acest punct înainte, în contra cabotagiului co- țărmurenilor săi inferiori, de represalii, prin cari acești din urmă, și mai cu seamă Austro-Ungaria, va ave totul de perdut. Din aceasta ar urma cel puțin o conflagrațiune de interese, ceea ce ar fi în- lăturarea tuturor principiilor și tratatelor, pe care se basează regimul convențional al fluvielor inter- naționale, și puterile europene n’ar pute admite aceasta, cum nu pot consimți asemenea ca partea cea mai esențială a tratatului, ce au subsemnat la Londra să rămână o literă moartă. în această ordine de idei s’a întrebat la Viena dacă refusul României de a adera la tratatul dela Londra pentru partea, care prives?e reglementarea liberei navigațiuni pe Dunărea de mijloc, n’ar au- toriza pe puteri, sâ-i refuse dreptul de a mai lua parte în comisiunea europeană, care are dreptul de a face reglementele de navigațiune pe partea supe- rioară a Dunărei. Acestea s’au avut în vedere la Londra și la Paris, și toți au fost în acord pentru a considera, că drepturile, în vîrtutea cărora Româ- nia a fost admisă de tratatul dela Berlin a lua parte în comisiunea europeană sunt deosebite de acelea în vîrtutea cărora a fost chiemată a face parte din comisiunea micstă; că ele nu afectă de loc dreptu- rile Statelor țermurene representate prin această din urmă comisiune, și prin urmare nu pot fi desființate printr’un fapt independent de situațiunea, din care ele decurg. Cei dela Viena ar fi recunoscut aceasta. Pe de altă parte cestiunea n’a fost decât atinsă în convorbirile diplomatice și numai în mod oficios. Cred totuși a sei, că ea va fi probabil pusă, cel puțin pentru formă în comisiunea europeană care se va întruni la 5 Noemvre viitor, în privința dele- gatului, care trebue se represente această comisiune în comisiunea micstă. Acest delegat, trebuind se fie luat dintre membrii comisiunei europene, pe rend și după ordinea alfabetică a puterilor, pe cari le re- presentă, representanțele Germaniei va fi chemat a Îndeplini acest mandat. După cât se asigură, guvernul german ar fi de părere, că nu e loc de a face se depindă numirea acestui delegat de consimțământul prealabil al Ro- mâniei la întocmirea comisiunei micste. El ar crede, din contră, convenabil de a procede imediat la această numire, a da Statelor țermurene cu Ro- mânia o garanție de firma otărîre a Europei de a realisa prescrierile tratatului dela Londra. Germania, în unire cu^Austro-Ungaria, se va gândi atunci la măsurile ce trebuesc luate, după împre- giurări, pentru a asigura liberei navigații a „Sta- telor țermurene pe Dunărea de mijloc înlesnirile și garanțiile cuprinse în stipulațiunile tratatului din Londra. Am reprodus întregul text al acestei depeși fiind că ea are o mare însemnătate în împregiură- rile de astăzi. Ea ne dovedesce câtă dreptate am avut, când ne-am îndoit de schimbarea favorabilă, ce se țlicea, că se făcuse în intențiunile Austro-Un- gariei în privirea României. „Le Temps" este un (jiar, ale cărui informa- țiuni merită în genere crețlement; mai ales cores- pondențele sale Asupra afacerilor austriace provin totdeauna din o sorginte semi oficială. Din conținutul depeșei se vede lămurit, că ca- binetele din Viena și din Berlin n’au încetat un moment de a lucra pentru aplicarea și esecutarea stipulațiunilor tratatului din Londra, trecând preste opunerea României. Se scie de altă parte, că una din căușele, cari în ochii oficioșilor noștri esplică întrarea României în sfera de acțiune a alianței austro-germane, a fost perspectiva de a vede cestiunea Dunărei cel puțin pusă în suspensiune. Chiar d. Maiorescu, primul susțiitor al acestei politice, a declarat prin ultimul său articol apărut în „România Liberă", că apropi- erea României de politica austro - germană va ave de resultat punerea ad acta a cestiunei Dunărei. Scirile, ce ne dă „le Temps" ne arată, că nici acest avantagiu, do altmintrelea foarte contestabil, guvernanții noștri nu l’au putut obține prin demer- surile lor la Gastein și la Viena. Austro - Ungaria și Germania n’au slăbit un singur minut acțiunea lor comună spre a impune României un regim fluvial contrariu intereselor sale celor mai vitale și principiilor primordiale ale drep- tului public european. Căci, o repetăm, în nici un tratat internațional nu se acoardă neriveranilor dreptul de a esercita o 477 autoritate oare-care pe o parte a fluviului, ale că- rui țărmuri aparțin unei alte puteri. Singura derogațiune, care s’a făcut în timpii mo- derni dreptului țermurenilor de proprietate, a fost cea stabilită prin tratatul din Paris în privința Du- nărei. Dar și această derogațiune a fost făcută în favoarea 1 i b e r t ă ț e i fluviului sub controlul colec- tivităței europene, ear nu în favoarea preponderanței unei singuri puteri. Mai mult de cât atât: această derogațiune se întindea, în ceea ce privesce liberta- tea de navigațiune, pe toată lungimea Dunărei pănă la Donauwaerth. Prin urmare, nu numai Austria n’avea nici un drept de a esercita o preponderanță pe Du- nărea de mijloc și de jos, dar Europa și toți țer- murenii aveau dreptul de a beneficia de absolută li- bertate de navigațiune pe tot cursul fluviului prin inima monarchiei Habsburgilor. Principiile stabilite de regulamentul din Viena și de convențiunea din Mayența nu admit decât re- gulamentarea elaborată în comun de toți inte- resați! pentru usul apelor fluviilor, care este consi- derat cu drept cuvânt ca un fel de drept de ser- vitute internațională. Dar desfidem, să ni se arete un singur tratat, o singură convențiune sau act internațional, prin care se se stabilească pentru neriverani dreptul de a aplica reglemente în apele și pe teritoriul riveranului. Am