Nr. 114 Sibiiu, Sâmbătă 1/13 Octomvre 1883. Anul XXXI AFUL ROMAN. Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru SlblIn pe an 7 fl., 6 luni 3 fl. 60 cr., 3 luni 1 fl. 76 cr. Pentru monarchie pe an 8 fl,, 6 luni 4 fl., 3 luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni BA Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminlatrațlanea tipografiei arohidleoetaae Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele sânt a se adresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. IN8EKTIUN1LE Pentru odată 7 ar., — de două ori 12 cr., — de trei or 16 or. rfindul ou litere garmond — ți timbru de 30 or. pentru fle-oare publicare. Prenumerațiune nouă la „Telegraful Român" care apare de trei ori pe săptămână, deschidem pe trimestrul Octomvre-Decemvre al anului 1883, curpre- țul cel mai moderat, ce se poate vede în fruntea foaiei. Banii de prenumerațiune se trimit mai cu înlesnire pelângă asignațiuni postate (Posta utalvăny — Post- Anweisung.) Numele prenumerantului, al comunei unde se află cu domiciliul, și eventual al poștei ultime se fie scrise bine, ca se se poată ceti. Se atrage atențiunea on. domni abonați, al căror abonament se sfârșesce cu ultima Septemvre 1883, a’și înnoi din vreme abonamentul, pentru ca să nu fie espeditura silită a sista, sau a întărea cu espedarea foiei*). Editura „Telegrafului Român“ îu Sibiiu. *) O înlesnire foarte mare în espedițiune se face prin lipirea unei fâșii de adresă dela abonamentul ultim. Desbaterea afacerei cu Croația în parla- mentul Ungariei. (Urmare.) După ministrul president ia cuvântul ministrul de fînance, contele Szapăry. Nime în lume nu i-a ^is în parlament, că purcederea lui e contra legilor. El e datoriu cu clarificări Ungariei, ca ministrul Unga- riei și Croației (Din stânga estremă: numai aici este responsabil) ca ministru al Croației. Afară de par- lament înse s’au adus învinuiri, că purcederea lor e contra legilor, pentru aceea ’și va desvolta punctul seu de vedere. După părerea vorbitorului în sensul §. 57 al articolului de lege 30 din 1868. se poate pretinde, ca în Croația pe insigniile comune să se pună in- scripții croate, căci după lege limba croată e limbă oficială. Cu toate acestea legea nu (lice, că pelângă limba croată nu poate fi și cea maghiară (aprobări generale). Și în Budapesta pe edificiul ministrului croat pe lângă inscripția maghiară este și croată, fără a fi scos ochii cuiva. Poate deci ^ice guvernul cu tot dreptul, că aceasta nici pentru Croația nu face gravamen. Cu toate că procederea și-o consideră și astăzi de legală primesce espedientul propus. Legalitatea acestei afaceri o a recunoscut nu numai guvernul unguresc, ci și cel croat încă dela anul 1880. De atunci pănă acuma nime nu o a tras la îndoeală. Mai mult, guvernul din Croația după afigiarea inscripțielor unguresci la 8 August, cu 5 țlile mai târziu ^ice, că poporul croat e cu mult mai loial, decât se remonstreze contra statului. Astfel era situațiunea înainte de afigiare. Ministrul amintesce, că la oficiele unguresci de vamă din graniță sunt inscripții croate, ca și când Croația și față cu streinătatea ar fi țeară autonomă, ceea ce nu este, căci în afară esistă numai insigniele Ungariei. Aceasta nu o a putut suferi oratorul. Din aceste motive a purces și în afacerea din ces- tiune. Din considerare, ca se nu fie prea provoca- cător, n’a purces radical, ci a lăsat practica veche ordinând, ca numai unde se vor pune insignii noue sau unde nu sunt inscripții, numai acolo să se pună inscripții unguresci și croate. Astfel de insignii s’au afigiat în Iunie, 1882, în Esseg pe edificiul direcțiunei financiare, asemenea încă în șese locuri ale Croației, fără a fi reflectat cine-va la această împregiurare. S’a afirmat că insigniile cu inscripții maghiare în Croația s’au suferit numai pentru cuvântul, că n’a sciut lumea despre ele. Nici aceasta nu este ade- vărat. Insigniile au fost puse pe edificii publice, încât lumea le putea vede de câte-ori mergea să solvească dare. Peste acestea guvernul autonom din Croația dto. 12 Septemvre 1882 a cerut informațiuni cu privire la insigniile cu scrisoarea duplă din Esseg, ca la o eventuală interpelare se scie, cum se res- pundă. Toate acestea dovedesc că în Croația limba ungurească n’a fost atât de necunoscută. Revenind la afacerile financiare din Croația vorbitoriul ilustrează trista situațiune a financelor în Croația, din cari se vede că nici Croația nu e mai derangiată în fînance, ca Ungaria. Și în Croația, ca și în Ungaria darea se stato- resce și încasează prin oficiele comunale, și inspec- ția asupra acestora cade în competința oficielor po- litice. în Croația sunt 542 de comune politice, în care la 1880. s’au constatat 128 de cașuri de abus din partea antistielor comunale, așa că aproape tot în a patra comună obvenia câte un cas de abus. Din aceste 128 de cașuri de abus 121 cad în sar- cina direcțiunei financiare, căci aceste sunt respon- sabile pentru esactitatea încassărei, prin urmare de- fraudațiunile în sumă de 56,000 fl. au trebuit să le plătească ele. Ministrul voesce, se se clarifice odată situațiu- nea și în privința aceasta, și ea se poate clarifica numai, după ce se va restitui constituția, după ce se va delătura guvernul escepțional de acuma. Pentru aceea primesce propunerea făcută de mi- nistrul president Tisza. între vorbitorii următori vom schița cele (lise de Apponyi, Dr. Polit și ministrul president Tisza. Contele Apponyi aruncă mai întâi privire asupra cartei etnografice a Croației. Croația ^ace la poa- lele insulei balcanice și este mai espusă bântuelilor vulcanice. Istețimea bărbaților de stat unguri se va dovedi, când vor sci ține ecuilibrul între Unga- ria și Croația nu numai în privința materială, ci și morală. Constată, că tocmai terenul cel mai aco- modat pentru aceasta, instrucția nu este în mâ- nile lor. Densul nu va critica guvernul în faptele sale. Nu va reflecta nici la cuvântarea lui Tisza din Ora- dea mare, va vorbi înse în ce privesce ceruta ple- nipotență a guvernului de a lucra pe viitoriu, după cum îl taie capul. Guvernul unguresc n’a asuprit Croația nici odată. Insigniile cu inscripții duple n’au putut da ansă la displăceri. Dacă afigiarea de insignii cu in- scripții duple ar fi fost călcare de lege, deputății ar fi trebuit, să-și ridice glasul în dieta Ungariei. N’au făcut aceasta prin urmare nu și-au împlinit datorința: La cașul contrariu tăcerea lor documen- tează, că ei nau luat lucrul serios, după cum ar fi trebuit se-1 ia. Se mai (lice, că guvernul unguresc calcă în pi. cioara pactul dela 1868. Pentru ce nu și-au ridi- cat deputății croați vocea în parlament și în privința aceasta ? Ce se atinge de trista situație a financelor, aceea e nu numai în Croația, ci și în Ungaria mi- serabilă. Și dacă se face revoluție pentru esecu- țiuni de dare, Ungaria ar trebui să trăească tot în revoluții. Punctul al doilea din propunerea guvernului nu-1 poate primi vorbitoriul. Ministru de fînance a afigiat insigniile și cu inscripție ungurească, ca să simboliseze că Croația aparține Ungariei. Acea- sta a fost act politic și foarte la loc. Prin propu- nerea ministrului se degradează statul unguresc, de aceea nu o poate primi, ci se alătură la propunerea lui Szilagy. (Va urma) FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de Qeorge Sand. (Tradus din franfozesce de E. B.) (Urmare). Acest loc sălbatic era sublim. Cristian vedea la o mie de urme de desubtul seu, elful sau stroe- mul (așa se numesc toate apele curgătoare) presen- tând aceleași culori și aceleași ondulațiuni, ca și când n’ar fi fost înghețat. La îndepărtarea aceasta unui ^urd i-ar fi imposibil, a sci, dacă undele ace- ste nu curg cu sgSmot, căci ochiul era înșelat cu desăvârșire prin culoarea închisă și metalică, cres- cută enorm de vârtejuri albe ca spuma. Pentru Cristian, a cărui ureche ar fi au(lit sgomotul cel mai lin din fundul abisului, aspectul agitat a acestui to- rent năvalnic contrasta în mod particular cu tăce- rea sa absolută. Nimic nu sămâna cu o lume așa petrificată de earnă. Și semnul cel mai mic de vi- ață în tabloul acesta neclintit, o urmă pe zăpadă, sborul scurt și furtiv a unei paseri mici, pricinu- ește un fel de emoțiune. Surprinderea aceasta se preface aproape în spaimă, când un cerb sau o căpri- oară deșteaptă repede prin fuga lor răsunetele ador- mite a pustiului. Și totuși, Cristian nu mai gândea în momentul acela la admirarea naturei, ci la pregătirile pentru lupta cu răutăciosul. Un cuget dureros și teribil neodihnea sufletul său. Narațiunea bizară a daune- manului, la început foarte obscură prin limba sa necorectă, se limpezea și se lămurea în spiritul său. Sibila aceea țărănească, sedusă de cobol^ii lacu- lui, copilul acela misterios, crescut în căscioara dan- nemanului și dispărut în vârstă de trei sau patru ani, alucinațiunile acele a memoriei, ce simțise Cristian în decursul prânzului nu erau poate decât amintiri deșteptate de o dată... — Da, își (lise el, acum îmi revine memoria sau ilusiunea. Cele trei vaci perdute... acum vr’o două-Șeci de ani, focul de pușcă, ce a oprit vaca a a patra... Par’că aud focul acela de moarte, par’că văd pe bietul animal cum cade, par’că simț impre- siunea durerei și a milei, cum o simțeam odinioară; aceasta a fost poate prima emoțiune în viața mea, aceea ce deșteaptă în noi viața simțurilor. 0 Doamne, par’că o lume întreagă uitată se deșteaptă și se ridică înaintea ochilor mei! Mi se pare că scena aceasta s’a petrecut acolo, jos în dosul stâncei aceia, pe marginea acelui coborîș ascuțit și roșa- tec. Așa mi se pare! fost’am ea sau sufletul meu www.digibuc.ro într’o viață anterioară?... Dară, dacă sunt eu, cine este tatăl meu? Cine este bărbatul acela, pe care dannemanul era să-l ucidă, pe când bănuiala nu era incă adormită prin superstiție? Pentru ce sibila poate — maica mea — s’a înfiorat îndată ce a atins degetele mele? Ea era adâncită într’un fel de vis, ea nu mi-a vă^lut fața, dară ea a ^is că sunt baronul!.. Și tocmai, când am întrebat pe dannemanul, dacă n’a avut copilul la mâni un semn particular, mănia și supărarea sa nu probează, că el a observat și înțeles semnul acela ereditar, poate mai aparent la copil, decât este acum la bărbatul vârstnic? Ei, apoi și de l’ar fi observat astăzi la mine, spiritul seu este departe de a face o combinație. Nici în gând nu i-a venit a se încerca a mă recunoasce. El n’a veșlut în mine decât un strein curios și batjocoritor, care l’a în- trebat de secretul familiei sale și secretul acesta este rușinea sa; el mai bucuros face o legendă, o narațiune de (line. îl vatemi, când bănuesci minu- nea ce o invoacă; îl superi dacă îi spui că copilul avea degetele ca acele ale baronului Olaus. Se Șice, că nu vatemi decât prin adevăr: dar așa am gâcit-o... N’a fost biata Karina înspăimântată luându-me drept seducătorul ei? „Seducătorul ei! Cine scie? Bărbatul acela urît și desprețuit de toți i-a făcut doară silă. Ea va fi ascuns nenorocirea sa, ea va fi esploatat cre- dința în spiritele perirei, pentru a împedeca pe tL 456 Revista politică. Sibiiu, în 30 Septemvre Resoluțiunea propusă de ministrul president Tisza, după o luptă parlamentară de patru ^ile, a fost primită cu 187 contra 105 voturi. Resoluțiunea aceasta se va desbate încă în săp- tămâna aceasta și în casa magnaților. Cam la începutul septămânei viitoare insigniile cele în doue limbi se vor lua jos in Croația. Dieta în sesiunea presentă va mai desbate numai budge- tul și va alege pe membrii delegațiunilor. Cam pela 20 luna curentă casa deputaților va suspenda acti- vitatea sa pe timpul delegațiunilor piarele au adus în filele acestea telegrame despre un conflict ce ar fi avut loc, la Vulcan, în- tre soldații români și austro-ungureșci. Era vorba ca soldații români ar fi ocupat o casarmă austr’o- ungurească, ridicată pe teritoriu românesc, și că sol- dații austro-unguresci, în cele din urmă ar fi alun- gat pe români și parte din ei ar fi și prins. O te- legramă de eri dela Viena anunță, că „Die Presse" scrie: în sferele miliare de aici nu se scie nimic despre conflictul, (dela vama Vulcanului) dela frun- tarie; acesta după împregiurările actuale este cu totul imposibil. De bună seamă se tractează nu- mai de un astfel de conflict obicinuit pe la frun- tarii, care este lipsit de ori ce consecență politică. împăratul și împărăteasa Rusiei au plecat în 11 Octomvre n. la ameadi dela Koppenhagen. Muc ta r pașa a făcut în filele acestea o vi- sită principelui de Bismarck în Friderichsruh. Visita aceasta a făcut sensațiune și este mult co- mentată de fiarele Germaniei. Acestea esprimă speranța că visita lui Muctar este un semn că influ- ența germană a delăturat intrigele engleze și ru- sesci cu deosebire, prin care se suspecta Germania, mai cu seamă Austria, că ar ave tendențer de a alunga puterea otomană dincolo de Bosphor. Dela Bucuresci aduc unele ^iare scirea de- spre eventualitatea unei remanieri ministeriale; după care Dimitrie Sturza ar trece dela esterne la finanțe și în locul lui ar veni Boerescu G.' Chițu dela interne la justiție în locul lui Stătescu, Bră- tiann s’ar retrage dela resboiu, care post îl va ocupa un militariu, ear Titu Majorescu ar ocupa ministeriul de culte și instrucțiune, dela care se re- trage Aurelian. Corespondențe particulare ale „Telegrafului Romanu. Seghedhl, 11 Octomvre n. Onorată redacți- une! Mare mișcare este în Seghedin, de când se apropie timpul pentru primirea Majestății Sale spre a vede opera reconstrucțiunei acestui oraș, de și încă nu deplin finită, dară totuși au ajuns în acel stadiu, încât merită a cerceta acest oraș și a face o primblare prin ea. Spre mulcomirea tuturor ace- lora, cari și-au oferit denariul lor pentru reconstrui- rea acestui orașiu esundat, pociu împărtăși cu cu- noscință liniscită, că acei bani au căZut pe păment fructifer și s’au folosit pentru multe lucruri bune și frumoase, și sperăm cu toții, că va mulțămî și pe prea bunul nostru Monarch, ba îl va surprinde, că ce s’au ales din orașiul acesta plin de apă, de mocirlă, și de case ruinate, lutoase, când l’au văZut esundat; dară cuvântul Majestății Sale de atuncea la vederea atâtor ruine esclamat în fața lumii: „Seghedinul va fi mai frumos, de cum a fost" susținând speranța în amorțiți! și desperații seghedineni, aZi s’a întrupat și orașul se ridică ca un mândru fenice din cenușe bătând cu aripile ve- sel prin simbolul unui vultur cu aripi deschise pe frontispiciul casei noue magistratuale din piața cea mare a lui Szecheny, frescurile din afară și din lă- untru cu picturile aurite atât a acestui edificiu, cât și a teatrului — cari ambe palaturi au constatat la 800.000 floreni — vestesc lumei, că gustul și frumosul dându-și mâna au ridicat orașul la nivelul orașelor mari. Apoi școala de fetițe cu turnul seu â la mina- ret, cea de băeți cu g fațadă elegantă, școala reală, gimnasiul nou edificând și multe alte scoli po- pulare și una civilă sunt tot atâtea semne, că cul- tura au încolțit și aici, și dacă încă o speranță ve- chiă și ferbinte a Seghedinenilor, adecă înființarea și a unei universități, a căreia realizare o așteaptă ca se fie din partea Majestății Sale cu țliua de 14 Octomvre st. n. a. c. ca țliua sosirei sale încoace anunțiață, se va împlini, atunci își pot gratula Se- ghedinenii, dară atuncea și numai atuncea este opera reconstrucțiunei terminată. Pentru că cei mai mulți în speranță, că Seghe- dinul va fi mai impopulat prin concentrarea mai multor oficii, a mai multei miliții, a unei table re- gesci, a urcării unui comitat și a unei universități, au clădit pe o estensiune de un mii pătrat case peste case, încât numerul edificiilor noue de lo- cuit se urcă la suma de 2633, cu loc de curte și clă- diri economice la suma de 760— cele cu 2 etage fi- ind 26, cu un etagiu înse 211 — și dacă această speranță nu li se va împlini, atuncea nu numai că jumătate din locuințele imense vor remâne nelo- cuite, ci și statul va păgubi enorm mult din causa, că milioanele pentru edificări împrumutate nu vor aduce carnetele recerute nefiind locuitori destui, carii se folosească și plătească locuințele și pe cât ar fi bucuria de mare, că Seghedinul este reconstruit, pre atâta ar fi întristarea de mare, că jumătate orașul ar fi jertfă ruinei materiale! Deci nu e mirare, că tot Seghedinul e în mare mișcare peutru sosirea monarchului și atât orașul ca municipiu, cât și orășenii civili și ca locuitori se întrec a face monarchului o primire imposantă și suprin^etoare; nu cruță osteneală, nici spese spre a împodobi toate stradele, casele publice și private îmbrăcându-le în vestminte serbătoresci; se compun banderii din cetățeni, din țăreni și domni, parte pedestrii parte călăreți, parte în vestminte de co- loare albastră deschisă, sau închisă, sau cafenie sau roșiă, toți ca husarii, cu săbii, cu pinteni și pene de cocoși sau de cocoare. Am vețlut eri și ații o parte mare din ei cu steaguri vechi de celea dinainte de 7848, care ser- veau pentru garda civilă esercitând cu banda mili- tară în frunte, cântându-le marșuri de ale lui Ra- kotzi și cele din 1848, încât mi se părea că văd mișcările din 1848 și pe cât ținuta lor marțială și figurile lor pitoresci făceau bună impresiune asupra privitoriului, pe atâta me neliniscea resuscitarea unei suveniri neplăcute a unui resboiu de rasă, de carele să ne ferească Dumnezeu în a doua edițiune. Am urmărit acest conduct de călăreți și pede- strași, că unde se duc ? și am observat că se duc în biserică și acolo s’a ținut serviciu divin asupra steagu- rilor cari nu au avut lipsă de sfințire, fiind maide mult sfințite în taină, înse s’au făcut rugăciuni pentru martirii generali de honvezi în 1849 spânzurați, de oare-ce chiar ații e Ziua martiriului lor. Frumos preludiu la venirea Maiestății Sale în- coace pentru hiperloialii și dinasticii maghiari! La aceasta nu facem mai mult comentariu, se comentează de sine! Este interesant a sci, că pe unde și sub care conduct va intra monarchul nostru. Ca se aveți înse o idee clară despre acest conduct, care se promite a fi foarte imposant, și ca se cunoască și publicul nostru situațiunea Seghedinului reconetruat îmi permit a depune charta Seghedinului reconstruit în mâna on. redacțiuni spre studiare și vedere și în mână cu aceasta să me urmărească cetitoriul în descrierea conductului. La gara călei ferate de stat, unde va fi intra- rea, se ridică o poartă de triumf acoperită cu o cu- polă grandioasă, precum nu au vețlut Seghedinul, încât aceasta costă peste 15,000 fl. v. a. Această poartă va fi făcută de societatea călei fe- rate. Va ave,' un baldachin de' materie scumpă și bogat aurit; la ambele laturi doue altane (coridor) artificioase și pompoase. Va fi cu covoare grele, draperii roșii și cu plante ecsotice împodobit. în transparente se ved monogramele Maiestăților Sale. La intrarea porții vor fi bustele M. Lor Sale de piedestaluri bogat aurite și de flori ecsotice în- cungiurate. întreaga gară, edificiul seu, toate treptele vor fi cu covoare acoperite pănă la acel loc, unde ora- șiul ridică poarta sa de triumf în apropierea rgarei. Anume din Viena sunt chemați lucrătorii pen- tru aceasta. Poarta de triumf a orașului va cuprinde loc dela gară încoace pe terenul gol și la colțul stra- dei rațliale cu un fund artificios, coperind strada Vulpei și va ave o formă octogenă, în mijloc cu statua „Ungaria", de 6 metrii înaltă, ținând într’o mână cununa triumfală, simbolizând prin acea- sta încununarea triumfală a monarchului. De-aci încolo strada întreagă radia lă M. Pr. și strada cercuală „Tisza Lajos" va fi de ambele părți proveZută cu stâlpi mari de braZi roșu colorate și în vârf cu mere și lance aurite în distanțe de câte 20 metrii, cari servesc parte pen- tru stegulețe, parte pentru ținerea (atârnarea) ghir- landelor crenguțele de brad legate dela un stâlp pănă la celelalt. Stegulețele cu emblemele lor vor fi parte ungureșci, parte orășenesci, austriaco (roșu alb) șibavare! Perhorescatul negru-galben n’are loc! La capătul stradei radiale M. Pr., și la Intra- rea în strada cercuală T, L., unde se află terenul Gizella, se ridică altă poartă triumfală, pe a căruia arc 6 transparente cu monogramele Majestăților Lor vor străluci și sub ele între țirade frumoase cuvin- tele Damne^eu te-a adus! La capătul stradei radiale T. L. unde se află edificiul direcțiunei finanțiale și se ivesce strada Mureșului chiar în fața Tisei se ridică alt arc de triumf. în piața cea mare a lui Szecseny se va ridica un obelisc de 10 metrii înalt, pe carele se vor ve- dea emblemele fiescecărei industrii; pe un alt abo- lise de 15 metrii înalt va fi o figură de gips tur- nată simbolisând irumperea esundării. Tot acolo nărui seu frate danneman a se espune prin încer- carea resbunărei în contra unui inimic prea puter- nic. Sărmana femeel Da de bună seamă, ea îl ure- sce, ea îl teme încă și acum; ea a devenit proro- ceasă, adecă nebună, de când cu desastrul ei; ea a avut un fel de crescere fiind că scie de rost ve- chile poesii ale țerei sale, și când se ecsaltă, ea gă- sesce în amintirea confusă a cântecelor aceste tra- gice accente de amenințare și de ură. în sfârșit, fi-va vis sinistru sau comentar logic, -eu cred a vede aici degetul lui DumneZeu, care m’a adus la căscioara aceasta, de unde am fost răpit... Pentru ce și prin cine...? Fost-a dannemanul, călătorul neobosit, care m’a dus departe, ca să scape pe sora sa de remușcări viuă, sau pe familia sa de o pată arZândă ? Sau să cred mai mult în jalusia femeei lui Olaus, după ipotesa raportată de maior ? Toate aceste gânduri se îmbulzeau în creerii lui Cristian și sufletul său era rănit de spaimă și de durere. Cugetul a fi fiiul baronului Olaus îl fă- cea să-l urască și mai mult. Sub împregiurările aceste el nu putea vede în sine decât inimicul cinstei și odihnei maicei sale. — Cine scie, ’și ^icea el, dacă n’a fost el În- suși, care a pus pe cine-va, să mă răpească, ca se scape de vre-o promisiune sau de un angagiament •dat jertfei sale ? Ah! de ar fi așa, ași remâne aici. Fără a face să me recunoască, ași întră in serviciul dannemanului; prin munca și devotamentul meu ași face să mă stimeze, să mă iubească poate, fa- milia aceasta, care este a mea și eu m’ași sili, a reda, de nu mintea cel puțin odihna, bietei sibile, pecum am isbutit a aduce linisce în visurile scum- pei mele Sofia Goffredi. Bizară mai este soartea mea, ce m’a condamnat a ave două maice alienate din desperare! Ei bine, condamnarea aceasta ne- meritată îmi este o datorință impusă ca se ajung la vre-o resplată misterioasă. Eu o primesc. Ka- rina Boetsoi nu-și amintesce, poate că și a perdut copilul, dar ea va găsi îngrigirile și scutul unui fiu. în momentul acesta i se’părea lui Cristian că îl chiamă cine-va. El privi înaintea sa și în toate păr- țile; el nu vedea pe nimenea. Dannemanul i-a ții⁸ să-l ascepte, el trebuia se vină: Cristian ezită; dar, după un minut, un țipet de spaimă fl făcu să sară să-și ia armele și se fugă în direcțiunea glasului. Sărind cu o agilitate miraculoasă peste arborii căluți, pe detrit întărit de ghiață și peste rădă- cini uriașe încurcate, Cristian ajunse pe nesciute la două-Zeci de pași de vizuina ursului. Animalul te- ribil Zăcea între el și vizuină; el lingea sângele ce colora zăpada împregiurul seu. Dannemanul sta în picioare in pragul peșterei, palid, cu părul drept în sus în vânt și cu mânile fără arme. Cuțitul său, frânt în coastele ursului, zăcea lângă animal și în loc să ia pușca din bandalieră și să-l omoare de- plin, Boetsoi părea fascinat de nu sciu ce spaimă sau legat de o precauție neesplicabilă. îndată ce observă pe Cristian, el îi făcea semne, ce acesta nu le pricepea; dară el gâci că n’are să vorbească și ochi ursul. Din norocire, înainte de a trage, el ridică încă odată ochii spre Joe Boetsoi, care îi intima prin o gestă desperată să nu tragă. Cristian intima pantomima sa întrebânduî dacă are să-l jundhie fără sgomot și după un semn cu capul afirmativ, el merse drept spre urs, care la rândul seu se ridică în două picioare mormoind întimpi- nândul. — Iute, iute! de nu, suntem perduți! strigă danemanul, care își luase pușca și părea că așteaptă ceva nevăzut din fundul vizuinei. Cristian n’așteptă să-i mai Zică odată. Presen- tând spre îmbrățoșarea ceva slăbită a ursului rănit brațul său înfășurat cu funia, el îi înfipse cuțitul în pântece fără a precugeta, că animalul ar putea că- de înainte și că era de lipsă a sări repede în la- turi, ca să-i facă loc. Ursul căZ» din norocire în lături și trase pe Cristian cu sine, dară fără ca ghiarele sale întinse prin ultima opintire a vieței, să-i fi apucat alt-ceva decât un colț a scurteicei sale. înfundat așa în zăpadă și ca să Zicem așa www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 45? în piață steaguri de 18 metrii lungi vor fâlfăi. | Parcul înaintea casei orașului împreunat cu edificiul seu de chirie va fi metamorfozat într’o grădină cu flori ecsotice. Conductul deci va fi prin strada radială M. P. strada cercuală T. L., de acolo sucește pe cheiul Tisei pănă la parc, din apropierea teatrului și de- acolo trece pe lângă teatru și merge deadreptul prin piața cea mare în casa orașiului cea de chirie. Am se observ mai departe că de ambe părțile drumului pe unde are se treacă conductul se înalță 11 tribune foarte mari, care pot cuprinde cel puțin 1000 persoane pentru spectatori. Conform programei Monarchul, sosesce Dumi- necă la 11 oare a. m., Ia 1 oară d. am. primesce omagiele deputațiunilor și corporațiunilor, la 5 oare d. am. prânțl de gală, la 8 oare seara teatre pare, în [ji- Editura și tipariul tipografiei wchidjccesaii \ Redactor răspunzător Nicolau Cristea www.digibuc.ro