Nr. 102 Sibiiu, Sâmbătă 8/15 Septemvre 1883. Anul XXX1 TELEGRAFUL ROMAN Apare Marția, Joia și Sâmbăta. abonamentul Pentrn S lb Ha pe an 7 fl., 6 luni 8 fl. 60 cr„ 8 Inni 1 fl. 75 or. Pentrn monarohle pe an 8 fl<, 6 inni 4 3-, S luni 2 fl Pentru străinătate pe an 12 fl., 6 luni 6 fl., 8 luni 3fl. Pentru abonamente și inserțiuni a se adresa la Admlnl»tr»țlnnea tipografiei arohldleoeeane 8îbîiu, strada Măcelarilor 47 Corespondențele stint a se adresa la: Redacțlanea „Telegrafului Român", strada Măcelarilor Nr. 43. Epistole nefrancate se refusă. — Articaiii nepablica|i nn se înapoiază. INSEBTIUNILE Pentrn odatA 7 cr., — de donC ari 12 or., — de trei ori 15 or. rândul ou litere garmond — ți timbra de 80 or. pentru fie-oare publicare, Maghiarisarea pe căi noue. (Urmare.) „Față cu acestea din I imperiul gramaticei ro- mâne se poate răpi comitatul Aradului, căci acolo sunt 67000 de maghiari și 30000 de germani față cu 175000 de români, asemenea comitatul Timi- șului, unde locuesc 25000 de maghiari și 137000 de germani față cu 148000 de valachi. în Transil- vania putem câștiga pentru limba maghiară comi- tatele : Cluj, Târnava mică, Târnava mare, Mureș Turda și Turda-Arieș, căci locuitorilor români le face concurințâ maghiarismul egal în cifre. „Locuitorii sârbi și ruteni nicăiri nu fac o maesă, care ar pute resista limbei maghiare sau unei alteia. Croați și slavi (fără Croația) sunt în țeară 605000. Chiar și în comitatul Torontalului, unde abstrăgend dela comitatul Baciu, locuiesc ei în masse mai compacte — 169000 sunt ei în mino- ritate față cu 78000 de maghiari, 158000 de ger- mâni și 78000 de români. în comitatul Baciu 234000 de maghiari și 162000 de germâni se impo- trivesc celor 177000 serbi-croați. „Rutenismul se întinde pe teritoriul comitate- lor din colo și din coace de Tisza. înse numai în o singură jurisdicțiune în comitatul Maramureșului sunt ei în maesă mai mare. Cei 106000 de ruteni de aici înse nu fac majoritate absolută, ci numai relativă față cu populația maghiară, germână și ro- mână. în alte locuri ea este pretutindenea în mi- noritate. „După cele arătate maghiarisarea numai la două naționalități ar întîmpina pedeci neînlăturabile, la slovaci și la români. Sârbul și ruteanul nu poate face pedecă durabilă. Cu atât mai puțin pot face celelalte naționalități mai mici. „Germanismul este,a se privi ca aliatul causei maghiare. El se maghiarisează în măsură estraor- dinar de mare și nu nutresce oare-cari nisuințe politice. Esperiență însă ne dovedesce, că deodată cu maghiarismul el strîmtoresce pe sârbi și români. Procesul maghiarisârei sârbului și a românului e că el mai întâiu se face neamț, și apoi din neamț se face ungur. „După teoriile cele mai pessimistice nisuințele noastre de maghiarisare a trebuit se fie țintite în- tracolo, ca se câștigăm teritoriile cu limba meste- cată prin multe silințe pentru limba maghiară. Spre aceasta ar trebui se concentrăm puterea statului unguresc și a societății ungureșci. Aici am pute aplica toate mijloacele îndreptățite pentru lățirea fimbei ungureșci. Asupra punctelor nereaiieabile n’ar trebui se ne mai risipim puterile. Se nu ne risipim forțele. Se întrebuințăm la locul seu puterea de asimilațiune a națiunei maghiare! Se ne punem în contact cu materia care o putem în- vinge, căci altcum vom păți ca stomacul, care pri- mesce bucate nemistuibile. El se strică și nu este în stare a mai primi. „Dintr’altele scopul e destul de sublim; ajun- gerea lui recere muncă grea chiar și pentru un se- ni aghiarisarea jurisdicțiunilor clu, și acest scop este cu limba mestecată. „Și noi, cari nu aderenții maghiarisârei factori serioși; noi nu suntem șoviniști, nu suntem cu forța, noi computăm cu facem nici o concesiune și nu dăm înapoi. Noi ținem de posibilă crearea unei Ungarii care și după gramatică va fi una — se înțelege presupunând un timp potrivit lung, și re- ferințe politice favoritoare. „Nu trebue se slăbim societatea ungurească, ci mai bine să-o întărim, se nu provocăm lupte de clase, cari provoacă lupte între naționalități, nu tre- bue se forțăm provocarea de lupte de rase și reli- gioase. Antisemitismul este esperiență foarte amară. Această esperiență poate reci și optimismul cel mai înfocat, în ce privesce lățirea seminției maghiare. Dacă el (a magyar faj) va respinge dela sine acest puternic element de preste 100,000 de capete, care este depositarul întregului comerciu, a finanțelor din patrie și aliatul seu — adecă jidovismul, cel mai sigur material al maghiarisârei și deja unealta lui, atunci optimismul nu este basat și e perdută toată speranța. „Ciuma antisemitismului înse nu poate învenina așa de tare spiritul public ca mintea sănătoasă și interesele maghiare se nu triumfeze. Ele vor tri- umfa. „Și astfel viitoriul deși îndepărtat ’l privesc în coloare strălucită ca și acel profesor german, care în coloanele farului „Augsburger Allgemeine Zeitung'¹ din anul trecut scrisese, că în Orient doue popoare au chemare principală, poporul maghiar și cel grecesc. (!!!) Cel maghiar va amalgamisa toate naționalitățile și cu vreme se va înmulți la 20 de milioane. Cel gre- cesc, relativ cel mai măreț?) în peninsula balcanică după vechia programă a englezilor liberali va ere- dita fostul imperiu grecesc. Și atunci Ungaria ear va fi mare și puternică, ea va înflori a doua-oară, va fi cu mult mai fericită ca cea de odinioară, du- păce mai ântâiu va fi apropiat celelalte naționali- tăți. Atunci va înceta și cestiunea naționalităților. „în timpuri critice nu este permis se artmoâm între noi focul neînțelegerilor interne. Panslavismul, dacoromanismul toate cad la picioarele scutului uni- tăței naționale ungureșci, care și în privința li©.bei este în preponderanță. „Principiul împărțirei lucrului voesc să-l aplic și în causa maghiarisârei. Doresc se purtăm stea- gul limbei maghiare treptat tot înainte. (Va urma) Revista politică. Sibiiu, în 2 Septemvre Via „P. Ll.“ aflăm: că dela sărbătorile române din Brașov, „Bohemia" a primit un raport, în care se cuprind oare care „momente interesante." Ra- portorul enarează între altele, țlice „P. Ll.°, despre o convorbire ce a avut cu unul din corifeii cei mai de frunte ai românilor. Bravul cetățean unguresc, țlice tot „P. Ll.“, s’ar fi esprimat (după „Bohemia") cu ocasiunea aceasta închipui următoriu: „Noi ro- mânii din Transilvania credem a fi îndreptățiți să ne bucurăm de renascerea politică a numelui ro- mânesc. Credem că aceasta ne putem permite cu atât mai mult, cu cât noi și consângenii noștri din Bucovina și Bănat avem mai mare parte la re- cucerirea principatelor dunărene pentru naționa- litatea română, decât vrea se recunoască popora- țiunea cea în mare, parte din greci, bulgari, ar- meni, sârbi și țigani romanisați din regatul de ații al României. Noi înse am remas totdeauna și în toate timpurile supuși credincioși ai dinastiei habsburgice și cetățeni buni ai împărătescului stat austriac. Inse ceea ce regretăm și trebue adune se regretăm este, că acum s’a vîrît, între noi și între conceptul de stat austriac, un regat unguresc, din a cărui politică națională noi românii austriaci numai atât înțelegem, că la cas când aceasta ar eși desevârșit învingătoare, ar însemna perirea noastră națională. Dar antagonismul dintre unguri și români care resultă de aici nu va fi nici odată în stare ca noi, uitând de testamentul patriarchului nostru Șa- guna să devenim necredincioși statului împărătesc și dinastiei sale." La pasagiul acesta din „Bohemia", care, în pa- rentes fie țiis, este o foae binevețlută în sferele mai înalte din Viena, observă „P. LI.": Domnii din Brașov cred că fac cu declarați uni de acestea un act de politică deosebit de subtilă. Ei însă nu vor seduce pe nime- nea. Se scie prea bine, care este dinastia, cărei dedică ei adesiunea lor, o dinastie, care prin „vîrîrea" statu- lui unguresc, negreșit se află încâtva genată." FOIȚA. Cristian Waldo sau CĂILE NOROCULUI. Roman de George Sand. (Tradus din franjozesce de E. B.) (Urmare). — Vețli, replică el, tocmai se potrivesce, de cumva am eu memorie bună ... Of! istoria aceasta este prea întunecoasă pentru cineva care are poftă de petreceri. Tot atâta, eu țin biletul. Cine scie. Am se revăd hârtiele lăsate de tatăl meu . . . Dar, cee Crirtiane, dta te lași de mascaradă? — Cu sdrențele aceste cu miros de mormânt... De bună seamă ele mă înfioară pănă la oase . . . Ea a fost vîrtuasă, erudită și frumoesă, țliceai ații dimineață: mărgeaoa Dalecarliei! ... Și ea a murit încă tinără? — Cu două-ijeci și cinci, sau doue-țleci și șese de ani, aproape Șece luni în urma datului acestui bilet; căci, pare că în Martie 1746 a fost con- tele Adelstan ucis. Aceste sunt pe semne ulti- pele vorbe adresate femei sale și de aceea a pur- tat dânsa acest scump bilet la sine, poate pănă în țliua cea din urmă, care a sosit așa în grabă! — Vețli cât de nenorocită a fost femeia aceea, replică Cristian; o nevastă și o maică tinetă se se vadă deodată văduvă și fără urmași ... se moară victima urei baronului . . . — O ! aceasta nu este nici decum dovedit .. . Dar auțli dătăturile de pușcă! Escursiunea a înce- put, Cristiane, și noi povestim aici de lucruri, cari nu mai interesează pe nimenea, și cari după toate nu ne privesc. De cumva ești melancolic în astă seară, rămâi aici fetu-meu ; eu voesc se alerg, eu am nevoie de aer curat; am gândit astățli prea mult. Cristian mai bucuros ar fi remas; dar el ve^u pe domnul Goefle așa chefuit de se temea a-1 lăsa singur. — Ascultă, țlise el, se lăsăm costumele. Fiiud că lumea n’are se ne vadă împreună cu fața des- coperită, să ne mascăm amândoi. Dta vei fi Cri- stian Waldo, pentrucă esci mai bine îmbrăcat de- cât mine; eu, care am fost luat deja drept servi- torul meu, eu voiu fi Puffo. — Idee foarte bună, esclamă dl Goefle. Dar așa se mergem! Se nu-mi uit a lăsa dlui Nils o luminare; când se va deștepta îi va fi frică, poate și foame. Am sei vâr un picior de pui sub nas. — Micul Nils? El este aici? — Da fîresce. Grigia mea cea dintâiu, când am venit a fost al căuta în grajd, al desbrăca și al pune în pat. El ar fi înghețat aiji-noapte în așter- nutul cailor, blăstămatul acesta de băiat! — Și-a venit în fire ? — Deplin pentru a-mi țlice că îl prea super și pentru a mormoi pănă ce l’am culcat. — Ei, bine, și Puffo? Eu nu l’am găsit în grajd, când mi-am băgat măgarul. — Nici eu nu l’am mai văȚut; el va fl eară pe cale a se îmbăta cu Ulfilas. Ei, se le fie de bine! Va fi la mețlul nopții, se mergem ; îmi vei ajuta se-mi prind calul la sanie? 0! bravul Loki nu va remânea îndărăt! — Dară calul și sania dtale te fac se te re- cunoască? — Ba nu, sania n*are nimic particular. încât pentru cal, l’am cumpărat în țeara aceasta, este toc- mai un an; dară o se-i punem capișonul de căle- torie. Ținta escursiunei propuse de baron și încredin- țată direcțiunei maiorului Larrson era hogarul dela capătul estrem al lacului, cam o jumătate de mii dela Stollborg și dela castelul nou; edificiile aceste precum am spus, erau în distanță foarte mică unul de altul, Stollborgul construit pe o insulică aproape- www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 408 ENu seim dacă, preste tot, cele din „Bohemia" le-au vorbit cineva; nu seim care dintre români ar fi putut vorbi cele scrise în „Bohemia"; ear dacă le-a scris cineva, fără deafî Zise de cineva nu seim va fi fost un neromân, care va fi simțit chema- rea de a representa pe români într’un țliar așa de remarcabil cum este „Bohemia". Nu seim nici dacă se află vre-o dinastie genată. Vedem înse din „P. Ll.“, că el este foarte genat când aude de credința ro- mânilor cătră dinastie, cu toate că tocmai aceasta n’ar trebui se’l geneze. (La conferență convocată de ministrul president Tisza, în cestiunea croată, au luat parte mai mulți din bărbații de încredere chemați anume. Au lipsit înse dela conferență Crestici, presidentul dietei croate și de- putatul Sram. Comanda preste trupele din Agram a primit'o generalul Groller; cu conducerea secțiunei guverniale pentru cele interne este însărcinat ca- valerul Bayer. De mai multe septămâni s’a încins o dis- pută în Ziaristică despre raportul Italiei față Ou Germania și Austro-Ungaria. „Diritto", organul guvernului italian, a cerut în cele din urmă se se pună odată capăt conjecturilor celor mai neraționale, în privihța raportului acestuia. „Fremden - Blatt“ din Viena a satisfăcut organului italian prin decla- rarea că Italia este cu totul egal îndreptățită cu celelalte doue puteri din alianță. în legătură cu aceasta trebue se presupunem, că dacă este adevărat ce s’a Zis despre România, că a Intrat în același raport în alianță ca și Italia, atunci, deși putere mică, România așișderea ar trebui se fie egal îndreptățită cu celelalte trei puteri mari. Despre ministrul Brătianu seim că dela Viena, după întrevederea cu Kâlnoky, s’a dus mai departe la Gastein, ca să se întâlnească cu principelei Bismarck. Era vorba că ministrul Brătianu dela Gastein se se ducă mai departe la băile Aix Ies Baines. Nu ne aducem aminte se fim cetit despre plecarea ministrului Brătianu dela Gastein. Cetim înse în „N. fr. Presse", că în „Kolnische Ztg." s’ar afla o corespondență dela Berlin, care poartă semnul, sub care se trimit in deobsce împărtășirile cele mai mo- mentoase. Corespondența aceesta se ocupă cu situați- unea politică. Ea leagă împărtășirile sale de negoțierile lui Brătianu cu Bismarck și asigură, că aceste n’au alt scop decât susținerea și întărirea păcei europene. „Aceasta trebue susținută necondiționat față cu toate esplicările de altă natură și în deosebi trebue accentuat că nu s’a tractat, cum se Zicea într’o gazetă bucures- ceană,care se află în sold rusesc, de precumpăniri pentru cașuri posibile de resboiu, ci numai și numai pentru a împedeca din capul locului și durabil astfel de po- sibilități. Firesce, aceasta este o idee, pentru care anumite capete par a fi cu totul neaccesibile. Ele mentele acele, care precum în Francia așa și în Rusia se joacă pururea cu focul și așteaptă mântu- irea lor numai dela încurcături resboinice, sunt, dacă cauți mai de aproape, aceleași care s’au dove- dit că sunt incapabile de a crea ceva positiv în viața publică și Incapabile pentru laboare măreață și serioasă și care s’au dovedit că preste tot au decăZut sufletesce și moralicesce. Oamenii aceștia nu pricep cum se servească puterea aceasta mare și influența aceasta unică europeană a statului ger- man numai susținerii păcii; după ideile lor ei ar face cu totul altă întrebuințare de densa. De aceea ei nu cred că politica de pace a principelui Bismarck ar însemna altceva decât frasele asigurărilor lor de pace, care le poartă când și când în gura, fără de a amăgi cu densele pe cineva. De aceea miroasă după toate posibilile înșelăciuni secrete a le politicei ger- mane ca se promoveaze la lumina Zilei lucrurile cele mai necredibile despre țintele acelei politice. în foile parisiane se poate ceti aceasta în toate Zdele“. „N. fr. Presee“ observă la cele de mai sus, că este foarte îmbucurătoriu, când aude cineva asigurările acestea hotărite și clare de pace, numai câte odată ne cu- prinde grigia, că păcea trebue se fie foarte pe- riclitată, dacă lumea întreagă afirmă, că trebue păZită. Va se Zicâ, ministrul Brătianu s’ar afla încă tot la Gastein și ar fi lucrând acolo și el dimpreună cu Bismarck la susținerea păcii. Și fiind că Brătianu este acolo, adecă la Ga- stein de atâta timp, nu se putea ca se nu ajungă, după cum spune „P. LI.“ într’o telegramă dela 12 Septemvre n., și adjutantul general al regelui Ser- biei tot la Gastein, pentru a duce cancelariului im- perial crucea cea mare a ordinului vulturul alb. Este aproape comic cum „P. Ll.“ poartă, când pe regele, când pe bărbații de Stat ai Serbiei, prin toate afacerile de stat, când după România, când înaintea României. In Cracovia au fost alaltăeri adunați polonii din toate părțile la festivitatea aniversării de 200 ani a regelui polon Sobieski. In ajunul festivități- lor clerul înalt a fost întrunit la un banchet. La ace- sta episcopul rutean dela Przemisl, Stupnicki, a pur- tat un toast pentru clerul polon, cu care predți- mea rutean ă vrea se trăească în pace, cu toate că iesuiții importați din Roma caută se conturbe con- cordia frățească în diecesele galițiane. La acestea a respuns episcopul Cracoviei Dunaievski, că preoții ruteni și nu iesuiții cari sunt aci pentru esercițiul misiunei, ar fi aceea, care seamănă discordie între cierurile de amendoue riturile. La locul acesta prepositul Czerlunkaczievitz a strigat: „Nego." Se Zicea că din causa aceasta prepositul a fost sus- pendat a sacris, ceea ce mai târziu s’a desmințit. La toată întâmplarea incidentul este o dovadă des- pre „armonia" dintre clerul polon și rutean. „St. Peterburgskia Viedomosti", organ oficios din Petersburg aprețiază într’un articol de șease co- loane arangiamentele dintre principele Bismarck și contele Kâlnoky în Salzburg. Aprețiarea aceasta este foarte Interesantă. Ea se întinde foarte departe asupra incertitudinei, în alianța cu Austro-Ungaria față cu opiniunea publică din amendoue jumătățile monarchiei și trage la îndoială garanția ce ar putea da Austro-Ungaria alianței cu Germania. „Hamburger Nachrichten" spun earăși că îm- păratul Wilhelm se va întâlni cu țarul Rusiei, de astădată la Tilsit. Din Croația. Dela Agram vin necontenit sciri, că acolo liniscea nu mai este turburată. Din contră con- stată toate (fiarele croate, că iritațiunea în po- porul dela țeară este în permanență. „P. Ll.“ în- tr’o telegramă particulară spune că în Craiieva- ci a ni, între Glina și Petrinia, în 11 Septemvre n. a avut loc a doua ciocnire sângeroasă între mili- tari și între insurgenți. Cei din urmă au avut 6 morți și numeroși răniți; din partea militarilor nu se spune de nici o perdere. La Mezenciani în apropierea Costainiței, insurgenții au prins pe gen- darmi și au vrut să dea foc oficiului comunal. In- tervențiunei conducetoriului judecătoriei singulare i-a succes a mulcomi banda bine înarmată, i-a suc- ces mai departe liberarea armelor dela gendarmi și în sferșit și liberarea acestora. în L a s i n i a a apărut o mulțime de oameni lărmuitori înaintea oficiului comunal și a amenințat că va sparge toate insigniile, fie acele comune sau croate, pentrucă lor alte insignii nu le mai trebue decât pajura împă- rătească. Notariul comunal a intrat între oameni și a mulcomit cu fel de fel de cuvinte mulcomitoare. Mulțimea l’a luat în mijlocul ei, nu la mai lăsat din mână și a vrut se’l escorteze la Glina, precum Zi- cea la ustavshi odbor (comitetul revoluționar). Ve- nind însă o patrulă de gendarmerie și împrăsciind mulțimea, notariul fu eliberat. Dela Kreutz se tele- grafează, că în noaptea despre 11 spre 12 Septem- vre n. a venit în cetate un ciopor de vre-o cinci- Zeci țărani, verosimil cu gând de a căuta „table ma- ghiare." Abia au sosit în cetate și au fost alungați de gendarmii postați acolo. Cornițele suprem Fo- droezy este denumit comisariu regesc pentru comi- tatul Kreutz. în Blinskikut, Suni a, Maius, stațiuni de a le liniei Sisseg Dobrlin capii stați- unilor au căpătat epistole amenințătoare, că popo- rul înarmat va năvăli asupra edificiului stațiunei, va strica trupul liniei și pe funcționari îi va omori. Raportându-se afară de aceste că spre ținuturile cuprinse de mișcare sunt dirigiate transporturi mari de arme, direcțiunea de aici a liniei unguresci ferate de stat a dat ordin a fi cu cea mai mare atențiune asupra tuturor declarațiunilor de mărfuri dirigeate în ținuturile amenințate. — Se vorbesce că în nu- mele comisariului regesc s’ar fi făcut cunoscut con- ducătorilor starciveciani că sunt responsabili pen- tru turburările următoare. ȘiMrazovici afostîn 12 Sept. n. chemat la baronul Ramberg. Se vor- besce că și conducătoriului independenților i s’a pus la inimă se ia altă direcțiune. Organul partidei Star- cevici „Sloboda" se strămută în luna următoate dela Șușac la Agram, unde va eși în toate filele. Anul scolastic se intenționează a se începe, în ce privesce universitatea și scoalele secundare, cu o lună mai târZiu. „Pozor⁰ scrie: Lucrurile sunt aZi mai departe deja ca în 6 August 1883. Țeara a descoperit amărciunea ei cu ocasiunea aternărei insignielor unguresci. Amărîciunea aceasta însă era deja de mai nainte. Țeara nu sufere insigBVele ungure- sci. Ea nu poate suferi mai departe după le- ge nici limba maghiară la postă, telegraf și calea ferată. Țeara nu poate vedea cum în con- tra legei se aplică maghiari în funcțiunile publică a le Croației și cum se dau afară din acelea croa- ții. Țeara nu poate suferi nici un fel de vătămare a legei de transacțiune. Nu poate suporta nici o administrațiune financială nedreaptă, precum nici sugerea poporului fie din partea ori și căror or- gane. Nu poate admite, ea sub masca unei pretinse suveranități de stat unguresc, să se desconsidere posițiunea Croației asigurată prin lege. Cu Un cu- vânt: cupa e plină și nu va mai fide ajună a vorbi numai de inscripțiuni unguresci, ci trebue se vorbim despre toate nedreptățile și des- pre toate ilegalitățile. Dacă ministrul Tisza do- resce serios, ca în Croația să se întoarcă ea- răși referențe normale constituționale, trebue să-i spunem: „Facă se se respecteze legea de transac- țiune, fără de aceasta nu se poate stare normală și constituțională!" de țerm, castelul nou pe țerm însuși. Hogar ii sunt morminte atribuite înmormântării vechilor șefi scan- dinavi. Ei sunt în deobște foarte peziși, în formă cilindrică. Dacă sunt terminați într’o plat-formă ei serveau, se Zice, acestor regi barbari, pentru a face dreptate. îi găsesci în toată Svedia, în număr cu mult mai mare decât pe la noi. Acela spre care se îndreaptă escursiunea pre- senta o privelișce fantastică. El era încununat cu trei rânduri de torțe de reșină, și prin fumul acestei lumini roșatece, se vedea ridicându-se o fi- gură albă gigantică: era o statuă de zăpadă, un uvragiu inform și colosal, făcut de țerani și pus în Ziua aceea în picioare, la porunca baronului, care, nesciind de poreclitura dată lui însuși promisese și- ret doamnelor că le va surprinde cu portretul său pe vârful mormântului. Opera aceasta grosolană era în armonie cu selbătecimea peisagiului și cu tradițiunea acestor idoli cu capul gros și cu surtu- cul scurt răsboinic, ce representă pe Thor, acest Joe scandinav, cum ridică ciocanul său grozav de- asupra fruntei sale încununate. Aspectul acestui uriaș alb, care părea că înoată In aer, era minunat și nimenea nu regreta a se fi espus frigului nopții pentru a gusta un spectacol atât de singular. Aurora boreală era palidă ți se lupta altcum cu lucoarea lunei; dară alterna- tivele aceste de nuanțe diverse, aceste cresceri și slăbiri de lumină, ce caracterisează fenomenul acesta nu dedeau mai puțin peisagiului o nesiguranță de forme și o clipire de reflecse, așa, încât nu-ți este cu putință a le descrie. Cristian credea că visează, și el repeta la tot momentul dlui Goefle, că natura aceasta singulară, cu toate asprimile sale, încântă imaginația mai mult de cât toate ce a văZut pănă acum în călătoriile sale. Escursiunea era în mișcare, precând cei doi amici o ajunseră și o urmară pe de laturi, ca se nu tul- bure renduiala necesară. Ghiața era de mainainte visitată; și calea însămnată prin torțe colosale, îm- presora vârfurile stâncilor și micile insule, plantate cu braZi și cu măsteacăni, ce erau împrăștiate pe suprafața lacului. Un cârd de sânii bogate, câte patru într’un rând sburau ca săgetele manținând esact distanța lor, mul- țămită dibăciei visitiilor și hărniciei cailor. Aproape de țermul, unde se ridica hogar-ul, la- cul fiind mai adânc, oferea o suprafață netedă și fără piedeci. Acolo se opriră toate săniile, se pu- seră în jumătate cerc și tinerii cari aveau să-și dis- pute prețul alergând se îndepărtară într’una și ace- iași direcție, așteptând semnul. Doamnele ,și bărbații mai în vârstă eșiră din sâ- nii și suiră o mică însulă pregătită spre scopul ace- sta, adecă presărată cu ramuri de brad, pentru a judeca, fără ca să le fie prea frig la picioare, vite- jiile concurenților. Scena era îndeplin luminată de un foc mare, aprins pe stâncile din dosul estradei naturale unde se afla asistența. Tabloul ce presența adunarea aceasta era jașa bizar ca și acela ce servea drept cadru. Toată lu- mea era mascată, impregiurare plăcută pentru fie- care, cu privire la frigul ce sufla în față. Costu- mele erau, tot în aceiași privire, grele și încărcăte de blane, ceea ce nu eschidea un lues mare de au- rării, de brodării și de arme sclipitoare. Alergătorii să vedeau bine pe săniile lor ușoare și deschise, ce representau diverse animale fantastice, lebede uriașe de argint cu cioc roșu, delfini de aur verde, pești cu coada incârligată etc. Maiorul Larrson încălecat pe un bălaur grozav era însuși îmbrăcat ca monstru, cu fulgere lumi- nătoare pe cap. Pe hogar se vedeau miscându-se aceia, cari aveau să confereze prețul și cari repre- sentau ostași antici cu coif aripat sau cu capișon împodobit cu un corn pe ureche, precum se repre- sentă Odin in costumul seu de ceremonie, adecă în deplină splendoare a Z^ităței sale. (Va urau.) www.digibuc.ro TELEGRAFUL ROMAN. 409 Din fruntăria banală vin în sferșit earăși soiri că mișcarea are caracter curat politic. Mișcarea este din ții în ții tot mai vehementă. Așa la la- bucovați, unde miliția a trebuit să tragă din pusei în desimea mulțimei de oameni, au remas pe loc 15 pănă în 20 morți. Mulți au fost răniți greu și nenumărați ușor. Numerul victimelor, țlice „Ung. Post." este cu mult mai mare decum îl prețuiseră scirile celor dintâiu, care la început treceau de esa- gerate. După o soire a biroului de corespondență s’a dirigeat în noaptea dela 12 spre 13 Septemvre n. trupe, parte spre completarea garnisoanelor, parte ca sucurs în ținuturile turburate. 0 parte din acestea fu comandată în ținuturile dela Petrinia, Glina și Costainița. „N. fr. Presse" într’o telegramă dela 13 Septemvre datată din Agram țlice: După scirile so- site astă noapte mișcarea revoluționară a cuprins teren și în ținutul dela Topusko. Pe astățli se așteaptă operațiuni militare remarcabile, prin care revoluțiunea în fruntarie trebue se afle un sferșit grabnic. Din Bucovina. .Rădăufi, 7 Septemvre 1883 n. Eată! ne înnecăm și perim cu rușine din vina noastră, în consiliul scolariu de țeară avem patru de ai noștri și ai socoti,, că ei cunosc tendența și politica de ții. Amă- gire! Unul, cam nemțit, riu ia parte la ședințe, altul, deși nmblă, e surd și nu aude, dar e ambițios se umble la ședințe, al treilea are copii în scoală și se teme, că se va strica cu nu sciu. cine, dacă va a.pera interesele noastre, ear al patrulea are o politică „superioară". Cu bărbați de aceștia nu faci țeară. Și când pun umerul la greu, ți se pare, că fac diletantism sau poți sci, că sânt împinși de cineva anume. Se nu socotească domnia lor, ca le cerem ceva nelegal; noi cerem ceea ce stipulează le- gile și impun împregiurările. Dar dacă vețli oameni la posturi atât de însemnate, că dau înapoi, când e vorba de luptă, pe când alții apucă înainte călcând legile în picioare și desprețuindu-le în dauna- noastră, atunci trebue se țlici că vina e a noastră, că ne înnecăm inși-ne și perim. Avem preoți, cari au percurs tot cursul studielor, chiar și al acelor universitare, dar întrebații acum de ocu- pațiunea lor. Fie-care va țlice, că botează, cunună și în- groapă, că face liturgia și aghiasmă. Aceste înse le fac, și poate încă și cu mai multă evlavie și preoții din România, unde statul, confiscând toată averea eclesiastică, s’a îngrigit în urmă atât de bine, că starea preoțească a ajuns acolo de batjocură și de rîsul lumii. Caută-i în Scoală, caută-i pe amvon, caută-i în reuniuni folositoare și nu găsesci de cât câțiva ca de mărturie. Caută în casele lor, vreau se $ic, în cancelariele lor, dacă cumva numirea aceasta nu-i de- risiune, o bibliotecă, adecă cărți și gazete bune și folosi- toare și nu le găsesci. Așa trebue se te miri, ce idee au oamenii aceștia despre chemarea lor. Dar în fine nici nu poate fi altfel. De ce? Mai ântâiu Consistoriul nu e nici de cum scrupulos și primesce în cler, ce-i vine înainte ; el adună toată pleava, bețivi, jucători în cărți, așa numiții perde-vară, încât o notoriu, că studenții cei mai slabi și mai nemorali, când stau se facă maturitatea în gimnasiu, decum dau pe față, că voesc se studieze teologia, sânt ad. miși și lăsați se treacă înainite la esamenul acesta cu ochii închiși. Din aceste elemente se compui apoi o preoțime bună, zeloasă setoasă de propășire, întreb, e cu putință ? Minuni în ^iua de ații nu se fac; remân deci trebile în cursul lor firesc, adecă ce sameni, aceea și seceri: neghină seceri, dacă neghină sameni. Deci nu-i vina noastră, că poporul nostru lipsit de preoți vrednici, remâne neînvețat, înceluît, desprețuit, călcat în picioare și serăcit de celelalte elemente, de¹ năvălesc necontenit în țOară. Nu ne înnecăm aici ve^end cu ochii și nu perim cu rușine? Noi ne-am întrece bucuroși a da laude preoțimei, dacă am vedea în tot locul resunând amvoanele în toată Dumi- neca și serbătoarea de cuvântări mețloase, pline de învăță- turi salutare și salutare n