Sibiiu, Sâmbătă 8/20 Octomvre 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slbllo pe an 7 8., 6 luni 8 9. 50 cr., 3 luni 1 9. 75 or. Pentru monarohle pe an 8 9,, 6 luni 4 9-, 3 luni 2 9 Pentru străinătate pe an 12 9., 6 luni 6 9., 3 luni 39. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adnlnlătrațluoea tipografiei archidleceeane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se inspoiasă. INSERTIUNILI Pentrn odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei ori 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru Se-oare publicare. Nr. 16 Tip. Urmând inspirațiunei acelor simțiminte loiali, cari totdeună mi au fost prima și principala datorință civică a le nutri față de Maiestatea Sa preagrațiosul nostru rege domnitoriu, ’mi esprim adenc simțită mea regretare asupra articolului acestui diariu apărut în numerul lui de eri sub titlul „Resplată?“, pre care redacțiunea într’un moment nefericit al impresiunilor produse de împregiurările actuali, a fost destul de nesocotită a-1 dă publicității într’o redactare necorectă; sper totodată, că urmele acestei lunecări le vor netedi acelea multiplice dovedi ale respectului nemărginit, ale fidelității și alipirei cătră preanaltul tron, cari de altmintre au fost și vor fi și în viitoriu la locul de frunte în coloanele acestui (li arin. Sibiiu, 7/19 Octobre, 1883. Miron Romanul ₘ. P., archiepiscop și metropolit. Cătră p. t. cetitori! După-ce am percurs optsprădece ani cărarea cea spinoasă de publicist, ca redactor al acestei foi, mă văd silit de diverse împregiurări, a mă retrage dela acestfel de activitate. Aducând aceasta la cunoscința p. t. public cetitor, i mulțămesc totodată din inimă pentru spriginul ce mi-a dat în decursul carierei de redactor și îl rog, ca aceasta aducere la cunoscință și mulțămită, se o considere și primească de rămas bun, dis de subscrisul în momen- tul, în care ca redactor, trebue se me despart de dînsul. Sibiiu, în 7/19 Octomvre 1883. Nicolae Cristea. Cătră onoratul public cetitoriui Surprins pe neașteptate de încrederea onorifică, cu care onorabila comisiune administrativă a tipografiei archidiecesane mi-a încredințat în mod provisoriu și chiar în momentele din urmă conducerea redacțiunei „Telegrafului Roman“, trebue se cer din capul locului scusele onoratului public cetitoriu, dacă eu la moment nu sum în stare de a-i presența un fel de programă detaiată, după care în misiunea mea cea de tot grea voiu căuta se satisfac în proporțiunea debilelor mele puteri justele pretensiuni ale publicului nostru. Am însă în vedere trecutul de 31 de ani al „Telegrafului Roman“, și acesta e de ajuns, ca să-mi reguleze programa pentru viitoriu. în trecutul acesta văd: că foaia noastră „Telegraful Roman", totdeauna, chiar și între cele mai critice împregiurări, a luptat cu resoluțiune și devotament pentru interesele bisericesci și naționali ale poporului român din patria noastră, și în activitatea sa jurnalistică a cultivat cu totadinsul simțul deto- rințelor cetățenesc! cătră Preaînaltul tron, adevărata iubire de patrie și reverința cătră legi. Această misiune a foaei noastre mă voiu sili să se împlinească și în viitoriu, și se producă resultate mulțămitoare pentru patrie, națiune și biserică. Sarcina grea, la carea m’am angagiat, mi se va ușora, dacă onorații corespondenți ai „Telegrafului Roman" vor binevoi a da foaei noastre și de acum înainte sucursul lor, și dacă ne vom concentra toate puterile într’aceea, ca organul nostru prin zel și moderațiune, prin energie și tact se facă celea mai bune servițe căușelor noastre comune. Sibiiu, 8/20 Octobre 1883. Mateiu Voileanu, redactor provisoriu al „Telegrafului Roman“. Restaurarea funcționarilor în comitate. Timpul tace și trece. Oara în care vor fi chemați representanții comitatelor se se pronunțe prin votul lor aruncat în urnă se apropie cu pași re- pezi. Este întrebarea, că in comitatele locuite de români, se face vre-o pregătire corespunZetoare în privința acestor alegeri? La timpul seu n’am întârziat a aduce aminte cetitorilor nestri, atât de datorințele, cât și de foloasele, ce se pot deriva dintr’o procedere înțe- leaptă și dintr’un interes bine înțeles, nepreocupat și fără de dauna cuiva. Ba la diverse ocasiuni ne-am silit a arăta, că tocmai procederea înțeleaptă, Interesul bine înțeles, nepreocupațiunea și așa mai departe sunt mijloacele, prin cari fără de a jigni pe cineva promovăm binele comun, care fiind binele comun este al tuturor locuitorilor din patrie. Dacă este așa, atunci cu atăt mai vârtos tre- bue se ne interesăm toți românii din toate părțile și de alegerile aceste și între marginile legei se con- curgem cu toții, care cu părerile și care cu esecutarea lor înseși. Ca ori și ce lucru însă, care are se fie lucru bun, trebue se fie mai înainte premeditat și pregătit. Deci, întru cât nu se va fi făcut în una sau în altă parte, oamenii noștri cu deosebire se se gândească, se-și aleagă bine persoanele, care vor ave, pe lângă cualificațiunea prescrisă, teoretică și practică, și în- sușirea cea indispensabilă pentru un administrator bun: de a fi cu inima și cu sufletul pentru promova- rea bunei stări a poporului, în privință materială și intelectuală, fără deosebire de naționalitate. N’avem lipsă se adaugem, pentru că aceea se înțelege de sine, că românii, acolo unde interesele de mai sus amintite pretind, se vor îngrigi, ca pre- cât va fi cu putință, să nu peardă din vedere și in- teresele lor naționale. Timpul de și cam scurt, însă bine întrebuințat pănă la Ziua alegerei, poate produce fructe folosi- toare binelui comun. Deci se folosim bine acest timp. Revista politică. Sibiia, io 4 Octomvre Cetim următoarele în edițiunea de seară a Zia- rului „Deutsche Zeitung" dela 12 Octomvre: Maioritatea din dieta galițiană lucrează fără oboseală la întărirea dominațiunei ei. După ce Po- lonii au reușit, prin tot felul de mijloace, să reducă la ma ipuțin de două-spre-Zece numerul voturilor Ru- tenilor din dietă, apoi acum se procede la sta- bilirea dominațiunei polone prin representațiunile comunale și județiane. La aceasta țintesce propu- nerea votată eri, în a treia cetire și cu cea mai mare grabă de dietă, cu toate obiecțiunile ridi- cate de Ruteni. Prin aceasta se prelungesce dela trei le șese ani mandatele representațiunilor comu- nale și județiane. D. Grocholski a Z*⁸ câ prin această disposițiune se măresce autoritatea represen- tanților comunali și județiani. Se scie înse în ce sens își întrebuințează autoritatea lor, organele ad- ministrațiunei autonome. Ei consideră polonisarea țerei, ca principala lor misiune și de aci reiese lă- murit, de ce Polonii pun o atât de mare greutate asupra mărirei considerațiunei acestor funcționari. Astfel dar pe când în Gaîiția se apropie de reali- sarea ei opera polonisărei, de alta parte polonismul se crede deja destul de tare, spre a se gândi la un act ofensiv îndrăsneț. Un Ziar din Lemberg în- deamnă pe Poloni se stăruiască pentru înființarea unei scoale polone în Viena după modelul scoalei ceche, ce esistă deja aci. Și oare de ce domnii din Lemberg s’ar lăsa mai pe jos, pe câtă vreme ved cât de frumos merg lucrurile ceche? Poate că îtt www.digibuc.ro 468 TELEGRAFUL ROMAN. t ■ rând Viena va ave și o scoală slovenă și alta croată. — Bunurile erei de împăciuire sunt fără sfîrșit. Disensiunea urmează mereu în presa elvețiană și franceză asupra cestiunei neutralității Savoiei. ț)iarul „Bund“, din Bern, răspunzând ații Ziarelui parisian „le Temps“, espune vederile sale în privința acestei cestiuni, vederi, cari trebue să fie negreșit și acelea ale consiliului federal elvețian. ț)iarul „Bund“ țlice, că, în timpi de pace, pot prea bine se garnisoneze trupe franceze în teritoriul neutru, și astfel fiind, se se facă și manevre. Ceea ce nu poate suferi înse Elveția, ar fi o încălcare vădită a drep- turilor stabilite prin tractate și o asemenea încăle- care s’ar Întâmpla în momentul, când Francia ar ridica întăriri pe teritoriul dela Taucigny și dela Chablais, fie făcute acestea în scopuri ofensive sau defensive. Dreptul de defensivă în aceste ținuturi aparține de fapt Elveției. De aceea dar consiliui federal elvețian nu se supune de cât unei datorii cerute imperios, când cere dela Francia lămuriri asupra adevăratei însemnătăți în privința întăririlor ce cugetă a rădica pe muntele Vuache. Elveția nu trebue a lăsa se i se strîmtoreze de nici o parte esistența sa internațională și de aceea are îndatorirea, cu toate că este mică sau fiind-că tocmai e mică, să’și apere interesele sale internaționale chiar și față cu vecinii a tot pu- ternici. Totuși Ziarul »Bund“ face apel la mărini- mia Franciei, de vreme ce amintesce bărbaților de Stat francezi trista stare de lucruri din nainte de anul 1815, când Republica Alpină era un loc de ciocniri îngrozitoare ale armatelor străine și sângera deja sub groaza resboaelor sălbatice dintre popoare. Fiind că după aceea puterile europene, prin tracta- tul dela Viena, au proclamai Elveția ca un Stat neutru, apoi este negreșit sigure că Elvețianii, ve- ghiază la această neutralitate ca la o cesțiune de esistență și că sunt hotărîți a o apăra pănă în cele din urmă consecinți ale ei. Ministrul president francez, d. Ferry, a remas Zilele acestea la un banchet dat în Rouen la un toast ridicat pentru presidentul Grevy, Discursul său a fost aproape demonstrativ față cu Spania. D. Ferry laudă pe presidentul Republicei, mai ales că s’a însărcinat el sigur a repara greșalele unei mul- țimi neconsciencioase. Mai mult de cât atât nici nu pot ca cei din Madrid și se pare că cei de acolo nici nu sunt dispuși de fapt a mai pretinde vre-o altă satisfacție ne diplomatică, căci circularea, pe care noul ministeriu espaniol este asupra puntului de a adresa prefecților, va accentua, după cum se anunță că Spa- nia refusă ori ce alianță cu Europa, și că voiesce a trăi în bune relațiuni cu Francia. Este de sperat că aceste intențiuni reciproace vor reuși a înlătura încordarea dintre Francia și Spania, și convingerea, că cabinetul Posada Herrera are simțeminte amicale făță cu Francia, va descepta și acele clase franceze antispaniole, cari merseră atât de departe cu ura lor. De altmintrelea nu se poate spune de cât bine atât de programa cabinetului spaniol. Prin discursul său d. Ferry a lăsat să se vaZă că relațiuuile dintre densul și președintele Republi- cei nu s’au turburat întru nimic prin recentele eve- nimente, ear cabinetul Posada Herera publică o pro- gramă ministerială, care în esență nu este altceva decât programa stângei dinastice. Asffel dar cu puțină bună-voință și în dorința sinceră de a se ajunge la o împăciuire, s’au restabilit relațiunile amicale dintre Spania și Republica cari nu fuseseră turburate de pasiunilor desfășurate de unii Franciei. francesă, relațiuni, cât numai din causa bărbați politici ai Corespondențe particulare ale „Telegrafului Romanu. Budapesta, 6/18 Octomvre 1883. în corespon- dența încă din rândul trecut v’am promis, că ve voiu ține în curent cu afacerea din Croația. Pe când era se vă spui unele picanterii cu privire la această afacere, terminată prin concesiune făcută de guvernul actual croaților, eată că întrevine altă cesțiune, nu mai puțin importantă, adecă afacerea Ciangăilor, — nu sciu în a câte-a edițiune. Răsplata faptelor rele nici odată nu întârZie. Politica guvernului actual nu fără cuvânt se numesce politică de distrugere, căci atâta a distrus, încât sute de ani nu vor fi în stare se repareze strică- ciunea. Prin sistemul de guvernare fără controlă a dat curs liber volniciei. Dovadă multele abusuri în oficiu, abusuri devenite proverbiale. Prin călca- rea în picioare a legilor iavontoare naționalităților a sdruncinat din temelie încrederea popoarelor în sfințenia legei; așa că după cum prea potrivit a Zis deputatul sârb Dr. Polit cu ocasiunea desbaterei ce- stiunei croaților, nu e mirare, dacă popoarâle din Ungaria ’și îndreaptă privirile spre Viena — spre casa habsburgică, de unde mai așteaptă scut și apărare. E bine să fim în curent cu lucrurile. Ministrul president Tisza n’a reflectat la cuvintele lui Polit, și Ziaristica europeană nu s’a înșelat, când a Zis că cerea lui Tisza față cu Polit, concesiunile lui în stiunea Croației ’și au isvorul în voința curței Viena. Dar catotuși se se arete, dl Tisza că el e tă- ce- din pu- ternicul sdrobitoriu al naționalităților, s’a purtat și se poartă încât purtările sale sunt în stare se ne sdrobească ultima mângăere ce ne-a mai remas — credința în esistența dreptății. Inse se revin la ceea ce mi-a fost ținta ace- stei corespondențe! După fiasco cu Croația, vine fiasco și mai mare în afacerea cu ciangăii, așa că ungurii încă pot esclama: Nulla calamitas sola. în dilele aceste procurorul de stat de aici pri- mesce o arătare, că Ziarul „Fiiggetlenseg a lui Ver- hovay n’a administrat la adressa lor banii colectați pentru repatriarea ciangăilor. S’au colectat la ad- ministrația Ziarului „Fiiggetlenseg" 2700 fl. din cari s’au administrat numai 550 fl. la locul competent; cu manipularea banilor a fost concreZut fratele redac- torului en chef Ludovic Verhovay. Banii s’au în- trebuințat pentru acoperirea speselor diariului sus numit. în urma acesteia fratele redactorului fu prins și pus în cercetare. în urma acesteia redactorul Zeului „Fiigget- lenseg“ publică un articol nespălat la adresa supre- mului procuror de stat Kozma, din care cu privire la acest obiect resultă numai atâta ; că comitetul pentru Ciangăi a publicat mai multe liste despre ba- nii încurși pentru Ciangăi, totodată s’a făcut la acest comitet central arătare despre suma tuturor intratelor. Comitetul central putea cere trimiterea banilor când voia. Aceasta înse nu o a făcut, ci a trăgănat toată afacerea cu Ciangăii. în urma ace- steia redacțiunea a ținut banii la sine, etc. Apoi continuă: „Suma colectată este la noi și acum, și cu interese cu tot o punem ori și când la disposi- ția comitetului central. Se facă numai provocare, în 8 Zii⁰, întreaga sumă o administrăm pentru nobi- lul scop. Cu intențiune am elocat banii la un loc, unde căpătăm 8 percente, pentru ca să promovăm și prin aceasta causa Ciangăilor, fiindcă casa noastră de păstrare dă numai 4% ; locul înse, unde am de- pus noi banii, e mai sigur ca o casă de păstrare, căci pentru întreagă sumă garantează redactorul chef cu toată averea sa.“ Mai amenință cu acțiune peu tru vătămare de onoare și a libertăței individuale contra procurorului de stat. Din investigațiunea de pănă acum a resultat numai una: Ludvig Verhovay vine din contraZiceri în contraZiceri. Afacerea aceasta a pus tot orașul în ferbere. Și nu fără cuvent vor Zi°e ungurii: „Nulla calami- ias sola“^ căci luarea insignielor cu inscripție un- gurească de pe edificiele publice din Croația și așa ține în ferbere toate clasele capitalei. Se vede că onestitatea a început a fi „rara avisu și pe alte terene nu numai în administrația publică. Roadele sistemului actual. Se pare că cei dela „Fiiggetlenseg" se țin de dogmele politice ale dlui Trefort: Mai ântâiu de toate maghiar, apoi bogat cult. Cercetarea e tot în curgere. Deputatul dietal Komjâthy și-a retras cauțiunea de 10,000 fl., de- pusă pentru „Fiiggetlenseg", și în sensul legei de presă, dacă în 48 de oare nu se va pune cauțiune Ziarul nu va mai pute se apară. Acesta e cel mai nou scandal signalisat din capitala Ungariei. El varsă multă lumină în afa- cerea cu sermanii ciangăi. Nesce oameni fără ra- țiune pornesc pe drum pe paciuicii locuitori din Bucovina conduși de grandomania: înmulțirea ele- mentului maghiar. Fără cap i primesc în trecerea lor pănă la Panciova. Fără cap îi așeaZă în locuri cu mocirle fără a reflecta la topografia locurilor, de unde i-au adus. Fără cap și fără inimă i-au dat pe mâna unor oameni se esploateze. Fără inimă i lasă fără nici un ajutoriu în trecerea lor cătră casă. Fără pic de sfială defraudează banii colectați spre acest scop. Se ne clarificăm. Ungaria prin sistemul de gu- vernare a distrus întreg organismul statului. Suprema virtute cetățenească e a fi maghiar. Aceasta o pre- dică ministrul de sus, aceasta o predică piticii de jos. Alte virtuți nu mai esistă. Noțiunea patrio- tismului o au dus ad absurdum, degradându-o la o procedură de 5 pițule pentru maghiarisarea nume- lui. Patriotismul unguresc după definiția maghia- rilor e o caricatură Și pentru că noi avem alte idei despre patriotism, pentru că noi înțelegem sub patriotism bubirea patriei, pănă la ultima pcă- tură de sânge, desvoltarea fiecărui cetățean în limba dată lui de DumneZeu, egala îndreptă- țire înaintea legei, pentru acest patriotism al no- stru, se nu mai avem loc în părinteasca inimă a domnitoriului nostru? Statul nostru a fost tare și mare, și mărețele fapte din trecut se serbează astâZ* ca indemn la altele noue. Pe vremea aceea ungurul era ungur, românul român, sârbul sârb, germânul german. As- tăZi toți suntem unguri în sens politic. Și aceasta nu ajunge. Șovinismului unguresc mâncând i cresce FOIȚA. Cristian Waldo sau CAILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesce de E. B.) (Urmare). Primul glas, ce i bătu la urechie și prima față ce i se presentă erau fața și glasul vestitului pro- fesor Stangstadius. Savantului nu i se întâmplase nimica; dară el era furios și se prinse într’un no- roc de Cristian, care era, nemascat în fața dânsu- lui. El îl copleși cu înjurări și îl amenința cu mănia cerească și cu blăstemurile universului. — încet, încet! îi respunse Cristian ajutându-i a se pune în picioarele sale neegale! dta nu ți-ai rupt nimica, har domnului, domnule profesor! Uni- versul și cerul sunt martorii plăcerei, ce simt că ai rămas teafăr; dacă este a dtale sania condusă așa nebunesce, dta nu esci nici decât amabil față cu oamenii, ce n’au cai așa buni ca dta. Ei! lasă-me, adăogă el dând încet la o parte pe geologul, care voia se-l apuce de gât, ar fi fost mai bine se te las, atunci, când te-am întâlnit întâiași dată pe lac, se îngheți acolo, în loc să-mi strivesc umerii luân- du-te în spate. Profesorul, fără a cerca se recunoască pe Cri- stian, continua a declama, ca să-i probeze că acci- dentul s’a întâmplat din vina sa, pre când Cristian, ocupat împreună cu Olof a’și aduna urșii, veZu în- tre ei un om mare, întins și fără mișcare cu fața în zăpadă. Totodată un bărbat tinăr îmbrăcat în negru și palid de spaimă veni de pe laturea cea- laltă a drumului, unde fusese asvârlit și striga: — Dl baron ! unde este dl baron ! — Ce baron? Z’se Cristian, care tocmai ridi- dicase omul leșinat și îl ținea în brațe. — în momentul acesta, feciorul dannemanului lovi cu umărul seu umărul lui Cristian, Zicând: — larl-ul! veZi, iarl-ul! Și, pănă ce tinărul medic al baronului se grăbi a-i lua căciula de blană, ce se înfundase peste fața bolnavului seu de-1 înădușea, Cristian fu nevoit a’și desface brațele sale puternice și a lăsa pe mo- ribundul se cadă iarăși în zăpadă, recunoscând cu o groază neînvingibilă, în omul, căruia îi veni în tr’ajutor, pe baronul Olaus de Waldemora. Ei îl întinseră pe grămada de urși: era patul cel mai bun, ce se putea face sub împregiurările aceste, și medicul înspăimântat se ruga de Stang- stadius, care obținuse odinioară diploma de doctor în medicină, se i ajute cu sfaturile sale și cu espe- riența sa într’un cas, ce-i părea estraordinar grav. Stangstadius, care tocmai își cerca toate încheeturile pentru a se asigura, dacă nu era mai vătămate ca www.digibuc.ro de obiceiu, consimți în sfârșit a se ocupa de sin- gura persoană, ce părea serios vătămată. — Ei! Z’se eI privind și pipăind pe baron, e foarte simplu: pulsul neactiv, fața vânătă, busele îmflate, respirarea ca de agonie... și totuși nici o vătămare... E limpede ca soarele, că este un atac de apoplecsie. Trebue lăsat sânge iute și cu im- bielșugare. Tinărul medic își căuta instrumentele și nu le găsea ; Cristian și Olof îi ajutară a căuta, dară nici ei n’au fost mai norocoși. Sania baronului, dusă de caii focoși, era departe; vizitiul, gândind că stăpâ- nul său îl va sdrobi sub bețe pentru neghiobia sa, fugea după sanie cu capul perdut și umplând de- șertul cu înjurăturile sale. De oare ce blândul cal al dannemanului se oprise dintr’o dată, se vorbea a pune pe bolnavul în sania țăranului și a’l transporta la castel, cât se poate de îngrabă. Stangstadius protesta ^icend că bolnavul are să sosească mort. Doctorul eșit din fire voia să fugă după sania baronului și să-și caute instrumentele. în sfârșit el le găsi în busunarul său, unde mulțămită confusiunei sale le a atins de Zece ori fără a le simți; dară, când era vorba să-i desfacă vâna, mâna sa tremura, încât Stangstadius deplin indiferent pentru toate ce nu-1 privea pe sine insuși și mulțămit altcum a pute proba superiori- tatea sa în toate lucrurile, luă lanceta spre a lăsa sânge. TELEGRAFUL ROMAN. 469 apetitul și umblă după fantasmagorii, voind să facă din noi din toți maghiari. Nu mai întreabă de one- stitate, nu de caracter, du sciință, cultură, nu inimă, du iubire de patrie, nu constanță probată și fideli tate loialitate în sute de cașuri pecetluită cu sânge. Nu. Vorba ministrului Trefort: Mai întâi maghiar, apoi avut, cult. Cu astfel de principii, pe astfeliu de căi se nu ne mirăm că ajungem la cuvintele puse în gura dom- nitoriului și la cașuri, ca cel cu defraudarea banilor pentru Ciangăi. De peatră se fie omul, și prin sta- rea de lucruri de a^i se strică. Răsplata meritată nu întârzie. Cor. Seghedin, 16 Octomvre 1883. Me aflu sub o impresiune foarte mare! Evenimentele în 2—3 țlile așa de repede au urmat una după alta, încât din chaosul acestor evenimente abia sciu, cu care se în- cep. înainte de toate sosirea și așezarea oaspe- ților români. încă pe 13 n. a 1. curente era anun- țată sosirea oaspeților români și în specie a pre- laților și a celorlalte dignități bisericesci. Mica co- lonie română aștepta cu nerăbdare și totodată cu bucurie sosirea lor! Cum se nu? când ea este de- dată a ceti și a auțli prea adese ori înjurături și batjocuri asupra neamului românesc, când ea nu are ocasiune a vedâ prelații și dignitarii săi; prin urmare a alerga prin toate părțile spre ale căuta și asigura lor cuartirele cele mai bune și mai po- trivite, la locuri mai aproape de centru și a alerga la gară spre a-i primi pe scumpii nostrii oaspeți și prelații nostrii, a fost o plăcere mare pentru noi. La 10 oare a. m. sosi Escelenț.a Sa Părintele arcbiep. și metrop. al nostru și episcopul Aradului cu Preacuvioșiile lor și cuvioșiile D. Popea și Puș- ca riu și celelalte dignități ale bisericei noastre. Ne săltau inimele de bucurie a-i vede pe toți să- nătoși în mijlocul nostru. Ce privesce festivitățile trebue să recunosc, că totul au fost imposant. La 11 oare sosi trenul separat al curții. Ma- jestatea Sa se cobori cu suita înaintea porței do triumf acolo fu bineventat dintâiu din partea ora- șului, apoi din partea clerului, în special din partea Esc. Sale Metropolitului nostru gr. or. care dădu espresiune în câteva cuvinte bine simțite adresate în limba română bucuriei clerului, de al pute felicita pe Majestatea Sa urându-i țlile îndelungate. După bineventările aceste scurte și după răspunsu- rile Maj. Sale se puse regele și suita în trăsurile de gală. Porniră. înainte mergea banderiul civililor popo- reni, după aceștia banderiul aristocrației în costumuri pitoresci și lucsurioase. După careta și suita rege- lui urmară preste 200 de carete cu magnați și no- bili în costumuri maghiare. Necurmate strigări de ₙilljen“ îl urmăreau pe Majestatea Sa pe toată li- nia; eară densul saluta milităresce în conținu din caretă în stânga și în dreapta țlimbind afabil. Con- ductul a decurs în cea mai bună ordine. Majestatea Sa a descălecat la casa magistratu- lui, unde’l asceptau femei tinere în vestminte albe și îi înmanuară un buchet colosal și presărindu-i calea cu floricele. La o oară după ameațli se începură presentările resp. bineventările omagiale mergând inainte cle- rul, apoi urmând delegațiunile comitatelor și ale orașelor și celelalte corporațiuni și oficiele din Se- ghedin. Depunând clerul român cu graiul viu prin Ar- chiereii sei omagiul seu, Majestatea Sa a respuns în modul cunoscut lectorilor jurnalului acestuia, (v. nr. 115 a. c. Red). Presentările s’au finit la 3 oare. Apoi a urmat prânzul regal la 5 oare p. m. cu „menu-nl“ bucătăriei regale în sala cea mare a ma- gistratului, — delectând o musică aleasă oaspeții adunați. Prima ții a fost invitați între alții la prânzul regal Esc. Sa Dr. loan Van cea metropolitulgr. cat., a doua ții Esc. Sa Părintele Archiep. și Metropoli- tul nostru Miron Romanul, a treia ții Ilustr. Sa Dl loan Mețian, episcopul Aradului. Mâne voiu continua cu descrierea solemnități- lor. La revedere 1 Corespondentele. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român“ care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1883, cu pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvăny — Post- Amveisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sferșesce cu ultima Septemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârdia cu espedarea foiei *). Editura „Telegrafului Român“ îu Sibiiu. * ) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei ații de adresă dela abonamentul ultim. Varietăți. * (Din Seghedin.) Din incidentul petrecerei monarchului în Szegedin oficiul telegrafic de acolo a fost espus unui adevărat asediu, așa încât în res- timpul dela 12—16 1. c. s’au espedat 4881 telegrame, conținând 117,827 de cuvinte. * (Un diregetoriu de-al statului.) în 12 st. d. a lunei curente primi oficiul de comuni- cațiune din Cluj o depeșă dela șeful stațiunii garei dela Apahida, ca se i se trimită imediat o locomo- tivă cu lucrători, fiindu-i viața periclitată din par- tea oficiantului Oscar Gludovatz. Preste câteva minute se și trimise o locomotivă cu ajutoriul re cerut sub conducerea oficialului Ladislau Trencseny. Când sosiră la Apahida, îl aflată pe dl Oscar Glu- dovacz pe peron cu un revolver în mână gata de a împușca în fereștile departamentului, unde se afla șeful. Ajutorul scăpă pe bietul om de moarte. Ce privesce pe Glundovacz se vede, că nu e întreg Ia minte, aventuri de aceste a mai avut domnia- lui, când era aplicat la gara dela Copșa; pre- umblându-se adecă prin pădure a voit se probeze cum e viața haiducească, se pune deci de opresce o căruță, cu care se întâlni, scoate revolverul și trage, apoi ia toți banii celor din car și ’și vede ear de | treabă. Mai târziu, când se întâlni Gludovacz cu oamenii pe care i’a jefuit, le dădu îndărăt banii țli- cându-le, că a voit numai să cerce viața de bandit. La Ciucia fiind apoi strămutat a voit se aran- gpze o ciocnire de trenuri numai din petrecere, înse în momentul suprem observându-se intențiunea fu împedecat în esecutarea voinței sale. Astfel de oa- meni nu-s pentru oficii publice ci pentru institute de alienați. * (Szegeny Csângok!) în filele acestea au tre- cut prin Mureș-Oșorheiu Ciangăi în grupe mai mici spre Bucovina, patria lor natală. Ei se re- întorceau din patria cea nouă plină de fericire, cel puțin lor așa li era de șovinisti înfățișată. Din fe- țele lor palide și posomărîte se vedea, că sunt foarte necăjiți, că au suferit și sunt în suferință de mise- riile grele, și că sufer de durere de inimă pentru că mult puținul lor material avut înaintea plecărei din comunele lor natale, l’au perdut. Ei se întorc în- comunele lor, unde nu mai găsesc nici casă, nici masă, nici alte realități, căci acele sunt trecute în posesiunea cumpărătorilor. Ei le vor vede dar ou inimă sângerândă. Esteriorul lor privitoriu la îmbrăcăminte, încă era de văerat, ei au năvălit aici asupra magistratu- lui cerând ajutoriu, si au cerșit pela case. Au țlis că mai sânt dintre ei îndărăt, dar cari dintre aceia nu vor veni în toamna aceasta, se vor întoarce la primăvară. între alte văierări din partea singuraticilor orășeni am auțlit din gura unor rnueri pe uliță vorbele: „Szegeny Csângok! most bezezg nem mennek bandâval eleibe.u (Seraci ciangăi, vețli acum uu le merg cu musici înaite.) * (Necrolog). Primim următorul anunț fu- nebru : Subscrișii, cu inima doreroasă anunță, oă ne- uitatul soț respective tată, ginere și cumnat loan Pop, paroch greco-catolic în Tiuriu, după un morb greu de 13 țlile, a încetat din viață în 17 Octomvre a. c. la 6 oare d. a. în anul al 50-lea al etăței și al 23-lea al fericitei sale căsătorii. Rămășițele sală pământesci se vor petrece la repausul etern Sâmbătă în 20 Octomvre la 2 oare după ameațli. Fie-i țerîna ușoară și memoria neuitată! Tiuriu 18 Octomvre 1883. Amalia Pop născ. Vestemean, ca soție, cu pruncii săi minoreni: loan, Aureliu, Antonia, Valeria și Ma- ria Helena. Antoniu Vestemean canonic, ca socru. Ana Crișan născ. Vestemean, cu soțul George Crișan. Valeriu Vestemean cu soția, ca cumnați. Carolina Cașolțian născ. Vestemean, ca mătușe, și alți con- sângeni și afini. * (Cler național pentru românii din Macedonia.) „Poșta“ din Galați scrie urmă- toarele : Se scie că de câțiva ani încoace simțul națio- nal a început se se deștepte cu multă vioiciune printre Românii din Macedonia. Se scie apoi că ni- mica nu lipsesce mai mult acestor frați ai noștri din. peninsula balcanică de cât un cler național și luminat; căci clerul actuale grec sau grecisat, ceea ce tocmai a contribuit la desnaționalisarea romăni- Cristian, foarte emoționat, privea din picioare tabloul acesta straniu și sinistru, luminat de reflec- sele livide a soarelui apunStor : acest bărbat puternic și cu fisionomie înspăimântătoare, care se svârcolea convulsiv pe cadavrele fearelor selbatece, bizar agră- mădit acest braț gras și alb, din care curgea lin sânge negru, ce se îngroșa pe zăpadă; acest medic tiner cu fața-i blândă și fricoasă, în genunchi alăturea cu client ul seu teribil, partageat între frică a-1 vedâ murind sub mânile sale și între spaima copilărească, ce îi pricinuia mormoitul puilor de urs de lângă den- sul: sania răsturnată, armele împrăsciate, fața în- spăimântată și totuși răutăcios, mulțămită tineru- lui danneman: slabul cal fumegând de sudori și mâncând la zăpadă fără grige, și peste toate aceste fantastica față a lui Stangstadius iluminată de un surie de triumf trecut în stadiul cronic și glasul seu gângăitor perorând despre incident pe un ton tăietor și pedantic. Era o scenă, să nu o uiți în veci, un grup totodată hazliu și tragic, poate neînțelegi- bil la întâia vedere. — Sărmane doctore, țlise Stangstadius, eu nu ’ți pot ascunde, că, de va scăpa bolnavul dtale, are mare noroc! înse nu-ți închipui, că reul a venit din vina incidentului, apoplecsia a fost iminentă de două-țleci și patru de oare. Cum de n’ai prevețlut dta aceasta? — Eu am prevețlut-o, țlise tinerul medic cam șuperat, nu ți-am spus-o, este o oară, domnule Stang- | stadius, de când a primit în pavilonul de vânătoare scrisoarea aceea, ce i-a tulburat fața. Eu am făcut toate din lume spre a împedeca pe dl baron a merge la vânătoare; el n’a vrut să asculte și tot ce am obținut a fost, a’l însoți în sanie. — în adever! frumos ajutor și-a asigurat aci! De nu m’ași fi îmbiat eu a mă reîntoarce cu dvoa- stră, cât am vețlut că dlui nu este în stare se vâ- neze, s’ar fi putut înăduși aici. Dta n’ai presență de spirit... — Dta ești prea dur cu oamenii tineri, die profesor, replica medicul din ce în ce mai supărat. Ușor iți lipsesce presența de spirit, când ești arun- cat la țlece pași și abia sculat, ești chemat a ju- deca la ântâia vedere un cas, poate desperat. — Ce lucru mare a căde în zăpadă! țlise dl Stangstadius, dând din umărul ce tocmai voia se facă mișcarea aceasta. De ai fi cățlut dta, cum am că^ut eu într’un puț de mine! La o adâncime de cinci-țleci de urme, șepte policari și cinci linii, o leșinare de șese oare cinci-țleei și trei... — La naiba! die profesor, e vorba de leșina- rea bolnavului meu și nu de a dtale! Ce a fost, a fost. Fii, bun ține-i brațul se caut un pansa- ment. — Bre! sunt oameni, cari se plâng de toate, continuă Stangstadius plimbându-se încolo și încoace fără a asculta pe medicul. www.digibuc.ro Apoi, uitându-și, că a voit se-și reverse mănia sa asupra lui Cristian, bunul om viu, înse fără rău- tate, adaogă vesela adresându-se cătră Cristian: — Devenit-am eu numai cât de cât palid, când m’am găsit sub animalele aceste... fără a socoti pe ceilalți doi, pe dta și pe soțul dtale? Doi stân- gaci și jumetate! Dară, în sfârșit ce va să țlică câ- teva contusiuni mai multe sau mai puține? Eu n’am gândit numai la mine! Eu am fost gata a ajuta bolnavului, a-i lăsa sânge. Privirea ageră, mâna sigură!... Dar, unde dracu te-am vețlut eu pe dta? continuă el adresându-se tot cătră Cristian fără a mai gândi la bolnav. Dta ai ucis toate fearele ace- ste? Frumos vânat o ursoaică mare, soiu negru cu ochi albaștri! Când cugeți că prostul acela de Buffon... Dar unde i-ai găsit? Sunt rari în țeara noastră! — Dă mi voia a-ți respunde de altă-dată, țlise Cristian; doctorul reclamă ajutorul meu. — Lasă, lasă se curgă sângele, replică geolo- logul cu linisce. — Ba nu, e destul! esclamă medicul. Luarea sângelui face efect bun, vină, vină de vețli, dom- nule profesor: dar să nu abusăm de remediul ace- sta: el e în momentul acesta ca și morbul. (Va urma) 470 TELEGRAFUL ROMAN. lor macedoneni. Scoli românesci de bine, de reu, tot mai au acum macedonenii; dar de preoți sunt lipsiți cu totul, ceea ce impedecă foarte mult eman- ciparea lor națională. Necesitatea unui cler, curat românesc în Macedonia e dar viu simțită. Chiar clericii români macedoneni, cari au fost crescuți în spiritul și cultura grecă, au început să simțească această necesitate națională. între aceștia putem însciința, că e și Prea Cuvioșia Sa Archimandritul Veniamim Popescu, român macedonean din Clissura fost în serviciul Patriarchiei din Constantinopol pănă acum. Părintele V. Popescu, împins de nobi- lul dor al deșteptărei naționale, și-a părăsit postul seu dela patriarchie, și a venit în România pen- tru a se perfecționa mai ales în cunoascerea lim- bei române*) și a spiritului național românesc. P. C. Sa s’a adresat în acest scop chiar M. S. Regelui care l’a primit filele trecute la Sinaia cu cea mai mare bună voință, recomandându«l dlui ministru de culte spre a i satisface cererea sa. D. ministru de culte a dispus, ca păr. V. Popescu se fie instalat în seminarul Eparchiei Dunărei de jos și se i se acorde și o biserică, unde se facă practică în servirea Dum ne^eească. De cinci țlile P. 0. S. a sosit în Galați și se află la seminar, orenduindu-se tot odată de cătră P. S. Episcop Eparhiot ca se servească la bi- serica catedrală locală St. Nicolae. *) P. C. Sa Păr. Popescu vorbesce româneece în dia- lectul macedonean. Părintele Popescu ascultă cursurile seminariale și se ocupă cu mult zel de studiul limbei române. Intențiunea P. 0. Sale e ca, perfecționându-se în cursul unui an în limba română, să fie hirotonisit archiereu pentru românii din Macedonia, care în urmă se hirotonisiască preoții necesari acelei pro- vincii. Pentru întreținerea sa în România, guver- nul nostru ’i va acorda o pensie lunară. Decisiunea părintelui V. Popescu este demnă de toată lauda. Suntem siguri, că P. C. S., reușind a fi hirotonisit archiereu, va sci se inspire simțul național nu numai în clericii români ce-i va hiroto- nisi P. 0. S., ci și în acei ce sunt astăzi hirotoni- siți, și cari au fost siliți se supoarte pănă acum ju- gul archiereilor grecești. De dorit ar fi încă, ca guvernul nostru sau so- cietatea macedo-română se ia măsuri, ca să aducă tineri macedoneni, spre ai crește prin seminariile noastre și a-i trimete în urmă ca să fie hirotonisiți preoți pentru parochiele române din Macedonia. Acea- stă măsură ar complecta silințele lăudabile, ce ’și dau fruntașii națiunei noastre pentru înființarea de scoli și trimiterea de învățători în Macedonia. Și după cât suntem asigurați, acum e momentul cel mai pro- pice pentru a lucra la deșteptarea românismului în Macedonia, căci guvernul turcesc ni e foarte favo- rabil demersurilor noastre. Nu trebue dar se scă- păm această ocasie, care poate cu greu ni se va presentă altă dată. * (Aniversări în memoria lui Luther.) Anul curent la 10 noemvre va fi anul al 400-lea dela nascerea lui Luther. Protestanții din Europa întreagă fac pregătiri mari pentru sărbarea deamnă a memoriei lui. Statul german întreg este în mișcare. Asemenea și sasii nostrii, ca protestanți, nu vor se remâe îndărătul fraților lor din Germania; și denșii vor serba Z’0» nascerei lui Luther cu mare pompă pretutindenoă. Centrul festivităților însă va fi Sibiiul. Bursa de Viena și Pesta. Din 18 Octomvre n. 1883. Viena B-pesta Renta de aur ung. de 6°/₀..............................lf9.50 119.25 Renta de aur ung. de 4°/₀ ........................... 86.85 -86.80 Renta ung. de hârtie................................. 85.60 85.50 împrumutul drumurilor de fer ung.......................137.75 138.25 I emisiune de oblig, de stat dela drumul de fer oriental ung........................................... 91.10 91.25 II emisiune de obligațiuni de stat dela drumul de fer orient, ung........................................112.20 113.50 Obligațiuni ung. de reseumpârarea Șeeimei do vin. . 97.25 97.50 Obligațiuni urbariale eroato-slavonice.................. 100 98.50 Obligațiun urbariale transilvane..................... 98.— 98.— Obligațiuni nrb. temeț. cuelsuiulăde sorțire . . . 98.25 98.50 Acțiuni de bancă anstro-ung.......................... 841.— 835.— Obligațiuni urbariale temeșisn, de ...... 97.80 97.75 Obligațiuni ung. cu clausulâ de eo țire........ 98.— 98.— Obligațiuni nng. de rescumpiirarea pământului ... 99 20 99 25 Obligațiuni de stat dela 1876 de ale drumului de fer orient, ung. . . ............................. 97.— —.— Acțiuni de bancă de credit ung....................... 287.50 287.75 Sorți de regularea Tisei.............................. 109.50 109.50 Scrisuri fonciari alo institutului „Albina“ . . . —.— 100.80 100 maree nemțesc! . . . ,........................ 58.80 58.85 Oalbin . . .... ....................... 5.71 6.69 Napoleon................................................ 9.53 9.52 London (pe polița de trei luni)...................... 120.— 120.10 Nr. 195 [556] 3—3 CONCURS. Spre întregirea postului de înve- țătoriu primariu la școala română gr. or. din Avrig dotat cu 300 fl. se escrie concurs cu termin pănă la 15 Octomvre st. v. Cererile instruite conform prescri- selor din vigoare sunt a se adresa la oficiul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Avrigului (în Avrig, Felek). Avrig, în 25 Septemvre 1883. în conțelegere cu comitetul parochial. Vasiliu Maxim m. p., administr. protopr. Nr. 361 [558] 2—3 CONCURS. Ne concurând nimenea, în urma concursului publicat pe basa resolutiu- nei Venerabilului consistoriu archidie- cesan, dto 10 Februarie a. c. Nr. 155 B. la postul de paroch, în parochia vacantă de clasa a treia „Cr ă ciu- li esci“ prin aceasta se escrie con- curs nou, cu terminul de 30 țlile dela prima publicare în „Telegraful Ro- man “ E m o lummentele împreunat cu acest post sânt: 1. Casă parochială cu grădină de legume. 2. Porțiune canonică; 3. Stola usuată. Toate aceste emolumente compu- tate în bani, dau suma de 339 fl. v. a. Doritorii de a ocupa acest post, au de ași trimite petițiunile lor, in- struite în sensul statutului organic, și al regulamentului congresual pentru parochii la subscrisul, pănă la"timpul susindicat Brad, 14 Septembre 1883. în conțelegere cu comitetul parochial. Georgiu Pârău m. p., adm. ppresbiteral. Nr. 229 [557] 2-3 C ONCURS. în urma tncuviințărei Prea vene- rabilului consistoriu archidiecesan din 2 Iunie a. c. Nr. 1508 B. se escrie prin aceasta concurs pentru postul de capelan înființat lângă parochul Ștefan Rus din Ida-mare, tractul pro- topresbiteral al Bistriței, in termin de 50 $ile dela prima publicare în „Tel. Roman/ Emolumentele împreunate cu acest post sunt: a) jumătate din porțiunea cano- nică și anume 8 jugere de fenaț; b) venitele epitrachilului pe ju- mătate ; Doritorii de a ocupa acest post au de a’și ascerne suplicele lor in- strute conform regulamentului congre- sual și a statutului organic la sub- semnatul oficiu protopresbiteral pănă la terminul sus indicat. Borgo-Dioseni, 20 Sept., 1883. Oficiul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Bistriței în conțelegere cu co- mitetul parochial concerninte. loan Buzdug m. p., adm. ppresb. Nr 356 [560] 2-3 CONCURS. Pentru ocuparea posturilor învă- țătoresci din comunele mai jos însem- nate în protopresbiteratul Solnocului se escrie concurs pe basa grațiosului ordin consistorial din 8 Septemvre Nr. 3575 Scol. a. c. pănă 30 Octom. a. c. 1. Ungureni cu salariu anual de 300 fl. v. a. 2. Cupșeni cu salariu anual de 200 fl. v. a. cuartir gratis în edificiul scoalei și lemne trebuincioase. 3. Rohia, cu salariu anual de 200 fl. v. a. 4. Poia na-po rcului cu sa- lariu de 200 fl.anual. 5. Li bot in cu salariu anUăl de 150 fl. v. a. cuartir și lemne trebuin- cioase. Doritorii de a ocupa aceste sta- țiuni au ași subscerne suplicele instruite conform legilor din vigoare pănă la terminul susindicat oficiului proto- presbiteral (posta ultimă Magyar Lâ- POȘ.) Cupșeni 25 Septemvre 1883. în conțelegere cu comitetele parochiali. Oficiul protopresbiteral gr. or. al Sol- nocului. Samuil Cupșa m. p., ppresbiter. Nr. 3678. Scol. [548] 3-3 Prolungire de concurs. Se prelungesc pănă] la 15 Octom- vre st. v. următoarele concurse: 1. Pentru postul de învățătoriu în Aciliu, protopresbiteratul Sibiin- lui, cu salariu anual 200 fl. 2. Pentru postul de învețătoriu în Vidra de sus, protopresbiteratul Abrudului, salariu anual 250 fl. 3. Pentru postul de învățătoriu în S ângăti n, protopresbiteratul Mer- cur ei, salariu 200 fl. 4. Pentru postul de învețătoriu în Armeni, protopresbiteratul M e r- curei, salariu anual 250 fl. Sibiiu, 22 Septemvre 1883. dela consistoriul archidiecesan gr. or. Nr. 48. [552] 3—3 EDICT Ana născută Rad, soția lui Geor- giu Bogdan din Herțegani, comitatul Hunedoarei, care de 9 ani a părăsit cu necredință pe legiuitul ei bărbat, se citează prin aceasta că în termin de 6 luni d e 1 a pri ma p u b 1 i c a r[e a acestui edict să se înfățoșeze la sub- semnatul scaun protopresbiteral, ca for matrimonial de prima instanță, căci la din contră și jîn absența dân- sei se va decide procesul intentat con- tra ei, de cătră bărbatul său. Brad, 25 August 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or. al Za- randului, ca for matrimonial de prima instanță. Georgiu Pârău m. p, adm. ppresb. Nr. 295 [546] 3—3 EDICT. loan Badea din Brașov a părăsit cu necredință mai mult ca de 15 ani pe legiuita sa soție, Marina Nicolae Gușiu tot din Brașov, fără de a se sci locul, unde se afla și de mai trăesce este prin aceasta citat, ca în termin de trei luni dela prima publicare a acestui edict să se presenteze inain- tea subsemnatului for matrimonial, căci la dincontra și în absența lui se va Zambach și G-avora. Fabrica de vestminte șî recuisite bisericesci de rit catolic și grec. [555] 2-30 în Budapesta, strada Vadului, Vâezi uteza Nr. 17. Felon sau Odăjdii Albe, Stihare, Dal- matice, Baldachin, prapori. Toate fe- liurile de steaguri, și pentru societăți industriale (și pen- tru pompieri) co- Comande se efectuesc promt. — Obiectele, cari nu vor conveni, se vor schimba cu altele. decide procesul divorțial intentat asu- pră-i de soția sa. Brașov 9 August 1883. Forul matrimonial gr. or. al tractului Brașov I. losif Barac m. p., Nr. 194 [559] 3—3 EDICT Vasiliu Samoilă Dragomir din Porcesci, legiuitul bărbat al Ioanei Tomei Dragomir tot de acolo, proto- presbiteratul Avrigului, care de 12 ani pribegesce în lume, fără de a se sci ubicațiunea lui, este prin aceasta citat ca în termin de trei luni dela publicarea acestui edict să se presen- teze înaintea subsemnatului for matri- trimonial, căci la din contră și în ab- sența lui se va pertracta și se va de- cide procesul intentat asupra-i de so- cia sa. Avrig, 15 Septemvre 1883. Scaunul protopresbiteral gr. or. al trac- tului Avrigului ca for matrimonial de prima instanță. Nr. 4200 civ. 1883. [562] 2-3 Publicațiune. Tribunalul reg. din Elisabetopole aduce prin aceasta la cunoscință publică, că ter- micul de pertractare, în privința concesiu- ne! comăsărei generale a hotarului Custel- nic s’a prefipt pe ți'ua de 36 Noemvre 1883 la oarele IO a. in. in locuința judelui comunal din Custelnic sub condu- conducerea judelui reg. Gejza Kăplăny la care termin toți locuitorii comunei se citează cu aceea, că părțile, ce nu se vor presentă vor fi privite ca consimțind cu comasarea, și că primul esemplar al petițiunei îl pot afla la tribunalul reg. jos însemnat. Din ședința tribunalului reg. din Eli- sabetopole ținută la 24 Septemvre 1883. vor pe altariu, po- tiruri, pietohlebni- ca, cădelnițe, paci- ficai, candele de altar, policandre pentru biserici, ri- pide, chivot, cărți de Evangelie etc. Redactor provisoriu: IVI atei u Voilean. 311 Editura și ti pariu] tipografiei archidiecesane, www.digibuc.ro