Sibiiu, Marți 11/23 Octomvre 1883. Anul XXXI Mr. 118 TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbdta. ABO NAMENTUL Pentru SlblIn pe an 7 fi., 6 luni 8 fl. 60 cr., 8 luni 1 fi. 75 cr. Pentru monarohle pe an 8 fl„ 6 Inni 4 fi., 8 luni 2 fi Pentru străinătate pe an 12 fi., 6 luni 6 fi., 8 luni 8A Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la AdmloUtrațlunea tipografiei arohldleoeeane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele afint a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se inapoiară. IN8ERTIUNILE Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 16 or. rondul on litere garmond — ți timbru de 80 or. pentru fie-oare publicare. Prenumeratiune nouă, 12 „Telegraful Român" care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvâny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Septemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca sâ nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu. espedarea foiei *)• Editura „Telegrafului Româu“ iu Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Revista politică. Sibiiu, în 10 Octomvre. Astăzi se întrunesc delegațiunile în Viena, și în filele următoare ’și vor începe activitatea lor. Ca totdeauna, așa și acum, „Pester Lloyd“ le pregăte- sce calea. De astădată numitul țliariu nu mai um- blă pe pământ, ci prin nori, de unde presară calea delegațiunilor cu flori. Fericit e „Pester Lloyd“ în estasul seu. Fericit e după el și ministrul nostru de esterne contele Kâlnoky. în provinciile ocupate e pace, politica esternă merge de minune bine, armata bine organisată. Tot asemenea stăm și în cestiunea dunărei, „grație puternicei atracțiuni, ce esercită alianța dintre monarchia noastră și imperiul german asupra politici- lor români* Cu Serbia stăm de tot bine. Oficiul nostru de esterne visa în liniscitul seu somn dulcele vis de dimineața și se trezesce, că rublele rusesci au trân- tit pe guvernul Piroscbanatz. Delegațiunile vor nota bagatelul de 60,000 fl. la fondul de disposițiune al ministrului de esterne ca plus, și ear ne vom re- gressa. Afacerea «^iariului Fîiggetlenseg cu banii colec- tați pentru ciangăi începe a deveni tot mai compli- cată. Ea varsă multă lumină asupra factorilor, cari fac politică în statul nostru. Se nu se mire deci | nime, că facem amintire de ea la acest loc. piarele din Budapesta și Viena a făcut multă vorbă despre un conflict militar în pasul vulcan în- tre posturile austro-ungare și române. După unele informațiuni autentice ale Coresp. Polit. trimise din Brașov, lucrul nu este așa de grav, după cum se credea. Tot aceste ^iare prin telegrame datate din Bucuresci ne anunță instituirea unei comisiuni mic- ste pentru complanarea afacerei, complanare, care se ține ca și întâmplată deja. Reconstruirea ministeriului în România e în cur- gere. După o telegramă a farului „Pester Lloyd“ s’a încercat aducerea domnului Maiorescu în mini- steriu, ceea ce s’a zădărnicit însă prin condițiunile prea esagerate ale domnului Maiorescu pe de o parte, și împotrivirea partișanilor partidei dela pu- tere pe de altă parte. Despre scirea aceasta nu aflăm în fiarele din România nimica, drept ce ne face se dăm scirea de mai sus sub toată reserva. Visitele generalului turcesc Mukhtar Pașa la Viena și Berlin au produs mare svon prin cercurile diplomatice. Missiunei acestui diplomat i se atribue fiitoarea întrare a Turciei în alianța austro ungară- germană. Comisariul gubernial din Croația Br. Ramberg de câte-va țlile petrece în Budapesta, unde a avut mai multe conferențe cu ministrul president Tisza, la cari au participat și ministrul pentru Croația Bedecovici. Se crede, că în Croația se va restabili cât mai curend ordinea constituțională. Ovațiune adusă deputațiunei prelaților ro- mâni la Arad. Forma, cum a fost pusă la cale primirea delegați- unilor clerului românesc la Seghedin, a scosj din amorțeală și pre îndelung răbdătorii români din Arad • Inteligința română din Arad, asupra căreia de un timp încoace parcă apa să un blăstem: ca se nu încerce nici o activitate națională politică, ear dacă va încerca, — să nu isbutească, această înte- ligință astăzi s’a pus în fruntea poporului și a în- deplinit un act, care poate servi drept model de imitat tuturor românilor din patriă. In ^iua, în carea gazetele ne aduseră scirea despre modul primirei deputațiunilor clerului am- belor biserici române din Ungaria, uimiți ne întrebam unii pre alții: cum se poate asta ? Sentimentul, ce s’a stârnit in noi, a fost acela al unor fii supuși și iubitori, pre cari însă părintele lor, cu toate că asemenea îi iubesce, dar sedus de nisce frați vitrigi, îi dojenesce pentru alipirea lor în loc de-ai lăuda. Espresiunea tristeției și a amărăciunei se oglinda în fețele tuturor, și dacă totuși aveam ceva pen- tru mângăere, asta era atitudinea corectă națională a prelaților noștri, interpretarea fidelă a simțâmin- telor de loialitate a românilor din patrie, și cu deo- sebire graiul dulce românesc, carele din gura Esc. Sale a dluimetrp. Miron Romanul a sunat în auȘul și în fața Monarchului încungiurat și inspirat de mulțimea puternicilor Șilei. De odată s’a născut ideia, între mai mulți din noi, ca să întâmpinăm deputațiunea, carea ații avea se ajungă la Arad, reîntornând dela Seghedin. Minunea minunilor s’a întâmplat! Nici o unica voce nu s’a ridicat contra ideiei. Eri seară s’a pus în lucrare și ații dimineață ca prin farmec, s’a adunat la gară o mulțime de preoți și mireni, înteligenți, industriași și plugari din Arad, și din giur. La oara 10 dimineața punctual, sosi trenul adu- când pe bărbații noștri asceptați. Mulțimea românilor, grupată pe peron la gară, în momentul, când a veȘut pe Escel. Sa metrop. M. Romanul a erupt într’un puternic „se trăească". Es- celenția Sa coborînd din vagon, asociat de 11. Sa. dl episcop I. Mețian, vicariul N. Popea, protos. Dr. II. Pușcariu se veȘu întâmpinat de mulți- mea românească. Din sinul ei prepășind părintele V. Mangra îi rosti cam următoarele. „Escelenția etc.! „Pătrunși de simțământul recunoscinței și al iubirei fiesci cătră în. persoană a Escel. Voastre, pentru demnitatea și devotamentul archipăstoresc, cu care ați interpretat simțământul de loialitate a poporului român ortodocs înaintea Maj. Sale, a prea grațiosului nostru Monarch, — românii din Arad și giur, profitând de ocasiune, au grăbit a Ve bine- venta de norocita sosire în mijlocul nostru. Am grăbit să ve aducem la cunoscință, că ați grăit din inimile noastre: a credincioșilor fii ai bisericei și națiunei române atunci, când în fața Monarchului Escel. Voastră ați accentuat loialitatea, dorințele și speranțele poporului român. Vă urăm mulți ani de fericire, ca și de aci înainte totdeauna de câte ori va reclama interesul bisericei și al națiunei, să pu- teți fi interprete fidel al simțemintelor de loialitate și devotament cătră tron și patrie, pre cari poporul FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). Cristian prinse cu mâna, nu fără o scârbă ne- esplicabilă, brațul greoiu și rece al baronului, pănă ce medicul închise vena. Bolnavul deschise ochii și se încerca a-și veni în fire. întâia privire a fost spre patul ciudat, unde zăcea, a doua spre brațul său sângeros și a tre’a spre medicul seu tremurând. — Ah! îi ^ise el cu glas slab și pe ton des- prețuitor, dta îmi iai sânge! Nu ți-am oprit-o? — Este de lipsă, domnule baron; eată-te cu mult mai bine, har domnului! respunse doctorul. Baronul n’avea putere a discuta. El arunca în giurul său priviri stinse, în cari se zugrăvea o neli- nisce amară. El întâlni fața lui Cristian și ochii sei căscați se opriră asupra lui ca înholbați; înse, în momentul, când Cristian se pleca asupra lui, se ajute medicului a-1 ridica, el îl împinse dela sine cu un gest convulsiv și slaba coloare, ce-i reveni în față, făcu de nou loc unei palidități albăstrie. — Desiă earăși vena, <^ise Stangstadius cătră doctor. Am sciut că o închini prea de grabă. Nu ți-am spus? Și apoi, Iasă bolnavului cinci minute de odihnă! — Dară frigul, domnule profesor, Șise medicul ascultând mașinalmente de Stangstadius: nu te temi, că frigul ar pute aduce moartea în asemenea îm- pregiurări? — A! frigul! replica Stangstadius; eu rîd de frigul atmosferic! frigul morții e cu mult mai reu! Lasă se curgă sânge, îți Șic și apoi lasă-1 se se odih- nească. Trebue se faci ce este prescris, întâmpla- s’ar apoi, ce se va întâmpla. Și el adăogâ întorcendu-se cătră Cristian: — Stă reu, crede-me, cu baronul cel gros! Eu n’ași vre se fiu în pelea sa în momentul ace- sta... Ei da! unde dracu te-am mai veȘut eu pe dta ? Apoi, ridicând ceva din zăpadă și schimbându-și ideea, el Șise: — Ce este peatra aceasta roșie? Un fragment de porfir? într’o regiune de gneiiss și de bazalt? Dta ai adus aceasta de acolo sus? adăogâ el arătând spre munții apusului. A fost aceasta în buzunarele dtale? A! veȘi pe mine nu me poți înșela! Eu cunosc toate stâncile după formă și la o distanță de doue miluri! Sania baronului se reîntoarse în sfârșit și ma- nifestându-se la vre-o câteva momente o ameliorare www.digibuc.ro nouă în starea sa, se putu opri sângele și pe bol- navul îl puseră în sanie, ce-1 duse la pas pănă în castel; Cristian merse cu feciorul dannemanului înainte. — Ei bine, îi țlise tinerul băiat, — după ce tre- cuseră de trăsura lugubră, — ce ți-am spus, când s’a întâmplat aceasta? Ce a ^is mătușa Karina? — Eu n’am înțeles bine cântecul, respunse Cristian adâncit în gândurile sale. Par că n’a fost vesel. — El își lăsă sufletul seu acasă, repetă Olof, și când va veni să-și-1 ia, nu-1 va mai găsi. Nu e lămurit destul aceasta, herr Cristian ? larl-ul e bol- nav. El a voit să se scape de boală; înse sufletul n’a voit se meargă la vânătoare și acuma, el poate se află pe drum într’o călătorie urîtă! — Dta uresci pe iarlul? ^ise Cristian. Creții că sufletul seu, e destinat iadului? — Scie Dumnezeu! Eu nu-1 uresc mai mult decât toți ceialalți. Dta îl iubesci? — Eu? Eu nu 1 cunosc, respunse Cristian cu- prins de fiori, simțind ura aceasta în sine însuși mai mult decât ori și care altul. — Ei bine, dacă va scăpa, replică băiatul, ai să-l cunosci! El va afla prin a cui vină s’a restur- nat și dta vei face bine, să părăsesc! țeara aceasta. — A! dar așa e opiniunea tuturor, să te fe- resci a-i displace? 472 român ortodocs nestrămutat și totdeauna le-a pă- strat și le va păstra. „Se trăiesci Escel. Ta la mulți ani, să trăiască ilustra deputațiune." După alinarea urărilor entusiastice din partea mulțimei, Escel. Sa respunse următoarele: „Vă mulțămesc din suflet pentru alipirea și iu- birea, ce ați arătat față de mine și de colegii mei, cari m’au însoțit. Datorința, ce o avem cătră bise- rică și popor, trebue să ne-o împlinim totdeauna cu resoluțiune și perseveranță, și aceasta între toate împregiurările. Primiți binecuvântarea și mulțămita mea pentru spriginul moral ce ni-1 dați.“ De nou a urmat urări de „se trăiască." Deputațiunea apoi a plecat cu trăsurile, ce o așteptau, spre residența episcopală. în urma ei un șir lung de trăsuri, al cărui capet abia se putea vedea, a dus publicul entusiasmat. Astfel în sune- tul clopotelor a trecut imposantul conduct prin stradele orașului oprindu'se înaintea residenței epi- scopesci. Aci ovațiunea s’a repetat. Escelenția Sa prealabil avisat a binevoit a ne primi încă odată in sala residenței. Oratorul aci a fost dl Mircea B. Stănescu, carele cu cunoscuta-i oratorie a rostit următoriul discurs: „Osana celui ce vine întru numele bisericei și al poporului seu! „Osana Escelenției Voastre 1 „Bine ați sosit!" — Vă strigă din suflet curat inteligența și poporul mirean din Arad și din giur, cari au alergat întru întâmpinarea Escelenției Voa- stre acum, când ați reîntors dela altissimul Tron, unde fidel ați depus omagiele românilor ortodocși din metropolie. V’am auZit cuvintele adresate, și toți noi, cei din îndepărtare le-am aplaudat. Am înțeles și preagrațiosul respuns, și............... ne-au mișcat adânc .... Primesce dela noi fiiasca noastră mulțămire pentru interpretarea credinței seculare a românului cătră tron și dinastie, pentru interpretarea simță- mintelor noastre de adevărat patriotism, și pentru accentuarea limbei noastre în auZul Majestăței Sale! Istoria patriei, istoria regimentelor, alipirea in- stinctivă a românului de pământul strămoșilor sei, de ordine și firescul seu simț de bunacuviință la cele grăite v’au putut fi bune mărturii. Așa a fost românul pănă acum, așa va și re- mâne, de și curentul evenimentelor ’l jicnesce și-l atinge dureros. Căci pe când șoimul șoim nasce, pe atunci bi- serica moralului, biserica iubirei de-aproapelui, bi- serica păcei și biserica iertătoare astfeliu l’a în- vățat. Ușor se pot mândri de patriotism aceia, cari actualminte beneficiează dela țeară; dar mai măreț este, când românul afli alterat totuși cântă: „Fie pânea cât de rea, Tot mai bine în țeara mea!“ Acesta este un model de patriotism! . . . . . Adever ați grăit dară Escelențiă! Și ve rugăm, ca să nu fim de tot orfani, fi-ne și in viitoriu păstoriul cel bun, care își pune sufle- tul pentru turma sa, căci din parte-ne Ve asigurăm, TELEGRAFUL ROMAN. că de câte ori veți grăi și face în numele și în in- teresul bisericei și al națiunei noastre, de atâtea ori veți pute sigur conta pe adictul nostru sprigin și devotament și pururea vom ura: Trăească Escelenția sa!" Metropolitul a dat un răspuns, carele de astă- dată și mai mult a pătruns la inimile celor presenți. A accentuat și acuma, că toate nisuințele noastre trebue să fie îndreptate spre a ne afirma cu zel și cu stăruință caracterul resolut al nostru. Cât pen- tru răspunsul Majestății, vă Șic numai atâta, că gra- țiele se schimbă, dar datoria ce avem de împlinit nu se schimbă nici odată, ci rămâne aceeași. Cu cea mai mare afabilitate apoi Escel. Sa con- versă cu noi câteva minute și apoi între urări en- tusiastice ne despărțirăm. însuflețirea însă luă sbor tot mai mare. Acea- sta s’a mai manifestat și după meaȘăȘi la gară, când avea metropolitul să plece spre Sibiiu. Spon- tan fără convorbire a eșit la gară un frumos nu- măr de inteligență. Aci Esc. Sa earăși fu frapat de o nouă ovațiune. în momentul de-a se urca în vagon, dl Mircea P. Stănescu îl surprinse cu o cuvântare de des- părțire, rostită în ton înalt. Metropolitul și acuma a respuns mulțămind pentru atențiunea dovedită și îmbărbătându-ne spre zel, energiă și perseveranță în viitoriu. Trenul a pornit între urările cele mai însuflețite. Arădanii s’au întrecut pe sine înșiși. DȘeu ajute, să fie de bun augur. „Luminătoriul." Corespondențe particulare ale „Telegrafului Roman*. Bran, 8/20 Octomvre 1883. (Brănenii — re- voluționari!) Unele foi maghiare mai mari și mai mici din patriă, precum „Ellenzek" și „Egyetertes" colportează cu multă predilecțiune un incident de ceartă sau mai corect Șis, de resbunare asupra în- vețătoriului din Bran, George Ti șea. Lasă, că după informațiunile, ce le avem din isvor sigur, toată afacerea este espusă într’un mod esagerat, dară numitele Șiare esploatează cașul în sens denunția- toric și denaturalisat presentând pre Brăneni, Făgă- rășeni și toți românii de revoluționari. Fiind altcum deochiată maniera foilor maghiare, a ațîța ele pre pacinicii locuitori români prin metechne ordinare și prin răsucirea adevărului, va fi de ajuns a se es- pune cașul întâmplat în Bran cu numitul învățător. Ca în tot locul, se găsesc și în Bran oameni cari trăieșc din intrigi și blăstămății. Pănă de cu- rând în Bran era pretore român. Repausând pre- torele Turcea în vara trecută, s’a substituit de pre- tore un maghiar, care sub împregiurări normale n’ar fi putut, pentru puținătatea lui nici visa, ca să ajungă la acel post. Se înțelege, că Brănenilor li s’a făcut o mare nedreptate prin aceasta, mai ales, Că din mijlocul lor au bărbați cu mult mai cualificați pentru acel post. Pentru a se pregăti calea la po- stul pretorial definitiv pentru un maghiar, și pentru a se face notorică trebuința de pretor a unui ma- ghiar, a fost de lipsă a se presenta brănenii ca re- voluționari. Spre aceasta era trebuință de o in- trigă infernală, a cărei jertfă a trebuit să cadă chiar învățătoriul Tișca. Și cu durere fie Șis, că de unelte oarbe și fi.ră consciință s’au dat chiar unii români din Bran, cari vor să treacă de ceva, dară în fond sunt predomniți de patimă. învețăto- riul Tișca convenind cu Georgiu Enescu, econom de vite și Mănoiu, fost gendarm, în hotelul din Bran, au ajuns la vorbe și ceartă aruncând înveță- toriul lui E. că ar fi devastat pădurea bisericei; ur- marea fu, că pe la 8 oare seara cineva, și acel ci- neva să fi fost Mănoiu și G. Enescu a pândit pe învățătoriu și l’au bătut într’un mod barbar și apoi tot din resbunare l’au denunțat, că învățătoriul Tișca ar fi slobozit vorbe resvrătitoare — ba că ar fi insultat firma pretorelui. Ca ajutoriu la intrigă au mai aflat pe un deregătoriu maghiar delăturat din slujbă pentru defraudări. Atâta a fost de ajuns, pentru ca polițiștii maghiari, de care află omul în tot locul, să bată clopotul într’o dungă — strigând la lume, că Branul este pe picior revoluționar. Se spetează înse, ca și de astădată, adevărul va ieși de asupra ca uleul peste apă și intriganți: și adevera- ții resvrătitori vor fi desavuați. Seghedin, în 17/10 1883. înainte de a con- tinua corespondența, am să observez, că prelații nostrii cu ocasiunea presentării omagiulni, în tre- cerea printre celelalte deputațiuni, fură părtași la ovațiuni simpatice, călduroase. Seara a urmat „teatre pare* apoi iluminațiune, actul teatral a fost „amo- rul din urmă," căruia a premers prologul: o poe- sie de devoțiune a lui Szabados lânos, senator local, rostit de Nagy Ibolyka și Margit Hunyadi. Atât prologul, cât și piesa teatrală fură bine esecutate, încât Maiestatea Sa și-a esprimat directorului de teatru mulțămita prea înaltă, asemenea senatorului pentru poesie. Dintre miniștrii fură presenți numai ministrul președinte și ministrul de lângă Maie- statea Sa Br. Orczi, asemenea prelații nostrii. Ma- iestatea Sa atât la intrare, ba și în decursul prolo- gului, în carele se făcea alusiune la persoana Sa, au avut parte de multe și entusiastice ovațiuni re- sunând sala teatrului de filjenuri. După teatru au făcut Maiestatea Sa alăturea cu comisariul regesc Tisza Lajos în trăsura deschisă un rondo prin oraș, delectându-se la iluminațiune și la transparentele mai frumoase, cu portretele bine nimerite a Majestății Sale. Mii de lampe și lămpi- oare în diverse colori alăturea cu 6 lampe mari elec- trice făcură ⁸, că el a fost osândit de două-Zeci și patru de oare î — Și și mătușa mea Karina a Z’⁸*° ! replică Olof. Nu te teme dară, el n’are să scap \ Și Olof începu earăși a cânta lin, tristul seu refren, care amintea lui Cristian tot mai mult glasul monoton, auZit în Ziua premergătoare pe țărmul lacului. — Merge mătușa Karina une-ori la Stollborg? întrebă el pe Olof. — La Stollborg ? Zis® tinerul băiat. N’ași crede; pănă ce n’ași vede. — Pentru ce? — Pentru că ea nu iubesce localitatea aceea; ea nu vrea nici chiar se o numesci în fața ei. — De unde vine aceasta? — Cine scie? Ea a locuit acolo odinioară pe vremea baronesei Hilda; dară mai mult nu-ți pot spune, fiindcă nici eu nu sciu mai mult: la noi nu se vorbesce nici când de Stollborg, sau de Walde- mora! Cristian simțea, că ar fi nedelicat a întreba pe tinerul danneman de relațiile mătușei sale cu ba- ronul. Altcum, spiritul seu deveni așa trist și po- somorit, încât nu simțea în sine curagiul a întreba la moment de mai multe. Schimbarea repede a atmosferei nu contribuia puțin la melancolia sa. Soarele, de era apus sau no, dispăruse cu totul îutr’una din cețele acele, ce învelesc une-ori de odată apunerea sau răsărirea sa în Zdele de iarnă. Era un văl greoiu, întunecos, sur ca plumbul, ce se îngroșa la tot momentul și în curând nu se mai vedea nimic, de cât fundul văiei, unde n’ajunsese încă ceața. Cu cât ceața se apropia, ea se desfăcea în valuri mai mult sau mai puțin dese și refuza a se amesteca cu fumul negru ce eșea din focurile cele mari, aprinse în adâncimi spre conservarea recoltei sau a unei mici ape curgătoare. www.digibuc.ro Cristian nici nu întreba pe Olof de scopul ace- stor focuri; el își petrecea privind trist spre înfă- țoșarea spectrelor lor roșii, ce semănau cu meteorii fără raze și fără reflecs, de pe țărmurile stroem-ului și urmărind lupta târZie și tristă a vârtejilor lor, cu bruma înălbită prin constrast. Torentele înghe- țat se vedea încă; însă, prin amăgiri ciudate a opticei, el părea une-ori așa aproape de drum, în- cât Cristian își închipuia, că-l poate atinge cu pleasna biciului său, alte-ori el se retrăgea in adân- cimi incomensurabile, pre când în realitate, el era cu mult mai departe sau cu mult mai aproape, de- cum făceau jocurile ceței să apară. Apoi veni noaptea cu amurgul său îndelungat a regiunilor Nordului, în deobște verZiu, dară în astă noapte fâră culoare. Nici o ființă viețuitoare în întreaga natură. Cristian se simțea oprimat de ja- lea aceasta universală și cu încetul el o accepta cu un fel de resignație apatică. Olof se dase jos și ducea calul de frâu, pe drumul, a cărui margine era aproape vertical cu țermul lacului, acesta nu re presenta de cât o massă de vapor fără margini. Cristian își închipuea că descinde de pe un coboriș prăpăstios a globului pământesc în abisurile golu- lui. Calul luneca une ori de cădea în genunchi și Olof trebuea să-l lase destinului seu, împreună cu sania și cu călătorul. Acesta se simțea cuprins de o indiferență nespusă. Fiiul baronului! aceste două cuvinte erau ca și scrise cu litere negre lu TELEGRAFUL ROMAN. 473 capela votivă, care s’au ridicat pe piața Gizela în fața bisericei catolice din cetate, unde Metropo- litul și cardinalul Hajnald cu alți preia ți catolici au primit pe Majestatea Sa cu brațele întinse, bine- cuvântându-I, încungiurară altarul făcând o rugă- ciune evlavioasă. Pe toată calea strigările entusia- stice de Eljenuri a unui public numeros îl urmă- reau, și când ajunse la ₙTape“ un sat aproape de Seghedin, unde se scoborîse și se amestecase între popor, și începu a vorbi cu oamenii de necazurile lor, entusiasmul și-a ajuns culmea; vădend Majesta- tea Sa atâta alipire cătră înaltă persoana Sa, și-a luat pălăria de pe cap, și și-a șters lacrămile de bucurie. Aicea și-a câștigat plăcerea Sa cea mai mare: un arc triumfal construit din rogojine, cu o măiestrie, încât au pus pe toți în uimire. Fetițele făceau înaintea Majestății Sale rogojinele cu o de- steritate deosebită, și o fetiță presentă Majestății Sale o coferiță din trestie de rogojine construită cu o măiestrie minunată. De acolo s’au întors Ma- jestatea Sa mai mulțămit, ca de ori și unde la Se- ghedin. La 1 oară după ameadi s’au început audiențele private. 103 persoane au fost insinuate. După ameadi la 3 oare a cercetat școala de fetițe a abatelui Olt- vănyi. La 4 oare a trecut în Uj szeged, acuma supra numit Erzsebetvâros, unde pescarii ferbeau în căldă- rușile lor papricaș și frigeau câte un pesce mai mare tras într’o frigare de lemn înaintea focului în liber, însă atâta poporațiune au fost adunată aci și pe podul cel mare de fer, care conduce la Uj-szeged, încât ser- barea pescarilor n’au reușit bine; adecă fiind îmbul- zală de popor așa de mare încât susținerea ordinei a devenit imposibilă, se rupse împăratul de suita și de miniștrii sei și de abea au avut timp se vadă o csardă vorbind cu o fetiță în costum unguresc; Așa apoi a fost silit se se întoarcă după 8 oare în- dată neputând vede jocul tinerilor, nici primi pre- sentarea fetițelor în costume ungureșci nici defi- larea bandiștelor. Sau depărtat cu o impresiune cam neplăcută. Altmintrelea Seghedinenii sunt cunoscuți cam oameni de disordine! La 8 oare seara începu pirotechnica, la carea Majestatea Sa asistă pănă la finit privind depe pla- toul chioșcului din parc între teatru și între cheiul Tisei ridicat. Aparatele pirotechnice au fost pe malul stâng al Tisei în marginea Ujszegedului vis- â vis cu chioșcul așezate. Dacă rachetele aruncate la o mulțime de 100 stângini și resfirate în mii de steluțe și lampioare de toate colorile naturei au delec- tat publicul spectator, apoi poarta triumfală pirotech- nică, aprindânduse au pus în uimire toată lumea. Ea arăta în lumini de rubine, smaragde si briliante orbitoare patru coloane, între ele Szeghedinul cel vechiu, asupra coloanelor strălucea coroana Ungariei, în arc inse se trăiască Regele „Francisc Iosif“. In- tre flăcări se putea ceti: Binecuvântare și pace asu- pra patriei noastre! Nu mult după aceea se audi o bubuitură mare ca dintr’un tun și Seghedinul cel vechiu s’a fă- cut neve^ut; deasupra înse în flăcări colorate își în- tindea aripile un fenice mare: simbolul reînviatului Sze- ghedin deacum! Luna plină luminând pe azurul curat al ceriului și scăldânduși razele în apa Tisei, ii dădu to- tului un aspect feeric de pe malul Bosforului. Uitai a aminti că după ameadi între 3—4 oare a predat delegațiunea orașului Seghedin o medailă de aur comemorativă Maiestăței Sale, asemenea lui Coloman Tisza și Ludovic Tisza, comisariul regesc din Seghedin. A treia ții adecă în 16/10 au făcut Maiestatea Sa tot în trăsura deschisă o escursiune la maieristele (tanya, szâllâs) Seghedinului, unde îl aștepta o popo- rațiune imensă în frunte cu banderiul pustelor, cu ismene largi, — îmbrăcăminte așa numită de „csikos", adevăratul costum maghiar. Sosit la Seghedin la oarele 1 p. m. Maiestatea sa a asistat la deschiderea solemnă a bibliotecei Somo- gyiane, unde cercetând toate incheperile bibliote- cei și a esprimat deplina sa mulțămiță arangiato- rilor. De acolo departându-se au cercetat toate școlile atât elementare cât și gimnasiale, reale apoi edificiul tribunalului criminal care este un cap de operă al artei architechtonice. Au cercetat mai departe celelalte edificii pu- blice a orașului, cari rivalisează în frumșeță unele cu altele. La 6 oare seara a urmat al treilea prând regal la care participară dintre prelații bisericei române dnii episcopi Mețian și Mihali. Seara la oarele 8¹/₂ s’a deschis splendidul bal regal în spațiosul teatru. Majestatea Sa a stat o oară întreagă la bal, ear după aceea a plecat îndărăt la Viena cu trenul se- parat al curței. Așa se sfîrșiră petrecerile aceste făcute cu multă pompă și mai multe spese. Toate au trecut și sau liniscit, ear noi am remas cu suvenirile plăcute*) a filelor solemne, ce au sburat. Amin. Corespondentele. Conduct cu facle. Redactorul de mai nainte al foaiei noastre, dnul Ni( lae Cristea, avu parte Dumineca trecută de ovațiuni frumoase. Un conduct de mai multe sute de români din Sibiiu și din comunele vecine porni în aceea ții seara pe la 8 oare cu torțe și musică dela ospetăria din strada Urezului „Quant“, prin piața mare și intrând în strada Măcelarilor, se opri înaintea locninței domnului Cristea. Aici după ese- cutarea unei piese frumoase — pareni se „Hora Sinaiei — între vivate entusiastice fu salutat dnul Cristea prin o alocuțiune ocasională, la care Domnia Sa respunse in termini foarte aleși; de aici apoi după o altă piesă musicală însoțită de vivate, con- ductul se trase spre piața lui Hermann, unde se terminară ovațiunile cu arderea restului de torți. Motivul ovațiunilor fu luat din retragerea domnului Cristea dela redacțiune, ceea ce mult a supărat pre toți, cari erau și sunt prea mulțămiți cu activita- tea densului de 18 ani pe cariera spinoasă de re- dactor. Abstrăgend dela oare care digresiuni ale oratorului, fostul învețătoriu, acum ni se pare, can- tor în Reșinari, domnul Băncilă, care se puse în po- țiunea de a sci mai bine ca alții causa retragerei domnului Cristea dela redacțiune, și din această po- sițiune vărsa câteva frase bombastice în capul „des- *) Și plăcute și neplăcute, domnule Corespondinte! Red. poților“, abstrăgend țlic dela acestea, conductul urmat de o mulțime de privitori, s’a presentat cu o demnitate, care face onoarea arangerilor. Scire tristă. Dela un binevoitoriu al toaei noa- stre aflăm, că Sigismund Borlea, fost deputat dietal, și mai pe urmă advocat în Baia de Criș, a reposat în 21 n. 1. c. Varietăți. * (Convocare.) Reuniunea femeilor ro- mâne din Sibiiu. în sensul §. 13 din statute se convoacă prin aceasta a VI adunare generală ordinară a „Reuniunei femeilor române" din Sibiiu pe dina de Duminecă 28 Octombre stilul nou după ameadi la 3 oare în localul casinei române (strada măcelarilor, edificiul „Albinei"), la care onorabilii membrii ai reuniunei sânt rugati a participa. Sibiiu, 20 Octombre 1883. Maria Cosma m. p., președinta reuniunei. *) M. S. Carol I, regele României, a donat mi- niștrilor c. r. austriaci comuni, contele Kâlnoky și Veniamin Kallay, marea cruce a ordinului „Steaua României “. * (învățământul public din regatul român). în România se află de present: Scole elementari la sate 2459 cu tot atâția învățători, între cari 358 învățătorese, și cu 74,532 băieți și 8544 fetițe frecventante. La orașe se află 146 scole elementari pentru băieți cu 475y învățători și 23,832 școlari; 125 scoale elementari de fetițe cu 342 de învețătorese și 12,989 eleve. Licee sunt 160 cu 2,108 elevi. Gimnasii 79 cu 2677 elevi. Preparandii sunt 9 cu 99 de profesori și 1512 elevi, Scoale comerciale sunt 5 cu 56 de profesori și 772 școlari. Scoale de industrie sunt 8 cu 85 profesori și 741 școlari. Scoale de industrie femeiască sunt 12 cu 144 de învățători și 1316 eleve. Scoale de spe- cialițăți sânt 31 cu 217 profesori și 2316 elevi. La universitățile din Bucuresci și Iași propun 87 de profesori și ascultă 693 elevi, între cari 4 de secsul femeesc. Scoale private sunt 5,205 ca 1120 învățători și 13,124 școlari. Numerul tuturor in- stitutelor de învățământ e 3028, al învățători- lor 5424 al școlarilor 144,566. Se vede din aceste că la frații noștri de preste Carpați dorul ne- uitatului Andreiu Mureșan, ca să se „deștepte Româ- nul*. s’a ințeles însensulcel adevărat și a prins rădăcini puternice! * (Postalia). Direcțiunea poștală din Sibiiu es- crie concurs. a) Pentru postul de magistru postai în Șoimu- șui mureșan (Maros-Solymos) comitatul Huniadoarei, pe lângă cauțiune de 100 fl. și contract de oficial. Emolumentele sunt. 150 fl. salariu. 40 fl. paușal de cancelarie. b) Pentru stațiunea de magistru postai în Reș- nov (Rozsnyo.) comitatul Brașovului pe lângă cau- țiune de 100 fl. și contract de oficial. creerii săi și păreau că au ucis în el toate visurile viitorului, toată dragostea vieții. Nu era desperare, era desgust de toate lucrurile și, în disposiția acea- sta, el nu-și da seamă de cât de un fapt imediat: el se simțea cuprins de somn și bucuros ar fi con- simțit să adoarmă pentru totdeauna și se fie dus în linisce în fundul lacului. El chiar ațipise și nu mai scia unde se afla, pre când nn glas slab ca amurgitul serei, învelit ca cerul lacului, cânta în apropierea sa cuvinte, ce le înțelegea din ce în ce mai bine. — „Eată soarele, cum răsare de frumos și limpede pe lunca împodobită cu flori. Eu văd (li- nele cele albe, încoronate cu sălcii și cu siringi, ju- când acolo pe mușchiul argintiu de rouă. Copilul e în mijlocul lor, copilul lacului, mai frumos ca di- mineața. „Eată soarele în culmea cerului, paserile tac, muștele bombăe în colbul de aur. pinele au întrat într’un boschet de azalee, ca să se răcorească la țărmul stroem-ului. Copilul doarme în poala lor, copilul lacului, mai frumos ca diua. — „Eată, soarele apune. Priveghitoarea cântă stelei de diamant, ce se oglindesce în ape. pinele șed sub cer, pe scară de cristal de roze; ele cântă și leagănă copilul, ce suride în cuibul seu de puf, copilul lacului mai frumos ca luceafărul." Era glasul, ce-1 audise Cristian între bolovani, înse mai blând ca atunci și de astă dată cânta pe o arie plăcută și melodioasă, cuvinte corecte. Era un cântec modern ce sibila l’a fi auțlit și ținut esact în memorie. însă în zadar se încerca Cristian a vede o față omenească. El nu vedea nici calul ce trăgea sania, sau bine d'⁸ nu ⁰ trăgea, căci sania sta în loc și Olof numai era aci. Cristian însă nu se nelinisci de situațiunea sa și ascultă cele trei strofe pănă la sfârșit. Strofa cea dintâiu păre că vine la vr’o câți-va pași din dosul său, a doua mai din apropiere și a treia mai din depărtare, perdându se din ce în ce de locul, unde era el. Tinărul june ar fi trebuit se sară din sanie ca se găsească pe cântăreața nevedută; însă în momen- tul, când voia se-și pună piciorul jos, el nu simțea solul, și după ce-i revenise instinctul conservării pro- prie prin cuvintele blânde a le cântecului, el întinse mânile, ca să se orienteze, unde se află. El simți șelele umede ale calului și chiemâ pe Olof cu glas lin de repețite ori, fără a primi răspuns. Apoi pă- rându-i că cântăreața se îndepărtează, el rosti nu- mele Vala Karina; dară ea nu-1 audea sau nu voia se răspundă. El se hotărî apoi se iasă din sanie pe lăturea opusă, unde pipăise la început; el se afla pe drumul pieziș, ce-1 esplorâ la vr’o două-zeci de pași, tot chiemând pe Olof cu o nelinisce vie. Cădut-a băiatul în abis în decursul scurtului somn a lui Cristian ? In sfârșit el vădu ivindu-se în ceață un punct mititel de lumină, ce se apropia, și în curând el recunoscu pe Olof cu un felinar aprins a mână. www.digibuc.ro — Dta ești, herr Cristian ? di⁸⁰ băiatul speriat, aflându-se de odată față în față cu el, fără ca să-l fi audit apropiindu-se, 'dta te-ai dat jos din sanie fără ca se vețli împregiur; rău ai făcut ; localitatea aceasta este foarte periculoasă și eu ți-am spus se nu te misei, pănă ce merg să-mi aprind felinarul la moara de aici. Nu m’ai audit? — Nu; dară dta n’ai audit cântând? — Ba da, înse n’am vrut să ascult. Adese-ori audi pe țărmul lacului glasuri, dară nu e bine se înțelegi ce cântă, căci ele te duc în locuri, de unde, nu mai vii. — Ei bine, eu am ascultat, d’se Cristian, și am recunoscut glasul mătușei dtale Karina. Ea tre- bue că este aici... Să o căutăm, de oare-ce ai lu- mină, sau cheamă-o poate că va răspunde. — Nu, nu! esclamâ băiatul, se-i dăm pace Dacă o am deștepta din vis, ea s’ar prăpădi. — Dară ea și asa este în pericol a se prăpădi umblând pe marginea abisului acestuia, ce nu o vedi 1 — Noi nu o vedem, dară ea o vede; lasă-o, dacă nu vreai să-i pricinuesci vre-o nenorocire, ca să nu se poată rentoarce acasă; eu sânt sigur, că ea va fi înaintea mea acasă ca de obiceiu. (Va urma) 474 Emolumente: 160 fl. salariu 40 fl. paușal de cancelarie. 630 fl. paușal de transport. Suplicele sunt a se înainta în termin de trei săptămâni la direcțiunea poștei în Sibiiu. * (î n sci i n ț a r e.) Domnii, cari au prenumă- rat, și cei cari doresc a prenumăra „Micul Abece- dariu“, sunt avisați că tipo-litografarea manualului și a tabelelor de părete, va fi gata la finea lui Noemvre a. c., ear abonamente se primesc tot cu condițiunile de mai nainte, adecă: 1 exemplarin „Micul Abecedariu“ (18 tabele de părete) pentru scoală cu 3 fi. 60 cr. v. a. 10 exemplare „Micul Abecedariu", manual pentru școlari: 2 fl. (mai puțin de 10 exemplare din manual, nu se pot comanda.) Lipova 1/13 Oct. 1883. loan Tuducescu. * (Mulțămită publică.) Subscrisul mă aflu îndemnat, cu adâncă mișcare spirituală (ce frasă!!) a aduce mulțămită publică înaltelor și distinselor per- soane, cari la apelul meu — s’au grăbit a sprigini fatigioasa și costisitoarea mea întreprindere — și prii^ aceasta mi-a înlesnit punerea sub tipariu și edarea „Micu-lui Abecedariu“. 1. Ilustrităței Sale, prea bunului nostru părinte Episcop al Aradului loan Mețian, pentru un ajutoriu în bani gata de 100 fl. v. a., fără de acea- sta Ilustritatea Sa s’a îndurat prea grațios a su- porta spesele pentru desemnarea și gravarea în lemn a figurilor și icoanelor „Micului Abecedariu", care va fi costat altă 100 fl. v. a. poate și mai mult. 2. Ilustrităților Sale Domnilor Mocionesci, Alec- sandru și Eugeniu, proprietari mari în Căpălnaș, cari au binevoit a comanda: 150 esemplare din „Micul Abecedariu." 3. Bine meritatului domn Vasiliu Sarkady, notar în Criscior, comitatul Bihorului, carele a comandat pentru scoalele din notariatul D Sale 90 tabele de părete și 50 esemplare manual pentru școlari. 4. Domnului David' P. Simon, comerciant în Li- pova, cu 100 esemplare. Lipova la 1/13 Octomvre 1883. loan Tuducescu. * (Omor) Un tiner român din Turnișor venind în ceartă cu un pretin al său la joc, fu junghiat cu un cuțit, și muri la moment." * La academia comercială din Budapesta s’a in- trodus, ca studiu liber: limba turcească, sârbească și românească. Aceasta din urmă o propune un anu- mit KÎSS Gâbor. Numărul ascultătorilor nu e cu- noscut. * (Prospecte în Făgăraș). Cetim în „PesterLloyd" de Sâmbătă: în 13 Octomvre a. c. s’a ținut ședință ordinară din partea comisiunei administrative a comitatului | TELEGRAFUL ROMAN.___________________ Făgăraș. De deosebit interes sunt unele comunicări a le inspectorului regesc de scoale. Mai ântâiu de toate aceea: că ministrul de culte s’a decis a face cu începutul acestui an scolastic în Făgăraș o scoală elementară de stat, a cărei principală chemare va fi a înlesni lățirea învățământului în limba statului/' Ase- menea se va face și o scoală industrială în Făgăraș. Nu ne mirăm de nimica mai tare ca de chema- rea principală a scoalei din cestiune, care indică din destul motivul pedagogic, din care purced întemeie- torii ei. * Se afirmă, că societatea de asigurare „Tisza" din Dobrițin va licvida (falimenta). * (Model de vitejie) ne spune dela pasul Vulcanului, „Hunyad" din Deva. în 5 Octom- vre n., spune foaia ungurească, doi gendarmi (ungu- resci) au adus la Petroșeni nouă soldați grănițeri românesci prinși și încătușați. După spusa gendar- milor țiece soldați românesci au venit preste frun- tarie și s’au apucat de a ocupa o casă de guardă pe teritoriul de dincoace; după ce au tras șepte focuri asu- pra postului de dincoace s’au făcut comori în casa de guardă. Postul civil a raportat despre aceasta și în urma acestui raport s’au dus doi gendarmi la fața locu- lui și au desarmat pe cei Zece soldați, dintre cari unuia i-au dat drumul, ear pe nouă i-au pus în câ- tuși și i-au escortat la Vulcan. Gendarmii au încă- tușat pe soldații români, din causă că posturile es- puse au voit, se facă resistență. Soldații români au fost înarmați după normă având 100 cartușe, din- tre care șepte au lipsit. Prinșii afirmă, că nu au pușcat, ci au ocupat coliba de guardă, numai ca să odihnească. Atât „Hunyad" ; „Nr. fr. Prese"scrie că n’a fost nici un soldat românesc, ci vre-o doi păzi- tori civili. Cine spune adevărul? * (Socialismul) aceasta cangrenă a statu- rilor monarchice constituționale, care ’și recrutează membrii sei mai cu seamă din clasele de mijloc a societății omenesci, dintre industriași, își culege în- tr’un număr tot mai considerabil aderenții și în Au- stria. Nu trece o lună, ca să nu vină sciri noue din Viena despre arestare de socialiști. Așa dumi- necă spre luni noaptea ear s’au făcut arestări nume- roase, s’au descoperit și confiscat scrieri revoluțio- nare și numeri dintr’o foaie socialistă. Arestații sunt mare parte calfe de pantofari. * (Cei mai vechi bani de hârtie) s’au esmis în China la anul 2697 înainte de Chr. La înce- put tesaurul emitea direct aceste bilete, dar mai în urmă emisiunea și circulațiunea se făceau de bănci organisate pentru acest scop și puse sub controla guvernului. Vechile bilete de bancă (banii de hârtie) chinese, din cari unul dela anul 1399 ’nainte de Chr. se mai găsesc încă în museul asiatic din Petersburg au o mare asemănare cu biletele de bancă din Zilele noastre. Pe fiecare bilet se poate vede numerul lui, numele băncii, data emisiunii, semnătura funcționa- rului, arătarea valorii în cifre, în litere, sau prin semne; pelângă aceasta seenumeră și pedepsele desti- nate în contra falsificatorilor. * (Bibliografic). Nr. 7 din „Convorbiri li- terare" a apărut cu următoriul cuprins: „Corespon- dența dintre domnii loan Ghica și Vasile Alecsan- dri (XV.)“ — „Sinziana și Pepelea" feerie națională în 5 acte de V. Alecsandri (actul III și IV) - „Funcționarii publici amovibili și dreptul de alegă- tor", studiu de Petru T. Missir. — „Primăvara"; „Pe portretul dnei Z.“ „întrebare"; „Lui Teodor Șerba- nescu"; „Paser Lesbian"; „Cântec de Harem “; „Toamna"; „Ursul, vulpea și lupul", poesii de As- canio. — „Pajura" (poveste din Ardeal) de Gregorie Sima. — Poesii populare din Ardeal de loan Bota. A. — Necrolog; Alecsandru Lambrior. — „Familia" Nrul 41 a apărut cu următoriul: cuprins: Singurătatea (după Lamartine) poesie de Th. M. Stoenescu. — „Moartea lui Miron Costin" (încheiere) de I Bian. — „Ursul și Vulpea", poesie de Mircea Dimitriadi. — „Despre importanța studiu- lui botanic de Dr. A. P. Alexi. — „Far vechiu și far nou" (cu o ilustrațiune). — „Studii limbistice" (ur- mare) de Simeon Mangiuca. — „Doine din Ardeal" de Laura Veturia Mureșan. — Salon. — Literatura și arte. — Ce e nou ? — A apărut: „Ornitologia poporană română" de S. Fl. Marian la Cernăuți, în tipografia lui R. Eckhardt. Autorul a adunat în această lucrare toate nu- mirile de paseri, legendele, datinile, credințele și cân- tecele, ce le are poporul despre paseri. Recoman- dăm această lucrare tuturor iubitorilor de studii po- porale. Se află de vânZare la autorul, carele e ca- techet la gimnasiul superior gr. or. în Suceava. Prețul a II tomuri (de 438 și 423 pag.) 4 fl., pen- tru România 5 franci. Loterie. Sâmbătă 20 Oetomrre n. 1883. Viena: 82 23 28 45 8 Timișoara: 52 82 69 73 4 Bursa de Viena și Pesta. Din 20 Octomvre n, 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/„..........................119.50 119.25 Renta de aur ung. de 4’/₀ ......................... 87.70 86.85 Renta ung. de hârtie............................... 85.35 85 45 împrumutul drumurilor de fer uug.................137.50 138.—■ Datorie de credit anstr...........................282.50 289.30 Acțiuni de stat ansltrircă în argint............... 78.95 78.75 Datorie de stat austriacă în hârtie ........ 78.45 78.40 Acțiuni de bancă de credit ung.................... 289.50 287.75 Srrți de regnlarea Tisei.......................... 109.70 109.50 Scrisuri fonciari alo institutului „Albina" .... —.— 100.80 100 maree uemțesci . . . ........................ 58 80 58.85 Galbin........................................... 5.70 6.79 Napoleon......................................... 9.527₃ 8.52 London (pe polița de trei luni).................. 120.— 120.10 Nr 255 [5641 1—3 CONCURS Pentru îndeplinirea următoarelor posturi învățătoresci în tractul Bistri- ței se escrie prin aceasta concurs pănă la 30 Octobre a. c. st. v. și anume. a) în Blașfalăul inferior cu salariu anual de 100 fl. v. a. b) în Simotelnic cu salariu anual de 135 de fl. v. a., Cererile instruite conform legilor vigente sunt a se înainta la subsem- natul oficiu protopresbiteral pănă la terminul susindicat. în conțelegere cu comitetele parochiale concerninte. Oficiul protopresbiteral gr. or. al tractului Bistriței. Borgo-Dioseni, 26 Septemvre 1883 loan Buzdug m. p., aam ppresb. CONCURS. Pentru stațiunea învețătorească împreunată cu cantoratul din comuna Păucea, protopresbiteratul Târnavei inferioare, se escrie prin aceasta con- curs pănă în 20 Octomvre st. v. a. c. Emolumentele împreunate cu acest post sânt: a) Cuartir în casa închiriată pen- tru scoală. b) 4 care de lemne, din cari se se încălzească și școala. c) Un jugăr de pământ. d) Dela 80 familii câte o ferdelă de cucuruz â fl.=80 fl. e) Dela 26 familii cu copii de scoală câte o ferdelă de cucuruz â 1 fl. j) Ca cantor dela 26 familii câte o ferdelă de cucuruz â 1 fl. =26 fl., și g) Ca cantore terțialitatea din stolă circa 18 fl. Cucuruzul se va plăti în 2 rate egale și anume în 1 Februarie și 15 August st. v. Doritorii de a ocupa această sta- țiune au a se presența în o Duminecă sau sărbătoare înainte de alegere spre a cânta în Biserică; ear’ petițiunile instruite conform legilor și regulamen- telor în vigoare a le așterne la sub- semnatul oficiu protopresbiteral pănă la terminul sus arătat. Dela Oficiul protopresbiteral gr. or. al Ternavei inferioare. Deag 29 Septemvre 1883. Daniil de Tamas m. p. [563] 1—3 adm. prot. 3. R o hi a, cu salariu anual de । 200 fl. v. a. 4. Poia na porcului cu sa- lariu de 200 fl.anual. 5. Libotin cu salariu anual de 150 fl. v. a. cuartir și lemne trebuin- cioase. Doritorii de a ocupa aceste sta- țiuni au ași subscerne suplicele instruite conform legilor din vigoare pănă la terminul susindicat oficiului proto- presbiteral (posta ultimă Magyar Lâ- POȘ.) Cupșeni 25 Septemvre 1883. In conțelegere cu comitetele parochiali. Oficiul protopresbiteral gr. or. al Sol- nocului. Samuil Cupșa m. p., ppresbiter. A eșit de sub presă și se află de vânZare: CĂLINDARUL pe anul viseet 1884. întocmit de B. Comșa și Eugen Brote Nr 356 [560] 3—3 CONCURS. Pentru ocuparea posturilor învă- țătoresci din comunele mai jos însem- nate în protopresbiteratul Solnocului se escrie concurs pe basa grațiosului ordin consistorial din 8 Septemvre Nr. 3575 Scol. a. c. pănă 30 Octom. a. c. 1. Ungureni cu salariu anual de 300 fl. v. a. 2. Cupșeni cu salariu anual de 200 fl. v. a. cuartir gratis în edificiul scoalei și lemne trebuincioase. Anul VIII. Sibiiu. Editura tipografiei los. Drotleff. Cuprinsul: Călindarul iulian șl gregorian cu chronologia, anotimpurile, întunecimile, serbăto- rile și posturile pe anul 1884. Genealogia. Conspectul târgurilor din Ardeal, Ungaria, România și Bucovina. Posta și corespondența telegrafică, Timbre. Sfătuitoriu juridic. PARTEA ECONOMICĂ: Tovărășiile egricole. — Cum și când ar trebui arat? — Pepenii și cultura lor. — Polcul „Berkshire“. ■— Ernarea legumilor. — Vrășmașii animalelor stricăeioase. — Clăitul onelor. — Pomii pitici. — Murele. — Despre nutrețuri. Diverse tabele agricole. PARTEA BELETRISTICĂ: Chilipir. — Astronomul și Doftorul. — Numeroase poesii. Inserate. Prețul unui esemplar 45 cr. sau 1 leu, cu porto 50 cr. [565] 1 La 10 esemplare se dă 1 esemplariu gratuit. Redactor provisoriu: Mateiu Voileanu. www.digibuc.ro Editura ți tipariul tipografiei archidiecesane.