Nr. 115 Sibiiu, Marți 4/17 Octomvre 1883. Anul XXXI TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Sibiiu pe an 7 fi., 6 luni 8 fl. 50 cr., 3 luni 1 fl. 75 or. Pentru monarchle pe an 8 fl„ 6 luni 4 fi., 8 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni SA Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlolatrațluaea tipografiei arohldlooeoane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sUnt a se adresa la: Redaoțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refnsă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. INSERTIUNILK Pentru odată 7 or., — de două ori 12 or., — de trei or 16 or. rSndul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fie-oare publicare. Prenumerațiune nouă, la „Telegraful Român" care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1883, cu'pre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni poștale (Posta utalvăny — Post- Anwtisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime să fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Septemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întârzia cu espedarea foiei). Editura „Telegrafului Român¹¹ în Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedipune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. — Dela festivitățile din Seghedin. Deputațiunea bisericei noastre sub conducerea Escelenției Sale Părintelui archiepiscop și metropolit Miron Romanul a fost primită în Seghedin de Maiestatea Sa regele. Escelenția Sa la această ocasiune a rostit urmă- toarele : Maiestatea Voastră cesarea și regio-apostolică, Prea grațiosul nostru Domn! Fie-care cetățan credincios al statului ungar, fie- care supus fidel al Maiestății Voastre, cu consciință de fericire și cu simțământ de mulțămită, ce își are rădăcina în inimă, urmăresce totdeauna părinteasca îngrijire a Maiestății Voastre, ce e îndreptată spre bunăstarea și înflorirea țerei și se manifestează pre- tutindenea prin fapte mărețe. O asemenea faptă măreață de principe o glorifică în special astăzi o mare parte a tot, ce are țeara mai bun, când din ținuturi mai aproape și mai în- depărtate se grupează în giurul Maiestății Voastre, a iubitului nostru rege, în această capitală a Unga- riei de jos, pe carea după grele catastrofe elementare în linia primă părinteasca îngrijire a Maiestății Voastre o a mântuit de perire, nu numai, dar în timp re- lativ foarte scurt o a ridicat acolo, încât acest oraș formează încă acum o podoabă însemnată, o mândriă aleasă a țerei. Biserica greco-orientală română din patriă tot- deauna și în timpurile cele mai critice credincioasă prea’naltului tron al Maiestății Voastre, representată prin noi aici înaintea prea grațioasei fețe a Maiestății Voastre, participă cu sinceritate la bucuria generală, produsă în inimile patriotice prin terminarea cu succes a unei opere mărețe a țerei; și ceea ce vedem și es- periăm noi aici, aceea ne întăresce și mai mult în speranța: că biserica noastră, sub vitrigitatea vea- curilor trecute gârbovită, aproape îmbrâncită, aproape îngropată în ruine, prin conlucrarea fiilor săi temători de Dumnezeu, iubitori de pace și de ordine, mai ales înse prin părinteasca îngrijire a Maiestății Voa- stre, carea de o potrivă fericesce toate popoarele credincioase, — după esemplul Seghedinului se va ridica din ruine și va deveni o podoabă, ba chiar’ o mândriă a țărei, ale cărei interese le promovează. Pătrunși de astfeliu de simțăminte și de astfeliu de speranță, cu cel mai profund respect de supuși ne rugăm de Maiestatea Voastră, prea grațiosul no- stru Domn: ca se Ve îndurați prea grațios a primi și cu această ocasiune omagiul cel mai supus al bisericei greco-orientale române din Ungaria și Transilvania, credința neclătită și alipirea ei cătră prea’naltul tron al Maiestății Voastre, cărora prin aceasta, deși nu- mai cu cuvinte debile, ne luăm voiă a da espre- siune sinceră, — și a ține și în viitoriu biserica noastră în părinteasca grațiă fericitoare a Maiestății Voastre, pre acea biserică, carea în rugăciunile ei de toate dilele se roagă la Atotputernicul Dumnezeu pentru statornica bunăstare a Maiestății Voastre și a întregei case domnitoare, și pentru fericirea po- poarelor. — Maiestatea Sa cesarea și regio-apostolică, augustul nostru monarch, vivat! se trăiască! vivat! Maiestatea Sa regele a răspuns: „Cea mai frumoasă dovadă despre alipirea și cre- dința omagială a DVoastre o voiu afla in aceea, dacă in spiritul intențiunilor mei ', părintești veți îndemna pre credincioșii concrefluți grigei DVoastre nu numai la alipire credincioasă cătră religiunea și naționalitatea lor, ci și la adevărata iubire de patrie și la reverință. cătră legi; și dacă în această direcțiune nu numai veți validita tot pondul influenței D Voastre, ci și din parte- Vă veți premerge cu esemplu bun, fiți convinși că pe acest teren activitatea D Voastre va fi însoțită de deplina mea recunoștință. “ Desbaterea afacerei cu Croația în parla- mentul Ungariei. (Urmare.) Mihail Polit: Sângeroasele evenimente întâmplate în Croația au atras asupră-le nu numai intențiunea monarchiei, ci și a străinătăței întregi. Evenimen- tele acestea dovedesce că Ungaria nu este organis- mul sănătos, ce l credea lumea. Ungaria față cu Croația nu poate esercita nici o putere atractivă. Dacă între Ungaria și Croația ar esista vre-o refe- rință pretinească, afacerea cu insigniile nu ar fi luat dimensiuni așa de mari, după cum o a luat în realitate. Evenimentele din Croația înse au în- scenat pe față, ceea ce esistă de mult. Aici în Croația sunt o sumă de rapoarte, cari nu se mai pot susține. Afacerea din Croația ne-a arătat, că rapoartele în această jumătate a monarchiei sunt cu mult mai rele, de cât în cealaltă jumătate. Și această a fost mare decepțiune, nu numai pentru cercurile decisive din Viena, ci și pentru toate cer- curile politice din Europa. După catastrofele, prin cari au trecut Austria în bătăliile din anii 1859 și 1866, Europa putea fi îngrigită, că conglomeratul de popoare și provincii, pe cari casa Habsburgică, sute de ani le-a sciut ține la olaltă, se va descompune. Și atunci a crezut lumea, că Ungaria, rassa maghiară este chiemată a da nouă putere monarchiei habsburgice; a o rege- nera prin schimbarea sistemului în regim. înse nu numai Europa, ci și în însăși Ungaria, naționalită- țile, Croația, preste tot locul priveau oamenii cu Cele mai mari speranțe la noua eră a independenței constituționale din Ungaria. Aceste speranțe au dispărut înse de mult. Raportul Ungariei și a ras- sei maghiare cu Croația s’au terminat prin revo- luție, pe care Ungaria a trebuit se-o sugrume cu forță militară. Nu trebue să ne înșelăm în jude- cata acestui raport. Ea e resistența unui popor întreg. Ungaria nu numai nu și-a sciut face par- tidă în Croația, ci nu esistă acolo un singur om cel puțin, care ar fi pe partea regimului unguresc. Și aceasta caracterisează situația din destul. Ea do- vedesce, că raporturile din această jumătate a mo- narchiei sunt mai puțin consolidate, ca în ceealaltă jumătate a monarchiei. Se vede că este păcatul ras- sei maghiare de a nu-și sci câștiga nicăiri amici, pentru că ea este obicinuită a esercita asupra ce- lorlalte rasse o domnire absolută, esclusivă, necon- diționată. De aci marea diferență între starea de FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franjozesce de E. B.) (Urmare). Ei încungiurară cadavrul ursoaicei și îl ridicară cu precauție, căci nu te poți încrede nici când în ursul, ce pare mort. Apoi prinseră, nu fără osteneală puii, cari arătau deja colții și ghiarele, apoi îi legară cu îngrigire; după aceea, ei avură timp a admira vânatul bogat, ce conținuse peștera, și avură regrete, pe jumătate esprimate, că dannemanul se grăbise a le preveni. — Trebne să-mi iertați, ce am făcut, țlise el cătră tinerii oficeri. Eu bănuiam că bălțata acea- sta mare are pui: n'am