Nr. 104 Sibiiu, Jor 8/20 Septemvre 1883. AnulFXXXl TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. ABO NAMENTUL Pentru Slblla pe an 7 8., 6 luni 3 fl. 50 cr.. 3 luni 1 fl. 75 cr. Pentru monarohle pe an 8 fl., 6 luni 4 fl., 3 Ioni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 3 luni 32. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Adminlatrațlunea tipografiei arohldleaetane Sibiiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele s&nt a se «dresa la: Redacțlunea „Telegrafului Român“, strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefraneate se refusă. — Articulii nepublicați nu se înapoiază. IN8EBTIUMILZ Pentru odată 7 or., — de don4 ori 12 cr., — de trei ori 15 cr. răndul cu litere garmond — ți timbru de 30 or. pentra Se-care publicare. Maghiarisarea pe căi noue. (Urmare.) „In liceu se propune limba germană, slovacă, franceză și englesă, cea maghiară din contră n’ave un singur profesor. Tinerii maghiari se cualificau pe cale privată, ca se nu-și uite limba maghiară în orașul de încoronare unguresc. Astăzi pe lângă 30,000 de germani, cari sciu ungresce sunt în Po- jon T¹^ mii unguri genetici, ceva mai mulți ca slo- vaci în comitatul Pojonnlui. în Tirnavia nu erau unguri de loc, ea era oraș slovac-german, astăzi locuesc acolo preste 1 ’/₂ mii de maghiari. „între cele trei libere orașe regesci din comita- tul Baciu-Bodrog, toate trei erau în mare parte sârbe. Doue din trei părți ai celor 32,984 de locu- itori ai orașului Teresiopol erau șerbi, și numai una a treia erau maghiari și șerbi. Astățli dintre 61,367 de locuitori ai acestui oraș 30,074 — (va se Zică aproape jumetate) sunt maghiari, 1479 germani, 325 slovaci, 26,637 șerbi. Maghiarismul întrece pe serbism, precând înainte cu 50 de ani serbii erau în majoritate precumpănitoare. „Chiar și în Neoplanta causa maghiarismului do- vedesce înaintare. între 17,000 de locuitori nu era un singur maghiar. După datele cele mai noue ale consignațiunei în Neoplanta dintre 31,000 de locu- itori 6¹/₂ inii sunt maghiari, aproape 9000 șerbi și 5000 germani. înainte cu 50 de ani și aceștia (germa- nii,) erau în preponderanță față cu maghiarii. Aseme- nea s’a maghiarisat și orașul Șombor. Prin ani cei 21,000 de locuitori erau mai toți sârbi, puțini germani, și mai puțini maghiari. Astățli între 24000 de locuitori din Șombor 5000 sunt maghiari, 2600 germani, 15000 șerbi. Maghiarismul așa dară s’a ridicat deasupra germanismului. Orașul Baia s’a ma- ghiarisat în proporție mai mare. înainte cu 50 de ani ea era cetate serbă-maghiară germană, astățli o putem numi curat maghiară. Intre 19,000 locui- tori numai 2000 sunt germani, 250 șerbi, ceilalți sunt maghiari. Asemenea e și Zenta oraș maghiar, în- tre 21,000 de locuitori maghiarii compun marea ma- joritate. Numerul locuitorilor maghiari e 18,000, cel al germanilor aproape 500, al șerbilor aproape 2000. „Cei 14,652 locuitori din Timișoara înainte cu 50 de ani erau mai toți germani, șerbi și valachi. Ma- ghiarii făceau o mică fracțiune, astățli maghiarii cu escepția germanilor, au pus sub picior celelalte na- ționalități ; între 33,000 de locuiri 7300 sunt ma- ghiari, 2700 valachi, 1700 șerbi și 18,500 germani. „în Arad înainte cu jumetate de secol erau valachii | în majoritate și germanii erau în majoritate față cu maghiarii. După consignațiunea din 1880 între 35000 de locuitori ai Aradului 19,800 sunt ma- ghiari, 5300 germani, 6400 valachi, 1600 șerbi. Elementul maghiar este prin urmare în majoritate absolută. „între 18,000 de locuitori din Oradea mare prin anii 1830 aproape 50 de percente erau maghiari. N’avem însă date sigure despre raportul dintre ele- mentul maghiar și german. Dintre matriculele bi- sericesci înse se constată că înainte cu 50 de ani locuiau acolo 3600 de valachi. Astățli sunt în Oradea mare 31,000 de locuitori, și elementul ma- ghiar compune marea majoritate, 26,600. Germanii se mărginesc la modesta cifră de 1000, cei 3,600 de valachi nu numai nu s’au înmulțit, dincontră au scățlut la 2000. „Aceste date dovedesc, că elementul maghiar a în- vins preste tot locul în orașe, pre unde a venit în atin- gere cu germanismul, serbismul și valachismul. Mai puțin s’au maghiarisat orașele prin ținuturile slovace, însă și aici se poate constata maghiarisare. „în Solul-vochiu locuiau 580 de maghiari lângă 2500 slovaci, în Trencin 600 maghiari, 2400 slovaci și 1100 germani; în Neutra sunt 3000 maghiari, 3400 slovaci și aproape 2000 germani. în Cașovia nu- mărul maghiarilor este egal cu cel al slovacilor, fie care aproape 10,000, germanii se urcă la 4 mii și câteva sute. în Ujbânya elementul maghiar și german abia se urcă la cifra de 100, și cel slovac e de 4000 de suflete. în Șemnitz și Belabânya, po- pulația slovacă se urcă la 11,600, maghiarii 1500, germanii asemenea atâția ; în Szakolcza slovacii sunt în număr de 4400, maghiarii 83, germani 363. în orașul Modern slovaci sunt preste 3000, maghiarii nu chiar 200, germani 800. în Leutschau sunt 3000 de slovaci față cu 600 maghiari și 2100 ger- mani. Slovacii se țin foarte bine chiar și în un oraș maghiar ca Nyiregyhâza, unde între 13 mii și câteva sute maghiarii se susțin 8600 de slovaci. Cu toate acestea deși numerul maghiarilor este atât de neînsemnat prin părțile slovace, totuși este câ- i stig pentru maghiarism, căci înainte cu jumătate de sută nu se afla prin aceste părți nici umbră de maghiari. „în toate orașele patriei statistica naționalităței orașelor e în favorul maghiarismului. Dacă luăm de bază 143 de orașe întreagă populațiunea acestor orașe face 2,143,036 de suflete. După naționalități se imparte populațiunea acea- sta în chipul următoriu: Maghiari 1,335,014 sau 63 Percente Germani 378,121 „18 „ Slovaci 155,358 „7 „ Valachi 77,622 „3 „ Ruteni 3,586 , 0.14 „ Croați - Sârbi 89,208 „ 4.— „ Diverși 4.86 „ Cu totul 100 Percente. Aceste cifre indigitează calea și mijloacele ma- ghiarisărei. Rassa maghiară cuceresce prin orașe și față cu ea dispar toate naționalitățile. Aici e deci cheia spre problema cea mare a maghiarisărei. (Va urma) Revista politică. Sibiiu, în 7 Septemvre Precum ne trezirăm cu insurecțiunea croată ca din senin, așa se vede, că pe neașteptate ne pome- nim în pace și în linisce. Vre-o câteva regimente puse în mișcare și insurecțiunea s’a liniscit, au este însă, după cum țlice „P. Ll.“, sugrumată de tot. De aceea în toată monarchia numai dieta gali- ția nă din Lemberg face oare-și care sgomot. Po- lonii cu majoritatea lor precumpănitoare numai cu- nosc margini în triumful lor asupra rutenilor Aceștia, deși puțini, înse în ședința din 17 Sep- temvre s’au arătat hotărîți a face front majo- rității polone. în deosebi profesorul Romanciuc, care pănă aci trecea de om moderat, de amic al polonilor și de rutean june a protestat contra es plicărilor date de mareșalul țerei în discursul său de deschidere în privința alegerilor din anul ace- sta. „Nu din încredere față cu polonii au dat ale- gătorii din comunele rurale voturile lor pentru pro- prietarii cei mari. Procederile cele fără de esem- plu la alegeri arată, că altele au fost înfluin- țele.“ Polonii au respins propunerea lui Roman- ciuc prin carea cerea a se cerceta după modul și abusurile comise la alegerile unor candidați poloni. „P. Ll.“, cărui i se telegrafează dela Agram, că puterea militară desvoltată a nădușit mișcarea re- voluționară, dară n’au sugrumat-o, stăruesce pe lângă părerile salec .că mișcarea este de proveniență străină, piarul budapestan ne spune, în ton profetic, că îna- inte cu trei țlile (în 14 Septemvre n.) ar fi ^is: „Părerea noastră merge într’acolo, că ursitorii tur- burărilor din Croația, cu sciință sau fără de sci- FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franțozesee de E. B.) (Urmare). — Pe onoare ! Dta juri pe onoare!... Dar dacă nu esci Cristian Goefle, eu nu te cunosc și n’am cu- vânt a-ți crede. Decumva ești Cristian Waldo... un om, care precum se țlice, poate imita toate gla- surile omenesci... O! vețli mă încurc; dară am mult năcas... și eu totuși me îndoiesc har Domnului! — Nu te mai îndoi Margareto, țlise Cristian sărind jos; trăsura se opri. Privesce-mă și află că bărbatul care ți-a conferit respectul cel mai adânc și devotamentul cel mai absolut este același care-ți jură pe onoarea sa că este adevăratul Cristian Waldo. Totodată Cristian ridica de pe fruntea sa masca cea de mătasă, se puse resolut la lumina fe- linarului și arătă fața sa, plecându-se cătră oblon. Margareta recunoscând pe amicul seu de eri, nă- duși un țipet de durere prea elocuent poate, și își ascunse fața cu manile, precând Cristian, lăsându-și masca eară jos, dispăru în mulțimea servitorilor și a țeranilor adunați se vadă festivitatea. în curând el dase de dl Goefle, care avea se fie dus în triumf, deși nu sosise cel dintâiu (el a fost cel din urmă) ci pentru-că făcuse o vitejie ne- prevăzută, apucând în sbor cu biciul seu peruca lui Stangstadius, care se așezase în sania lui Larrson, spre năcasul tinărului major. De bună seamă, dl Goefle nu o făcuse într’adins; pleasna biciului seu, repeZit din întâmplare, se inodase de chica perucei prin una din întâmplările acele, ce nu le poți numi neprobabile, pentru că se întâmplă abia odată în- tr’o mie de cașuri. Pălăria savantului mișcată de opin- tirile dlui Goefle de a-și desface biciul, sbură ca o pasere neagră pe zăpadă, peruca urma chicei, chica nu voia se se lase de pleasna biciului, care dl Goe- fle n’avea timp a o desface și care, așa ter- minată într’o massă de peri, plini de pudră, își per- duse toată puterea, tot efectul său stimulant asupra șoldurilor generosului Loki. în primul moment de triumf învingătorul Larrson n’a veZut nimic; dară țipetele și înjurăturile lui Stangstadius, care cerea peruca sa dela toată lumea și care-și învelise ca- pul cu năframa, atrase îndată atențiunea sa. — El este! esclamă geologul indignat, arătând spre dl Goefle cel mascat; este bufonul acela italian, omul cu masca de mătasă ! El a făcut-o într’adins, mișelul! Așteaptă, așteaptă, hoțule de juglău! am se-ți dau o sută de palme ca se te înveț a batjo- cori pe un bărbat ca mine! Mănia lui Stangstadius deșteptă un hohot imens de risete și numele lui Cristian Waldo fu aclamat de toate persoanele escursiunei; dară în curând scena se schimbă. Stangstadius, ațițat de risetele acestei tinerimi impertinente, năvăli asupra răpito- rului perucei sale, care stând în picioare în sania sa, arâta trist pricina biruinței sale ce sămâna ca un pesce în capătul unei undițe. în momentul când dl Goefle cu glas prefăcut, acusă pe Stangstadius în termini comici, că i-a făcut posna aceasta pentru a împedeca pe calul seu a birui și a ajunge în cinste la țîntă, savantul, care, cu picioarele sale neegale și cu brațele sale strîmbe era agil ca o maimuță, să urcă în dosul seu îi smulse pălăria și masca și nu se opri în projectele sale de resbunare pănă ce recunoscu cu surprin- dere pe amicul său Goefle, la moment salutat prin aplaudări unanime. Deși dl Goefle nu era recunoscut de toți cari erau acolo, numele seu rostit de mulți fu aclamat cu simpatie. SveZii sunt foarte mândri de celebri- tățile lor și cu deosebire de talentele, cari valori- fică limba lor. Altcum cinstitul caracter a docto- rului în drepturi și spiritul său renumit îi asigura www.digibuc.ro 416 TELEGRAFUL ROMAN; ință, sunt pionerii unei mișcări mari sudsla- | vice...............Noi nu ne vom mira, dacă pre- ste scurt timp vom primi dela fruntariele mun- tenegrene fel de fel de noutăți, potrivite de a ne întări în presupunerile noastre". „Și în adevăr, continuă acel Șiar, o telegramă din Viena .... ne raportează despre ivirea unei așa numite „bande de lotriu în Erțegovina, care ar fi de 50 capete de mare, pe carea însă o am re- comanda cu toată căldura atențiunei factorilor con- ducători . în Erțegovina „bandele de lotri“ nici odată nu s’au deosebit de „eroii libertății*. Se nu uităm mai departe ce a sciut face „puțintică Erțego- vină," spriginită de Muntenegru. Suntem departe foarte de a voi se alarmăm, avem însă se observăm, că acum, mai mult ca ori când altă dată este im- perativă represiunea bandelor de lotri. N’ar strica nici o esplicare amicabilă cu principele de mun- tenegru. Dela Berlin se telegrafează că țarul Rusiei se va întâlni cu împăratul Wilhelm la Kiel. Ce' se va alege din atâtea întâlniri de capete încoronate și de diplomați, nu se scie, vedem însă că la Kopenhagen, unde împăratul rusesc, îm- părăteasa, regele și regina Greciei, vre-o câți-va principi britanici sunt adunați în giurul regelui Danemarcei, a mai perigrinat și capul cabinetului din London, Gladstone. în Berlin, se Șice, că presenței lui Glatstone în Kopenhagen nu trebue să i se atribue însemnătate mare politică. Situațiunea României. „Românul⁰ în nrul din Dumineca trecută a în- ceput, pe cum se vede, o serie de articoli despre si- tuațiunea României. Reproducem în cele următoare articolul din nrul seu de Marți despre aceeași temă. Eată articolul: „Conferență dela Gastein între principele de Bismarck și d. Ion Brătianu a făcut în Europa tot atâta sgomot cât a produs mai înainte intrarea Ita- liei în alianța austro-germană. Pentru ce acum organele cele însemnate ale Europei în genere și ale Franciei în parte, pun pe același picior Regatul Italiei, care are 29 milioane de suflete, cu Regatul României care n’are decât cinci milioane? Eată cum, în felul seu, esplică „Les Debats" dela 9 Septemvre, însemnătatea ce se dă astăzi R omâni e i: „Austria, Italia, Serbia și în fine România vor făp- tui în centrul continintelui un fel de asociațiune diplomatică condusă de un singur gerant ale cărui puteri vor fi ilimitate. Mulțamită acestei combinări, guvernământul din Berlin nu va mai esercita o egemonie de fapt, ear o adevărată dictatură. Englitera va trebui se se resemne la o politică insulară, pe când Francia și Rusia vor fi lipsite de legitima lor în- riurire în afacerile Europei. „Se înțelege foarte bine că Germania și Austria se fi căutat se-și asigure concursul guvernementului din Bucuresci. România, a cărei intervenire a fost decisivă la Plevna. va avea un rol tot atât de mare și însemnat în cas când ar isbucni un conflict între Rusia și coalițiunea condusă de Germania. „Fără se aibă trebuință se-și impue grele sacrificii și se ia o parte activă la luptă, va fi de ajuns regelui Carol se ție în privința aliaților sei dela 1877 o neutralitate ceva reu .voitoare ? pentru a întrerupe ori ce comunicare între Rusia și poporațiunile de gintă slavă din peninsula Balcanilor, j „SS presupunem, din contra, că Românii ar face causă comună cu guvernul din Petersburg, și veriga care lipsesce lungului lanț slav, care se întinde dela țermurile Balticei la gurile dela Cattaro se înlocuesce îndată. Amenințată nu numai de a fi luată în răsper din partea Sudului dar de a se vedea în încăerare cu gravele greutăți din lăuntru ce ne- greșit i le vor rescula naționalitățile lucrate de o propa gandă activă panslavistă. Austria s’ar sfii de a se arunca de bună voie într’o aventură al cărei desnodământ cu greu s’ar putea prevedea." „Debats" spune apoi că-i este greu se-și es- plice cum România s’a apropiat de Germania, care a esclus’o din conferență dela Londra; că i se pare cu totul peste putință de a admite, că ministrul român ar fi sacrificat libertatea de acțiune a țerei sale fără a cere îndestularea amorului propriu na- țional al concetățenilor sei, și apoi încheia în mo- dul următor: „Se poate că după ce a avut puține cuvinte de a se felicita de târgul făcut la 1877 cu Rusia, Românii se nu mai voiasoă se contracteze acum cu Ger- mania și Austria o asociațiune și mai puțin folositoare. Totuși rolul lor în această negociare trebue se ne producă mai puțină surprindere decât neprevederea Europei, care crezând că regulează navigarea unui fluviu internațional, a produs mijloace de acțiune de cari diplomația austriacă pe placu-i dispune." „Les Debats" critică cu multă delicateță în- țelegea ce se Zice că s’ar fi făcut între România cu Germania și Austro-Ungaria. piarul frances nu numai că nu acusă, precum fac unele Ziare române, dar arată însemnătatea ce a dobândit România prin acțiunea ei dela 1877; amintesce apoi trista monetă cu care i s’a plătit însemnata ei acțiune dela Plevna și sfârșesce recu- noscând că acțiunea Franciei și a Europei, în pri- vința Dunării, a fost atât de rea în cât a silit pe ministrul român se caute acum la Gastein îndestu- larea amorului propriu al concetățenilor sei. Mulțămind marelui ^iar pentru nobilitatea cu care vorbesce despre noi în această privință, sun- tem datori se ^icem si noi câteva cuvinte în acea- stă cestiune. începem mai întâiu prin a aminti că învederat este, după toate relațiunile, că pănă acum nu sunt decât convorbiri, încercări de înțelegeri și nimic mai mult. Al doilea. Dunărea nu este pentru noi o ce- stiune de amor propriu ci de drept și de esistență națională. „Debats", care din nenorocire pentru noi, ne-a combătut în dreptul nostru și în cele mai vitale inte- rese pentru noi, să înșeală astfel chiar acum când re- cunoasce nedreptatea ce ni s’a făcut de cătră Francia. Comparațiunea ce se face între noi și Italia este asemene foarte nedreaptă. Italia este o națiune, care având 28 de miloane se poate apăra cu lesnire de vecinii, cari ar voi să o atace, pe când noi nu suntem decât cinci mi- lioane și fruntariele noastre de pretutindeni sunt deschise, cu totul lipsite chiar de cea mai mică for- tificare. Italia scie bine că nu poate fi atacată de Fran- cia ; este putință ca Francia să se unească cu Ger- mania și cu Austria pentru a distruge Italia cea mare ce prin sângele ei a smuls’o de sub domnia Austriei. Posițiunea noastră din nenorocire este cu to- tul alta. j A trebuit se facem o revoluțiune pentru a scăpa de absoluta domnie a Rusiei. Revoluțiunea noastră, cărând împreună cu re- voluțiunile franceze, germane, italiane și ungare, a trebuit resboiul anglo-franc contra Rusiei și puter- nica protecțiune a imperatorelui Napoleon IIL, pentru ca se ne scape de domnia rusească și de ocupațiunea austriacă și să ne lase se făptuim uni- rea principatelor și se ne alegem un principe. înaintea resboiului dela 1877, sciut de toți este, că luptarăm în Francia, în Englitera, în Germania, în Austria și la Constantinopole pontru a ne pune în posițiune se păstrăm neutralitatea; și toate ace- ste puteri mari fără milă și pecat ne lăsară în gura tunurilor turcesci și rusesci. Luptarăm singuri cum puturăm și dobândirăm, că Rusia în schimbul serviciilor ce-i făceam, deschi- Zândui țeara, să ne dea înscris că ne garantează întregimea teritoriului ce’l aveam. La Livadia, când dl Brătianu a Z*⁸ că se vor- besce că Rusia ar fi voind să ne ia Basarabia, prin- cipele Gortschakoff față cu generalul Ignatieff, a pro- testat cu indignare. în ori-ce cas înscrisul pentru întregimea teri- toriului s’a făcut. Noi am dat puternicului nostru vecin înZecit mai mult, de cât ce ne am fost legat a-i da prin menționatul contract. Ca resplată marele imperiu smulse o coastă a micului principat. Puterile cele mari, între cari Englitera, Francia și Italia, de ginta latină, deteră Basarabia Rusiei, prin tratatul dela Berlin. Un fapt tot atât de dureros din punctul de vedere moral. Dl. Waddington, fiind prim ministru al repu- blice! francese, pe când cald era încă sângele fran- ces vărsat la 1870 și 1871, a ^is președintelui Ca- merei române: — Ați făcut râu de n’ați primit compensările ce vi s’au oferit la Berlin, pentru a ceda de voie Rusiei Basarabia Președintele camerei noastre i-a respuns că Ro- mânii au învățat dela învețătorii lor francesi, că cu nici un preț nu trebue se-și vân^ă chiar un centi- metru din patrie. Tot primul ministru al republicei francese sub pretestul articlului în privința Israeliților, n’a voit se recunoască independența României pănă ce, ca se Zicem astfel, nu i-a dat voie principele de Bismarck. Totd. Waddington a fost ursit să subscrie nedrep- tul tratat dela Londra care violează tratatul dela Berlin și prin projectul făcut de francesi și remas vai! sub numele de „proiect frances", recunoasce pe Austrio-Ungaria ca riverană a Dunării dela Por- țele de fer pănă la mare. însuși marele ^iariu „les Debats" recuuoasce că Germania esercită „o adevărată dictatură" Recunoasce că din felurite cause „Englitera trebue se se resemne la o politică insulară și Fran- cia și Rusia să fie lipsite de legitima lor înriurire în afacerile Europei". Când dar aceste mari și glorioase națiuni re- cunosc că sunt atât de slabe prin divisarea lor, în cât caută se-și plece capul în fața „adevăratului dictatore;" Când din nenorocirea noastră Rusia, în loc de a ne reda ea înseși de bună voie și ca resplata ma- relor serviții ce i-am făcut, restul Basarabiei, ce pe nedrept ne a luat-o la 1812 precum mai nainte afecțiunea și respectul tinerimei. Lumea voia se-1 proclame drept învingătorul alergării și el avu multă osteneală a împedeca pe bunul maior de a-i ceda prețul care consta într’un corn de beut, curios țizelat, împodobit cu caractere runice de argint. Era o copie esactă a unei anticități prețioase din cabinetul baronului, găsită cu prilegiul săpărilor făcute în hogar cu vre-o câțiva ani mai înainte. — Nu, nu, scumpe maior, Zlse dl Goefle, bă- gând în buzunar masca de aci încolo nefolositoare, precând Stangstadius își puse peruca earăși în cap, eu n’am alergat decât pentru onoare, și onoarea mea, adecă onoarea calului meu nefiind nici decât pătată prin vre-o câte-va secunde de întârziere cu nefericita perucă cu tot, eu sunt mândru de Loki și mulțămit cu mine. A-și fi încă și mai mulțămit, adause el eșind din sanie, dacă a-și scî ce a deve- nit cureaua de pe fruntea acestui biet animal care se va reci. — Eată-o, îi Zi⁸e Cristian lin, apropiindu-se de dl Goefle; dar fiind că te-ai demascat nu-mi remâne altceva decât a te părăsi, scumpul meu unchiu; Cristian Waldo putea se aibă un servitor mascat, dară dta nu. — Ba nu, nici decum, Cristiane eu nu te las, răspunse dl Goefle. Noi se privim împreună aspec- tul lacului din vârful bogarului și se ne reîntoar- cem împreună la Stollborg. VeZi, să încredințăm calul meu unuia din țeranii aceștia și să ne suim acolo sus Se dăm pe cărarea aceasta, ca să ne fe- rim de curioși, căci fie care mască neagră nelinis- cesce și eu văd că lumea o să ne împresoare și să ne întrebe. XI. Pre când Cristian și dl Goefle se îndepărtară pe ascuns în dosul mormântului, partea cea mai mare a societății se reîntoarse la castelul nou, aflând suirea hogarului prea obositoare și gerul prea mare. To- tul era pregătit într’o escavațiune a solului pe ca- lea jumătate, un cort unde era vorba să se ia pon- eiul ; doamnele însă refusară; și bărbații urmau cu încetul esemplul lor. Coborînd, cam la vre-o jumă- tate de ceas, Cristian și advocatul de pe plat-formă unde se topia statua, prea încălZită de vecinătatea torțelor de rășină, ei intrară din curiositate în pe- ștera aceea împodobită și închisă cu tapiserii, și găsiră acolo pe Larrson cu locotenentul seu. Ceialalți juni sclavi amorurilor lor se retraseră, sau sclavi cai- lor lor de cari Ie era teamă că se răcesc, pleca- seră s’au se găteau se plece. Osmund Larrson era un june amabil, care făcea posibilul său pentru a avea spiritul francez, dar care, din norocire pentru el, avea inimă pentru pa- tria sa. Locotenentul Ervin Osburn era una din na- turele acele bune și sincere, care nu pot nici mă- car cerca a se schimba. El avea toate calitățile unui oficer escelent și a unui cetățean brav cu toată bunătatea unui bărbat sănătos, care nu-și sparge ca- pul de lucruri cu cari n’are de a face. Larrson era amicul său, șeful său și DumneZeul seu. El nu-1 părăsea ca și umbra sa și nu mișca un deget fără scirea sa. El îl consultase chiar și la alegerea mi- resei sale. Cât observară acești doi amici pe dl Goefle, se repeZiră cătră el spre al opri, jurând că el n’are se părăsească hogarul pănă ce nu le va face onoa- rea a bea cu dânșii împreună. Poneiul era gata și numai de aprins. — Eu voesc esclamă Larrson, se pot Zice că am beut pe hogarul lacului, în noaptea de 26 spre 27 Decembre, cu doi bărbați vestiți în diferile spe- cialități, cu domnul Edmund Goefle și cu Cristian Waldo. — Cristian Waldo! Zise dl -Goefle; de unde vrei să-l iei? — De aici, din dosul dtale. El este întrebat ca un biet cutare, el este mascat, dară tot atâta el a perdut una din mănușele sale groase și urîte și eu am recunoscut mâna sa albă, care o am văZut din întâmplare în Stockholm și am privit-o cu atâta atenție, încât o a-și recunoasce dintr’o mie. VeZi, domnule Cristian Waldo, dta ai mână foarte frumoasă, dară ea are o particularitate: degetul cel mic dela mâna stângă e ceva îndoit în jos și dta www.digibuc.ro ajutase pe Austria de a ne lua tot în acest mod Bucovina, Rusia ne reia și partea ce ne o înapoiase; Când Englitera și Francia, cari au fost subscris tratatul dela Paris — sanționat prin sângele văr- sat pe câmpiele de luptă — subscriu ele însele ne- dreapta răpire din tratatul dela Berlin; Când ele subscriu apoi nedreptul și ilegalul tratat dela Londra, prin care ne vedem junghiați chiar de mâna Franciei, culpabili se fim oare dacă Germania ni-ar oferi acum chiezășiuirea neutralită- ții noastre în resboiul viitoriu și noi am primi o ase- mene propunere ? Nu seim negreșit, precum nimenea nu scie în mod positiv, ce cugetă se facă marele dictatore al Europei. Asemenea nu putem sci ce s’a propus primului consiliar al Regelui Carol și ce el a putut primi ad referendum, pănă se va înțelege cu nați- unea. Seim însă toți că nu va putea primi în ce- stiunea Dunărăii de cât cele cuprinse în nota depusă pe masa congresului dela London. Seim că el la cas de neapărată trebuință ar pute primi ad referendum ca românii se combată pentru liberarea unei națiuni dar nici odată pentru subjugarea vr’unei naționalități. Seim că, din causa posițiunei noastre și a pur- tării celor mari cu noi. românii doresc neutralitatea, deși se scie că neplăcută și stearpă este neutrali- tatea. Seim în fine, că acum chiar când toate puterile cele mari au subscris propunerea franceză care re- cunoasce pe Austria putere riverană pe Dunărea ce aparține Serbiei, Bulgariei și României, numai Ro- mânia cea mică a dechiarat, că nu va subscrie ea înseși nedreptatea. Puterile cele mari toate în unire și-au plecat capul și au Zis da și numai mica și mult lovita și calumniata România a Z’⁸ nu. Din Bucovina. Rădăuți în 14 Septemvre ț883. Astăzi s’a constituit în Suceava societatea „Școala ro- mânău cu scopul de a sprigini studenti săraci la scoalele de toate categoriele. ,Trebuința societății acesteia a fost acum de mult sim- țită, dară mai ales, decând a sistat Ministerial de culte din Viena stipendiile din fondul relegiunariu. Făcendu-se sista- rea aceasta, s’a preteestat, că mijloacele fondului n’ar ajunge pentru stipendii, în faptă înse a fost tendența de a îngre- uia studenților cursul studielor. „Școala românău e așadară constituită și acum se cere activitate vie și serioasă. Dară în acțiunea aceasta să nu fim ambițioși a da și a primi numai oferte mari, florini și Zeci de florini, ci se ne mulțămim cu cruceri, dară se cău- tăm numai ca ofertele se fie adese și făcute de toți. Mari oferte nu putem cere nici putem da, pentrucă sântem oameni serăciți. Comercianții și meserieșii noștri de odinioară s’au stins, târgoveții noștri cu realități însemnate au dispărut, țărănimea a sărăcit, perZând în mână streină mii de fălci de păment strămoșesc, moșiele proprietarilor ce- lor mari sânt parte vândute, parte reu ipotecate, eară inteli- gența noastră licuresce prin deregătorii ici și colo ca o stea rătăcită. Va se ^ică materialicesce și spiritualicesce sântem reu reduși. Din calamitatea aceasta înse trebuie se eșim și altă scăpare nu-i decât școala, adecă luminarea minții și îm- bunătățirea moravurilor. Aici în țeară e încuibată, pe- lângă nesciință, beția, trândăvia, uriciosul joc de cărți, ne- păsarea și altele. Dacă ar merge cu aceste și de acum nu-1 poți desface de tot, chiar când deschizi mâna cu francheță și din toată inima. Nu-ți aduci aminte de un oficer, care te-a vățlut în Stockholm scăpând un băiat de corabie de furia unor marinari beți ? Era în port, dta eșai din baraca dtale, erai încă mascat; servitorul dtale a fugit. Băiatul, fără dta, ar fi perit: îți aduci aminte? — Da, domnule, răspunse Cristian; oficerul acela erai dta care treceai și trăgând sabia ai luat pe bețivii aceia la goană; după aceia, m’ai făcut se urc în trăsura dtale. Fără dta m’ar fi ucis. — Ai fost un bărbat cu inimă cel puțin, Zise Larrson. Vrei se-i dai încă odată mâna ca atunci? — Din toată inima, respunse Cristian strân- gând mâna maiorului. Apoi luându-și masca jos: — Eu n’am obiceiul, Z’⁸e el adresându-se că- tră dl Goefle, a-mi ascunde fața înaintea oamenilor ce-mi inspir încredere și afecțiune. — Cum 1 esclamară împreună maiorul și loco- tenetul seu, Cristian Goefle amicul nostru de a seară ? — Nu, Cristian Waldo, care a furat numele dlui Goefle și căruia dl Goefle a binevoit a-i ierta o impertinență mare. Chiar aZi-noapte te-am re- cunoscut, maiorule. — A! prea bine. Dta ai asistat la bal în ciuda prejudețelor baronului, care poate -n’ar fi avut bu- nul spirit a te învita. TELEGRAFUL ROMAN. înainte tot așa cum a mers pănă acum, atunci nu trebue minte ageră la o prevedere, că în altă sută de ani sântem sterși din țeara aceasta. întreprinderea cu, „Școala română¹¹ nu e așa dară un lucru de ambițiune al câtor-va sau o floare la urechiă, ci o necesitate imperioasă. Dela dânsa abia atârnă a fi sau a nu fi al nostru în țeara aceasta. Se ne grăbim deci a o sprigini ou toți din toate păr- țile, cu toată căldura și pe toate căile legale, sciind bine că făcând aceasta, lucrăm la întărirea vieței și perpetuarea esistenței noastre în Jerișoara asta frumoasă și mănoasă. Corespondențe particulare ale „ Telegrafului Roman“. Abrud, 2 Septemvre. (Dela adunarea generală a reuniunei învețătorilor greco - orientali din districtul Abrudului, ținută în 26—29 August a. c. în Abrud.) Pe ții ce merge se convinge omul tot mai mult despre folosul și trebuința întrunirilor învețătoresci. Cine a luat parte, numai în trei ani de a rân- dul, la adunările reuniunilor, — după cum s’a în- tâmplat și cu scriitoriul acestor notițe — s’a putut convinge despre frumosul progres ce acelea l’au fă- cut în scurtul timp de când sunt înființate. — Pentru ca înse Reuniunile noastre sâ’și poată câștiga va^ă și importanța ce într’adever o merită și pe care trebue s’o aibă, — mai curând sau mai târțliu, după cum vom fi cu toții de zeloși față cu această instituție modernă — să cere ca și clerul să’i dee mai multă atenție. Vețlând poporul cum Directorii scoalelor, preoții, nu consideră de loc întrunirile învețătoresci, de sigur că și el le ține de nisce netrebnice lucruri dăscălesci. Cu prilegiul adunărilor învețătoresci s'ar putea sădi multe lucruri frumoase în mijlocul poporului nostru, dacă acelea, adunările, ar fi aprețiate din toate părțile, așa după cum o merită aceasta. La adunarea generală din Abrud, afară de în- vățători — mi-sâ pare că 40 la număr — n’au luat parte de cât părintele protopop dl loan Gali, ca- rele în calitate de president al Reuniunei — cu ne însemnate întreruperi — a fost totdeauna în fruntea adunării. — Părintele administrator protopopesc al tractului Lupșa dl Dane iu și parochul din Bucium- Cerbu dl I. Todesen, care, spre laudă - i fie Z’⁸) în toți anii onorează adunările învețătoresci cu a sa presență și. . . . finis........................... Adunarea a fost fericită a avea comisariu con- sistorial pe d. prof. seminarial Dr. loan Crișan, carele cu un zel particular a luat parte la toate des- baterile lămurind pănă în cele mai mici amănunte diferite chestii, — cu ajutoriul multelor cunoscințe ce le are. Au fost instructive cu deosebire esplică- rile D-Sale din normativul scol. — §§-ii referitori la datorințele învețătorilor —, prelegerea practică din limba maternă — o poesie — în al șeselea an de scoală și lămuririle referitoare la purtarea deo- sebitelor registre școlare. Reuniunea recunoscătoare i-a și adus mulțămită prin organul președintelui ei. Momentele mai însemnate, petrecute cu ocasi- unea acestei adunări, afară de cele schițate deja mai în urmă, — au fost rapoartele diferite ale oficialilor reuniunei, — prelegerile practice din limba ma- ternă — trei la număr: I—II, III—IV și V—Vl-lea an de scoală —și de Geografie. — Nu este nicăiri obiceiul a învita ca oaspe pe un om, plătit se facă pe oaspeți să ridă. Eu nici na-și fi avut cuvânt a mă afla vătămat, dacă m’ar fi scos pe ușe afară și eu m’am și espus la aceasta deși este o prostie. Eu totuși am o scusă: eu călătoresc pentru a cunoasce țerile ce le per- curg ca se am amintiri și ca să le descriu. Eu sunt un fel de cărturar observator care-și face notițe, ceea ce nu vrea să țlică că eu sunt un spion diplo- matic. Eu mă ocup de artele frumoase și de sciin- țele naturale mai mult decât de datini și obiceiuri dară toate me interesează fiindcă am fost deja în alte trei țeri a lumei m’a cuprins dorul de a revedea lumea, lucru ciudat lumea cu tot luesul seu, în fundul munților, a lacurilor și a gheței dintr’o țeară în aparență neacce- sibilă. Fața mea însă par că nu-ia plăcut baronului de aceea m’am dus astăzi în casa lui cu masca. Dvoa- stră mi-ați dat a seară sfatul a nu mai merge la el nici de cum? — Și noi ți-1 am da și acum încă, scumpe Cri- stiane, respunse maiorul, dacă baronul și-ar fi adus aminte de incidentul de aZi-noapte; dar boala sa par’ că la făcut să-și uite. Totuși păzesce-te de servitorii săi. Ascunde-ți fața si se vorbim franțo- zesce căci eată oameni de ai sei, cari ne aduc pon- eiul și cari poate te au vețlut la bal. (Va urma.) 417 S’a primit o propunere de cuprinsul, că nefiind cărțile noastre scol, compuse de așa precum cere normativul și piuite, mai având și alte scăderi, Prea Venerabilul Consistoriu archidiecesan să se indure grațios a publica premii corespunzătoare pentru cele mai bune cărți de scoală compuse în spiritul normativului, — cari să fie introduse în toate scoa- lele noastre din archidiecesă și în chipul acesta încă se ajungem la uniformitate. Trebuind ca reuniunea să se constituiască în mod definitiv — fiind aprobate deja statutele făcute pe basa nouei arondări — oficialii vechi își depun manJ datul. După ce, Ia propunerea unei comisiuni, să vo- tează unanim mulțămită protocolară, fostului presi- dent — d. protopresb. loan Gali, — pentru neobo- situl zel cu care a condus afacerile reuniunei și pentru interesul deosebit ce’l are față de corpora- țiunea învățătorească în general, — se purcede la noua constituire al cărei resultat este următoriul: President: loan Gali protopresbiter, vice-pre- sident: Gr. Sima, secretari I. Aron Cioran, II Alec- sandru Sava, cassariu Solomon Coroiu, controlor: Vasilie Corpade, bibliotecariu: loan Motora. Ear de membrii în comitet: Nicolae Corcheș, George Nicola, loan Bota și loan Lup. Resultatele adunărilor noastre ar putea fi și mai de seamă dacă s’ar uni cu noi și clerul. Am fi un trup și o inimă. Lucrând în unire, mai cu- rând am ajunge ținta dorită, fericirea mult cerca- tuluifnostru neam. Să ne facem un zid chinezesc, căci numai atunci vom fi asigurat viitoriul urmașilor. Lucrând fie care după cum ne tae capul, puțin sporiu facem. 8.—Ima. Scrisori din Bulgaria. Corespondență particulară a ,,TELEG1